ICCJ. Decizia nr. 464/2014. SECŢIA PENALĂ

Decizii penale ICCJ 2014


ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 464/2014

Dosar nr. 3115/104/2013

Şedinţa publică din 6 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 159 din 1 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3115/104/2013, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul D.P. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. lit. i) şi alin. (2) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. ca nefondată .

În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.P., domiciliat în com. Vişina, Jud. Olt, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la o pedeapsă de 8 ani închisoare - pedeapsă principală în condiţiile art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani - pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata executării pedepsei, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 22 mai 2013, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bucăţi de fier cornier - corp delict.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.P., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul naţional de date genetice judiciare, la liberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului cu sprijinul personalului de pază şi în prezenta unui poliţist.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 1357 N.C.C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.483,05 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C.J.U. Craiova, sumă ce a fost actualizată cu indicele de inflaţie pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a debitului către partea civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi 1357 N.C.C. a fost admisă în parte cererea şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.F.

A fost respinsă cererea privind obligarea inculpatului la plata prestaţiei periodice formulată de partea civilă P.F., ca nefondată.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu (E.D. - delegaţie de asistenţă judiciară nr. 769/2013) sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Olt.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 412/P/2013 din 04 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt înregistrat la această instanţă sub nr. 3115/104/2013 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul D.P. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 05 mai 2013, în urma unui conflict pe care l-a avut cu partea vătămată P.F., a lovit-o în mod repetat cu un fier cornier, în zona capului cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 de zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa acesteia.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 114 din 27- iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Corabia, inculpatul a fost condamnat la 600 lei amendă penală pentru art. 180 alin. (2) C. pen., iar prin sentinţa penală nr. 125 din 13 octombrie 2009 a Judecătoriei Corabia, definitivă prin nerecurare a fost condamnat la 5 luni cu suspendare condiţionată pe timp de 2 ani şi 5 luni.

La data de 12 martie 2012, inculpatul a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 838/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

În dimineaţa zilei de 05 mai 2013, cetăţenii localităţii Vişina jud. Olt, printre care şi partea vătămată P.F. împreună cu familia sa, au fost la biserica din localitate, unde a fost organizată o slujbă religioasă cu prilejul Sărbătorilor Pascale.

După terminarea acestei slujbe partea vătămată, împreună cu familia sa, s-a deplasat la locuinţa lor, unde au sărbătorit împreună Paștele.

La data de 5 mai 2013, în jurul orelor 20,00 la poarta martorului D.M., s-au strâns mai multe persoane care au consumat băuturi alcoolice, printre ele aflându-se şi inculpatul D.P., care este vecin cu partea vătămată P.F.

Inculpatul D.P., aflându-se în stare de ebrietate a avut o discuţie contradictorie cu fiul părţii vătămate P.M., căruia i-a adus injurii şi l-a ameninţat cu bătaia.

Întrucât numitul P.M. este o persoană cu handicap major, de teamă, a mers în locuinţa tatălui său căruia i-a relatat cele întâmplate.

În aceste împrejurări partea vătămată P.P. a ieşit din curtea locuinţei sale şi s-a deplasat în grupul de persoane în care se afla inculpatul D.P. pentru a purta o discuţie cu acesta, referitor la cele întâmplate, ocazie cu care inculpatul D.P. s-a repezit la partea vătămată a lovit-o cu pumnii în piept şi a trântit-o pe asfalt - P.F. căzând cu şezutul pe şosea. Apoi, s-a ridicat cu intenţia de a merge la domiciliul său şi a lua un par pentru a-i aplica o corecţie inculpatului pentru comportamentul său anterior.

Incidentul a fost observat de martorul D.M., care s-a deplasat în faţa porţii părţii vătămate, i-a luat ciomagul din mână şi a aşezat-o pe scaunul de la poarta sa cerându-i să se liniştească, după care martorul D.M. a mers în grupul de persoane în care se afla inculpatul D.P., luându-l pe acesta de mână şi ducându-1 la domiciliul său.

Inculpatul D.P., în loc să rămână în domiciliul său a luat din curte un fier cornier şi cu acesta s-a deplasat la locul în care se afla partea vătămată P.F., respectiv pe scaunul din faţa curţii sale, unde i-a aplicat în mod repetat mai multe lovituri în cap, doborând victima la pământ.

În cădere, victima s-a mai lovit şi de stâlpul de beton al porţii sale, rămânând întinsă la pământ în stare de inconştienţă.

După aplicarea loviturii, inculpatul D.P. a abandonat fierul cornier lângă victimă, după care a părăsit locul faptei, plecând la domiciliul său .

Întrucât starea părţii vătămate s-a agravat, a fost solicitată o ambulanţă prin S.N.U.A.U. 112, care a transportat-o la S.J.U. Craiova, unde a fost supusă unei complicate intervenţii chirurgicale.

Aşa cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală din 24 mai 2013, a I.N.M.L. Craiova, partea vătămată P.F. a prezentat la internarea în spital „o dilacerare cerebrală parietală dreaptă, posterior de aproximativ 55/35 mm cu efect de masă asupra cornului occipital al ventricolului lateral drept". De asemenea, a prezentat un hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept, cu grosime maximă de 6,7 mm, Traiect de fractură temporo-parietal dreapta, fractură cominutivă cu înfundare parietal dreapta posterior pentru care a necesitat 90 de zile îngrijiri medicale.

În raportul medico-legal s-a precizat că leziunile prezentate de partea vătămată i-au pus în primejdie viaţa şi în prezent aceasta prezintă o infirmitate fizică permanentă.

Audiat de instanţa de judecată, inculpatul D.P. a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate pe parcursul urrnăririi penale pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Cu aceiaşi ocazie, a solicitat ca în cazul său să se facă aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen., arătând că fapta sa a constat în aceea că în ziua de 5 mai 2013 în urma unui conflict pe care l-a avut cu partea vătămată P.F. din localitatea Vişina, fiind în stare de ebrietate i-a aplicat acesteia o singură lovitură cu o bucată de fier cornier în zona capului cauzându-i leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal şi care i-au pus în primejdie viata.

Totodată, inculpatul a precizat că nu menţine declaraţiile date în faţa procurorului, deoarece i-a aplicat victimei o singură lovitură cu bucata de cornier pe care a găsit-o în şanţ, după care aceasta a căzut şi s-a lovit cu capul de stâlp.(fila 28 dosar instanţă).

Observând depoziţia dată de inculpat în faţa procurorului, s-a constatat că în aceasta s-a menţionat precizarea făcută de inculpat în sensul că la data de 5 mai 2013 fiind în stare de ebrietate a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată P.F., cauzându-i leziuni care au necesitat internarea sa în spital unde a fost operată, arătând totodată că nu are probe de făcut în apărare şi nici completări la declaraţia respectivă, (fila 38 d.u.p.).

Aceeaşi precizare a făcut-o inculpatul şi în subsolul acestei declaraţii arătând că a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată P.F., declaraţia fiind semnată de inculpat.

Având în vedere contradicţia existentă între depoziţia dată de inculpat în faţa organului de urmărire penală şi depoziţia dată în faţa instanţei de judecată, aceasta observând şi actul medico-legal în care s-a menţionat că în urma examenului C.T. Cranian victima P.F. a prezentat „dilacerare cerebrală parietală dreaptă, posterior de aproximativ 55/35 mm cu efect de masă asupra cornului occipital al ventricolului lateral drept". De asemenea, a prezentat un hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept, cu grosime maximă de 6,7 mm, Traiect de fractură temporo-parietal dreapta, fractură cominutivă cu înfundare parietal dreapta posterior pentru care a necesitat 90 de zile îngrijiri medicale, leziuni care au evidenţiat aplicarea mai multor lovituri de către inculpat, s-a apreciat că cererea acestuia privind aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen., este nefondată şi prin încheierea de şedinţă din data de 9 iunie 2013 a dispus respingerea acesteia şi judecarea cauzei potrivit procedurii obişnuite.

În consecinţă, în baza art. 322 C. proc. pen. a declarat începută cercetarea judecătorească, citirea actului de sesizare şi administrarea probelor, sens în care au fost citaţi martorii din acte.

Din depoziţiile martorilor D.M.C., P.I., P.F., D.E., D.L. Şi V.L. a rezultat că în urma unei discuţii contradictorii pe care a avut-o cu partea vătămată, inculpatul D.P. a lovit-o pe ceasta în zona capului cu o bucată de fier cornier, iar în urma loviturii s-a lovit cu capul de gard după care a căzut pe caldarâm în stare de inconştienţă, unde a stat până a venit salvarea.

Martora D.E. în depoziţia dată în faţa instanţei a arătat că a observat când inculpatul a lovit-o pe victimă cu un fier cornier în zona capului, aceasta în urma loviturii aplicată de inculpat s-a lovit cu capul de gard după care a căzut în inconştienţă (fila 71 dosar instanţă).

Acest aspect a fost relatat şi de către inculpat în faţa procurorului şi în faţa instanţei de judecată, precum şi de martorii audiaţi în cauză.

Fapta săvârşită de inculpat aşa cum a fost descrisă anterior, întruneşte în drept elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap.la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., şi la art. 175 alin. (2) lit. i) şi alin. (2) C. pen.

La termenul din data de 1 octombrie 2013, inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. motivat de faptul că inculpatul nu a avut nicio clipă reprezentarea morţii părţii vătămate, nu a urmărit-o şi nu a acceptat-o, fapt relatat de raporturile existent anterior între părţi, de starea puternică de tulburare în care s-a aflat ca urmare a provocării de către aceasta

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice s-a susţinut că relevante în caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau vătămare corporală sub raport subiectiv, sunt împrejurările în care a fost săvârşită agresiunea, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, aptitudinea inculpatului de a ucide, intensitatea loviturii aplicate, regiunea corporală lezată, consecinţele efectiv produse, timpul de spitalizare sau numărul zilelor de îngrijiri medicale.

Examinând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărător, în raport cu aceste criterii, s-a apreciat că aceasta este nefondată şi în consecinţă urmează să fie respinsă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu aceste criterii s-a constatat că în speţă inculpatul a lovit-o pe victimă în zona capului (zonă vitală a organismului) cu o bucată de fier cornier (obiect apt de a produce moartea) lungă de 70 cm cauzându-i leziuni deosebit de grave aşa cum s-a reţinut în certificatul medico-legal, respectiv „o dilacerare cerebrală parietală dreaptă, posterior de aproximativ 55/35 mm cu efect de masă asupra cornului occipital al ventricolului lateral drept". De asemenea, a prezentat un hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept, cu grosime maximă de 6,7 mm Traiect de fractură temporo-parietal dreapta, fractură cominutivă cu înfundare parietal dreapta posterior pentru care a necesitat 90 de zile îngrijiri medicale, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr mare de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viaţa, aceasta fiindu-i salvată ca urmare a unei intervenţii chirurgicale şi a unor îngrijiri medicale deosebite.

În acest context nu s-a putut susţine că inculpatul nu a vrut să o ucidă pe victimă şi nu a avut reprezentarea consecinţelor faptei sale, situaţie în care s-a apreciat că cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei este nefondată şi în consecinţă a fost respinsă ca atare.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite cu recunoaşterea făcută de inculpat în faţa procurorului şi a instanţei de judecată, recunoaştere care s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Craiova, rezoluţia de începere a urmăririi penale, adresa de declinare a competenţei, împreună cu referatul întocmit în cauză de către organele de poliţie, proces verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de ridicare a corpului delict, planşele fotografice, raportul medico-legal al I.M.L. Craiova, adresa din 2013 a S.C.J.U. Craiova, declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţia inculpatului, ordonanţa de reţinere, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, cazierul judiciar, Încheierea nr. 47/2013 a Tribunalului Olt, mandatul de arestare preventivă nr. 36 din 22 mai 2013, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală şi în consecinţă s-a impus condamnarea sa.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, gradul ridicat de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viaţa unei persoane, împrejurările reale ale săvârşirii faptei, şi circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi este tânăr, iar din caracterizările depuse la dosar rezultă că la locul de muncă a avut o comportare bună în sensul că a fost liniştit, respectuos şi şi-a îndeplinit sarcinile de muncă, a mai săvârşit fapte de violenţă.

Având în vedere aceste elemente s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate în condiţiile disp. art. 57 C. pen., într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, a fost de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor şi să conducă la îndreptarea acestuia.

Referitor la latura civilă S.C.J.U. Craiova cu adresa din 22 mai 2013 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.483,5 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei P.F.

Instanţa în baza disp. art. 14 C. proc. pen. şi art. 1357 N.C.C. a apreciat că cererea a fost întemeiată, astfel că a fost admisă şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3483,05 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C.J.U. Craiova, sumă actualizată cu indicele de inflaţie pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a debitului către partea civilă.

Partea vătămată P.F. s-a constituit parte civilă în cauză pe parcursul urmăririi penale cu suma de 50.000 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cheltuieli efectuate cu tratamentul şi daune morale motivat de faptul că în urma loviturilor aplicate de inculpat nu mai poate munci (fila 30 d.u.p.).

Pe parcursul judecăţii, partea vătămată P.F., referitor la latura civilă, a precizat că îşi menţine depoziţia dată în faţa procurorului şi a solicitat ca inculpatul să fie obligat şi la plata unei prestaţii periodice întrucât nu beneficiază de nici un venit.

Partea civilă nu a făcut nicio dovadă cu privire la cheltuielile efectuate în perioada de spitalizare şi post-spitalizare şi nici faptul că a desfăşurat vreo activitate înainte de producerea incidentului, astfel că cererea privind plata prestaţiei periodice este nefondată şi urmează să fie respinsă ca atare.

Referitor la daunele morale, s-a apreciat că cererea a fost fondată, prin fapta săvârşită ca urmare a leziunilor grave provocate de inculpat, acesta i-a produs părţii civile P.F. un prejudiciu moral substanţial reflectat de numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice şi de intervenţia efectuată pentru salvarea vieţii acesteia, astfel că a fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă P.F. numai cu privire la daunele morale, întrucât cu privire la daunele materiale nu a produs nici un fel de dovadă, şi a fost respinsă cererea privind acordarea unei prestaţii periodice,ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul D.P., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca excesivă în raport de atitudinea procesuală sinceră manifestată în ambele faze ale procesului penal.

Prin Decizia penală nr. 398 din 6 decembrie 2013 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul D.P. împotriva sentinţei penale nr. 159 din 1 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3115/104/2013.

A desfiinţat în parte sentinţa apelată, în latura penală şi rejudecând.

A făcut aplicarea în favoarea inculpatului a disp. art. 74 lit. c) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) C. pen., rap la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (1) şi (2) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

A dedus în continuare durata prevenţiei de la 01 octombrie 2013 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv.

A menţinut celelalte dispoziţii.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 3201 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

În speţă, la termenul din 09 iulie 2013, inculpatul a fost audiat în primă instanţă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, acesta declarând că înţelege să opteze pentru procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, recunoscând fapta comisă, însă nu în modalitatea arătată în actul de sesizare, susţinând că a aplicat o singură lovitură părţii vătămate şi nu mai multe.

Curtea a constatat că declaraţia dată de inculpat, s-a coroborat cu întreg materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal şi că în mod greşit s-a reţinut în actul de sesizare că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri în cap, cu un fier cornier.

Astfel, martor ocular al incidentului, V.L., audiat fiind la 10 mai 2013 (fila 15 dup) la câteva zile de la agresarea părţii vătămate, a relatat că inculpatul a luat o bucată de fier cornier, cu care l-a lovit în zona capului sau a umărului pe P.F., iar în urma loviturii, acesta s-a dezechilibrat şi a căzut lovindu-se şi de gard.

În acelaşi sens au fost şi declaraţiile martorilor D.E. şi D.L., care au susţinut în esenţă aceleaşi aspecte, referitoare la aplicarea de către inculpat a unei singure lovituri, cu acelaşi obiect contondent, urmată de căderea victimei şi lovirea cu capul de stâlpul gardului din beton.

Susţinerile martorilor oculari menţionaţi mai sus s-a coroborat cu completarea raportului de expertiză medico-legală comunicată de I.M.L. Craiova, care a confirmat că a fost posibil ca leziunile să fi fost produse printr-o unică lovitură cu obiect contondent tip fler cornier.

Celelalte persoane care au dat declaraţii în cauză (P.F. -soţia victimei, P.I. - fiul victimei) deşi nu au perceput personal momentul agresiunii, prin declaraţiile date în faţa procurorului, au relatat că inculpatul l-a lovit repetat pe partea vătămată, iar pe baza acestor susţineri a fost descrisă în actul de sesizare o stare de fapt necorespunzătoare realităţii, ceea ce a împiedicat instanţa de fond să procedeze la judecarea cauzei în procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatul să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, aşa cum prevăd disp. alin. (7).

În aceste condiţii, ţinând cont că această situaţie nu îi este imputabilă inculpatului, Curtea a apreciat că atitudinea constant sinceră a acestuia, în ambele faze ale procesului penal, trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei aplicate, iar imposibilitatea de a uza de disp. art. 3201 C. proc. pen. să fie compensată prin recunoaşterea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), cu consecinţa coborârii corespunzătoare a pedepsei conform art. 76 alin. (2) C. pen. (spre limita minimă specială redusă prin aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.), respectiv la 6 ani şi 6 luni închisoare, menţinând pedeapsa complementară stabilită de instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, apelul declarat de inculpat a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a), s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, în limitele arătate şi rejudecând, în baza art. 20 alin. (1) C. pen., rap la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu apl. art. 74 lit. c) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (1) şi (2) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus în continuare durata prevenţiei de la data pronunţării hotărârii apelate la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă şi au făcut necesară în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 398 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul D.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3115/104/2013.

Înalta Curte constată incidenţa disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prezentul recurs judecându-se judecându-se potrivit legii vechi privitoare la recurs prin raportare la Legea nr. 2/2013.

În motivele de recurs inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a se da o eficientă mai mare acestor circumstanţe.

Referitor la critica apărării inculpatului privind greşita aplicare a legii din perspectiva neaplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., care ar fi avut drept consecinţă reducerea pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, constată că această critică vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.

Totodată, Înalta Curte constată că inculpatului i-au fost aplicate disp. art. 74 lit. c) din vechiul C. pen. prin decizia pronunţată de instanţa de apel, astfel că această critică este neîntemeiată şi din această perspectivă.

Se constată că această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecinţă cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului.

Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv, legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs, şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile prin raportare la art. 5 din N.C.P., privind aplicarea art. 32 rap. la art. 188 din N.C.P., faţă de fapta prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) vechiul C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată că în noua reglementare disp. art. 188 din N.C.P. vizează omorul simplu cu limite de pedeapsă, pentru săvârşirea acestei, cuprinse între 10-20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Prevederile art. 175 lit. i) din vechiul C. pen. vizează infracţiunea de omor calificat cu limite de pedeapsă cuprinse între 15-25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. Se are în vedere că fapta a fost săvârşită în forma tentativei care se sancţiona în vechiul C. pen. cu pedepse prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată ale cărei limite se vor reduce la jumătate.

În noile reglementări nu mai este prevăzut omorul în public aşa cum era în vechile reglementări, astfel încât această faptă va constitui omor simplu. într-adevăr din această perspectivă aparent atât ca limite de pedeapsă cât şi ca încadrare juridică poate fi favorabilă inculpatului, însă inculpatului i-au fost aplicate circumstanţe atenuante de către instanţa de apel, prev. de art. 74 lit. c) din vechiul C. pen., circumstanţe care nu se regăsesc în N.C.P.

Astfel, în ceea ce priveşte disp. art. 75 alin. (2) din N.C.P. se observă că acest text nu a menţionat ca circumstanţă atenuantă judiciară nici conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii şi nici atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, respectiv art. 74 lit. a) şi c) din vechiul C. pen. (circumstanţe solicitate de apărătorul din oficiu al inculpatului şi prin cazul de casare invocat în recurs, în scris,).

Evident că o astfel de atitudine ar putea fi avută în aprecierea generală a conduitei infractorului, dar nu este obligatoriu, acest aspect rămânând la latitudinea judecătorului.

Or, prin soluţia de condamnare în apel, circumstanţa prev. de art. 74 lit. c) din vechiul C. pen. a fost deja acordată fiind în favoarea inculpatului, contribuind în procesul de individualizare în apel, instanţa reducând pedeapsa la 6 ani şi 6 luni închisoare de la 8 ani cât stabilise instanţa de fond.

Astfel, din considerentele arătate nu se poate dispune aplicarea art. 32 rap. la art. 188 din N.C.P., întrucât s-ar crea o situaţie defavorabilă inculpatului.

Referitor la pedeapsa complementară, Înalta Curte constată că inculpatului i-a fost aplicată ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen. îşi au corespondent în disp. art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din N.C.P.

Astfel, cele 5 categorii de drepturi a căror exercitare era interzisă de vechiul C. pen. au fost preluate în conţinutul celor 15 drepturi ca pedeapsă complementară a interzicerii executării lor în N.C.P.

Însă, prin noile reglementări ale N.C.P. a fost redus maximul general al acestei pedepse complementare de la 10 ani în vechiul C. pen. la 5 ani în N.C.P. Noua reglementare, fiindu-i favorabilă inculpatului din perspectiva pedepsei complementare.

Înalta Curte constată că noua reglementare (N.C.P.) îi este favorabilă inculpatului din perspectiva pedepsei complementare chiar dacă s-a stabilit ca pedeapsă complementară de către ambele instanţe, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen. pe o durată de 4 ani cuantumul în care a fost aplicată această pedeapsă complementară regăsindu-se în limitele impuse de noua reglementare respectiv pe o perioadă de la 1 la 5 ani.

Dar, având în vedere reducerea limitei maxime a pedepsei complementare în N.C.P. la 5 ani de la 10 ani maxima dispusă de vechiul C. pen., Înalta Curte va constata favorabile noile reglementări penale din perspectiva aplicării pedepsei complementare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 alin. (2) lit. d) din vechiul C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 398 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 398 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară aplicată inculpatului şi rejudecând:

În baza art. 66 C. pen. aplică inculpatului D.P. pe lângă pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, cu referire la art. 5 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 22 mai 2013 la data 6 februarie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei7 cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 iei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 422/2014. SECŢIA PENALĂ. Luarea de mită...  ICCJ. Decizia nr. 573/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 464/2014. SECŢIA PENALĂ