ICCJ. Decizia nr. 679/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 679 /20 15
Dosar nr. 10692/190/2014
Şedinţa publică din 13 mai 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 146/A din 29 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen. a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul F.J.
S-a reţinut că la data de 22 octombrie 2014, condamnatul F.J. a solicitat instanţei anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 7 februarie 2014 şi emiterea unui nou mandat de executare, în drept, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) şi (2) C. pen. Cererea inculpatului a fost trimisă pe cale administrativă Judecătoriei Bistriţa care, la solicitarea petentului, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj cu motivarea că nelămurirea invocată vizează o hotărâre pronunţată de această instanţă.
La data de 9 ianuarie 2015 condamnatul a formulat o cerere intitulată îndreptare de eroare materială în care a arătat că prin decizia penală nr. 879 din 29 octombrie 2014 instanţa i-a înrăutăţit situaţia în propriul apel, prin aceea că a omis să dispună suspendarea executării pedepsei. Ulterior, petentul şi-a precizat cererea arătând că, urmare rejudecării apelului, instanţa trebuia să verifice incidenţa legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, să facă demersurile necesare pentru a vedea dacă nu este posibilă împăcarea sau să analizeze dacă nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 908 din 13 iunie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 3162/2005 a Judecătoriei Bistriţa, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârşite de inculpat din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. şi de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul F.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilită pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen.
S-a constatat că infracţiunile ce fac obiectul prezentului dosar sunt în concurs real cu infracţiunile rutiere pentru care prin sentinţa penală nr. 187/2003 a Judecătoriei Dej, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare şi în privinţa cărora s-a constatat graţierea pedepsei conform Legii nr. 543/2002.
S-a constatat că paguba pricinuită părţii vătămate SC I. SA, cu sediul în Bistriţa, Drumul C., judeţul Bistriţa-Năsăud şi SC C.P.C. Rodna, cu sediul în comuna Rodna, judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost recuperată prin plată.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC P.P. SRL şi SC M., cu sediul în Şieu-Măgheruş, judeţul Bistriţa-Năsăud suma de 14.346,39 RON, iar părţii civile SC A.D.L. COM SRL, cu sediul în Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, suma de 2183,88 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul F.J. prin care a solicitat achitarea sa, cu motivarea că lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor, respectiv intenţia de a înşela părţile civile, iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în privinţa celor două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. şi infracţiunea la Legea Cecului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar în al treilea rând a cerut aplicarea unei pedepse sub minimul special şi suspendarea condiţionată a executării acesteia. S-a solicitat Tribunalului a se avea în vedere că prejudiciile cauzate părţilor civile au fost recuperate integral.
Prin decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2007 Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis apelul inculpatului F.J., împotriva sentinţei penale nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul penal nr. 3162/2005, pe care a desfiinţat-o în parte în latura penală şi latura civilă şi rejudecând în aceste limite în temeiul disp. art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, conform disp. art. 862 C. pen., un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul disp. art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 864 C. pen. conf. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen. S-a constatat recuperarea integral a prejudiciului către părţii civile SC P.P. SRL, SC M. şi partea civilă SC A.D.L. Com SRL Bistriţa. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Împotriva deciziei Tribunalului Bistriţa-Năsăud a promovat recurs inculpatul F.J.
Acesta a solicitat casarea hotărârii atacate şi rejudecând dosarul a se dispune achitarea sa de sub învinuirile aduse în baza art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen., lipsind intenţia de a înşela părţile vătămate, deci latura subiectivă a faptelor, inculpatul necunoscând că se afla în interdicţie bancară, filele CEC fiind predate păgubiţilor cu titlu de garanţie. Cu ocazia recursului, nici inculpatul şi nici avocatul acestuia nu au invocat prescripţia răspunderii penale.
Prin decizia penală nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Împotriva acestei hotărâri a Curţii de Apel Cluj contestatorul a formulat la 25 iunie 2014 contestaţie în anulare, prin care a solicitat admiterea acesteia desfiinţarea deciziei penale nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj şi urmare rejudecării să se constatate că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Prin decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestaţia în anulare apreciind că a fost declarată în termen potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen. şi se sprijină pe temeiul prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Sub acest aspect, s-a reţinut că una dintre infracţiunile pentru care inculpatul F.J. a fost condamnat, respectiv infracţiunea la Legea CEC-ului, era prescrisă la data soluţionării cauzei, prin urmare era incident un caz de încetare a procesului penal.
S-a apreciat că nemulţumirile inculpatului referitoare la faptul că instanţa, cu ocazia rejudecării, n-a luat în discuţie infracţiunea de înşelăciune, faţă de care putea dispune mai multe soluţii (încetarea conform art. 741 alin. (2) C. pen.; împăcarea potrivit noilor dispoziţii prevăzute de C. pen. ce permit acest lucru sau aplicarea legii noi favorabile) sunt nefondate.
Potrivit art. 396 alin. (6), încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j), adică lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
S-a reţinut că din conţinutul art. 426 lit. b) rezultă că acest caz de contestaţia în anulare a fost reglementat în scopul înlăturării erorilor de judecată, în cazul în care instanţa ar fi trebuit să dispună la cererea părţii sau din oficiu încetarea procesului penal întrucât la dosarul cauzei existau probe cu privire la existenţa unui caz prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) şi f) însă a omis acest lucru. Prin urmare, sunt situaţii născute anterior pronunţării hotărârii a căror constatare avea drept consecinţă încetarea procesului penal şi nu fapte apărute după pronunţarea hotărârii. Împrejurarea că ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii, a fost retrasă plângerea sau s-a împlinit termenul de prescripţie nu poate conduce la anularea acesteia.
S-a menţionat că de altfel, acesta este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut că pentru cazul prevăzut la art. 426 lit. b), contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând, în celelalte cazuri prevăzute la art. 426 termenul fiind de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.
Fiind legată de cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b), instanţa cu ocazia rejudecării apelului a încetat procesul penal cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1984 cu aplicarea art. 41 alin. (2), menţinând restul dispoziţiilor.
S-a reţinut că susţinerile condamnatului referitoare la faptul că, admiţând apelul în baza dispoziţiilor art. 421 lit. a), instanţa trebuia să analizeze şi infracţiunea de înşelăciune, sunt nefondate.
Apelul declarat în cauză a fost analizat în limitele impuse de cazul de contestaţie în anulare ce a atras desfiinţarea hotărârii şi nu în totalitate având în vedere faptul că, o hotărâre definitivă, poate fi anulată numai în anumite cazuri prevăzute de lege.
În cererea adresată instanţei condamnatul a afirmat că i s-ar fi îngreunat situaţia în propria cale de atac câtă vreme instanţa nu a menţinut dispoziţia referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani.
S-a reţinut faptul că analiza s-a referit la infracţiunea pentru care, la data condamnării, existau probe din care rezultă existenţa unui caz de încetare şi nu la restul aspectelor, astfel că, înlăturându-se dispoziţiile art. 34 lit. a) C. pen. s-au menţinut restul dispoziţiilor.
Totodată, din conţinutul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1951 din 7 februarie 2014, emis de Judecătoria Bistriţa în baza sentinţei penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/2014 a Curţii de Apel Cluj, rezultă că această pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a fost revocată şi contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicat prin hotărârea indicată mai sus.
Prin urmare, Curtea de Apel Cluj prin hotărâre definitivă, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul F.J.
Împotriva acestei decizii penale definitive, la data de 7 februarie 2015, a formulat contestaţie condamnatul F.J. şi a solicitat admiterea contestaţiei în temeiul art. 425 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi să se constate că sunt două nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută şi care împiedică executarea şi totodată a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile vizând modul de aplicare a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând contestaţia formulată de condamnatul F.J., prin prisma admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Se constată că, în speţă, condamnatul a formulat contestaţie împotriva unei decizii penale definitive, cu privire la o asemenea decizie nefiind prevăzută de lege posibilitatea de a putea fi formulată cale de atac deci, prin urmare, condamnatului nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj. Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, or, în speţă condamnatul a formulat contestaţie la contestaţie, hotărârea contestată fiind definitivă, pronunţată de o instanţă de apel.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul F.J. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile vizând modul de aplicare a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată de asemenea, că este inadmisibilă, având în vedere pe de o parte, că aceasta a fost invocată într-o cale de atac inadmisibilă şi astfel nu există cadru procesual, iar de altă parte nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 475 C. proc. pen., întrucât este necesar ca în acea cauza în care există o chestiune de drept ce urmează să fie supusă dezlegării să se afle „în cursul judecăţii", respectiv instanţa să fi fost sesizată, iar procesul să se afle în curs de desfăşurare şi, totodată, de modul de soluţionare al fondului cererii formulate depinde lămurirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a chestiunii de drept vizând admisibilitatea cererii, situaţii care nu se regăsesc în speţă.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., formulată de condamnatul F.J.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul F.J. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 29 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., formulată de condamnatul F.J.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 614/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 68/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
