ICCJ. Decizia nr. 519/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 519/2014
Dosar nr. 376/1/2014
Şedinţa publică din 12 februarie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 710/64/2012, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta SC L. SRL împotriva sentinţei penale nr. 2/F din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A fost obligată recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei sentinţe definitive.
Împotriva acestei decizii, la data de 28 ianuarie 2014, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC L. SRL care susţine că la termenul de soluţionare a recursului din data de 18 iunie 2013 trebuia să fie citată pentru a-şi formula apărările.
De asemenea, prin considerentele cererii, aceasta a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen.
Examinând prioritar excepţia invocată, se constată că este inadmisibilă cererea formulată de contestatoarea SC L. SRL de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., având în vedere neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute expres şi limitativ în art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv dacă excepţia de neconstituţionalitate priveşte o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei; dacă este ridicată de persoanele în drept şi dacă prevederile legale care formează obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, în speţa de faţă textul de lege invocat nu are legătură cu prezenta cauză, care are ca obiect contestaţia în anulare şi care nu se examinează în baza textului de lege invocat de contestatoare.
Examinând în principiu contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de contestaţie, instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală instanţa examineză dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
Aşadar, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori care nu pot fi înlăturate pe alte căi, deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, care trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în speţă, contestatoarea SC L. SRL nu a fost prezentă la termenul la care a avut loc recursul (18 iunie 2013), procedura fiind îndeplinită, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 38510aC. proc. pen., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 2/2013, examinarea admisibilităţii recursului are loc fără citarea părţilor.
Prin urmare, în cauză nu este incident cazul de contestaţie prev. de art. 386 lit. a) C. proc. pen., referitor la judecarea cauzei cu procedura de citare nelegal îndeplinită, motivele invocate de către contestatoare nu se regăsesc printre cele strict şi limitativ enumerate de art. 386 C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, nu pot fi valorificate ca motiv de contestaţie în anulare.
În concluzie, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC L. SRL împotriva deciziei penale nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 710/64/2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de contestatoarea SC L. SRL de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen.
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC L. SRL împotriva deciziei penale nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 710/64/2012.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 518/2014. Penal → |
|---|
