ICCJ. Decizia nr. 718/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 718/2014

Dosar nr. 529/108/2013

Şedinţa publică din 28 februarie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă ;

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, înregistrat la instanţă la data de 14 ianuarie 2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii N.D. - pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.; trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.C.A. - pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.; H.L. - pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 86⁴ C. pen., raportat la art. 83 C. pen.; S.C.S. - pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 113 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul:

1. N.D. la 7 ani închisoare, pentru trafic de minori.

În baza aceluiaşi articol, rap. la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a), rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, precum şi lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 21 noiembrie 2012, până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată M.O.A. şi a fost obligat pe inculpat la plata sumei de 5.000 euro daune morale; s-a respins restul pretenţiilor.

S-a respins cererea procurorului privind confiscarea, de la inculpatul N.D., a sumei de 40.000 RON.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

2. În baza art. 26, rap. la art. 189 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.A. la 8 ani închisoare, pentru complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 409 zile neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2039 din 13 iulie 2011, pronunţată de Judecătoria Arad, din care s-a liberat condiţionat, la data de 04 septembrie 2012 şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

3. În baza art. 26, rap. la art. 189 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata H.L. la 7 ani închisoare, pentru complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 86⁴rap. la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 118 din 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în Dosar 2839/97/2012, definitivă prin neapelare, şi s-a dispus executarea acesteia, pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la 23 mai 2012 (din sentinţa nr. 118 din 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara).

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, precum şi lit. e) C. pen.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

4. În baza art. 26 rap. la art. 189 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.S. la 8 ani închisoare, pentru complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 323 din 08 februarie 2011, pronunţată de Judecătoria Arad, din care s-a liberat condiţionat la data de 29 octombrie 2012 şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

În cursul lunii august 2012, între partea vătămată M.O.A. (minoră la acea dată) şi inculpatul N.D. s-a legat o relaţie de prietenie, în urma căreia partea vătămată a început să locuiască împreună cu inculpatul, în localitatea Milova din judeţul Arad.

Imediat după ce cei doi au început să locuiască împreună, prin ameninţări şi violenţe, inculpatul N.D. a determinat-o pe partea vătămată M.O.A. să practice prostituţia într-o parcare de TIR-uri din localitatea Milova, iar ulterior în parcarea de TIR-uri situată pe DN 7, iar banii pe care aceasta îi obţinea din practicarea prostituţiei erau luaţi de către inculpat. Astfel, în următoarea perioadă, partea vătămată a practicat prostituţia aproape în fiecare zi, în locaţiile descrise anterior, fiind supravegheată încontinuu de către inculpat.

În data de 17 noiembrie 2012, partea vătămată M.O.A., cu ajutorul unui şofer de TIR turc, a reuşit să fugă de inculpatul N.D., deplasându-se cu acesta până în localitate Deva, de unde, în data de 18 noiembrie 2012 aceasta s-a întors la parcarea aparţinând SC E. SRL din Bârzava, judeţul Arad, unde s-a întâlnit cu martora P.E., care lucrează ca şi barman la barul din parcare. Intenţia părţii vătămate era de a rămâne cu martora până a doua zi, iar împreună cu aceasta să se deplaseze în Lipova, la domiciliul părinţilor săi. Între timp, inculpatul N.D. a aflat unde este partea vătămată şi s-a deplasat la acel bar pentru a o determina să meargă cu el, fără însă a reuşi deoarece au intervenit atât martora P.E., cât şi martorul R.G.A. După câteva ore inculpatul s-a întors, fiind însoţit de inculpaţii C.C.A., S.C.S. şi H.L. Cei patru, prin violenţă şi ameninţări, au reuşit să o scoată pe partea vătămată M.O.A. din bar şi să o urce într-un autoturism condus de martorul C.D., plecând toţi în localitatea Milova. Acolo, inculpatul N.D. a rămas împreună cu partea vătămată la locuinţa sa până a doua zi, când s-au deplasat, din nou, la parcarea de pe DN 7, unde inculpatul avea o cameră, loc în care au şi fost depistaţi, în data de 21 noiembrie 2012, de organele de poliţie.

Partea vătămată M.O.A. s-a constituit parte civilă la urmărire penală cu suma de 30.000 euro; în declaraţia dată în faţa instanţei, partea vătămată a arătat că nu are nicio pretenţie bănească de la inculpatul N.D.

Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată inculpatul N.D. a recunoscut că ştia că partea vătămată M.O.A. era minoră şi că în perioada în care au stat împreună aceasta a practicat prostituţia, dar a arătat că nu a obligat-o în niciun fel pe aceasta să practice prostituţia.

Referitor la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, atât inculpatul N.D., cât şi inculpaţii C.C.A., H.L. şi S.C.S. nu au recunoscut că au forţat-o pe partea vătămată M.O.A. să vină cu ei de la barul unde au găsit-o până în localitatea Milova, arătând că aceasta ar fi venit de bună voie, însă probele administrate în cauză dovedesc, fără niciun dubiu, vinovăţia lor.

Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat apel inculpaţii N.D., C.C.A., H.L. şi S.C.S.

Inculpatul N.D. nu a motivat apelul în scris, dar a fost susţinut de apărătorul său ales care a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, iar pentru infracţiunea de trafic de miori, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu reţinerea circumstanţelor atenuante şi cu suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Inculpata H.L., în motivele de apel şi prin concluziile apărătorului său a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective întrucât libertatea de voinţă a părţii vătămate nu a fost afectată de o constrângere fizică sau morală exercitată de inculpată care să-i cauzeze acesteia o puternică stare de teamă. Partea vătămată nu a formulat plângere pentru această infracţiune, iar în faţa instanţei şi-a retras plângerea. S-a mai susţinut că instanţa de fond a dat o apreciere greşită a probelor întrucât nu rezultă cu certitudine săvârşirea infracţiunii de către inculpată.

Apărătorul ales al inculpaţilor apelanţi S.C. şi S.C.S. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea apelată este lovită de nulitate absolută pe motiv că şedinţele de judecată de la prima instanţă au fost publice, deşi legiuitorul a prevăzut că pentru astfel de infracţiuni, şedinţele sunt nepublice. S-a mai susţinut că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului S.C.S., întrucât la termenul din 14 martie 2013 s-a dispus audierea unor martori şi administrarea altor probe, în lipsa inculpatului, deşi acesta formulase o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, nefiind prezent nici în faza de urmărire penală, fiind plecat în străinătate.

S-a mai susţinut că hotărârea este şi netemeinică, având în vedere diferenţa de pedepse dintre inculpaţi, inculpaţii trimişi în judecată pentru complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal fiind condamnaţi la pedepse mai mari decât autorul infracţiunii.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată.

Prin decizia penală nr. 139/A din 05 iulie 2013, Curtea de Apel Timişoara în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata H.L. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. 529/108/2013.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii N.D., S.C.S. şi S.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat în parte în latură penală sentinţa apelată şi rejudecând:

A înlăturat sporul de 1 an închisoare, aplicat inculpatului N.D., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.C.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de 409 zile, neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Arad, şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului S.C., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen., şi a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă.

În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

În baza art. 381 alin. (2), art. 383 alin. (1)¹ şi (2) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii arestului preventiv de la 08 aprilie 2013 la zi, şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata apelantă H.L. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel de 100 RON.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluţionarea celorlalte apeluri.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în urma unei analize atente a materialului probator, iar încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţie de fapt stabilite.

Reţine instanţa de prim control judiciar că vinovăţia inculpaţilor N.D., C.C.A., H.L. şi S.C.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă.

Curtea de Apel Timişoara reţine că probele evidente de vinovăţie administrate pe parcursul procesului penal justifică soluţia de condamnare a inculpaţilor N.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi lipsire de libertate şi pentru infracţiunea de complicitate la lipsire de libertate pentru inculpaţii C.C.A., H.L. şi S.C.S.

Referitor la regimul sancţionator aplicat inculpaţilor apreciază Curtea de Apel Timişoara că nu se impune aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, neexistând împrejurări care să facă posibilă reţinerea unor circumstanţe atenuante, însă a considerat oportun a înlătura sporul de 1 an aplicat inculpatului N.D. la pedeapsa rezultantă apreciind că executarea pedepsei rezultante de 7 ani este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu privire la inculpaţii C.C.A. şi S.C.S. a apreciat instanţa de prim control judiciar că pentru egalitate de tratament va reduce pedeapsa aplicată acestora către minimul special prevăzut de lege mai ales că aceştia au comis faptele în calitate de complici ai inculpatului N.D.

Referitor la inculpata H.L., Curtea de Apel Timişoara reţine că pedeapsa aplicată acesteia este egală cu minimul special prevăzut de lege astfel că nu se impune o reindividualizare.

Pedeapsa finală de 9 ani închisoare pe care urmează să o execute inculpata H.L. este rezultatul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru o pedeapsă de 2 ani închisoare care reprezintă primul termen al recidivei, astfel încât având în vedere aceste circumstanţe personale negative ce caracterizează persoana inculpatei a apreciat instanţa de prim control judiciar că nu se impune aplicarea unui regim sancţionator mai blând.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii N.D., C.C.A., H.L. şi S.C.S., criticile lor vizând greşita condamnare sub aspectul comiterii infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.

Toţi inculpaţii solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru inexistenţa faptei, criticile sub acest aspect fiind formulate în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În subsidiar, recurenţii inculpaţi au solicitat, faţă de intrarea în vigoare a noului C. pen. a se aprecia că acesta reprezintă legea penală mai favorabilă sens în care invocă incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţi sunt întemeiate numai sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, sens în care urmează a fi admise în limitele ce vor fi expuse în continuare.

Întrucât inculpaţii N.D., C.C.A., H.L. şi S.C.S. au declarat recurs, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanţei de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, Înalta Curte va analiza motivele de recurs invocate de inculpaţi în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza unei analize coroborate şi judicioase a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt stabilită, în mod corect apreciind instanţele inferioare că sunt îndeplinite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au realizat o motivare amplă a hotărârilor, au stabilit corect faptele, împrejurările în care au fost comise, au administrat probe concludente şi utile aflării adevărului, au răspuns tuturor cererilor şi apărărilor formulate de inculpaţi, dând eficienţă cerinţelor unui proces echitabil în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Deşi recurenţii inculpaţi formulează critici de netemeinicie a hotărârilor instanţelor inferioare în raport de care critică greşita lor condamnare, cazul de casare invocat fiind art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. anterior, Înalta Curte nu va supune analizei aceste critici.

Dispoziţiile art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. se referă la situaţia când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, ori criticile formulate de inculpaţi vizează situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond în baza probelor administrate în cele două faze ale procesului penal astfel încât apreciază Înalta Curte că hotărârea atacată nu poate fi cenzurată prin prisma acestui caz de casare.

Prin Legea nr. 2/2013 o mare parte a cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 385⁹C. proc. pen. au fost abrogate, voinţa legiuitorului fiind aceea de a transforma Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o veritabilă curte de casaţie urmând a se pronunţa numai asupra aspectelor de nelegalitate.

Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpaţii critică situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, urmărind obţinerea unei soluţii de achitare pentru inexistenţa faptei, Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei aceste critici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursurile declarate de inculpaţi sunt admisibile numai prin prisma incidenţei legii penale mai favorabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cauza de faţă de la data pronunţării deciziei din apel, 05 iulie 2013 şi până la soluţionarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze dispoziţiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracţiunilor de trafic de minori şi lipsire de libertate sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancţionator la data comiterii faptei şi cel în vigoare la data soluţionării recursului, precum şi cu privire la instituţiile autonome în raport cu încriminarea şi sancţiunea, urmând ca în baza acestei analize să determine legea penală mai favorabilă incidentă în cauză.

Infracţiunea de trafic de minori era reglementată de dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 potrivit cărora recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

- alin. (2). Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane se modifică după cum urmează: la art. 2 lit. a) prin trafic de persoane se au în vedere faptele prevăzute în art. 210 şi art. 211 C. pen.; b) prin exploatarea unei persoane se au în vedere activităţile prevăzute în art. 182 C. pen.; c) prin victimă a traficului de persoane se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute în art. 210, art. 211, art. 266 şi art. 374 C. pen. sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată.

Art. 12, 13, 14¹şi 15-19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă.

Art. 210 C. pen.

Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia săvârşită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 211 C. pen. - Traficul de minori

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Abrogarea acestor texte de lege care au stat la baza acuzării şi încadrării juridice a faptei de trafic de minori reţinută în sarcina inculpatului N.D., faptă încriminată prin Legea nr. 678/2001, nu este echivalentă cu dezîncriminarea.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

În cauza dedusă judecăţii, nu ne aflăm în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 4 C. pen. cât timp fapta de trafic de minori a fost preluată în noul C. pen. în dispoziţiile prevăzute de art. 211 şi art. 210 nefiind afectată în acest mod existenţa infracţiunii.

Comparând conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni, cel prevăzut de Legea nr. 678/2001 şi cel prevăzut de noua lege, Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între acestea, singurul element de diferenţiere fiind sancţiunea penală, fapt pentru care Înalta Curte va compara efectele acuzaţiei din legea veche - art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi efectele acuzaţiei din legea nouă - art. 211 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

În vechea reglementare fapta de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 era sancţionată cu închisoare de la 7 la 18 ani.

În noua reglementare pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de minori este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Cum noua reglementare prevede limite de pedeapsă net inferioare celor din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte consideră că legea nouă este mai favorabilă, astfel încât va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond în raport de noile limite de pedeapsă fără ca în acest mod să realizeze o reindividualizare a pedepsei.

Întrucât pedeapsa aplicată inculpatului N.D. pentru infracţiunea de trafic de minori era egală cu minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte va reduce proporţional sancţiunea penală ca efect al aplicării legii penale mai favorabile care este noua lege şi va stabili o pedeapsă de 5 ani închisoare, egală cu minimul special.

Reţinând că legea nouă este mai favorabilă Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În mod identic Înalta Curte va proceda la compararea conţinutului constitutiv al infracţiunii de lipsire de libertate atât în vechea reglementare, cât şi în noua reglementare.

Art. 189 C. pen. anterior:

(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani;

(2) În cazul în care fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alte avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Art. 205 C. pen. în vigoare:

(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 7 ani.

(3) Dacă fapta este săvârşită

a) de către o persoană înarmată;

b) asupra unui minor;

c) punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 şi 10 ani.

Elementul material al laturii obiective nu comportă diferenţe în cele două reglementări, însă în actuala reglementare legiuitorul a renunţat la elementul circumstanţial al săvârşirii faptei de două sau mai multe persoane, împrejurare însă ce nu este de natură să afecteze caracterul calificat al infracţiunii cât timp subiectul pasiv este un minor.

Acest element circumstanţial îl regăsim atât în vechea reglementare, cât şi în noul C. pen., altfel că Înalta Curte va reţine infracţiunea de lipsire de libertate în forma ei calificată.

Chiar dacă în noua reglementare nu se regăseşte elementul circumstanţial al comiterii faptei de două sau mai multe persoane, atât în C. pen. anterior - art. 75 lit. a), cât şi în cel actual - art. 77 lit. a), legiuitorul a prevăzut ca circumstanţă agravantă comiterea faptei de către mai multe persoane, fără a exista diferenţe între acestea.

Numai sub aspectul efectelor există diferenţe între cele două reglementări în sensul sporului ce se poate adăuga la pedeapsă stabilită până la maximul special, de 2 ani în noua reglementare şi respectiv de 5 ani în vechiul C. pen.

În urma analizei comparative a regimului sancţionator în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, Înalta Curte consideră că dispoziţiile legii noi reprezintă legea penală mai favorabilă, sens în care îi va da eficienţă.

Astfel legea veche prevede pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma ei calificată pedeapsa cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani cu posibilitatea de a creşte maximul la 12 ani închisoare ca urmare a reţinerii circumstanţei agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.

În noua reglementare atât limita minimă, cât şi limita maximă sunt inferioare limitelor speciale prevăzute de vechea lege astfel încât reţine Înalta Curte că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă.

Şi în cazul acestei infracţiuni Înalta Curte va reduce proporţional pedeapsa aplicată inculpaţilor N.D. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă calificată, respectiv de complicitate la această infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor H.L., C.C.A. şi S.C.S.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile presupune şi o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome, în cauza de faţă, cu referire strictă la dispoziţiile privind starea de recidivă.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de încriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că dispoziţiile privind recidiva urmează a fi analizate în mod autonom, independent faţă de incriminare şi efectele acesteia fără a fi afectat în vreun mod principiul legalităţii.

Referitor la existenţa recidivei Înalta Curte constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă în cazul în care primul termen al recidivei ar fi fost de 1 an sau mai mic de 1 an, situaţie în care conform art. 41 C. pen. ar fi constatat inexistenţa stării de recidivă.

În cazul inculpaţilor C.C.A., H.L. şi S.C.S., primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă mai mare de 1 an, astfel încât Înalta Curte consideră că dispoziţiile C. pen. anterior privind stabilirea stării de recidivă, cât şi cele privind sancţiunea în cazul recidivei sunt mai favorabile astfel încât va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. şi cu privire la recidivă.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpaţii N.D., H.L., C.C.A. şi S.C.S. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 05 iulie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va casa în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 113 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi în rejudecare:

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

Va descontopi pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.D. în două pedepse de câte 7 ani închisoare pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va dispune ca inculpatul N.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 28 februarie 2014.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.A. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va revoca restul de 409 zile neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Arad, şi va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei H.L. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Va menţine dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi va dispune ca în final inculpata H.L. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., va deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la 23 mai 2012 (din sentinţa nr. 118 din 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara).

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.C. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C. pen., va revoca restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad şi va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii N.D., H.L., C.C.A. şi S.C.S. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 05 iulie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 113 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile şi în rejudecare:

Face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.D. în două pedepse de câte 7 ani închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare .

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul N.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 28 februarie 2014.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.A. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. revocă restul de 409 zile, neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Arad, şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei H.L. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Menţine dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi dispune ca în final inculpata H.L. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsă, perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la 23 mai 2012 (din sentinţa nr. 118 din 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Hunedoara).

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.C. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C. pen., revocă restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi N.D., H.L. şi S.C.S., în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.C.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 731/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 519/2014. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 718/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 718/2014. Penal