ICCJ. Decizia nr. 392/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 392/2014

Dosar nr. 14871/118/2012

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014

Asupra recursului de față;

P rin sentinţa penală nr. 29 din data de 18 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 14871/118/2012, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de drog de risc condamnarea inculpatului I.B., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare.

În baza art. 86³ C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei, aspecte ce se vor comunica în scris inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi a art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 140 RON, reprezentând suma obţinută din vânzarea cantităţilor de droguri.

S-a luat act că urmare analizelor de laborator, au fost consumate integral cantităţile de droguri.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa din data de 12 decembrie 2012, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 14871/118/2012 din 13 decembrie 2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I.B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de drog de risc în modalitatea vânzării repetate şi a deţinerii de drog de risc pentru efectuarea de operaţiuni ilicite, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare în esenţă, în fapt, că inculpatul I.B., la datele de 25 septembrie 2012 şi respectiv 3 octombrie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire R.I. cantitatea de 0,4 gr. cannabis şi respectiv 0,6 gr. cannabis în schimbul a câte 70 de RON pentru fiecare tranzacţie, iar la data de 11 octombrie 2012 a fost depistat deţinând la locuinţa sa cantitatea de 1,1 gr. cannabis, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 octombrie 2012 şi din 18 octombrie 2012; procesul-verbal de redare a convorbirilor şi comunicărilor ce vor fi utilizate ca probe în cauză; procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate în baza ordonanţei provizorii a procurorului; buletinul de analiză din 11 octombrie 2012 pentru pacient I.B. emis de Laboratorul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C.; declaraţiile învinuitului, în care acesta a dat dovadă de sinceritate.

Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei inculpatului I.B. i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 320¹ C. proc. pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

Inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă acuzaţiile şi la termenul de judecată acordat, acuzaţii pe care a arătat că le cunoaşte, recunoaşte integral faptele imputate şi nu are niciun fel de obiecţiuni.

Inculpatul I.B., în declaraţia dată pe parcursul judecăţii, asistat fiind de apărătorul ales, a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunii reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaşte, şi le însuşeşte şi nu a solicitat administrarea altor probe.

Având în vedere declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii aduse şi îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor impuse de art. 320¹ C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., respectiv „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”, astfel că, în temeiul art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen. nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale.

Din analiza fişei cu antecedentele penale ale inculpatului a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatul a depus înscrisuri în circumstanţiere, constând în: adeverinţă de la locul de muncă, un certificat de naştere şi două bilete de ieşire din spital.

Nu au mai fost formulate alte solicitări.

Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi declaraţia de recunoaştere a inculpatului pe parcursul judecăţii, instanţa a reținut următoarea situaţie de fapt:

Astfel, la data de 11 septembrie 2012, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că o persoană neidentificată şi cunoscută doar cu numele de „B.” ar deţine la domiciliul său cantitatea de 500 gr. cannabis, făcând acte de vânzare şi stabilind un preţ de 60 RON/gr.

În faza urmăririi penale au fost autorizaţi atât un investigator sub acoperire, care să acţioneze în sensul celor dispuse de procuror, cu identitatea de B.M., cât şi un colaborator sub acoperire cu identitatea fictivă de R.I. (ordonanţele din 11 septembrie 2012, din 25 septembrie 2012 şi din 4 octombrie 2012).

În ziua de 25 septembrie 2012 investigatorul sub acoperire B.M. a încunoştinţat în scris procurorul asupra faptului că colaboratorul sub acoperire a fost contactat în ziua respectivă de la un post telefonic de numitul B., acesta propunându-i să-i vândă colaboratorului cannabis contra sumei de 70 RON/gr.

În acea seară, în jurul orei 23:00, numitul B. i-a vândut colaboratorului sub acoperire un gr. de cannabis pentru suma de 70 RON, sumă pe care colaboratorul o primise în prealabil de la investigatorul sub acoperire.

Colaboratorul sub acoperire a fost percheziţionat corporal atât înainte, cât şi după efectuarea tranzacţiei cu cannabis pentru a nu deţine asupra sa substanţe interzise sau alte sume de bani.

În faza urmăririi penale, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 octombrie 2012 s-a concluzionat de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa faptul că proba înaintată în cauză şi provenită de la numitul B. este constituită din 0,4 gr. cannabis.

Pe 27 septembrie 2012, pe parcursul cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, a fost autorizată o percheziţie domiciliară la imobilul din Constanţa, adresă unde a intrat autorul B. în noaptea de 25 septembrie 2012 şi de unde, câteva minute mai târziu, s-a întors pentru a preda colaboratorului sub acoperire cantitatea de cannabis menţionată mai sus.

Cu ocazia acelei percheziţiei nu au fost identificate substanţe interzise la deţinere sau alte bunuri care să aibă legătură cu cauza.

Ulterior, în ziua de 3 octombrie 2012 B. i-a vândut din nou cannabis colaboratorului sub acoperire pentru suma de 70 RON (primită de colaborator de la investigatorul sub acoperire). Întâlnirea între cei doi a fost în zona str. L.V., în jurul orei 23:00. În acel loc, inculpatul a venit însoţit de alte două persoane, cu un autoturism marca O.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 octombrie 2012 s-a concluzionat de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa faptul că substanţa supusă analizei (cumpărată de colaborator de la B.) este constituită din 0,6 gr. cannabis.

În baza ordonanţei provizorii a procurorului de înregistrare a imaginilor asupra numitului B., identificat ca I.B., ocazie cu care s-a constatat şi filmat întâlnirea dintre inculpat şi colaboratorul sub acoperire R.I., confirmându-se astfel aspectele redate de investigatorul sub acoperire pe baza datelor comunicate de colaboratorul sub acoperire, în procesele-verbale înaintate procurorului.

Această ordonanţă a fost confirmată de Tribunalul Constanţa prin încheierea din 9 octombrie 2012.

Tribunalul Constanţa a confirmat prin încheierea din 9 octombrie 2012 legalitatea şi temeinicia ordonanţei procurorului din 4 octombrie 2012 privind autorizarea cu titlu provizoriu pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 4 octombrie 2012 , ora 20:00 şi până la 6 octombrie 2012, ora 20:00.

Convorbirile interceptate şi redate (doar cele care au fost apreciate ca probe în cauză) în procesul-verbal din 8 octombrie 2012 întocmit de către procuror, conferă date despre locurile de întâlnire utilizate de inculpat şi permit reţinerea unor indicii de desfăşurare de către acesta a unor activităţi infracţionale, codate în cadrul discuţiilor prin utilizarea/acceptarea unor jargoane cum ar fi: „vroiam să iau şi eu o undiţă de la tine”.

La data de 11 octombrie 2012 (tot în faza urmăririi penale) în baza autorizaţiei de percheziţie a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa I.B., în acest context fiind identificate într-o haină de culoare bej dintr-o cameră situată la parterul imobilului, un număr de două ambalaje din folie de aluminiu conţinând fragmente vegetale despre care numitul B. a susţinut că este cannabis şi că l-a cumpărat de la un prieten cu suma de 70 RON/gr.

Prin raportul de constatare din 18 octombrie 2012, referitor la fragmentele vegetale de culoare verde oliv identificate în cele două foiţe de aluminiu găsite la locuinţa învinuitului cu ocazia percheziţiei domiciliare s-a constatat că acestea sunt constituite din 1,1 gr. cannabis.

Având în vedere aceste aspecte, prin ordonanţa din data de 18 octombrie 2012 cercetările au fost extinse şi urmărirea penală începută şi pentru acest act material de deţinere de drog de risc în vederea efectuării de operaţiuni ilicite.

Tot în faza urmăririi penale, la data de 15 octombrie 2012, audiat fiind, învinuitul a declarat că înţelege acuzaţiile care i se aduc şi referitor la acestea înţelege să recunoască faptul că „l-a ajutat pe un băiat”, referindu-se la colaboratorul sub acoperire, oferindu-i acestuia cannabis la data de 25 septembrie 2012 şi 3 octombrie 2012 pentru 70 de RON/gr.

Ca mod de operare, inculpatul deşi a cerut şi primit suma de 70 RON de fiecare dată, cantităţile de cannabis cumpărate de colaborator au fost mai mici de un gram, fapt constatat prin cântărirea lor de către laborator.

Audiat la urmărire penală, inculpatul a arătat şi faptul că într-adevăr la data de 11 octombrie 2012, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa unde locuieşte, au fost identificate într-un buzunar al unei haine tip geacă ce îi aparţine, două ambalaje din aluminiu cu fragmente de cannabis.

Chiar în baza declaraţiei inculpatului din 15 octombrie 2012 coroborată cu analiza de laborator efectuată la data de 11 octombrie 2012, rezultă că acesta este consumator de cannabis şi nu a intenţionat să se trateze.

Această chestiune nu diminuează gravitatea faptelor comise, care constituie acte de trafic de droguri şi prin prisma faptului că nu intenţionează să se înscrie într-un program de recuperare psiho-medicală, nu poate constitui nicio circumstanţă personală favorabilă.

Instanţa a remarcat poziţia procesuală constant sinceră a inculpatului, care şi în declaraţiile sale, dar şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a precizat că regretă comiterea faptei reţinută faţă de acesta, aceeaşi poziţie având-o şi în instanţă, când a recunoscut fără rezerve acuzaţiile ce i s-au adus, fiind admisă astfel cererea acestuia de judecare a cauzei potrivit procedurii speciale, aplicabile în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Situaţia de fapt expusă şi reţinută este dovedită nu doar de declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a învinuirii ce i se aduce, dată pe parcursul judecăţii, dar şi prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 octombrie 2012 şi din 18 octombrie 2012; procesul-verbal de redare a convorbirilor şi comunicărilor ce vor fi utilizate ca probe în cauză; procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate în baza ordonanţei provizorii a procurorului; buletinul de analiză din 11 octombrie 2012 pentru pacient I.B. emis de Laboratorul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C.; declaraţiile învinuitului, în care acesta a dat dovadă de sinceritate, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăţia inculpatului I.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii faţă de care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Instanţa a apreciat că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în sensul coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ci doar spre minimul special, având în vedere că, deşi cantitatea de drog a fost una redusă, totuşi infracţiunea comisă de inculpat prezintă o gravitate sporită şi a fost comisă în mod continuat, aspecte faţă de care nu se poate admite nici solicitarea apărării de aplicare a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. şi, pe cale de consecinţă, aplicarea faţă de acesta a unei simple amenzi administrative, fapta prezentând gradul concret de pericol social al unei infracţiuni.

Asupra, aspectelor favorabile inculpatului arătate de apărare, în referire la cantitatea foarte mică de drog, pe care iniţial dorea să o consume, deşi în final a vândut-o în două rânduri investigatorului sub acoperire, lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată, are doi copii minori, unul cu probleme de sănătate şi are loc de muncă, vor fi avute în vedere în sensul orientării pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime şi în sensul suspendării sub supraveghere a executării acesteia.

În drept, fapta inculpatului I.B., la datele de 25 septembrie 2012 şi respectiv 3 octombrie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire R.I. cantitatea de 0,4 gr. cannabis şi respectiv 0,6 gr. cannabis în schimbul a câte 70 RON pentru fiecare tranzacţie, iar la data de 11 octombrie 2012 a fost depistat deţinând la locuinţa sa cantitatea de 1,1 gr. cannabis, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, în modalitatea vânzării repetate şi a deţinerii de drog de risc pentru efectuarea de operaţiuni ilicite, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din analiza fişei de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce o va aplica inculpatului I.B., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, forma continuată de comitere a infracţiunii, conform art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatul urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea faţă de care s-a dispus trimiterea sa în judecată, gradul pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat, care la datele de 25 septembrie 2012 şi respectiv 3 octombrie 2012 a vândut colaboratorului sub acoperire R.I. cantitatea de 0,4 gr. cannabis şi respectiv 0,6 gr. cannabis în schimbul a câte 70 RON pentru fiecare tranzacţie, iar la data de 11 octombrie 2012 a fost depistat deţinând la locuinţa sa cantitatea de 1,1 gr. cannabis, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite, dar şi de aspectul că inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea ce i s-a adus, pe tot parcursul procesului penal, cantitatea foarte mică de drog, lipsa antecedentelor penale, acesta provine dintr-o familie organizată, are doi copii minori, unul cu probleme de sănătate, are loc de muncă, are şanse de reintegrare socială, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă între limitele de pedeapsă prevăzute de lege, redusă cu o treime, orientată spre minimul special prevăzut de lege, după cum urmează:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de drog de risc va fi condamnat inculpatul I.B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a dat dovadă de sinceritate, nu are antecedente penale, este tânăr, fapta sa deşi gravă putând fi totuşi considerată ca un accident în conduita acestuia, că are şanse de reintegrare socială, cantitatea de drog a fost una redusă, instanţa a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate, dar cu un control judiciar riguros, astfel că, în baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare.

În baza art. 86³ C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul I.B. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei, aspecte ce se vor comunica în scris inculpatului.

În referire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, îşi găseşte aplicarea doar în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi a art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul I.B. în folosul statului a sumei de 140 RON, reprezentând suma obţinută din vânzarea cantităţilor de droguri.

A luat act că, urmare analizelor de laborator, au fost consumate integral cantităţile de droguri.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul I.B., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul greşitei dozări a pedepselor stabilite, apreciind că se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante, pentru motivele arătate în partea introductivă a deciziei, ţinând în esenţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi de atitudinea sinceră a acestuia.

Prin decizia penală nr. 38/P din 19 martie 2013, Curtea de Apel Constanța și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.B. împotriva sentinței penale nr. 29 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 385³ C. proc. pen., inculpatul I.B.

Criticile formulate de recurentul inculpat vizează faptul că la judecarea cauzei în apel nu a fost citat legal și nu a avut posibilitatea să-și angajeze apărător ales, cât și netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus, respectiv sub minimul prevăzut de lege.

În susținerea acestor critici, inculpatul I.B. invocă dispozițiile art. 385⁹ pct. 6 și pct. 17² C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de dispozițiile art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzut de art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.

Referitor la susținerea că inculpatul nu a fost citat legal la judecarea cauzei în apel, Înalta Curte constată că la dosarul instanței de apel este atașată dovada de citare a inculpatului la adresa: Constanța, str. O., unde a fost citat și la judecarea cauzei în primă instanță și unde inculpatul locuiește fără forme legale, astfel cum rezultă din actele dosarului.

De asemenea, dovada de citare a fost semnată de o persoană care locuiește cu destinatarul, iar, pe de altă parte, în cazul schimbării adresei inculpatul are obligația de a aduce la cunoștința instanței acest aspect, formulând o cerere expresă în acest sens.

Cu privire la faptul că inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a-și angaja apărător ales, Înalta Curte constată că această împrejurare nu constituie un motiv de nulitate absolută și, implicit, nu atrage trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare.

Dispozițiile art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. devin incidente în momentul în care urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, situație pe care nu o întâlnim în cauza dedusă judecății, aceasta având apărător desemnat din oficiu, așa încât apreciază Înalta Curte că nici aceste critici formulate de apărare nu sunt întemeiate.

Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 38/P împotriva căreia inculpatul a declarat recurs, a fost pronunțată la data de 19 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385⁹ C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecății recurentul inculpat I.B. solicită, în subsidiar, aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului dispozițiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Or, în cazul motivului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., reține Înalta Curte că nu este incident în cauză.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Nici una din aceste situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, or, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutul acestora.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.B. împotriva deciziei penale nr. 38/P din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.B. împotriva deciziei penale nr. 38/P din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2014 .

← ICCJ. Decizia nr. 391/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 401/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 390/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 391/2014. Penal