ICCJ. Decizia nr. 713/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 713/2014

Dosar nr. 26134/3/2013

Şedinţa publică din 27 februarie 2014

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 692 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului M.G. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen. a art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 89 din 4 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 914 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi s-a revocat restul rămas neexecutat de 331 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului P.D.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv din 3 iulie 2013 la zi.

2. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.G. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc şi de mare risc.

În baza. art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 344 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 1149 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.G.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv din 3 iulie 2013 la zi.

3. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) raportat la art. 80 C. pen. a fost condamnată inculpata T.A.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc şi de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei T.A.A.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv din 3 iulie 2013 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.D. cantităţile de 0,27 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr. ....... din 16 aprilie 2013, 0,24 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr. ......... din 16 aprilie 2013.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpatul M.G. 1,97 grame MDPV s-a depus la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr. .......... din 17 iulie 2013.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.D. suma de 400 RON dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.G. suma de 80 RON dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpata T.A.A. suma de 80 RON dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpata T.A.A. telefonul mobil şi o cartelă SIM F depuse la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr. ...... din 11 iulie 2013 şi de la inculpatul M.G. telefonul mobil ce conţine o cartelă SIM V şi o cartelă SIM C depuse la camera de corpuri delicte cu dovada seria H nr. ........... din 11 iulie 2013.

S-a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de confiscare, în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a sumei de 2.700 RON.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 2.700 RON dispuse prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti din data de 12 iulie 2013.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.G. a sumei de 2.700 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 4.800 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 300 RON fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte pe inculpatul P.D., că în perioada 18 martie 2013 - 30 martie 2013, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a vândut colaboratorului „P.C." cantitatea de 0,79 grame heroină contra sumei de 400 RON, provenită din fondurile D.I.I.C.O.T.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.G., s-a reţinut că în perioada aprilie - iulie 2013, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a vândut şi a deţinut în vederea vânzării, atât personal, cât şi prin intermediul inculpatei T.A.A. zisă „A." diferite cantităţi de heroină, astfel: la data de 25 aprilie 2013, inculpatul M.G. a vândut numiţilor C.G. zis "B." şi V.A.A. zis „C." două punguţe cu substanţă ce conţineau în total 0,13 grame heroină, cu suma de 80 de RON, la data de 21 mai 2013, inculpatul M.G., prin intermediul inculpatei T.A.A. zisă „A.", a vândut numiţilor G.E. zis "B." şi E.O.L. - două punguţe cu substanţă, ce conţineau în total 0,10 grame heroină, cu suma de 80 de RON şi de asemenea la data de 3 iulie 2013, cu ocazia percheziţiei domiciliare, a fost depistat deţinând pentru vânzare cantităţile de 20,38 grame heroină (drog de mare risc) şi 1,97 grame MDPV (drog de risc).

În ceea ce o priveşte pe inculpata T.A.A. s-a reţinut că la data de 21 mai 2013, aceasta a vândut învinuiţilor G.E. şi E.O.L. - două punguţe cu substanţă, ce conţineau în total 0,10 grame heroină, cu suma de 80 de RON.

La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului P.D., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a Codului Penal (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, reduse cu o treime potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor), circumstanţele personale ale inculpatului (7 clase, fără o sursă de venit licită, recidivist), aplicând inculpatului o pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale acesteia.

În raport de natura şi gravitatea faptei, de împrejurările de săvârşire şi de persoana inculpatului, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea continuată de trafic ilicit de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudenţa CEDO cu privire la aplicarea art. 3 din Protocolul adiţional nr. 1 stabilite în cauzele Hirst c. Marii Britanii şi Calmanovici c. României nu se impune şi interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative, infracţiunea dedusă judecăţii neavând conotaţii electorale.

Având în vedere faptul că infracţiunea dedusă judecăţii s-a epuizat anterior considerării ca executate a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate, instanţa, în baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 89 din 4 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 914 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală şi va contopi restul rămas neexecutat, de 331 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale acesteia.

În baza art. 39 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen. a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă din 3 iulie 2013 la zi.

2. La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului M.G., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a Codului Penal (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, reduse cu o treime potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor), circumstanţele personale ale inculpatului (8 clase, fără o sursă de venit licită, recidivist), aplicând inculpatului o pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc şi de mare risc, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale acesteia.

Având în vedere faptul că infracţiunea dedusă judecăţii s-a epuizat anterior considerării ca executate a pedepsei de 12 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 344 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa, în baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 344 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a contopit restul rămas neexecutat de 1149 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale acesteia.

3. La stabilirea pedepsei aplicată inculpatei T.A.A., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a Codului Penal (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, reduse cu o treime potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor), circumstanţele personale ale inculpatei (6 clase, fără o sursă de venit licită).

Având în vedere faptul că inculpata a fost descrisă de cunoscuţi ca fiind o persoană integrată social, care nu a intrat în conflicte cu alte persoane, are în întreţinere un minor în vârstă de doi ani, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicând inculpatei o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de risc şi de mare risc, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale acesteia.

În raport de natura şi gravitatea faptei, de împrejurările de săvârşire şi de persoana inculpatei, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, în temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă din 3 iulie 2013 la zi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.D., M.G. şi T.A.A. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor.

Apelanţii inculpaţi susţin că au avut o poziţie sinceră, au recunoscut comiterea infracţiunilor putându-se reţine circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. (inculpatul P.D.) ori 74 alin. (2) C. pen. (inculpatul M.G.).

Inculpata T.A.A. susţine că şi modalitatea de executare a pedepsei este contrată criteriilor art. 72 C. pen. şi art. 52 C. pen. solicitând suspendarea sub supraveghere, inculpata conştientizând responsabilitatea faptelor sale.

Fiecare apelant inculpat, în susţinerea apelului, a mai invocat şi circumstanţe personale privind situaţia personală şi familială.

Prin Decizia penală nr. 15 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul M.G., împotriva Sentinţei penale nr. 692 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, numai cu privire la acest inculpat, şi, rejudecând în fond:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă, de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate inculpatului M.G. prin sentinţa penală apelată, în pedepsele componente, respectiv 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen.; restul de 1149 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 344 din 8 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală (definitivă prin Decizia penală nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi pentru care s-a dispus revocarea liberării condiţionate, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), din C.pen., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului şi se contopeşte restul neexecutat de 1149 zile din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 344 din 8 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală (definitivă prin Decizia penală nr. 1699 din 16 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca inculpatul M.G., să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b), C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.D. şi T.A.A., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia inculpaţilor P.D., M.G. şi T.A.A., de la data de 3 iulie 2013 până la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) şi art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor P.D., M.G. şi T.A.A.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului M.G., au rămas în sarcina statului,

În temeiul art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata T.A.A., la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul P.D., la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 300 RON, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei,

Onorariul parţial al avocatului de oficiu, desemnat pentru inculpaţii M.G. şi T.A.A., de câte 75 RON se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:

În aplicarea art. 371 alin. (1¹) C. proc. pen., instanţa de apel, la termenul din data de 16 decembrie 2013 a adus la cunoştinţa inculpaţilor posibilitatea de a face declaraţii, dar aceştia au arătat că îşi menţin declaraţiile anterioare şi nu au nimic în plus de adăugat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa de fond a apreciat corect împrejurările comiterii faptelor, existenţa infracţiunilor şi vinovăţia inculpaţilor, acestea fiind stabilite în concordanţă cu probele administrate în cauză şi pe care instanţa le-a apreciat prin prisma dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., inculpaţii solicitând instanţei aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Singura critică formulată în apel şi susţinută de inculpaţi, priveşte reindividualizarea pedepsei, dar s-a constatat că această solicitare nu are un suport faptic, probator şi comportamental favorabil decât pentru inculpatul M.G.

S-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului M.G., chiar în condiţiile comiterii infracţiunii deduse judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie atrasă de condamnare de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1699/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din care a fost liberat condiţionat cu un rest de executat de 1149 zile, este într-un cuantum prea mare raportat la circumstanţele cauzei, împrejurările comiterii faptei, poziţia sinceră şi cooperantă a inculpatului. Instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă de 10 ani închisoare este, nu doar proporţională cu natura şi gravitatea faptei penale comise, dar este şi aptă să asigure realizarea scopului pedepsei şi posibilităţi de reinserţie socială a inculpatului.

Astfel, a fost admis apelul acestui inculpat şi potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a desfiinţat sentinţa doar în limitele ce preced.

În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor P.D. şi T.A.A., pentru fiecare din infracţiunile reţinute şi deduse judecăţii, în condiţiile reţinerii în favoarea inculpaţilor a dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., s-a constatat că acestea sunt proporţionale cu natura şi gravitatea faptelor comise, împrejurările comiterii şi modul de acţiune al inculpaţilor, cantitatea de droguri traficată şi natura drogului (heroină).

S-a reţinut că instanţa de fond, la individualizarea pedepselor a avut în vedere şi antecedenţa penală a inculpatului P.D., acesta comiţând fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, dar şi a inculpatei T.A.A., care, deşi nu a fost condamnată pentru infracţiuni care să atragă starea de recidivă, a fost sancţionată administrativ de cinci ori pentru comiterea unor fapte penale contra patrimoniului, ceea ce relevă o perseverenţă în activitatea infracţională, care arată o periculozitate importantă a inculpaţilor.

Faptul că inculpaţii au recunoscut la instanţa de fond comiterea infracţiunilor, este în concordanţă şi cu solicitarea lor de a li se aplica beneficiul art. 320¹ C. proc. pen., nefiind justificată reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., având în vedere că aplicarea acesteia reprezintă o vocaţie pentru inculpat, instanţa fiind cea care stabileşte modul în care o asemenea circumstanţă este luată în considerare. De asemenea, nu trebuie omis faptul că în cazul incidenţei art. 320¹ C. proc. pen., nu ne aflăm în prezenţa unei recunoaşteri a vinovăţiei, pur şi simplu, ci inculpatul, când face o asemenea recunoaştere, acceptă ca stabilirea vinovăţiei să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe când la incidenţa art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt avute în vedere şi aspecte ce privesc poziţia procesuală a inculpatului după comiterea infracţiunii, prezentarea în faţa autorităţilor şi comportarea sinceră în cursul procesului. Astfel, aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. nu face inaplicabile dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., dar nici nu implică reţinerea automată a acestora, iar în cauză nu se justifică aplicarea în favoarea inculpatului P.D. a acestor circumstanţe, iar în ce priveşte pe inculpata T.A.A., instanţa de fond a reţinut deja circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nefiind justificată reţinerea altor împrejurări avute în vedere de art. 74 alin. (2) C. pen., după cum nu este justificată nici stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei în regimul suspendării sub supraveghere, care nu ar fi de natură să asigure scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

Aşa fiind şi cum din oficiu nu s-au constatat motive de nelegalitate a sentinţei, potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile celor doi inculpaţi.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs condamnaţii P.D., M.G. şi T.A.A., la dosar fiind depuse motive de recurs din partea condamnaţilor M.G. şi T.A.A.

După recalificarea căii de atac în recurs în casaţie, instanţa a pus în vedere inculpaţilor că, faţă de dispoziţiile noului Cod de procedură penală, urmează să-şi motiveze recursurile în casaţie, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 438 C. proc. pen., până la data de 27 martie 2014, dându-li-se posibilitatea să ia legătura cu apărătorii desemnaţi din oficiu.

După ce au luat legătura cu apărătorii desemnaţi din oficiu, recurenta condamnată T.A.A. a arătat că îşi retrage recursul în casaţie formulat, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voinţă, iar recurenţii condamnaţi P.D. şi M.G. au arătat că îşi menţin recursurile în casaţie formulate împotriva hotărârii instanţei de apel.

Potrivit art. 436 alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în casaţie declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de recurs.

Faţă de faptul că recurenta condamnată T.A.A., prezentă în stare de arest în faţa instanţei a declarat personal că îşi retrage recursul în casaţie formulat în cauză, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (3) C. proc. pen., urmând să ia act de manifestarea de voinţă a acesteia.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Având în vedere declaraţiile recurenţilor condamnaţi P.D. şi M.G. că îşi menţin recursurile în casaţie formulate împotriva deciziei instanţei de apel, în baza art. 46 alin. (1) C. proc. pen. va disjunge cauza cu privire la aceşti inculpaţi şi va stabili termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a recursurilor în casaţie la data de 7 mai 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului în casaţie declarat de condamnata T.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 15 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Disjunge cauza cu privire la recurenţii condamnaţi P.D. şi M.G. şi stabileşte termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a recursurilor în casaţie la data de 7 mai 2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 1113/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 712/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 713/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 713/2014. Penal