ICCJ. Decizia nr. 401/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 401/2014
Dosar nr. 4916/30/2013
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014
Asupra recursului de față;
Prin sentinţa penală nr. 206 din 22 mai 2013 pronunţată în Dosar nr. 4916/30/2013, al Tribunalului Timiş, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 394 C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 125/PI din 2 martie 2010 a Tribunalului Timiş, formulată de condamnatul C.I., ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a constatat că:
Prin cererile introduse şi înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele de 19 decembrie 2012 şi, respectiv, 9 aprilie 2013, revizuentul condamnat C.I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 443/PI din 14 iulie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3939/P/2006, iar ulterior a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 125/PI/2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5654/59/2006.
În motivarea cererilor de revizuire, revizuentul condamnat contestă modul în care s-au apreciat probele, reclamând abuzuri ale magistraţilor care s-au pronunţat în dosar. De asemenea, contestă starea de fapte reţinută în rechizitoriu, făcând o apreciere proprie a probatoriului administrat deja.
După efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, din data de 9 aprilie 2013, cererea de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, a fost înaintată Tribunalului Timiş spre soluţionare, cauza fiind înregistrată la această instanţă la data de 12 aprilie 2013.
În probaţiune, au fost ataşate la dosarul cauzei, Dosarele de fond nr. 3939/P/2006 al Tribunalului Timiş şi nr. 5654/59/2006 al Tribunalului Timiş.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Revizuentul condamnat C.I. a fost trimis în judecată, alături de inculpaţii C.C., C.C.C., C.T., C.I.A. şi M.A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, înregistrat la aceasta instanţă din 22 decembrie 2003, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, tentativă la omor calificat şi violare de domiciliu, prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la 175 lit. a) C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. a) C. pen., respectiv art. 192 alin. (2) C. pen.
În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 698 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş pronunţată în Dosar nr. 12881/P/2003, a fost achitat petentul revizuient în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. , sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a), lit. i) C. pen.
În baza art. 322 alin. (3) teza I C. proc. pen. , prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de încăierare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat la 4 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 107/A din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, a fost desfiinţată această sentinţă şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
În cel de-al doilea ciclu procesual, în rejudecare, a fost pronunţată sentinţa penală a cărei revizuire o cere petentul, respectiv sentinţa penală nr. 443 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Timiş, în Dosarul nr. 3939/P/2006, prin care s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile reţinute în actul de sesizare în aceea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
A fost reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării cu referire la infracţiunile de omor simplu, tentativă de omor simplu şi lovire, fiind condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani.
Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză de procuror şi inculpat, prin decizia penală nr. 50 din 27 februarie 2007, iar prin decizia penală nr. 5097 din 30 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 5654/59/2006 s-au admis recursurile declarate în cauză şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
În ultimul ciclu procesual, în rejudecare, s-au reaudiat persoanele prezente în curtea părţilor vătămate M.A.A. şi M.Z., respectiv martorii B.O. şi B.D., care şi-au menţinut declaraţiile anterioare. M.F.O. a revenit asupra declaraţiilor anterioare, arătând că nu a văzut incidentul.
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, Serviciul Criminalistic a comunicat că au fost verificate cele două urme papilare ridicate de pe obiectele corp delict cu ocazia cercetării la faţa locului rămase în studiu, rezultatul fiind negativ.
V.R. a comunicat că nu deţine stocate apeluri din anul 2003.
A fost încuviinţată cererea inculpaţilor de suplimentare a probaţiunii şi în sensul audierii în apărare a martorilor F.V. şi N.P.
Prin sentinţa penală nr. 125/PI din 2 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 5654/59/2006 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de încăierare.
În baza art. 174 C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. a) C. pen., precum şi art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat revizuentul la pedeapsa de 8 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Instanţa de fond a înlăturat circumstanţa premeditării în comiterea infracţiunilor de omor şi tentativă de omor, reţinând în favoarea inculpatului starea de provocare în care s-au comis faptele.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 19/A din 23 noiembrie 2011 a admis apelul procurorului şi a înlăturat circumstanţa atenuantă a provocării, reţinând corectă încadrarea juridică din rechizitoriu care includea circumstanţa premeditării cu referire la infracţiunile contra vieţii, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat, tentativă la omor calificat, violare de domiciliu şi lovire, fapte prevăzute de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen., art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen.
Decizia a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpatul C.I., prin decizia penală nr. 3353 din 19 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 5654/59/2006.
În recurs, inculpatul a solicitat achitarea pentru toate faptele reţinute în sarcina sa, susţinând că nu a participat la încăierarea din data de 5 august 2003.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, menţinând cuantumul pedepsei rezultante la 18 ani închisoare, apreciind că starea de fapt a fost judicios dovedită printr-un probatoriu complet, iar pedepsele au fost corect individualizate.
În baza acestor hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, situaţiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ şi expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Având în vedere faptul că motivele invocate de către revizuentul condamnat în sprijinul cererii formulate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, în temeiul art. 403 C. proc. pen. , instanţa va respinge cererea de revizuire formulată de către revizuentul condamnat, ca inadmisibilă.
Astfel, revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a) C. proc. pen. este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar în al doilea rând, este necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Instanţa a constatat că în speţă revizuentul condamnat nu a invocat existenţa unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei.
Instanţa a reţinut că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulţumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei şi la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluţionării fondului. Or, în prezenta cauză, nu este îndeplinită această cerinţă.
În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul condamnat a arătat că numita C.L., poreclită M., este concubina inculpatului C.I. şi nu soţia lui, cum din eroare s-a reţinut, că M.A.A. a recunoscut că a fost la faţa locului, dar în realitate ea a fost plecată din ţară la data incidentului şi doar a semnat declaraţia când a revenit în România, că în realitate sabia ridicată de organele de poliţie a aparţinut părţilor vătămate şi nu inculpaţilor, cum greşit s-a menţionat în rechizitoriu. Instanţa constată că toate aceste aspecte, coroborate cu celelalte probe din dosar, au fost deja analizate de către instanţele de judecată. Pe calea unei cereri de revizuire nu este posibilă o reinterpretare a probatoriului care a stat la baza hotărârii de condamnare definitivă, aspect la care tinde condamnatul.
În ceea ce priveşte celelalte cazuri de revizuire, în condiţiile în care condamnatul nu a invocat existenţa vreunei mărturii mincinoase, vreunui înscris falsificat, ori săvârşirea vreunei infracţiuni de către organele judiciare sau prezenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia, instanţa apreciază că motivele invocate de către condamnat nu pot fi circumscrise nici uneia dintre aceste situaţii, astfel încât prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă şi sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. , raportat la art. 394 C. proc. pen. , instanţa a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C.I. ca inadmisibilă, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 158/A din 7 august 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins apelul declarat de revizuentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 206 din 22 mai 2013 a Tribunalului Timiș.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că în cauză cazurile de revizuire au fost invocate pur formal, nefiind între cele enumerate în mod limitativ în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul C.I., nefiind motivat în scris.
La data fixată pentru soluționarea recursului formulat în cauză, respectiv 31 ianuarie 2014, revizuentul recurent a declarat că își retrage recursul.
Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a recurentului revizuent, cât și dispozițiile art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., urmează a lua act de cerere de reatragere a recursului declarat de revizuentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 206 din 22 mai 2013 a Tribunalului Timiș.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 7 august 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2014 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 42/2014. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250... → |
|---|
