ICCJ. Decizia nr. 870/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 870/2014
Dosar nr. 14293/86/2012
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131 din 19 iunie 2013, Tribunalul Suceava, a dispus condamnarea inculpatului B.P. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare cu titlu de pedeapsă principală, şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie -ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Suceava împotriva inculpatul B.P. şi, în temeiul art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 987,20 lei - cu titlu de contravaloare transport sanitar şi asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească pentru partea vătămată D.R.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. „Sfântul Ioan cel Nou Suceava" împotriva inculpatul B.P. şi, în temeiul art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1419,17 lei - cu titlu de cheltuieli spitalizare pentru partea vătămată D.R.
S-a luat act că partea vătămată D.R. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului tăietor - cuţit, ce a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, aflat la dispoziţia instanţei de judecată - Camera de Corpuri Delicte.
Pentru a dispune astfel, în fapt s-a reţinut că partea vătămată D.R. a fost eliberat din Penitenciarul Botoşani în data de 26 ianuarie 2011 iar, la sfârşitul lunii, acesta a plecat în Italia împreună cu concubina sa B.E.G., cei doi întorcându-se în ţară la data de 19 iulie 2011. În cursul zilei de 21 iulie 2011, cu aproximaţie orele 17:00, D.R. s-a întâlnit cu inculpatul B.P. şi învinuitul O.R. cărora le-a reproşat faptul că din cauza lor a avut probleme în Italia cu nişte traficanţi de droguri, împrejurare în care inculpatul i-a adresat acesteia ameninţări cu acte de violenţă, partea vătămată lovindu-l pe inculpat cu palmele peste faţă. Incidentul nu a degenerat însă, spre seară, în jurul orelor 22:30-23:00, în timp ce se deplasa împreună cu concubina sa spre locuinţa numitului B.I., partea vătămată s-a întâlnit pe o alee pietonală din com. Voitinel cu inculpatul B.P. şi învinuitul O.R. toţi aflându-se în stare de ebrietate. S-a precizat faptul că inculpatul s-a pregătit pentru o eventuală întâlnire cu D.R., atât el cât şi prietenul său O. s-au înarmat de acasă cu câte un cuţit pentru a fi pregătiţi de o eventuală altercaţie cu acesta. În momentele imediat următoare inculpatul a „sărit,, la bătaie la partea vătămată lovind-o de mai multe ori cu pumnii în zona capului şi a feţei iar mai apoi a scos de la cureaua pantalonilor cu care era îmbrăcat cuţitul (cuţit de bucătărie) aplicând-i acesteia două lovituri succesive la nivelul umărului şi al hemitoracelui stâng. În învălmăşeala creată a intervenit şi învinuitul O.R. lovind victima de câteva ori cu picioarele în zona corpului însă a fost calmat şi totodată despărţit de concubina părţii vătămate şi de martorul B.M. Leziunile suferite de victimă (plagă înţepată umăr stâng, plagă înţepată suprascapulară penetrantă hemitorace stâng, echimoze şi contuzii) au necesitat pentru vindecare un număr de 25 -30 zile de îngrijiri medicale, medicii legişti apreciind că plaga înţepată suprascapulară (penetrantă intrapleural) a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei (fila 48).
Totodată, instanţa de fond a reţinut că gradul de pericol social pe care-l prezintă infracţiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind şi în limitele mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei - viaţa - suprimarea vieţii persoanei/încercarea nereuşită de suprimare a vieţii persoanei interesând nu numai victima ci persoana în general şi aceasta deoarece, fără respectarea vieţii persoanei nu poate fi concepută existenţa în condiţii paşnice, de normalitate, a colectivităţii în general, respectiv convieţuirea membrilor acesteia în condiţii de siguranţă. Elementul mxterial al infracţiunii de omor implică activitatea de ucidere, de suprimare a vieţii unei persoane fizice, în formă consumată sau în formă tentată, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârşită, este aptă de a provoca moartea. Din punct de vedere al laturii subiectize, omorul se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau deşi nu a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat, fiind indiferent de consecinţele actului său.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale C. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, descrisă detaliat mai sus, şi urmarea produsă, acţiunea inculpatului fiind aptă de a produce suprimarea vieţii unui seamăn.
Aplicând criteriile enunţate la speţa de faţă: natura şi gravitatea infracţiunii imputate (ce se reflectă chiar şi în limitele de pedeapsă prezăzute de legiuitor), modalitatea în care inculpatul a săvârşit faptă (aplicând cu intensitate două lăuturi cu acel cuţit cel purta asupra sa, ceea ce denotă un potenţial de necesitate deosebit de ridicat), împrejurările în care a acţionat (în public, comportamentul său reprobabil, fiind desigur de natură să afecteze sentimentul de siguranţa şi celor care au asistat la incident, prin jsesturile sale agresize le-a inspirat teamă şi ndirâşte, întrucât pnn modul de manifestare ce nu putea fi contrdatprezenta un real pericol atât pentru partea vătămată, cât şi pentru cei aflaţi în preajmă), precum şi urmarea produsă (ultima suferind leziunile descrise în conduziile actului medical şi transpuse anterior). Nu s-a putut trece peste aspectul că inculpatul nu are capacitatea de identificare a modalităţilor alternative de gestionare a * unor situaţii conflictuale care, desigur, pot interveni la un moment dat în viaţa cotidiană din diverse motive, cu consecinţa adoptării unei atitudini responsabile şi acceptată social şi nu a ezitat să recurgă la soluţii extreme, în cazul de faţă folosindu-se de un corp tăietor pentru a agresa victima.
Faţă de toate aceste criterii, stabilirea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare a fost apreciată de către instanţa de fond ca necesară şi suficientă pentru atingerea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen. Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecinţă recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esenţă, este ca aceasta să aibă acea forţă care să-i arate că a greşit, să-l determine la reflecţie şi să stimuleze în el dorinţa ca pe viitor să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societăţii pentru că s-a abătut de la normele legale şi de convieţuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societăţii, pedeapsa putând fi coercitivă numai dacă ţine seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de gravitatea faptei săvârşite, instanţa de fond a apreciat că numai prin executarea sa în regim de detenţie pedeapsa îşi va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării nefiind posibilă . nici din punct de vedere legal (faţă de cuantumul de 5 ani închisoare), şi de asemenea inoportună faţă de gravitatea faptei în sine - este vorba în speţă de o faptă de omor, al cărei efect nu s-a produs din împrejurări exterioare voinţei inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.P. care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar a solicitat reţinerea stării de legitimă apărare şi achitarea, sau reţinerea circumstanţei atenuante a provocării şi reducerea în şi mai mare măsură a pedepsei aplicate şi suspendarea executării acesteia.
Prin Decizia nr. 126 din 09 octombrie 2013, Curtea Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul B.P. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 19 iunie 2013 a Tribunalului Suceava. A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată, iar în rejudecare, în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii pentru 24 de ore din data de 22 iulie 2011, ora 00.25 până la data de 23 iulie 2011, ora 00.25.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt în contradicţie cu prezenta decizie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că deşi legal citat, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate, constituie un caz de desfiinţare a hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe reglementat expres prin art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Verificând însă existenţa faptică a acestui caz, Curtea a reţinut că împrejurările invocate, chiar în măsura în care ar fi dovedite, nu se circumscriu dispoziţiilor legale invocate.
În primul rând inculpatul nu a făcut dovada faptului că în perioada judecării cauzei de către prima instanţă ar fi fost plecat în Italia şi că ar fi călătorit nomad între mai multe oraşe, fiind o simplă susţinere a acestuia şi a avocatului ales. În al doilea rând (şi acesta este aspectul esenţial în cauză), împrejurarea invocată nu se circumscrie acelor cazuri avute în vedere de legiuitor.
Astfel, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute prin actul de sesizare, ci a procedat la o redare nuanţată a incidentului, indicând că ar fi aplicat loviturile în timp ce partea vătămată îl strângea de gât - afirmaţie făcută pro causa, în scopul reţinerii stării de legitimă apărare. In al doilea rând, această poziţie procesuală a fost formulată în faţa instanţei ulterior începerii cercetării judecătoreşti (respectiv în faza apelului), deci cu nerespectarea momentului procesual indicat de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. În consecinţă, nici cererea inculpatului de aplicare în favoarea sa a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută prin sentinţa de condamnare a primei instanţe şi prin rechizitoriul întocmit în cauză.
Împotriva Deciziei nr. 126 din 09 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs recurentul-inculpat B.P., care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecând cauza aplicarea art. 5 Noul C. pen.
Examinând recursul declarat de recurentul-inculpat B.P. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, şi a prevederilor art. 5 C pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele motive:
Examinând cauza, se constată că infracţiunea de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
La momentul comiterii, infracţiunea, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior fiind sancţionată cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. Spre deosebire de vechea reglementare, noul C pen. nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracţiunii de omor.
În ceea ce priveşte condiţiile de existenţă a tentativei, dar şi dispoziţiile de drept penal material care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă, Înalta Curte constată că acestea nu au fost modificate, fiind preluate în integralitate şi cu aceleaşi consecinţe în art. 32 G pen., astfel că nu se impune alegerea legii penale mai favorabile cu privire la aceste instituţii autonome.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că potrivit legii vechi, fapta comisă de inculpat era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, sancţiune care, prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 20 şi 21 C. pen. anterior, - limite de pedeapse de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare; pedeapsa aplicată pentru această infracţiune a fost de 5 (cinci) ani închisoare.
Potrivit legii noi, fapta inculpatului corespunde infracţiunii prevăzute de art. 188 alin. (1) C pen. şi este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi; prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 33 alin. (2) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în ordinea prevăzută de art. 79 alin. (1) C. pen. limitele de pedeapsă sunt de la 3 am şi 4 luni la 6 ani şi 8 luni şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În concluzie, luând în considerare modificarea intervenită prin eliminarea formei calificate a comiterii faptei în loc public dar şi reducerea limitelor de pedeapsă atât în ce priveşte minimul cât şi maximul sancţiunii, rezultă că legea nouă este mai favorabilă, urmând a fi aplicată în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.P.
Corformart 12 dinLegea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi, penale interveritepână la rămânerea defaritim a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică, potrivit legii care a fost identificată ca cea mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat). Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Pe cale de consecinţă, va reduce de la 5 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen.), pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea la omor.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 09 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 131 din 19 iunie 2013 a Tribunalului Suceava numai sub aspectul- aplicării art. 5 C. pen. şi rejudecând, va aplica pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
"Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat perioada reţinerii de la 22 iulie 2011 la 23 iulie 2011 iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 09 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 131 din 19 iunie 2013 a Tribunalului Suceava numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. şi rejudecând:
Aplică pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă de omor prev.de art. 32 rap.la art. 188 C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat perioada reţinerii de la 22 iulie 2011 la 23 iulie 2011.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în ședința publică, azi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 915/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
