ICCJ. Decizia nr. 388/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 388/A/2014
Dosar nr. 1308/54/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2014
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În baza art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual;
A condamnat pe inculpatul P.D.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. anterior, pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 861 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen. anterior.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. anterior a dispus ca inculpatul, pe perioada termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsurii de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, conform datelor stabilite de acesta;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privitor la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la data de 16 ianuarie 2012, la data de 23 ianuarie 2012.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 211 C. proc. pen. a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 25 februarie 2014, cu obligarea inculpatului la respectarea obligaţiilor de supraveghere prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
A admis în parte acţiunile civile promovate în procesul penal de părţile civile: P.I., P.E., Po.E., Ş.M. şi C.I.
A reţinut culpa concurentă - în proporţie de câte 50% pentru inculpat şi pentru victima P.V. - la producerea accidentului rutier şi obligă asigurătorul SC O.V.I.G. SA la plata următoarelor sume:
- 10.000 RON despăgubiri şi 25.000 RON daune morale către partea civilă P.I.;
- câte 25.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile civile Po.E., Ş.M. şi C.I.;
- 30.000 RON daune morale către partea civilă P.E.
A luat act că părţile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
A obligat inculpatul la plata a 4540 RON cheltuieli judiciare statului, din care: 551 RON către I.M.L. Craiova (taxe raport de constatare medico legală, raport de expertiză medico legală şi avize); 1000 RON către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice de pe lângă Tribunalul Dolj (taxă expertiză tehnică auto) şi 1080 RON către I.N.E.C. Bucureşti (taxă expertiză criminalistică).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. 49/P/2012 din data de 23 mai 2012, inculpatul P.D.M. a fost trimis în judecată - în stare de libertate, cu obligaţia de a nu părăsi ţara - pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei dacă a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.D.M. este comisar de poliţie în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie Bucureşti - Biroul Judeţean Anticorupţie Gorj, are calitatea de organ al poliţiei judiciare de la data de 02 aprilie 2004, este căsătorit şi are un copil major.
În seara de 13 ianuarie 2012, în jurul orei 21:35, s-a întâlnit în municipiul Târgu Jiu cu martora P.E.N. şi a plecat împreună cu aceasta, cu autoturismul marca P., spre oraşul Baia de Aramă, iar pe raza localităţii Padeş, în zona SC S.N.C. SRL, pe DN 67D, în jurul orei 22:08, a accidentat pe numitul P.V., care se afla culcat pe partea carosabilă, victima fiind prinsă sub partea inferioară a caroseriei autoturismului şi deplasată o distanţă scurtă, după care victima s-a desprins de partea inferioară a caroseriei, iar autoturismul a mai rulat în stare frânată 20, 50 metri.
Ora producerii accidentului de circulaţie a fost determinată prin evaluarea probelor testimoniale constând în declaraţia martorei M.E. şi a înregistrărilor unei camere video pentru intervalul orar 22:00 - 22:08, reţinându-se că martora s-a întâlnit cu victima - ce se deplasa din direcţia Baia de Aramă-Târgu Jiu, având un mers dezordonat, aplecat cu capul spre înainte şi balansându-se stânga-dreapta - iar din înregistrarea camerei video instalată în afara barului SC C.V. SRL, a rezultat că, din direcţia Baia de Aramă spre Târgu Jiu, rulează un autoturism cu lumini puternice, pe care inculpatul şi martora P.E.N. au afirmat că l-au întâlnit chiar în locul producerii accidentului; s-a arătat că privitor la autoturismul care circula din sens opus, a relatat şi martorul P.Va., conducătorul unei autocisterne, care a văzut, la ieşirea din satul Apa Neagră, în oglinda retrovizoare, un autoturism cu lumini puternice.
S-a reţinut că, după producerea accidentului şi deplasarea autoturismului în continuare, inculpatul a coborât din autoturism, a observat că spoilerul stânga-faţă prezintă fragmente rupte şi că este desprins ornamentul de sub acesta, iar pe baia de ulei era umed, -aspecte care au fost interpretate în sensul că inculpatul a constatat că scutul motor nu mai era pe autoturism.
Inculpatul P.D.M. a întors autoturismul, în care se afla şi martora P.E.N., spre direcţia Târgu Jiu. În momentul în care inculpatul s-a apropiat de locul accidentului, din sens opus a apărut autoturismul condus de martorul M.C., marca W., care a oprit la locul accidentului, fapt confirmat şi de martorul D.A., fără însă a trece peste corpul victimei.
Inculpatul a oprit autoturismul, a coborât, s-a apropiat de victimă şi de martorii ce se aflau lângă aceasta şi a observat că pe partea carosabilă este un bărbat întins pe spate, cu faţa în sus, mâinile depărtate de corp, iar picioarele orientate în direcţia Târgu Jiu.
Inculpatul le-a spus martorilor să sune la 112 dacă l-au lovit, fără a se gândi că doar cu câteva minute înainte trecuse prin acelaşi loc, lovise victima şi oprise la o distanţă de 20-30 m, fapt confirmat de martora P.E.N.
În acest moment, martorul D.A. sună la 112, apelul fiind înregistrat la ora 22:12, pentru a solicita să vină la faţa locului o ambulanţă care să acorde îngrijiri medicale victimei.
Inculpatul se urcă în autoturism şi îi spune martori P.E.N. că, pe carosabil este un om şi este posibil să-l fi lovit şi el (declaraţia din 25 ianuarie 2012 a inculpatului).
Martora P.E.N. a confirmat părăsirea locului accidentului de către inculpat, care s-a deplasat în municipiul Târgu Jiu şi, după ce a examinat avariile autoturismului, i-a spus acesteia că este avariată bara din partea stângă faţă, dar autoturismul poate funcţiona.
În timp ce la faţa locului se aflau martorii menţionaţi anterior, care protejau victima pentru a nu fi lovită de alte autoturisme, aceeaşi martori anunţau organele de poliţie şi ambulanţa pentru acordarea primului ajutor, inculpatul a continuat să se deplaseze, împreună cu martora P.E.N., din oraşul Târgu Jiu spre oraşul Drobeta Turnu Severin, pe un alt traseu decât acela pe care se produsese accidentul, unde aveau să rămână împreună pe parcursul întregii nopţi la un hotel, unde au fost cazaţi.
Inculpatul a încercat, în mod insistent, atât în noaptea de 13 din 14 ianuarie 2012, cât şi în dimineaţa de 14 ianuarie 2012, să ia legătura cu un prieten ce lucra la un service din municipiul Drobeta Turnu Severin, pentru a-i repara autoturismul al cărui electromotor nu funcţiona corespunzător.
S-a reţinut că inculpatul s-a prezentat la Poliţia Oraşului Motru a doua zi, 14 ianuarie 2012, la ora 14:00.
Pentru dovedirea stării de fapt s-au reţinut ca fiind relevante următoarele probe testimoniale şi ştiinţifice, după cum urmează: declaraţia martorului D.A., care a arătat că s-a deplasat în seara de 13 ianuarie 2012, în jurul orei 22:00, de la locuinţa sa spre centrul satului Apa Neagră, din direcţia Târgu Jiu spre Baia de Aramă şi după aproximativ 100 m de la locuinţa sa, a observat în partea carosabilă un bărbat aşezat cu faţa în sus, capul orientat spre direcţia Baia de Aramă, iar picioarele spre direcţia Târgu Jiu, pe mijlocul sensului de deplasare Târgu Jiu - Baia de Aramă, în dreptul liniei ce desparte cele două benzi de circulaţie, pe care l-a recunoscut ca fiind P.V., ce locuieşte în aceeaşi comună cu el, precum şi că a observat cum conducătorul primului autovehicul care a apărut la faţa locului din direcţia Baia de Aramă - Târgu Jiu (inculpatul P.D.M.), a oprit şi, după ce a aflat că este o persoană lovită în partea carosabilă, a spus „Sunaţi la 112"!; probele materiale ridicate de la locul accidentului, consemnate în procesul-verbal de cercetare, astfel: - la o distanţă de 20,5 m faţă de capul victimei, către Baia de Aramă, a fost identificat scutul motor de culoare neagră, ce a fost ridicat şi s-a stabilit în urma examinării criminalistice, conform procesului-verbal întocmit la 14 ianuarie 2012, că restul de scut ridicat de pe autoturismul marca P., cu dimensiunile de 18,5x11,5 cm, se îmbină cu zona ruptă a scutului motor găsit la faţa locului (a se vedea planşa fotografică -foto. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13); aceste constatări se coroborează cu declaraţia martorului M.G.S., ce a oprit la faţa locului şi a observat prezenţa scutului de culoare închisă în apropierea corpului victimei; s-a constatat că un fragment plastic de culoare gri, găsit la faţa locului, cu dimensiunile de 23x8,5 cm, se îmbină în zona neregulată de rupere cu spoilerul autoturismului în zona de sub literele numărului de înmatriculare (a se vedea foto 4, 5, 6), iar un fragment de plastic ce are un şurub de dimensiunile 4x5 cm. se îmbină în zona neregulată a spoilerului rupt sub proiectorul stânga (foto 17, 18, 19).
Procesul-verbal menţionat anterior, în care sunt consemnate aceste constatări şi fotografiile judiciare, au fost întocmite în prezenţa inculpatului P.D.M., ce a semnat fără obiecţiuni.
Raportul de constatare medico-legală (autopsie) şi raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, au stabilit că moartea numitului P.V., în vârstă de 44 ani, a fost violentă, s-a datorat hemoragiei, contuziei şi dilacerării cerebrale şi hemoragiei interne, consecinţa unui politraumatism cranio-cerebral, vertebro-medular şi toraco-abdominal, cu fractura bolţii şi bazei craniului, fracturi costale multiple şi de stern şi rupturi de organe interne, leziuni traumatice care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier, posibil prin călcare, compresiune între două suprafeţe dure şi târârea victimei pe o distanţă relativ scurtă. Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat prezenţa 3,20 g‰ alcool etilic.
Prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală realizat de I.M.L. Craiova, avizat de Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova, s-a precizat că leziunile victimei au putut fi produse prin călcare, compresiune de către un singur autoturism, sens în care pledează topografia leziunilor traumatice, morfologia şi gravitatea acestora. Între leziunile traumatice şi deces, există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a stabilit că locul impactului dintre autoturism şi victimă a fost la 2 m faţă de acostamentul din partea dreaptă a sensului de circulaţie Târgu Jiu - Baia de Aramă, unde a fost găsită pata de culoare brun-roşcată, şi la 20,60 m faţă de picioare, iar viteza de deplasare a autoturismului marca P. condus de către inculpatul P.D.M., premergător accidentului şi în momentul lui, a fost de 64 km/h, pe când viteza de deplasare a pietonului-victimă P.V. a fost 0 km/h, fiind culcat pe partea carosabilă, cu faţa în jos.
În raportul de expertiză tehnică auto s-a arătat că accidentul de circulaţie putea fi evitat dacă autoturismul marca P., condus de inculpatul P.D.M., se deplasa cu viteza de 31 km/h.
S-a reţinut astfel că inculpatul a produs din culpă moartea victimei, în condiţiile accidentului rutier reţinut conform probelor anterior evocate, precum şi că a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, încălcând dispoziţiile art. 123 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice („conducătorul de vehicule este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h în localităţi, când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă sau mâzgă, sau când - potrivit lit. k) din acelaşi art. - vizibilitatea este sub 100 m, în condiţii de ceaţă, ploi torenţiale, ninsori abundente") şi ale art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 („conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane, este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei").
În acest ultim sens, s-a reţinut că obligaţia conducătorului auto de a rămâne la locul accidentului de circulaţie are în vedere nu numai situaţia în care acesta trebuie să fie identificat pentru a se efectua cercetări penale, dar şi pentru stabilirea împrejurărilor concrete ale producerii accidentului de circulaţie, ce obligă conducătorul auto să lase autoturismul în poziţia în care se afla la momentul producerii accidentului.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 123 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulament, procurorul de caz a reţinut pe de o parte, declaraţiile inculpatului - ce afirmă că circula cu viteza de 45 km/h, în timp ce ningea abundent, iar pe carosabil se forma polei -, iar pe de altă parte, declaraţiile martorilor: P.E.N. - ce confirmă existenţa poleiului pe partea carosabilă şi ninsoarea abundentă; M.G.S. - ce susţine că ningea puternic, în rafale, vizibilitatea fiind redusă până la 5-10 m -; M.C. - care afirmă că ningea, carosabilul era ud şi vizibilitatea redusă.
Au fost respinse, ca nefondate, apărările inculpatului, reţinându-se că sunt contrazise de probele testimoniale administrate, după cum urmează:
- martora P.E.N. a declarat că în momentul în care s-au apropiat de zona în care trecuseră peste acel lemn a văzut că dinspre Târgu Jiu venea un autoturism de culoare albă care a oprit însă nu poate preciza dacă a trecut sau nu peste acel obstacol;
- martorul D.A., cel care a găsit victima pe partea carosabilă şi, dând dovadă de spirit civic, a sunat la 112, a afirmat că, din momentul în care a ajuns lângă victimă, nici un autoturism nu a trecut peste aceasta, iar martorul era deja la faţa locului când inculpatul s-a întors cu autoturismul spre Târgu Jiu;
- martorul M.C. a declarat că, în faţa sa circulau unu sau două autoturisme cu viteză foarte redusă, care, fără să frâneze, dar reducând viteza, au trecut pe cealaltă bandă, depăşind locul în care se afla victima;
- martorul S.I. afirmă, de asemenea, că ceilalţi martori i-au cerut să îi ajute pentru a dirija circulaţia ca alte autoturisme să nu treacă peste victimă, sens în care a parcat autoturismul dincolo de corpul victimei şi i-au spus că „cineva a dat peste el cu maşina şi a fugit";
- din înregistrările video se observă că, în intervalul 22:05 -22:11, din direcţia Târgu Jiu spre Baia de Aramă nu circulă niciun autoturism, iar atunci când pe imaginea video apare autoturismul de culoare deschisă, ce trece la ora 22:11, martorii D.A., M.C., M.G.S. se aflau deja la faţa locului, pentru că la ora 22:12 minute se efectuează apelul către Serviciul 112;
- potrivit expertizei medico-legale efectuată în cauză, leziunile traumatice au fost produse prin călcare, compresiune de către un singur autoturism.
S-a reţinut că, în faza urmăririi penale au formulat acţiune civilă în procesul penal succesorii victimei, respectiv fraţii şi surorile acestuia: Ş.M., C.l., Po.E., P.I., precum şi mama acestuia - P.Eu., au declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu sume pe care le vor preciza ulterior.
Faţă de inculpatul P.D.M., prin ordonanţa nr. 49/P/2012 din 16 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore.
Curtea de Apel Craiova, prin încheierea nr. 1 din 17 ianuarie 2012, a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 176 din 23 ianuarie 2012, a admis recursul inculpatului şi a dispus faţă de acesta, în temeiul art. 1491 alin. (12) C. proc. pen. cu referire la art. 146 alin. (11) C. proc. pen., măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012, inclusiv.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin ordonanţele nr. 49/P/2012 din 17 februarie 2012, 19 martie 2012, 21 aprilie 2012 şi 21 mai 2012, a prelungit măsura obligării de a nu părăsi ţara de fiecare dată cu încă 30 de zile până la data de 20 iunie 2012, inclusiv.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei, secţia penală şi pentru cauze cu minori - la data de 29 mai 2012, sub nr. 1308/54/2012.
În faza cercetării judecătoreşti, s-a procedat la stabilirea cadrului procesual complet, prin conceptarea în cauză a părţilor civile Ş.M., P.Eu., P.I., C.l., Po.E. - care, prin declaraţiile din 04 octombrie 2012 - au învederat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de câte 200.000 euro fiecare, daune morale, iar P.I. şi cu suma de 20.000 RON despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de înmormântarea şi pomenirile ulterioare ale victimei, precum şi a asigurătorului O.V.I.G. SA - Sucursala Olt, în raport de poliţa de asigurare nr. XX cu valabilitate în perioada 02 septembrie 2011 – 01 martie 2012 încheiată de inculpat cu Banca B. Asigurări V.I.G. SA şi a fuzionării SC B. Asigurări VI. SA cu SC O. V.I.G. SA prin încheierea nr. 108 din 27 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
În privinţa părţilor civile, s-a luat act că la termenul din 08 noiembrie 2012 s-au depus înscrisuri doveditoare ale calităţii de succesori ai victimei P.V.: cererea pentru deschiderea procedurii succesorale înregistrată sub nr. CC din 05 noiembrie 2012, certificat de deces al victimei din 16 ianuarie 2012 înregistrat de Primăria comunei Padeş, certificat de naştere şi de căsătorie pentru partea civilă C.I. - fostă P., certificat de naştere şi de căsătorie pentru partea civilă Ş.M. - fostă P., certificat de naştere şi de căsătorie pentru partea civilă Po.E. - fostă P., certificat de naştere pentru partea civilă P.I.; certificat de căsătorie şi de naştere pentru partea civilă P.Eu. - fostă F.
S-a procedat la audierea inculpatului, care a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen. anterior, privitor la dreptul de a nu da declaraţii în cauză şi la reaudierea martorilor din acte, C.I., P.V. (la termenul din 13 decembrie 2012), M.G.S., P.E.N., M.E., M.C., S.I., D.A. (la termenul din 7 februarie 2013, la audierea martorilor asistenţi G.M.V. şi Ş.V. (la termenul din 13 decembrie 2012) şi a martorilor încuviinţaţi pe latură civilă părţilor civile, F.I. şi C.M.I. (la termenul din 13 decembrie 2012).
Au fost administrate probe cu înscrisuri constând în:
- procesul-verbal de desigilare din 25 mai 2012 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Dolj Gorj - Serviciul Rutier Gorj privitor la starea autoturismului în momentul eliberării către inculpat; raportul de expertiză tehnică judiciară din 30 octombrie 2012 întocmit de expert C.G., care a participat în calitate de expert parte şi la întocmirea expertizei tehnice auto pentru stabilirea cauzelor şi dinamicii producerii accidentului rutier în faza de urmărire penală, privitor la modalitatea de producere a avariilor prezentate de autoturismul inculpatului, respectiv ruperea învelişului barei de protecţie faţă şi deformarea traversei faţă cu desprinderea scutului motor; proces-verbal de lăsare în custodie întocmit de inculpat la data de 25 mai 2012; proces-verbal de scoatere din custodie din 09 august 2012 întocmite de inculpat.
Pin încheierile din 08 noiembrie 2012 şi din 07 februarie 2013, instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii formulate de părţi, respectiv s-au încuviinţat probele testimoniale solicitate de procuror, inculpat şi părţile civile, precum şi efectuarea unei expertize criminalistice de către Î.N.E.C. Bucureşti, care să stabilească: locul impactului dintre autoturism şi victimă, poziţia victimei în momentul impactului, expertul urmând să se pronunţe şi dacă leziunile prezentate de victimă concordă cu dinamica accidentului, indicată în raportul de expertiză întocmit în cauză, dinamica producerii accidentului şi posibilităţile de evitare de către victimă şi conducătorul autovehiculului, viteza autoturismului, precum şi dacă, raportat la dinamica accidentului rutier, se puteau produce avariile constatate la autoturism; s-a respins cererea de efectuare a unei expertize fizico-chimice care să decidă dacă există corespondenţa compoziţiei chimice între fragmentele de material plastic ridicate de la locul evenimentului rutier şi piesele aparţinând autoturismului inculpatului, cu motivarea că starea tehnică a autoturismului a fost modificată până la data solicitării probei, inculpatul montând un alt scut motor pe autovehicul şi, totodată, că nu există dovezi asupra publicităţii compoziţiei chimice standard, invocată de inculpat ca aparţinând producătorului autoturismului marca P., pentru realizarea examenului comparativ cu probele materiale ridicate de la locul accidentului rutier.
Totodată, s-a procedat la vizionarea suportului optic conţinând imaginile în format digital realizate cu ocazia cercetării la locul accidentului şi confruntarea acestora cu planşele foto aflate la dosarul cauzei, reţinându-se corespondenţa conform celor menţionate în încheierea de şedinţă din data de 07 martie 2013, pentru a fi analizate în cadrul expertizei solicitate la Î.N.E.C. Bucureşti, reţinând că toate imaginile din planşele foto aflate la dosar corespund imaginilor stocate pe suportul digital.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a fi examinate şi avariile autoturismului din momentul eliberării de către organul de urmărire penală, astfel cum ele au fost evidenţiate în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul parte, prin aceeaşi încheiere, instanţa a reţinut că noua expertiză nu se poate raporta la momente ulterioare celui al producerii accidentului rutier, despre starea tehnică a autoturismului întocmindu-se mai multe procese-verbale în faza de urmărire penală, care concordă cu menţiunile din procesul-verbal de predare a autoturismului către inculpat, pe care acesta l-a semnat fără obiecţiuni.
Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti cu nr. 45 din 12 februarie 2014, a fost înaintat instanţei la 20 februarie 2014, opinia expertului, fiind în sensul că accidentul s-a produs la km. 38+800 metri, conducătorul a surprins şi a călcat o persoană aflată în poziţie decubit pe suprafaţa carosabilă a drumului, pe sensul de circulaţie al autoturismului; faţă de leziunile traumatice indicate în raportul medico-legal de autopsie şi de împrejurarea că examinarea autoturismului inculpatului nu a evidenţiat prezenţa unor avarii la nivelul părţii frontale superioare, s-a apreciat că este exclusă poziţia ortostatică a victimei; viteza de deplasare s-a calculat în ipoteza în care urmele de frânare de la locul accidentului au fost produse de autoturismul examinat, determinându-se valoarea de 50 km./h.; în privinţa posibilităţii de evitare a accidentului s-a arătat că inculpatul a avut un spaţiu de vizibilitate frontală de cea. 30 de metri, aceasta constituind regula generală în situaţia în care se circulă cu faza de întâlnire a luminii farurilor şi s-a determinat distanţa de la care conducătorul auto putea sesiza natura umană a obstacolului, respectiv aceea de 20 de metri, distanţă în care autoturismul putea fi oprit în condiţii de siguranţă la o viteză de cea. 37 km./h.; s-a arătat că, la producerea accidentului, a contribuit şi victima, care s-a aflat pe partea carosabilă a drumului, în poziţie de decubit, pe timp de noapte, constituind un obstacol pentru autovehicule.
Faţă de obiecţiunile părţilor, s-a dispus suplimentarea raportului de expertiză la obiectivele dinamica producerii accidentului rutier şi locul impactului dintre autoturism şi victimă, suplimentul la raport cu nr. 184 din 09 mai 2014 fiind comunicat instanţei la 15 mai 2014, expertul specificând că îşi menţine concluziile din raportul anterior privitor la dinamica producerii accidentului, care nu se modifică nici în ipoteza în care urmele de frânare identificate la faţa locului nu au fost imprimate de roţile autoturismului marca P.
În raport cu întreg materialul probator administrat în cauză, se reţine următoarea situaţie de fapt:
1. La data de 13 ianuarie 2012, după ora 22:00, prin apelul de urgenţă la S.N.A.U., a fost sesizată accidentarea unei persoane, care a fost găsită decedată pe partea carosabilă a DN 67D, pe raza satului Apa Neagră din comuna Padeş, judeţ Gorj.
S-a reţinut că apelul de urgenţă s-a realizat de pe telefonul mobil al martorului D.A., după ora 22:00, un al doilea apel fiind efectuat de către martorul S.I., la ora 22:24, echipajul de poliţie sosind la locul accidentului şi întocmind procesul-verbal de cercetare a locului evenimentului la ora 23:40, împrejurări care se reţin în raport cu declaraţiile constante ale martorilor audiaţi pentru stabilirea situaţiei de fapt (D.A., S.I., M.G., M.C., P.V.) şi menţiunile din procesul-verbal.
Totodată, se reţine că martora M.E. a declarat că a plecat la ora 21:50 - 22:00 de la locul muncă, reprezentat de depozitul SC S.N.C. SRL din satul Apa Neagră, mergând pe bicicletă în sensul Tg. Jiu - Baia de Aramă, împrejurare relevantă pentru stabilirea segmentului orar, deoarece se coroborează cu imaginile captate de sistemul de supraveghere video al societăţii comerciale C.V.C. SRL Padeş, care indică în data de 13 ianuarie 2012, ora 22:05:55 prezenţa unei persoane care se deplasează pe bicicletă.
Din aceeaşi declaraţie a martorei M.E. s-a reţinut că martora a întâlnit pe drum pe victima P.V., care se deplasa pe acostamentul din partea dreaptă a drumului, în direcţia Baia de Aramă - Tîrgu Jiu, către locuinţa sa, care este situată pe partea stângă a drumului, în aceeaşi direcţie de mers, la o distanţă de circa 500 de metri faţă de locul de întâlnire dintre martoră şi victimă; martora plasează locul de întâlnire la circa 15 metri faţă de unitatea unde lucrează, totodată, specificând că, faţă de sensul de deplasare al martorei - Tg. Jiu spre Baia de Aramă, victima se deplasa pe partea dreaptă a drumului, iar martora pe partea stângă, ambii pe acostament.
Or, în condiţiile în care martorii care au ajuns la locul accidentului şi au fost prezenţi la sosirea echipajului de poliţie (D.A., S.I., M.G., M.C.) au relatat constant în faza urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti despre apelurile telefonice realizate la S.N.A.U. după ora 22:00, iar martorul S.I. a specificat că ultimul apel telefonic s-a efectuat de pe telefonul său la ora 22:24, s-a reţinut că accidentul rutier a avut loc în noaptea de 13 din 14 ianuarie 2012, în intervalul orar 22:10 -22:20.
Faţă de acestea, critica inculpatului, care a susţinut că nu s-a stabilit în mod cert ora decesului victimei prin raportul medico-legal de necropsie şi, implicit, că nu se poate stabili ora producerii accidentului rutier, este nefondată, probele analizate anterior atestând în mod cert că victima se afla în viaţă la ora 22:05 - când martora M.E. a fost filmată în timpul deplasării pe bicicletă, în sectorul de vizibilitate a sistemului de supraveghere de la SC C.V.C. SRL Padeş, întâlnirea cu victima având loc după ce martora a parcurs circa 15 metri de la locul său de muncă - şi se afla accidentată la ora 22:24, când s-a realizat apelul de urgenţă de pe telefonul martorului S.I., decesul survenind până la sosirea poliţiei, când s-a constatat că nu mai prezenta semne vitale.
2. Condiţiile meteo pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul rutier - DN 67D, pe raza satului Apa Neagră din cadrul comunei Padeş, judeţ Gorj, în zona kilometrului 38+800 metri (conform menţiunilor din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, valorificate de rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experţii P.L. şi M.S.) - sunt descrise detaliat de către martorii D.A., M.G., M.C., S.I., M.E. şi P.E.N., după cum urmează:
- declaraţia martorei M.E. a relevat că la ora 22:00 începuse să ningă viscolit şi nu era zăpadă aşezată pe carosabil; zăpada fiind depusă pe porţiunile din afara şoselei; - declaraţia martorului M.G., a relevat că, la ora când a constatat prezenţa victimei accidentate, începuse să ningă viscolit şi carosabilul era umed; - declaraţia martorului M.C., a menţionat că era lapoviţă; - declaraţia martorului S.I., a precizat că începuse lapoviţă şi se circula cu dificultate; - declaraţia martorului D.A. a relevat că era întuneric, începuse să ningă, asfaltul era umed şi începuse să se formeze polei; - declaraţia martorului P.V., care a livrat marfă în seara de 13 ianuarie 2013 la magazinul unde era angajată martora M.E., plecând de la societate aproape concomitent cu martora M.E., a relevat că în seara de 13 ianuarie carosabilul era umed, iar până la ieşirea din localitatea Apa Neagră, martorul a observat că pe şosea se instalase un strat subţire de zăpadă; - declaraţia martorei P.E.N., aflată în autoturismul inculpatului, a precizat că s-au deplasat de la Tg. Jiu spre Baia de Aramă şi până când au ajuns în satul Apa Neagră a început lapoviţă, şoseaua era umedă şi carosabilul alunecos.
În acest fel, s-a reţinut că, pe raza localităţii Apa Neagră, în intervalul orar analizat - 22:00 - 22:25 - se circula în condiţii de noapte, cu precipitaţii constând iniţial în zăpadă, transformată în lapoviţă, carosabilul fiind umed şi alunecos, pe fondul instalării poleiului, aspecte care se coroborează şi cu datele din procesul-verbal de cercetare la faţa locului care menţionează „partea carosabilă fiind umedă şi vizibilitatea scăzută", constatările fiind făcute la ora 23:40, deci la circa o oră şi 10 minute faţă de eveniment (menţiuni făcute în procesele-verbale cu scriere olografă şi tehnoredactat).
S-a reţinut în cauză că, în faza urmăririi penale, s-au solicitat relaţii de la Agenţia Naţională de Meteorologie privitor la starea vremii în data de 13 ianuarie 2012, în localitatea Padeş, sat Apa Neagră, în intervalul orar 21:50 - 22:15, răspunsul fiind în sensul că se estimează că, în intervalul orar indicat, cerul a fost parţial noros, vântul a suflat slab, iar temperatura aerului a avut valori de 2 - 3 grade; or, în condiţiile în care această prognoză meteo este doar estimată, vor fi reţinute în speţă condiţiile meteo anterior indicate în raport cu probatoriul testimonial şi constatările din procesul-verbal de cercetare a locului evenimentului rutier.
Totodată, s-a reţinut că şi inculpatul, în declaraţia olografă dată în faza de urmărire penală a descris aceeaşi stare a vremii, respectiv că, pe carosabil era instalat polei şi uneori ningea, drumul fiind alunecos.
3. În ceea ce priveşte dinamica producerii accidentului rutier, pentru lămurirea împrejurărilor accidentării victimei şi a stabilirii dacă autoturismul condus de inculpat a fost implicat în acest eveniment, s-a considerat a fi necesar să fie relevate elementele de fapt stabilite în mod cert cu probatoriul administrat, constând în: raportul de constatare medico-legală autopsie întocmit de S.M.L. Gorj, expertiza medico-legală necropsie a victimei întocmită şi avizată de I.M.L. Craiova; urmele materiale şi poziţionarea victimei la locul accidentului; avariile constatate la autoturismul aparţinând inculpatului; declaraţiile inculpatului şi ale martorei P.E.N.
Astfel, din examinarea raportului de expertiză medico-legală din 29 februarie 2012 şi a suplimentului la raport din 25 aprilie 2012 întocmit de I.M.L. Craiova s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă, datorându-se unui politraumatism cranio-cerebral vertebro-medular şi toraco-abdominal, cu rupturi explozive de organe interne (cord, rinichi stâng, splină), precum şi cu expulzia masei cerebrale prin plaga situată fronto-parietal stânga, alături de rupturi ale altor organe interne, (ficat, rinichi drept), mecanismul de producere al leziunilor fiind călcarea-compresiunea de către un singur vehicul şi târârea victimei pe o distanţă scurtă, pentru acţiunea de călcare indicându-se că s-a realizat prin trecerea roţii faţă stângă peste extremitatea cefalică -ceea ce a implicat leziuni la nivelul gâtului şi capului - şi a roţii spate stânga peste braţul drept şi zona toraco-abdominală a victimei -, ceea ce a produs fractura humerusului drept, a sternului, a coastelor CI -CIO, pe linia medio-claviculară în dreapta cu deplasare în focare şi a coastelor C2 - CIO pe linia medico-claviculară stânga, precum şi rupturile de organe interne.
S-a constatat că raportul de expertiză medico-legală indică ca poziţie probabilă a victimei poziţia de decubit - victima culcată pe carosabil - perpendicular sau uşor oblic faţă de axul drumului, fără să excludă posibilitatea acroşării victimei de elementele de sub caroserie şi deplasarea în poziţia în care a fost găsită, cu precizarea că topografia leziunilor de la nivelul capului şi a regiunii toraco-abdominale pledează pentru o altă poziţie a victimei în momentul producerii accidentului, faţă de poziţia în care a fost găsit cadavrul.
În acest fel, reţinând numărul mare al leziunilor cu potenţial letal, precum şi localizarea acestora, atât în planul stâng, cât şi în planul drept al corpului, alături de mecanismul de producere prin compresiune, s-a conchis că nu este posibil să se stabilească dacă poziţia victimei a fost în decubit ventral sau decubit dorsal, întrucât nu se poate stabili cronologia producerii leziunilor, fiind însă cert că moartea victimei s-a produs prin călcare, compresiune, acţiune a unui singur autoturism care a trecut peste victimă, în condiţiile descrise în raportul de expertiză medico-legală, acţiunea roţilor şi forţa de comprimare exercitată de vehicul producând fracturile şi rupturile de organe.
În ceea ce priveşte absenţa urmelor de pneuri pe corpul victimei, invocată în apărare de către inculpat, s-a reţinut că accidentul s-a produs pe timp de iarnă, când victima purta o vestimentaţie groasă, alcătuită din două perechi de pantalon, două pulovere şi o scurtă (descrise în procesul-verbal din 19 ianuarie 2012), astfel că nu a existat un contact direct între anvelopă şi pielea victimei, care să conducă la imprimarea urmei anvelopei pe corpul victimei.
S-a reţinut, însă că, la examinarea vestimentaţiei victimei, s-au constatat elemente de distrugere la nivelul pantalonilor, constând în zone rupte, situate, atât pe partea stângă, cât şi pe partea dreaptă, precum şi trei zone rupte pe scurta tip „A.D.", în zona corespunzătoare omoplaţilor, cu dimensiuni cuprinse între 1 şi 2 centimetri, aceste zone deteriorate de pe scurtă prezentând interes în cauză, deoarece se coroborează cu leziunile constatate la victimă, astfel cum rezultă din planşa foto nr. 4 şi descrise în raportul de expertiză: escoriaţie roşie brună de 12/3 cm., iar inferior de aceasta 3 escoriaţii roşii brune orizontale de cea. 4/2,5 cm. pe o suprafaţă de cea. 16/8 cm.
Totodată, s-a constatat că, pe corpul victimei s-au evidenţiat şi alte escoriaţii grupate (planşă foto nr. 1 şi 2), descrise în raportul de expertiză drept echimoze multiple de cea. 2/2 cm, delimitate pe o suprafaţă de circa 25/12 cm, localizate pectoral dreapta cu extindere spre stânga, până în cadranul intern pectoral.
Astfel, în raport cu aceste escoriaţii multiple, paralele între ele, dispuse pe o suprafaţă delimitată de ţesut, instanţa a concluzionat că au fost produse prin târârea victimei, atât la contactul cu partea carosabilă, cât şi la contactul cu partea inferioară a autoturismului.
De asemenea, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului accidentului rutier se reţine că victima se afla pe sensul de drum Tg. Jiu - Baia de Aramă, la o distanţă de cea. 1,70 metri (picioarele) şi respectiv 1,80 metri (capul) faţă de marginea din dreapta a părţii carosabile, descoperindu-se şi următoarele fragmente de material biologic şi fragmente de plastic şi metal: o pată de sânge situată la o distanţă de 20, 60 metri anterior faţă de picioarele victimei şi la o distanţă laterală de circa 2,10 metri faţă de marginea din dreapta a părţii carosabile, fragmente de ţesut de materie cerebrală, piele şi păr (indicate pe schiţă, cu numerele de reper 5), precum şi fragmente de plastic (indicate pe schiţă cu numerele de reper 4) în cadrul distanţei de 20,60 metri, iar posterior faţă de locul unde era poziţionată victima, la o distanţă de 15 metri, s-a descoperit un fragment de material plastic, iar la o distanţă de 20,50 metri scutul motor rupt, pe acelaşi sens de circulaţie, iar pe sensul opus s-au descoperit bucăţi de material plastic şi trei holşuruburi.
Or, în condiţiile în care declaraţia martorei M.E. a atestat că victima se deplasa pe partea stângă a drumului, faţă de sensul de mers Tg. Jiu - Baia de Aramă, iar locuinţa sa se afla pe partea dreaptă a drumului, se reţine în cauză, că victima a ajuns pe carosabil, întrucât s-a angajat în traversare cu intenţia de a merge la domiciliu, parcurgând lăţimea sensului de mers Baia de Aramă - Tg. Jiu de 3, 10 metri şi încă un metru din lăţimea sensului de mers Tg. Jiu - Baia de Aramă, unde se reţine că a avut loc impactul cu autoturismul, deoarece în acest loc s-a găsit o pată de sânge cu dimensiunea de 0,30 metri.
De asemenea, în condiţiile în care fragmentele de material biologic s-au găsit în prima jumătate a distanţei cuprinse între pata de sânge şi picioarele victimei, pe sensul de mers opus (Baia de Aramă -Tg. Jiu) şi un fragment pe sensul de mers pe care se afla căzută victima, la o distanţă de 1,10 metri de picioarele acesteia, iar posterior de victimă nu s-au mai găsit urme biologice, ci doar fragmente de piese şi echipamente auto, s-a reţinut că victima se găsea în poziţie de decubit, pe sensul de mers Tg. Jiu - Baia de Aramă, având capul orientat spre axul drumului, corpul victimei fiind în poziţie oblică faţă de ax şi, implicit, faţă de traiectoria autoturismului, deoarece numai într-o asemenea poziţie se putea realiza trecerea autoturismului peste corpul victimei doar cu roţile de pe partea stângă: roata stânga faţă la nivelul gâtului şi roata stângă spate la nivelul braţului drept, în treimea mijlocie a humerusului şi la nivel toraco-abdominal, unde s-au produs şi fracturile osoase; relevante în acest sens sunt leziunile constând în: fractura coloanei vertebrale cervicale, între vertebrele 2 şi 3, deci la nivelul gâtului şi aproximativ la baza craniului; dubla fractură de stern între coastele C2 - C3 şi C5 - C6; fractura coloanei vertebrale dorsale complete între vertebrele D5 - D6, corespunzător coastelor C5 - C6, care a determinat şi ruptura musculaturii intercostale pe partea dreaptă; fractura humerusului drept în treimea mijlocie; fractura coastelor C2 - CIO pe linia paravertebrală stânga şi dreapta.
Astfel, călcarea victimei în poziţia descrisă mai sus, a determinat pe de-o o parte rupturile expulzive de organe, inclusiv la nivelul capului (extremitatea cefalică), unde s-au constatat fractura cominutivă fronto parietal stânga, cu iradiere temporal stânga şi prin şaua turcească, pe stânca temporală dreaptă, cu rupturi ale durei mater în focarul de fractură fronto parietal stânga şi dilacerare cerebrală parietal stânga şi dreapta, cu proeminarea masei cerebrale şi a eschilelor osoase prin plagă, ceea ce a determinat expulzia de fragmente de materie cerebrală, substanţă osoasă şi păr, pe sensul de mers Baia de Aramă - Tg. Jiu; pe de altă parte, se reţine că victima a fost acroşată cu partea inferioară a autoturismului, între roţi, fiind târâtă o distanţă scurtă, ceea ce a determinat căderea victimei pe carosabil la distanţa de 20, 60 de metri faţă de pata de sânge şi desprinderea unor repere de la partea inferioară a autoturismului, respectiv scut motor, holşuruburi de prindere, bucăţi de material plastic.
S-a reţinut, în consecinţă, că absenţa unor avarii la partea superioară a autoturismului precum şi la nivelul membrelor inferioare ale victimei, exclude poziţia ortostatică a acesteia din momentul impactului cu autoturismul, deformările barei de protecţie faţă în partea stângă a autovehiculului, precum şi desprinderea reperelor de la partea inferioară a vehiculului demonstrând că victima se afla în poziţie de decubit pe carosabil; în acelaşi sens, s-a reţinut că victima era o persoană cu o constituţie astenică, după cum rezultă din planşele foto ataşate raportului de expertiză medico-legală, ceea ce a permis preluarea acesteia agăţată de partea inferioară a autoturismului şi deplasarea pe porţiunea de 20,60 metri.
În ceea ce priveşte menţiunea conţinută în raportul de expertiză medico-legală, referitor la diferenţa între poziţia victimei din momentul accidentării şi poziţia în care a fost găsită, s-a constatat că mecanismul descris anterior lămureşte concluzia medicului legist, întrucât s-a reţinut că, în momentul impactului cu autoturismul, victima se afla culcată pe carosabil, în poziţie oblică, capul fiind orientat spre axul drumului, iar după desprinderea de autoturism, victima a rămas în poziţie aproximativ paralelă cu axul drumului, capul fiind orientat în direcţia Baia de Aramă, aceste schimbări ale poziţiei datorându-se dinamicii accidentului rutier independent de acţiunea vreunei alte persoane.
Faţă de aceste constatări, s-a reţinut că, atât raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert P.L., cât şi raportul de expertiză criminalistică întocmit de expert M.S. şi completat prin raportul din 09 mai 2014, indică poziţia de decubit a victimei, pe carosabil, pe sensul de deplasare al autoturismului, pentru argumentele dezvoltate anterior, reţinându-se că este irelevant dacă victima se afla în decubit dorsal sau decubit ventral, sub acest aspect, raportul de expertiză tehnică din faza de urmărire penală fiind inexact privitor la aprecierea că pata de sânge s-a produs, ca urmare, a sângerării nazale pentru victima aflată în decubit ventral, în realitate, raportul de expertiză medico-legală constatând otoragie bilaterală, adică sângerare din urechi, ceea ce ar conduce la concluzia că există o probabilitate mai mare ca victima să se fi aflat în poziţie de decubit dorsal.
În ceea ce priveşte raportul de expertiză întocmit de expertul parte C.G. instanţa de fond a reţinut că şi acest expert apreciază că urma materială reprezentată de pata de sânge de 0,30 metri constituire locul unde s-a produs impactul dintre victimă şi autoturism, însă a apreciat că leziunile victimei puteau fi produse de un vehicul de gabarit mai mare, care ar justifica leziunile foarte grave, determinate de un impact cu intensitate mare, în absenţa urmelor de târâre, concluzionând că ar fi implicat vehiculul care a lăsat urmele de frânare descoperite la locul unde se afla victima.
Or, din analiza elementelor probatorii de la dosar s-a constatat că expertul parte a formulat concluzii întemeiate pe o ipoteză nerealistă, deoarece condiţiile meteo (carosabil umed, alunecos) nu permiteau imprimarea unor urme de frânare în intervalul orar stabilit ca fiind cel în care s-a produs accidentul, iar, pe de altă parte, urmele de frânare descrise ca fiind una pe sensul de mers Tg. Jiu - Baia de Aramă şi alta pe sens opus, fiecare cu lungime de 20 de metri şi cu o distanţă între ele de 1,90 metri, au fost excluse ca având legătură cu accidentul rutier investigat, deoarece autovehiculul de la care provin fragmentele materiale descoperite a fost identificat ca aparţinând inculpatului, autoturism care, faţă de distanţa interioară dintre roţi - de 1, 30 metri - nu putea produce urmele de frânare respective. Totodată, din concluziile preliminare comunicate de S.M.L. Tg. Jiu, rezultând că medicul legist a precizat că leziunile traumatice minime de pe tegumentul toracelui victimei, care relevă zona de impact între pneul autoturismului şi corpul victimei, se explică prin aceea că s-au produs la trecerea roţilor autoturismului într-un rulaj normal şi nu în mecanismul de frânare, care ar fi determinat o impregnare mai profundă pe tegument.
În ceea ce priveşte critica inculpatului referitoare la omisiunea consemnării unor probe materiale importante în procesul-verbal de cercetare a locului accidentului, s-a reţinut că este nefondată, deoarece martorii asistenţi audiaţi de instanţă (G.M.V. şi Ş.V.) au descris probele materiale descoperite la locul accidentului, care concordă cu datele consemnate în procesul-verbal, martorii specificând că au semnat după ce au citit sau li s-a citit înscrisul respectiv.
4. Identificarea autoturismului inculpatului s-a realizat în cauză prin coroborarea constatărilor tehnice asupra avariilor prezentate de autovehicul cu probele testimoniale - constând în declaraţiile martorei P.E.N. - şi cu declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală, întrucât, în faza cercetării judecătoreşti, a învederat că nu înţelege să dea declaraţii în cauză cu privire la învinuirea adusă.
Astfel, se reţine că, de la locul accidentului rutier s-au ridicat fragmente de material plastic suspectate a fi fragmente de subansamble - scut motor şi bară de protecţie faţă (spoiler) -, după cum rezultă din procesul-verbal din 14 ianuarie 2012, stabilindu-se că fragmentul de scut motor este specific unui autoturism marca P.
De asemenea, la data de 14 ianuarie 2012, s-a procedat la examinarea autoturismului marca P. aparţinând inculpatului, în prezenţa proprietarului autoturismului şi s-a constatat că vehiculul prezintă următoarele avarii: „uşoare avarii la spoiler faţă, în zona proiectorului stâng, sub acesta, ce constau în lipsă material; lipsa în mare parte a scutului motor", identificându-se doar un rest de scut cu dimensiunile de 18,5 cm/11,5 cm, în continuare, procedându-se la compararea resturilor şi avariilor cu fragmentele materiale ridicate de la locul accidentului şi s-au constatat următoarele: „restul de scut ridicat de pe autoturism, cu dimensiunile de 18,5 x 11, 5 cm se îmbină cu zona ruptă a scitului găsit la faţa locului; un fragment plastic de culoare gri găsit la faţa locului, cu dimensiunile de 23 x 8,5 cm se îmbină în zona neregulată de rupere cu spoilerul autoturismului în zona de sub literele (din numărul de înmatriculare); un fragment de plastic care are un şurub cu dimensiunile de 4 x 5 cm se îmbină în zona neregulată cu spoilerul rupt sub proiectorul stânga".
Or, în condiţiile în care s-a menţionat prezenţa inculpatului în calitate de proprietar al autoturismului ca participant la aceste constatări, precum şi că nu a avut obiecţiuni şi că a semnat procesul-verbal în calitate de parte prezentă, criticile ulterioare ale inculpatului sub acest aspect au fost apreciate ca, fiind, nefondate.
Totodată, s-a reţinut că şi la data de 19 ianuarie 2012, s-a întocmit un proces-verbal tehnoredactat privitor la avariile constatate la autoturism şi compararea cu fragmentele materiale ridicate de la locul accidentului, contestate de inculpat, întrucât acesta nu a fost prezent la desfăşurarea acestor cercetări, însă s-a constatat că nu s-au reţinut împrejurări de fapt diferite faţă de acelea consemnate în procesul-verbal anterior din 14 ianuarie 2012, situaţie în care, instanţa a reţinut situaţia tehnică a autoturismului descrisă în procesul verbal din această dată.
În ceea ce priveşte înscrisurile depuse de inculpat în apărare, în faza cercetării judecătoreşti, constând în: procese-verbale de lăsare în custodie din 25 mai 2012 şi de scoatere din custodie din 09 august 2012, întocmite de către inculpat, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert C.G., prin care se concluzionează că ruperea unor bucăţi de material plastic din învelişul barei de protecţie (spoiler) şi deformarea traversei inferioare din partea stângă, cu desprinderea scutului, se datorează contactului acestor zone cu obiecte dure aflate pe carosabil şi nu se pot produce în contact cu corp uman, s-a reţinut că acestea nu modifică esenţial situaţia de fapt din cauză.
Astfel, din procesul-verbal de desigilare din data de 25 mai 2012 - în care se menţionează că autoturismul este predat inculpatului cu aceleaşi avarii pe care le-a prezentat şi în momentul sigilării, respectiv: spoiler spart în faţa stângă jos, grilă spoiler desprinsă, scut motor avariat - a rezultat că avariile autoturismului au existat în realitate, în forma reţinută prin rechizitoriu, iar în ceea ce priveşte posibilitatea producerii lor în condiţiile accidentului rutier, au fost evaluate în raport cu întreg probatoriul din cauză.
În acest sens, s-a reţinut că, atât inculpatul, în declaraţiile date în faza urmăririi penale, cât şi martora P.E.N. au declarat că au sesizat că trec peste un obstacol şi au simţit o zguduitură sub vehicul, ceea ce demonstrează faptul trecerii peste victimă, acroşarea şi târârea acestei pe o distanţă scurtă (20,60 metri) care, şi la viteza de 30 km/h ar fi fost parcursă într-un interval de 6 secunde, ceea ce susţine percepţia senzorială a martorei privitor la o zguduitură, respectiv percepţia inculpatului privitor la o zdruncinătură pe sub podeaua autoturismului, întrucât acţiunile s-au succedat foarte rapid.
Mai mult, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte intensitatea impactului, inculpatul a declarat că a avut reprezentarea că escaladează o bucată de lemn situată la nivelul solului, urmată de o zdruncinătură, ceea ce atestă un impact dur şi exclude varianta unui obstacol neglijabil, care nu ar fi permis producerea avariilor descoperite la autoturism.
Faţă de toate considerentele expuse, s-a reţinut că inculpatul, conducând autoturismul pe DN 67D, pe raza comunei Padeş, sat Apa Neagră, în direcţia Tg. Jiu - Baia de Aramă, a călcat pe victima P.V., care se afla culcat pe carosabil, pe sensul său de deplasare, în poziţie oblică, justificată de faptul că a fost călcată numai cu roţile de pe partea stângă a autoturismului, l-a agăţat cu partea inferioară a autoturismului, ceea ce a produs rotirea victimei de la stânga la dreapta şi preluarea între roţile vehiculului, victima fiind târâtă o distanţă de 20,60 metri, unde a căzut şi a rămas în poziţie aproximativ paralelă cu axul drumului, capul fiind orientat în direcţia Baia de Aramă.
5. În ceea ce priveşte viteza de deplasare a vehiculului la momentul accidentării victimei, s-a constatat că niciuna dintre expertizele tehnice din cauză nu a putut să indice o valoare certă în raport cu măsurătorile de la locul faptei, reţinând că nu există urme de frânare şi nici alte repere obiective care să permită o calculaţie, astfel încât urmează să se reţină declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală, care indică în declaraţia olografă o viteză de circa 45 km/h, iar în declaraţia tehnoredactată o viteză redusă, de circa 35 -45 km/h.
Totodată, s-a reţinut că, în raportul de expertiză criminalistică nr. 45 din 12 februarie 2014 s-a arătat că, pe faza de întâlnire a luminii farurilor - reţinută în raport cu declaraţia inculpatului în sensul că, la data sesizării obstacolului, circula cu faza de întâlnire şi a fost orbit de farurile altui autoturism, care circula din sens opus -, spaţiul de vizibilitate frontal este de 20 de metri, astfel că evitarea accidentării victimei se putea realiza într-un spaţiu de siguranţă, care impunea o viteză de maxim 37 km/h; în raportul de expertiză tehnică întocmit de P.L. s-a reţinut că evitarea accidentării victimei se putea realiza în condiţiile deplasării cu o viteză, de 31 km/h, faţă de câmpul de vizibilitate 18 metri, în care a putut să sesizeze că obstacolul este o fiinţă umană.
În aceste condiţii, evaluarea conduitei inculpatului în calitate de conducător auto, din perspectiva posibilităţii de evitare a accidentării victimei, trebuie să vizeze, atât dispoziţiile legale referitoare la circulaţia în localitate pe timp de noapte şi în prezenţa condiţiilor meteo defavorabile (zăpadă, carosabil alunecos prin instalarea poleiului), cât şi conduita adoptată de inculpat în legătură cu obligaţia de a conduce autoturismul pe drumul public, astfel încât să nu pună în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic.
Astfel, s-a reţinut - pe de-o parte - că, prin art. 123 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 este instituită obligaţia conducătorului de vehicul de a reduce viteza în localitate la 30 km/h, dacă partea carosabilă este acoperită cu polei sau mâzgă, iar - pe de altă parte - că inculpatul nu a acordat atenţia necesară (vizibilitate redusă, întrucât se circula pe timp de noapte, precum şi datorită precipitaţiilor şi circulaţiei altor vehicule din sens contrar), conform propriei declaraţii reţinându-se că inculpatul nu a observat obstacolul de pe partea carosabilă decât de la distanţă mică şi, astfel, a fost pus în imposibilitate de a-l evita.
Faţă de acestea, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a manifestat o conduită neglijentă, circulând cu atenţie diminuată şi cu viteză neadaptată condiţiilor concrete de trafic, ceea ce l-a împiedicat să observe victima la timp şi să evite accidentarea acesteia.
Pentru aceste considerente, s-a reţinut că inculpatul a circulat cu o viteză superioară celei de 31 km/h (conform raportului de expertiză a lui P.L.), respectiv superioară celei de 37 km/h (conform raportului de expertiză S.), de vreme ce accidentul s-a produs -valoare superioară reţinută şi în raport cu declaraţiile inculpatului, evocate anterior - în acest context fiind irelevantă valoarea exactă a vitezei pe care o avea autoturismul în momentul producerii evenimentului rutier, deoarece, în oricare ipoteză, viteza reală a depăşit limita legală de 30 km/h.
De asemenea şi în privinţa victimei P.V. s-a reţinut că a încălcat obligaţiile instituite prin O.U.G. nr. 195/2002, respectiv dispoziţiile art. 72, care obligă pietonii să traverseze drumurile publice numai în condiţiile art. 72 alin. (2) şi (3) - prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate sau, în absenţa lor, pe la capătul străzii şi după o prealabilă asigurare -, angajându-se în traversare prin loc nepermis şi aflându-se în stare de ebrietate (alcoolemie 3,20 ‰), ceea ce i-a modificat substanţial capacităţile senzoriale şi viteza de reacţie.
Totuşi, în condiţiile speţei, s-a apreciat că în cauză nu pot fi reţinute prevederile art. 72 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 privitoare la culpa exclusivă a pietonului în accidentarea sa, deoarece inculpatul din prezenta cauză nu a respectat prevederile legale privind circulaţia pe sectorul de drum analizat, circulând cu o viteză, superioară limitei legale admise.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că accidentul rutier s-a produs din culpa comună şi egală a inculpatului şi a victimei, urmând să se reţină că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen., latura subiectivă a infracţiunii fiind reprezentată de culpă fără prevedere, în condiţiile art. 19 pct. 2 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă faţă de condiţiile de trafic (circulaţie pe timp de noapte, cu instalarea poleiului, în localitate, vizibilitate redusă semnificativ şi în condiţiile circulaţiei altor vehicule pe contrasens) şi de pregătirea profesională a inculpatului (absolvent de studii juridice).
În ceea ce priveşte infracţiunea de părăsire a locului accidentului, pe care inculpatul o neagă, afirmând că nu a avut reprezentarea că a fost implicat într-un eveniment rutier care să impună obligaţiile prevăzute de art. 77 din O.U.G. nr. 195/2002, s-a reţinut că şi această faptă este dovedită cauzei, în următoarele condiţii:
Pe de-o parte, s-a constatat că, atât inculpatul, cât şi însoţitoarea sa aflată în autoturism, au sesizat că au trecut peste un obstacol care, probabil, a avariat partea inferioară a autovehiculului, după care, inculpatul a continuat deplasarea şi a oprit după câţiva kilometri pentru a verifica starea vehiculului, respectiv a coborât şi ajutându-se de lanterna de la telefonul mobil a constatat că era rupt spoilerul stânga-faţă şi că era desprins ornamentul de sub spoiler, observând vizual şi că pe baia de ulei era o peliculă umedă; în aceste condiţii, inculpatul a decis să revină în Tg. Jiu, circulând pe acelaşi drum, dar în sens contrar, situaţie în care a avut posibilitatea să observe că, la locul unde depăşise obstacolul se afla un autoturism staţionat şi, totodată, că există o victimă pe carosabil, pe sensul pe care circulase anterior şi inculpatul.
Or, aceste împrejurări de fapt atestă în mod cert că inculpatul a avut posibilitatea să constate că s-a produs un accident rutier, astfel cum este definit de art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi că, în condiţiile în care a avut reprezentarea că a depăşit un obstacol în acea zonă, ar putea fi conducătorul autoturismului implicat în accidentul din care a rezultat decesul unei persoane, conduita sa fiind însă de negare a oricărei responsabilităţi, astfel că şi-a continuat deplasarea pe altă rută, către destinaţia iniţială - mun. Drobeta Turnu Severin.
Faţă de acestea s-a reţinut că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie infracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, latura subiectivă fiind realizată în forma intenţiei indirecte, în condiţiile art. 9 pct. 1 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat producerea lui, latura subiectivă a infracţiunii urmând a fi reţinută în raport cu împrejurarea că inculpatul a realizat că prin părăsirea locului accidentului se împiedică ori se îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu accidentul cercetat, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nefiind prevăzută, ca şi condiţie de existenţă faptei penale, intenţia calificată prin scop -sustragerea de la răspunderea penală.
În ceea ce priveşte răspunderea penală a inculpatului, s-a constatat că de la data comiterii infracţiunilor şi până în prezent a intervenit un concurs de legi în timp, însă legea penală mai favorabilă este în speţă reprezentată de prevederile C. pen. din 1969 şi, implicit de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2003, întrucât faptele de ucidere din culpă şi de părăsire a locului accidentului sunt incriminate în aceleaşi condiţii şi sub acelaşi regim sancţionator de ambele legislaţii, dar în materia concursului de infracţiuni sunt mai favorabile prevederile art. 34 lit. b) din C. pen. anterior faţă de dispoziţiile art. 39 lit. b) din C. pen. actual, care dispun aplicarea obligatorie a unui spor la stabilirea pedepsei rezultante.
În consecinţă, s-a procedat la condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior şi art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, reţinând atât pericolul social concret grav al faptei cât şi datele personale pozitive care-l caracterizează pe inculpat (fără antecedente penale, integrat social), pedeapsa rezultantă de executat fiind aceea de 3 ani închisoare stabilită conform prevederilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual.
Corespunzător pedepselor principale aplicate, s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II C. pen. anterior, pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, care dispune că în cazul succesiunii de legi penale, pedepsele accesorii se aplică potrivit, legii identificate ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
În privinţa modalităţii de executare a pedepsei s-a reţinut că scopul preventivo-educativ al sancţiunii penale poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării, în condiţiile art. 861 - 863 lit. a) - d) C. pen., cu termen de încercare de 5 ani, deoarece, deşi datele personale ale inculpatului sunt pozitive, totuşi, conduita procesuală a acestuia a demonstrat lipsa de preocupare pentru înlăturarea consecinţelor faptelor sale şi dorinţa de minimalizare a răspunderii pentru propriile fapte pentru propriile acţiuni.
Corespunzător, în cazul pedepsei accesorii stabilite în cauză, s-au aplicat prevederile art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.
În cauză, s-a reţinut că, în faza urmăririi penale, inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 16 ianuarie 2012 la 23 ianuarie 2012, când prin încheierea nr. 176/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi ţara; aceeaşi măsură restrictivă de libertate a fost luată de instanţă la primirea dosarului, iar ulterior, în raport cu dispoziţiile legii de punere în aplicare a C. proc. pen., prin încheierea din 25 februarie 2014 s-a înlocuit măsura cu aceea a controlului judiciar conform art. 211, 215 C. proc. pen. actual. Pe cale de consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă a fost menţinută şi prin prezenta sentinţă, fiind în continuare incidente în cauză temeiurile prevăzute de art. 211 C. proc. pen., faţă de pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Sub aspect civil, s-a reţinut că au promovat acţiune civilă în procesul penal succesorii victimei P.V., în calitate de ascendent (mama P.Eu.) şi de rude colaterale (surorile Ş.M., Po.E. şi C.I. şi fratele P.I.), aceştia solicitând daune morale în cuantum de câte 200.000 euro fiecare şi despăgubiri în valoare de 20.000 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea şi pomenirea victimei până în acest moment, suportate de partea civilă P.I.
În cauză a fost introdusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 136/1995 - astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 1/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în calitate de asigurător de răspundere civilă societatea de asigurări O.V.I.G. SA -Sucursala Olt, în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă valabilă în perioada 02 septembrie 2011 - 01 martie 2012.
Din analizarea probelor testimoniale administrate la cercetarea judecătorească (martorul F.I. şi C.M.) s-a reţinut că înmormântarea şi parastasele de comemorare a victimei (la 6 săptămâni şi la 1 an) au fost suportate de familie, părţile civile din cauză, care au contribuit cu produse din gospodărie (alimente şi băutură) şi sume de bani, provenite din surse proprii, dar şi împrumutate de la rude şi prieteni, la cele două parastase participând circa 100 de persoane de fiecare dată. Totodată, martorii au precizat că înmormântarea victimei s-a realizat într-o groapă simplă şi s-a montat o cruce din lemn, astfel că majoritatea cheltuielilor au asigurat trusoul mortuar necesar înmormântării victimei, alimentele servite la parastase şi bunurile dăruite conform tradiţiei religioase locale.
În aceste condiţii, s-a reţinut că prejudiciul material produs în cauză este în valoare de 20.000 RON, însă obligaţia de despăgubire va fi limitată proporţional cu procentul în care culpa victimei a concurat la producerea accidentului, adică 50%, urmând ca acţiunea civilă să fie admisă în parte şi să fie obligat asigurătorul de răspundere civilă la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă P.I.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, pentru care toate părţile civile din speţă au solicitat acordarea de daune morale, s-a reţinut că trauma psihică invocată de acestea este dovedită cauzei, relaţiile de sprijin moral, de respect şi afecţiune reciprocă specifice raporturilor de familie fiind grav şi iremediabil vătămate prin decesul victimei.
Astfel, s-a reţinut că martorii audiaţi au arătat că părţile civile aveau relaţii apropiate cu victima, care locuia în domiciliul părinţilor, împreună cu mama sa, cu acordul tuturor membrilor de familie, înţelegerea dintre fraţi fiind în sensul ca victima să întreţină pe mamă şi să dobândească averea succesorală la decesul acesteia. Totodată, faţă de vârsta părţilor civile (Po.E. - 30 ani, C.I. - 41 ani, Ş.M. - 57 ani, P.I. - 51 ani, şi P.Eu., - 80 ani), dar şi a victimei (45 de ani), s-a constatat că decesul acesteia a survenit în perioada de vârstă activă, când aceasta şi părţile civile puteau să-şi ofere sprijin reciproc.
Împrejurarea că victima avea la data decesului o alcoolemie ridicată, a fost reţinută drept o cauză de atenuare a obligaţiei de despăgubire în acord cu dispoziţiile art. 1371 alin. (1) C. civ. (în vigoare de la 01 octombrie 2011, conform art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011), conform cărora, în cazul în care victima a contribuit din culpă la cauzarea prejudiciului, cel chemat să răspundă, va fi ţinut numai pentru partea din prejudiciu pe care a pricinuit-o, însă această împrejurare de fapt nu afectează existenţa raportului juridic de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie reţinută în raport cu dispoziţiile art. 1357 C. civ., în privinţa inculpatului; cum însă, în cauză, inculpatul este parte într-un contract de asigurare de răspundere civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, răspunderea civilă a inculpatului a fost preluată de asigurătorul de răspundere civilă care „acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule".
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, s-a reţinut că părţile civile au solicitat sume exorbitante, ignorând dispoziţiile prevăzute în legislaţia română incidenţă (Legea nr. 136/1995 şi C. civ.), care impun stabilirea unor despăgubiri compensatorii, de natură a asigura o reparaţie echitabilă prejudiciului nepatrimonial suferit de persoanele care şi-au pierdut o rudă apropiată, funcţie de situaţia acestora din timpul vieţii victimei.
Instanţa de fond a apreciat că toate părţile civile - cu excepţia părţii civile P.E., care era îngrijită în fapt, de către victimă - sunt integrate social, iar valorile de 50.000 RON pentru fiecare dintre părţile civile P.I., C.I., Po.E. şi Ş.M. şi de 60.000 RON pentru partea civilă P.Eu., sunt de natură să asigure o reparaţie corespunzătoare a prejudiciilor morale suferite, corespunzător însă proporţiei culpei victimei şi aceste daune au fost reduse cu procentul de 50%.
Împotriva sentinţei penale nr. 220 din data de 11 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, incupatul P.D.M., asigurătorul SC O.V.I.G. SA şi părţile civile P.Eu., P.I., Po.E., Ş.M. şi C.I.
Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat să se constate nelegalitatea încheierilor pronunţate în datele de 05 iulie 2012, 03 august 2012, 03 septembrie 2012, 02 octombrie 2012, 29 noiembrie 2012, 27 decembrie 2012, 24 ianuarie 2013, 28 februarie 2013, 25 aprilie 2013, 30 mai 2013, 27 iunie 2013, 22 iulie 2013, 23 noiembrie 2013, 22 decembrie 2013, 27 ianuarie 2014, 25 februarie 2014, 18 aprilie 2014, 27 mai 2014, 23 iunie 2014 şi 28 iulie 2014, considerând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a mai arătat că sunt nelegale şi încheierile pronunţate de instanţa de fond la datele de 23 iunie 2014 şi 28 iulie 2014, deoarece instanţa nu mai avea, după încheierea dezbaterilor, competenţa de a soluţiona cele două cereri formulate de inculpat.
Al doilea motiv de apel viza netemeinicia sentinţei, din perspectiva pedepsei aplicate inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 89 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, acesta fiind prea mică, cât şi în ceea ce priveşte modalitate de executare a pedepsei rezultante.
În motivarea căii de atac s-a susţinut că pericolul social concret deosebit de ridicat al infracţiunii de părăsire a locului accidentului nu este reflectat de pedeapsa de 3 ani aplicată de instanţa de fond, infracţiunea fiind comisă de inculpat cu intenţie directă şi scop precis determinat, pentru a scăpa de răspundere penală în legătură cu infracţiunea de ucidere din culpă.
Cu privire la acest motiv de apel, s-a solicitat majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, iar în subsidiar, majorarea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, deoarece durata acestuia nu este în măsură să asigure finalitatea acestei modalităţi de executare.
Asigurătorul SC O.V.I.G. SA a arătat că, faţă de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 45 din 12 februarie 2014, completat ulterior, inculpatul P.D.M. nu este vinovat de producerea decesului victimei, culpa aparţinând în exclusivitate acesteia, şi, raportat la acestea, a considerat că nu poate fi obligat la acoperirea prejudiciului cauzat.
În subsidiar, a solicitat diminuarea cuantumului daunelor materiale şi morale solicitate de părţile civile, considerând că sumele acordate, mai ales cele cu titlu de daune morale sunt prea mari, raportat şi la gradul de vinovăţie al inculpatului.
Prin apel, părţile civile P.Eu., P.I., Po.E., Ş.M. şi C.I. au criticat sentinţa atacată sub aspectul aprecierii daunelor morale acordate, considerând că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuia să fie avut în vedere prejudiciul moral ireparabil cauzat pe plan psihic, dar şi consecinţele în plan social.
Au mai arătat că estimarea făcută de acestea, la constituirea de parte civilă, a fost una rezonabilă, sub limita de despăgubire stabilită de lege.
În apelul formulat, inculpatul P.D.M. a solicitat să se constate nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Un prim motiv de apel viza motivarea hotărârii, care, în aprecierea inculpatului, este contrară probelor administrate în cauză şi viciază încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, determinând tragerea la răspundere pentru fapte penale pe care nu le-a comis.
Al doilea motiv de apel viza inexistenţa elementelor constitutive ale laturii obiective şi subiective a infracţiunilor de ucidere din culpă şi părăsire a locului accidentului, considerând că, în cauză, prevederile art. 123 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 nu sunt aplicabile.
În motivarea acestei cereri a afirmat că instanţa, deşi a reţinut că victima se afla în decubit pe partea carosabilă la presupusul moment al impactului cu autoturismul inculpatului, nu a reţinut comportamentul neregulamentar al acesteia şi nu a avut în vedere nici alcoolemia victimei, de 3,2‰.
În ceea ce priveşte infracţiunea de părăsire a locului accidentului, a susţinut că aceasta presupune să se realizeze fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea la faţa locului, iar din probele dosarului reiese că această condiţie nu este îndeplinită, lipsind astfel latura obiectivă a infracţiunii.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor aduse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, asigurătorul SC O.V.I.G. SA, inculpatul P.D.M. şi de părţile civile P.Eu., P.I., Po.E., Ş.M. şi C.I., dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. pen., în afara temeiurilor invocate şi a cererilor formulate, prin analiza cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, în raport cu întregul material probator al cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Preliminar, Înalta Curte apreciază că, prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de apel constată că prima instanţă a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptelor.
De asemenea, faptele inculpatului P.D.M., constând în aceea că, în calitate de conducător auto, nerespectând obligaţiile şi măsurile de prevedere impuse prin O.U.G. nr. 195/2002-republicată, privind circulaţia pe drumurile publice şi H.G. nr. 1391/2006- pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, a provocat accidentul din data de 13 ianuarie 2012, soldat cu decesul numitului P.V., a fost corespunzător calificată juridic, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de dispoziţiile art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, respectiv părăsirea locului accidentului, prevăzută de dispoziţiile art. 89 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002- republicată.
Accidentul, aşa cum rezultă din cuprinsul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, s-a produs din culpa inculpatului, care putea evita producerea acestuia, dacă adapta viteza cu care rula la condiţiile meteo, dar şi din culpa victimei, care putea preveni producerea accidentului, dacă nu s-ar fi aflat în decubit, pe timp de noapte pe suprafaţa carosabilă a drumului, constituindu-se într-un obstacol pentru autovehicule.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova:
Prin motivele de apel s-a solicitat constatarea nelegalităţii încheierilor de şedinţă prin care s-a dispus prelungirea dovezii de circulaţie pe drumurile publice şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Cu privire la primul motiv de apel, Înalta Curte constată că încheierile prin care s-a dispus de către instanţa de fond prelungirea dovezii de circulaţie au fost deja executate, situaţie ce face ca invocarea acestui motiv de apel să fie pur formală şi fără finalitate.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, se apreciază că pedepsele stabilite inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte - 2 de ani, respectiv de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, au fost în mod just individualizate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, de urmarea gravă produsă, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului- fără antecedente penale, bine integrat în societate.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, privită şi prin prisma cuantumului pedepsei stabilite, dar şi a atitudinii procesuale a inculpatului, Înalta Curte apreciază că, în mod întemeiat prima instanţă a stabilit că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, fiind îndeplinite condiţiile art. 861 - 863 lit. a) - d) C. pen. anterior, pentru suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului P.D.M.:
Acesta, prin cererea de apel a solicitat achitarea sa, motivele de apel fiind expuse pe larg în considerentele prezentei hotărâri.
Aşa cum s-a arătat anterior, situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, din probatoriu reieşind că în seara de 13 ianuarie 2012, inculpatul împreună cu martora P.E.N. a plecat la orele 21.35 din Târgu-Jiu spre Baia de Aramă, cu autoturismul marca P.
În dreptul localităţii Padeş, sat Apa Neagră, a accidentat pe numitul P.V., care se afla culcat pe partea carosabilă, victima fiind prinsă sub partea inferioară a caroseriei autoturismului şi deplasată o distanţă scurtă, după care victima s-a desprins de partea inferioară a caroseriei, iar autoturismul a mai rulat în stare frânată 20, 50 metri.
Raportul de constatare medico-legală (autopsie), raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză şi suplimentul la raportul de expertiză medico-legală, au stabilit că moartea numitului P.V., în vârstă de 44 ani, a fost violentă şi s-a datorat leziunilor traumatice, care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier, posibil prin călcare, compresiune între două suprafeţe dure şi târârea victimei pe o distanţă relativ scurtă. Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat prezenţa 3,20 g‰ alcool etilic, iar între leziunile traumatice şi deces, există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Expertizele tehnice auto judiciare efectuate în cauză au statuat, în sensul, că producerea accidentului putea fi evitată dacă inculpatul rula cu viteză redusă, sub 31 km/h.
Instanţa de apel reţine că în mod corect, s-a reţinut culpa comună a inculpatului şi a victimei la producerea rezultatului evenimentului rutier şi corect, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a stabilit pedeapsa pentru infracţiunea de ucidere din culpă.
În ceea ce priveşte infracţiunea de părăsire a locului accidentului, susţinerile făcute de apărare urmează a fi respinse.
Din declaraţiile martorilor P.E.N. şi D.A. reiese că inculpatul s-a întors la locul accidentului, unde a oprit, a luat legătura cu martorii, cărora le-a recomandat să sune la numărul de urgenţă 112.
Astfel, inculpatul P.D.M. a perceput în mod direct aspectul că, în zona în care a „trecut peste un obstacol” s-a produs un accident rutier cu victimă, fiind posibil să fi fost implicat în acest eveniment, dar a încercat să minimalizeze orice posibilă implicare a sa, plecând de la faţa locului.
Ulterior, s-a deplasat pe raza municipiului Târgu Jiu, a plecat pe o altă rută către Drobeta Turnu Severin şi a încercat să ia legătura cu un cunoscut pentru a repara avariile de la autoturism, prezentându-se în faţa organelor de poliţie din oraşul Motru abia a doua zi după amiaza, unde a solicitat să îi fie verificat autoturismul, deoarece prezintă avarii.
Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanţa de fond, în urma analizării probelor, a reţinut în sarcina inculpatului şi săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului, pedeapsa aplicată şi modalitatea de individualizare judiciară a acesteia, respectiv prin suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei fiind corect alese.
Cu privire la apelul declarat de părţile civile P.I., P.Eu. - prin reprezentant P.I., Ş.M., C.I. şi Po.E. -prin reprezentant P.G.:
Părţile civile, într-un prim motiv de apel, au invocat nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, sub aspectul omisiunii prelevării de probe biologice de la inculpat.
Înalta Curte apreciază că dispoziţiile Legii nr. 76/2008 nu sunt imperative, lăsând la latitudinea instanţelor posibilitatea prelevării acestora, Curtea de Apel Craiova pronunţând o hotărâre legală.
Pe latură civilă, au solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile.
În faţa primei instanţe, părţile civile au solicitat daune morale în cuantum de câte 200.000 euro fiecare şi despăgubiri în valoare de 20.000 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea şi pomenirea victimei până în acest moment, suportate de partea civilă P.I.
Curtea de Apel Craiova a acordat 10.000 RON despăgubiri şi 25.000 RON daune morale către partea civilă P.I., câte 25.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile civile Po.E., Ş.M. şi C.I., 30.000 RON daune morale către partea civilă P.Eu., apreciind în mod just, în opinia instanţei de apel, cuantumul despăgubirilor şi daunelor morale în raport cu circumstanţele speţei.
Astfel, sub acest aspect, trebuie avute în vedere următoarele împrejurări: accidentul de circulaţie (şi, implicit, decesul victimei P.V.) s-a produs din culpa comună şi egală a inculpatului şi a victimei, vârsta părţilor civile, legătura de rudenie dintre victimă şi părţile civile (acestea fiind mama, respectiv surorile şi fratele victimei, mama acestuia locuind cu victima şi beneficiind de ajutorul acestuia, iar fraţii locuiau în aceeaşi comunitate rurală mică şi erau în relaţii foarte apropiate).
Astfel, decesul victimei a fost de natură să producă o traumă emoţională acestora, însă, instanţa de apel apreciază că sumele acordate pentru fiecare parte civilă reprezintă o compensaţie echitabilă, nefiind necesară o majorare a acestora.
Faţă de apelul asigurătorului SC O.V.I.G. SA:
S-a solicitat, redozarea cuantumului despăgubirilor, în situaţia modificării gradului culpei părţilor la producerea evenimentului rutier.
Faţă de considerentele expuse în referire la apelul părţilor civile, nu se impune reducerea cuantumul despăgubirilor acordate.
Înalta Curte observă că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat culpa inculpatului şi a victimei în producerea accidentului, iar din declaraţiile martorilor F.G.I. şi C.M.I., rezultă câte persoane au participat la înmormântare şi pomenile ulterioare şi cheltuielile ocazionate de acestea.
În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, apelantul asigurător SC O.V.I.G. SA, apelantul intimat inculpat P.D.M. şi de părţile civile P.I., P.Eu. - prin reprezentant P.I., Ş.M., C.l. şi Po.E. - prin reprezentant P.G. împotriva sentinţei penale nr. 220 din data de 11 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul asigurător la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, apelantul intimat inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar apelantele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, apelantul asigurător SC O.V.I.G. SA, apelantul intimat inculpat P.D.M. şi de părţile civile P.I., P.Eu. - prin reprezentant P.I., Ş.M., C.l. şi Po.E. - prin reprezentant Po.G. împotriva sentinţei penale nr. 220 din data de 11 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul asigurător la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Obligă apelantul intimat inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3032/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 870/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
