ICCJ. Decizia nr. 712/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 712/2014
Dosar nr. 16478/3/2013
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 901 din 11 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 16478/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334. C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul N.C. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpata N.C.L. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
1) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.C. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
2) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. pen. a fost condamnată inculpata N.C.L. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a computat prevenţia inculpaţilor de la 11 aprilie 2013 până la 11 noiembrie 2013.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor. În baza art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,32 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. ........... din 23 aprilie 2013.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească câte 1500 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a inculpatei N.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În actul de inculpare, în esenţă, s-a reţinut că, în data de 10 aprilie 2013, inculpatul N.C. împreună cu soţia sa, respectiv inculpata N.C.L. au vândut cantitatea de 0,09 grame heroină, în schimbul sumei de 100 RON martorului T.V.G.
S-a mai reţinut că inculpatul N.C. a deţinut fără drept, pentru consum propriu, o seringă hipodermică ce conţinea 50 unităţi de lichid în care s-a pus în evidenţă Heroină, iar inculpata N.C.L. a deţinut spre vânzare cantitatea de 0,43 grame heroină.
S-a reţinut că actul de inculpare se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de constatare; procesul-verbal prindere în flagrant; procesul-verbal percheziţie domiciliară; procesele-verbale de percheziţii corporale; rapoartele de constatare tehnico -ştiinţifică nr. 7708846 din 12 aprilie 2013, 7708847 din 12 aprilie 2013 şi 7708845 din 12 aprilie 2013; dovadă seria H nr. ........ din 23 aprilie 2013; declaraţiile martorilor T.V.G., C.M.V. şi M.A.E. şi declaraţiile inculpaţilor. Inculpaţii mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti, au declarat că înţeleg să se prevaleze de disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea sub aspectul greşitei reţineri a stării de recidivă postexecutorie în sarcina inculpatului N.C., iar inculpaţii au criticat sancţionarea prea severă şi au solicitat reindividualizarea tratamentului sancţionator.
Prin Decizia penală nr. 35/A din 30 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii N.C. şi N.C.L.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând:
1) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.C. la 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. s-a computat prevenţia inculpatului de la 11 aprilie 2013 până la zi. S-a menţinut starea de arest a inculpatului N.C.
2) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. pen. a fost condamnată inculpata N.C.L. la 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de muncă;
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că a fost arestată de la 11 aprilie 2013 la 30 ianuarie 2014 în baza art. 383 alin. (1) cu referire la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei N.C.L., dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor în raport de acuzaţiile care li se aduc prin actul de inculpare.
Cu toate acestea, s-a arătat că hotărârea instanţei de fond nu este mai presus de critică, atâta vreme inculpatului N.C. i s-a reţinut în mod greşit starea de recidivă postexecutorie, în raport de condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2518 din 16 octombrie 2003 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
Astfel, cum termenul de reabilitare judecătorească, calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. este de 5 ani şi 6 luni închisoare şi se calculează începând cu data de 24 ianuarie 2007 (data la care pedeapsa se consideră executată), se constată că fapta din prezenta cauză, săvârşită la data de 10 aprilie 2013, nu poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei, iar prevederile art. 37 lit. b) C. pen. trebuie înlăturate, cu consecinţele care derivă de aici în ce priveşte pedeapsa aplicată.
S-a mai arătat, în ce priveşte apelul declarat de Ministerul Public, că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
Din redactarea textelor de lege rezultă că acestea incriminează infracţiunii distincte şi, cum referirea din alin. (2) la alin. (1) este explicită, nu se justifică reţinerea în încadrare a ambelor alineate.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, s-a constatat că instanţa de fond nu a evaluat şi valorificat suficient în procesul individualizării sancţiunii elementele obiective şi specifice cazului (modalitatea de săvârşire a faptelor, atitudinea inculpaţilor şi implicit datele lor personale, situaţia lor familială), aplicând în speţă, sancţiuni legale, nu şi temeinice în raport cu criteriile enumerate în art. 72 C. pen.
Cu privire la inculpata N.C.L., dând semnificaţia cuvenită criteriilor enunţate în art. 72 C. pen. şi în raport de limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., împrejurarea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii în întreţinere, a redus pedeapsa aplicată la 2 ani şi 8 luni închisoare şi a dispus suspendarea acesteia sub supraveghere.
Referitor la inculpatul N.C., ţinând cont de aceleaşi exigenţe ale art. 72 C. pen. şi ale art. 3201 C. proc. pen., dar şi de împrejurarea că a fost înlăturată starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., instanţa de control judiciar, având în vedere şi potenţialul criminogen al inculpatului, concretizat într-o condamnare la o pedeapsă în regim de detenţie, a aplicat inculpatului pedepsele de 8 luni, respectiv 3 ani şi 8 închisoare, în regim de detenţie, pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul N.C., a declarat recurs, recalificat ca fiind recurs în casaţie.
După recalificarea căii de atac în recurs în casaţie, instanţa a pus în vedere inculpatului că urmează să-şi motiveze recursul astfel cum prevăd dispoziţiile art. 438 C. proc. pen.
Având cuvântul, recurentul-inculpat a declarat că îşi retrage recursul în casaţie formulat în cauză.
Potrivit art. 436 alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în casaţie declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de recurs.
Faţă de faptul că recurentul inculpat, prezent în stare de arest în faţa instanţei a declarat personal că îşi retrage recursul în casaţie formulat în cauză, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (3) C. proc. pen. şi urmează să ia act de manifestarea de voinţă a acestuia.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului în casaţie declarat de condamnatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 30 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 713/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 640/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
