ICCJ. Decizia nr. 731/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 731/2014

Dosar nr. 3063/1/2013

Şedinţa publică din 28 februarie 2014

Asupra recursului penal de faţă constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 213 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 6323/101/2010, s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 35/D/P/2010 din 31 august 2010 emis de Biroul Teritorial Mehedinţi al D.I.I.C.O.T., după cum urmează:

- pentru inculpatul V.I., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul B.V., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

- pentru inculpatul D.A.V., din infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi aplică inculpatului V.I. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă de 24 de ore, din data de 29 aprilie 2010.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului B.V. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă de 24 de ore, din data de 29 aprilie 2010.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.A.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul D.A.V., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi aplică inculpatului D.A.V. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă de 24 de ore, din data de 29 aprilie 2010.

S-a dispus confiscarea specială a bancnotelor contrafăcute aflate în plicul sigilat înaintat de către B.T. Mehedinţi al D.I.I.C.O.T. şi depus la grefa instanţei, respectiv cele 6 (şase) bancnote din cupiura de 200 RON, precum şi a celor două bancnote deteriorate - una din cupiura de 200 RON şi una din cupiura de 100 RON.

S-a luat act că părţile vătămate PF P.S., SC F. SRL, SC M.E. SRL, SC I. SRL, SC O. SRL, P.F. S.T. şi SC A. SRL nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:

- inculpatul V.I. - suma de 1.575 RON, din care 1.000 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru faza de urmărire penală (din această sumă, 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegaţiei din 29 aprilie 2010 emisă de Baroul Mehedinţi avocatului R.A. şi se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei) şi 575 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru judecata în primă instanţă (din această sumă, 75 RON - reprezentând 25% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegaţiei din 24 septembrie 2010 emisă de Baroul Mehedinţi avocatului E.L. - au fost acordaţi prin încheierea din data de 15 decembrie 2010);

- inculpatul B.V. - suma de 1.500 RON, din care 1.000 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru faza de urmărire penală (din această sumă, 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegaţiei din 29 aprilie 2010 emisă de Baroul Mehedinţi avocatului N.B. şi se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei) şi 500 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru judecata în primă instanţă (prin încheierea din 15 decembrie 2010 a fost respinsă cererea de acordare a cotei - părţi din onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegaţiei din 24 septembrie 2010 emisă de Baroul Mehedinţi avocatului I.M.);

- inculpatul D.A.V. - suma de 1.575 RON, din care 1.000 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru faza de urmărire penală (din această sumă, 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegaţiei din 29 aprilie 2010 emisă de Baroul Mehedinţi avocatului I.P. şi se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei) şi 575 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru judecata în primă instanţă (din această sumă, 75 RON - reprezentând 25% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegaţiei din 24 septembrie 2010 emisă de Baroul Mehedinţi avocatului I.A. - au fost acordaţi prin încheierea din data de 15 decembrie 2010).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 35 D/P/2010 din 31 august 2010 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor V.I., B.V. şi D.A.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33-34 C. pen.

Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv - proces-verbal de depistare în trafic a autovehiculului marca F.M. în care se aflau cei trei inculpaţi;- procese-verbale de verificare a autovehiculului şi de ridicare a bancnotelor rupte, precum şi a bancnotei pe care inculpaţii au înmânat-o numitei P.S. (şi planşele foto anexe);- plângerea şi declaraţia numitei P.S.;- dovadă predare-primire;- raport de expertiză din 29 aprilie 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinţi cu privire la bancnotele rupte şi bancnotele predate de către P.S. şi M.G.;- plângerea şi declaraţia numitei M.G.;- proces-verbal de ridicare a bancnotei de la M.G.;- proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografii; - dovadă predare-primire;- proces-verbal de consemnare a plângerii şi declaraţiile numitei D.L.; - proces-verbal de ridicare a bancnotei de la D.L.; - dovadă predare-primire; - proces-verbal de consemnare a plângerii, de ridicare a bancnotei şi declaraţiile numitei S.T.; - dovadă predare-primire;- raport de expertiză din 03 mai 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinţi cu privire la bancnota predată de către S.T.; - proces-verbal de consemnare a plângerii, de ridicare a bancnotei şi declaraţiile numitei C.A.C.; - dovadă predare-primire; - raport de expertiză din 03 mai 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinţi cu privire la bancnota predată de către C.A.C.; - proces-verbal de consemnare a plângerii, de ridicare a bancnotei şi declaraţiile numitei T.L.;- dovadă predare-primire; - proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografii;- raport de expertiză din 03 mai 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinţi cu privire la bancnota predată de către T.L.; - plângerea şi declaraţia numitului C.M.; - proces-verbal de ridicare fragmente urme papilare; - declaraţie martor P.S.; - buletine de expertiză nr. AA din 26 mai 2010 şi nr. BB din 26 mai 2010 emise de Banca Naţională a României; - declaraţiile martorilor M.G., D.L., S.T., T.L., P.S., C.M.M. şi C.C.A.;- declaraţiile inculpaţilor, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

În data de 28 aprilie 2011 inculpaţii D.A.V., V.I. şi B.V., în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, s-au hotărât să se deplaseze pe raza judeţelor Dolj şi Mehedinţi, la mai multe magazine săteşti de unde să cumpere diverse bunuri - de valoare relativ mică - pe care să le achite - prin inducerea în eroare a vânzătorilor - cu bancnote din cupiura de 200 RON falsificate, în această modalitate bancnotele respective fiind puse în circulaţie.

1. În realizarea rezoluţiilor infracţionale, cei trei inculpaţi s-au deplasat în comuna P., jud. Dolj, unde, în jurul orelor 14⁰⁰, în magazinul aparţinând SC A. a intrat inculpatul B.V., ceilalţi doi inculpaţi aşteptând în maşină.

Inculpatul a cumpărat bunuri în valoare de 28 RON, efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON şi primind rest suma de 172 RON. Mai târziu, gestionara D.L. a mai primit o bancnotă de 200 RON cu ocazia altor vânzări, prilej cu care a constatat că între cele două bancnote există diferenţe, în sensul că prima ar fi falsă.

Cu ocazia audierii numita D.L. a indicat semnalmentele persoanei care i-a înmânat bancnota de 200 RON şi, deşi nu cu certitudine, l-a recunoscut, după fotografie, pe inculpatul B.V.

Prin buletinul de expertiză nr. BB din 26 mai 2010 al Băncii Naţionale a României, s-a concluzionat că bancnota primită de la cetăţeanul de etnie rromă în ziua de 28 aprilie 2010, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută şi nu are putere circulatorie.

2. În jurul orelor 14³⁰, la magazinul SC I. SRL din comuna R., judeţul Dolj, unde vânzătoare era Ţ.L., s-au prezentat doi bărbaţi de etnie rromă care i-au solicitat acesteia o sticlă de suc F., un pachet de ţigări şi un corn M., efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON, primind rest suma de 180 RON.

A doua zi, partea vătămată a recunoscut din fotografiile prezentate pe inculpatul B.V. ca fiind persoana care în ziua precedentă cumpărase bunurile arătate anterior, cu o bancnotă de 200 RON.

Bancnota de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, a fost expertizată şi prin raportul de expertiză din 03 mai 2010, s-a constatat că este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante tipar O.

3. În aceeaşi zi, la magazinul SC M.E. SRL din comuna P., judeţul Dolj, s-a prezentat un cetăţean de etnie rromă care a cumpărat un pachet de ţigări şi o ciocolată, efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON, primind restul în cuantum de 185 RON.

Prin raportul de expertiză din 03 mai 2010 s-a constatat ştiinţific că bancnota în cupiura de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante tipar O.

4. În jurul orei 16⁰⁰, în magazinul din comuna A., judeţul Dolj, gestionar S.T., s-au prezentat doi cetăţeni de etnie rromă care au solicitat bunuri în valoare de 80 RON şi au efectuat plata cu o bancnotă de 200 RON, primind rest 120 RON.

Prin raportul de expertiză din 03 mai 2010 s-a concluzionat că bancnota de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante tipar O.

5. În aceeaşi zi, în jurul orei 17³⁰, două persoane de etnie rromă, au intrat în magazinul SC F. SRL din loc. G., judeţul Dolj, au cumpărat două sticle de suc A. şi 4 lame de ras, în valoare de 40 RON şi au efectuat plata cu o bancnotă de 200 RON primind rest suma de 160 RON. După aproximativ o oră, vânzătoarea M.G. a constatat că bancnota de 200 RON oferită de cei doi, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este falsă şi a predat-o organelor de poliţie.

Numita M.G. i-a recunoscut, după fotografii, pe inculpaţii B.V. şi V.I.

Banca Naţională a României, prin buletinul de expertiză nr. BB din 26 mai 2010 a comunicat că această bancnotă este contrafăcută şi nu are putere circulatorie.

6. În aceeaşi dată - 28 aprilie 2010, în jurul orelor 18⁰⁰, în magazinul SC O. SRL din comuna P.M., judeţul Dolj, unde era gestionar C.M., s-a prezentat un cetăţean de etnie rromă care a solicitat o geantă de voiaj în valoare de 18 RON. Înainte de a primi bunul, cetăţeanul respectiv a oferit drept preţ o bancnotă de 200 RON şi în urma examinării de către gestionar, acesta şi-a manifestat îndoiala că nu este bună, fapt ce l-a determinat pe cumpărător să o ia din mâna gestionarului şi să părăsească magazinul.

C.M. l-a recunoscut, după fotografie, pe inculpatul D.A.V.

7. În jurul orelor 18³⁰, inculpaţii D.A.V. şi B.V. au intrat în magazinul P.F. P.S. de unde au cumpărat trei conserve de peşte şi alte bunuri în valoare de 20 RON, efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON.

Deşi vânzătoarea a avut dubii cu privire la bancnota primită de la inculpaţi, aceştia au convins-o că este bună, spunându-i că au luat salariul şi arătându-i, în portofel, alte bancnote din aceeaşi cupiură.

După primirea restului, cei doi inculpaţi au ieşit din magazin, s-au urcat într-o maşină marca F., de culoare albastru închis, în care se afla şi inculpatul V.I. şi au părăsit zona, îndreptându-se în direcţia Cujmir.

La scurt timp, P.S. a sesizat prin serviciul unic de urgenţă 112 Poliţia oraşului V.M., cele petrecute.

Pe baza semnalmentelor oferite prin telefon, subofiţeri din cadrul poliţiei V.M. au oprit pentru control autoturismul marca F.M., la volanul căruia se afla inculpatul D.A.V., alături, pe bancheta din faţă, se afla inculpatul B.V., iar pe bancheta din spate, inculpatul V.I.

Aceştia au fost conduşi la sediul poliţiei, cauza fiind preluată de lucrători din cadrul S.C.C.O. Mehedinţi. Aici s-a prezentat şi partea vătămată P.S. - cea care sesizase fapta - şi în prezenţa martorilor asistenţi i-a recunoscut pe numiţii D.A.V. şi B.V., ca fiind persoanele care, cu puţin timp în urmă, în schimbul produselor cumpărate, i-au oferit o bancnotă de 200 RON falsă, pe care a şi predat-o organelor de poliţie.

Totodată, existând informaţii că în momentul efectuării plăţii cei trei aveau mai multe bancnote asemănătoare cu cea „falsă”, o echipă operativă împreună cu un ofiţer criminalist s-au deplasat la locul unde a fost oprit iniţial autoturismul şi într-o rigolă au descoperit şi ridicat două bancnote: una de 200 RON şi a doua de 100 RON. Cele două bancnote „rupte” au fost reconstituite şi împreună cu cea de-a treia, primită de la P.S., au fost supuse expertizării.

Prin raportul de expertiză din 29 aprilie 2010, s-a concluzionat că: - bancnota în cupiura de 200 RON, reconstituită, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante (tipar O.);

- bancnota reconstituită, în cupiura de 100 RON, emisiunea 01 iulie 2005, cu seria ZZ, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante (tipar O.); - bancnota de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, primită de la partea vătămată P.S., este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante (tipar O.).

De asemenea, prin raportul de expertiză din 29 aprilie 2010 s-a stabilit cu certitudine că pe una din cele două bancnote „rupte” a fost găsit un fragment de urmă papilară creat de „relieful papilar al regiunii digitopalmare de la palma stângă a numitului V.I.”.

În autoturismul oprit pentru control, în care se aflau inculpaţii, au fost identificate bunurile cumpărate de la P.S., precum şi alte bunuri provenite de la celelalte părţi vătămate.

Cu privire la încadrarea juridică, s-a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus precizate, precum şi aspectele rezultate din cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Ministerului Public, la încadrarea juridică s-au reţinut, alături de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi dispoziţiile art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ, dispoziţii care definesc noţiunea de grup infracţional organizat.

De asemenea, s-a constatat că prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a fiecărui inculpat pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi unei infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă, dispoziţiile legale anterior precizate, precum şi faptul că inducerea în eroare s-a comis cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, pentru fiecare inculpat, din art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele comise de fiecare dintre cei trei inculpaţi, constând în aceea că în ziua de 28 aprilie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au indus în eroare reprezentanţii părţilor vătămate PF P.S., SC F. SRL, SC M. Exim SRL, SC I. SRL, PF S.T. şi SC A. SRL, cu prilejul cumpărării unor bunuri de la acestea, prin folosirea unor bancnote de 200 RON false, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, s-a reţinut că realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., comisă în formă continuată, în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În această infracţiune unică, în formă continuată, a fost absorbită şi tentativa de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate SC O. SRL Poiana Mare.

Faptele comise de fiecare dintre cei trei inculpaţi, constând în aceea că în ziua de 28 aprilie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au deţinut şi au pus în circulaţie mai multe bancnote din cupiura de 200 RON falsificate, s-a reţinut că realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la punerea în circulaţie a bancnotei în ceea ce priveşte tentativa la înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate SC O. SRL Poiana Mare s-a constatat că fapta a rămas în faza tentativei - nu s-a realizat efectiv punerea în circulaţie, tentativă ce se absoarbe în infracţiunea unică în formă continuată.

Deşi opiniile exprimate în doctrină şi jurisprudenţă nu sunt convergente, s-a apreciat că nu se pot reţine, în concurs, atât deţinerea în vederea punerii în circulaţie cât şi punerea în circulaţie a bancnotelor falsificate.

În cazul în care persoana care a deţinut bancnota falsă o şi pune în circulaţie răspunderea penală ar fi fost angajată doar pentru punerea în circulaţie a bancnotei false.

Fiind săvârşite două infracţiuni înainte ca pentru vreuna dintre ele să se pronunţe o hotărâre definitivă de condamnare, au fost aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

Faţă de inculpatul B.V., având în vedere că la data de 06 octombrie 2006 a fost liberat condiţionat, cu un rest neexecutat de 878 de zile, din executarea unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru o infracţiune de tâlhărie, aplicată prin sentinţa penală nr. 302 din 17 iulie 2002 a Judecătoriei Ploieşti - definitivă prin decizia penală nr. 1389 din 19 martie 2003 a C.S.J., au fost aplicate şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., prezentele infracţiuni fiind comise în stare de recidivă postexecutorie.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 s-a constatat că nu sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) partea I din acelaşi act normativ, regăsindu-se situaţia definită prin dispoziţiile art. 2 lit. a) partea a II - a din acelaşi act normativ.

Astfel, probele administrate în cauză nu au relevat certitudinea că s-a constituit un grup care să existe pe o perioadă suficient de mare de timp şi care să fi fost structurat şi să fi acţionat coordonat.

Simplele prezumţii rezultate din faptul că în alte localităţi din România a mai fost pusă în circulaţie aceeaşi bancnotă de 200 RON falsificată nu au fost suficiente pentru a considera că inculpaţii - potrivit rechizitoriului doar cei trei au fost descoperiţi - aveau un anumit rol determinat în structura grupului şi că au acţionat prin coordonare cu alţi membri nedescoperiţi încă.

S-a pus problema subzistenţei infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003: „Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.”, dar s-a considerat doar normă de trimitere în concordanţă cu practica Curţii de Apel Craiova.

În aceste condiţii, nefiind realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., reţinând următoarele: - limitele pedepselor prevăzute de lege sunt între 3 şi 5 ani închisoare, respectiv, între 3 şi 12 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi; - inculpaţii au comis un concurs real de infracţiuni, ambele infracţiuni prezentând un grad de pericol social destul de ridicat; - inculpatul B.V. a comis infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie; - inculpatul V.I. are antecedente penale, condamnările anterioare încadrându-se în dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.; - prejudiciile au fost relativ mici, iar părţile vătămate nu s-au mai constituit părţi civile; - atitudinile procesuale nesincere ale inculpaţilor.

Nu au fost reţinute, ca întemeiate, aspectele solicitate de apărătorii inculpaţilor privind achitarea acestora pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Probele mai sus menţionate au format convingerea că inculpaţii au comis infracţiunile de înşelăciune prin punerea în circulaţie a bancnotelor despre care cunoşteau că sunt false.

În cauză inculpaţii nu au reuşit să probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti, acest fapt fiind consecinţa exclusivă a atitudinii nesincere.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Mehedinţi, V.I., B.V. şi D.A.V.

Parchetul a susţinut că:

- nelegal şi netemeinic, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care aceştia s-au coordonat între ei, au avut roluri bine determinate, au mers în aceeaşi zi la mai multe magazine aflate în două judeţe şi au pus în circulaţie bancnote false confecţionate la aceeaşi imprimată;

- nelegal, s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., alin. (3) vizând înşelăciune comisă cu prilejul încheierii sau executării unui contract, efectuarea de cumpărături cu bancnote contrafăcute, neimpunând o asemenea încadrare juridică şi că;

- nu s-a indicat termenul de drept în baza căruia s-a dispus confiscarea specială.

Inculpaţii au solicitat achitarea cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că sunt nevinovaţi, iar probatoriul administrat nu a demonstrat vinovăţia lor. S-a arătat că declaraţiile unor martori au fost oscilante, asemănător şi celelalte probe administrate ce nu au creat convingerea vinovăţiei cu certitudine a celor trei inculpaţi. Cu ocazia dezbaterilor, în teză subsidiară, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţii de executare, prin suspendarea condiţionată a executării acestora.

Prin decizia penală nr. 257 din 03 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Mehedinţi, împotriva sentinţei penale nr. 213 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 6323/101/2010.

S-a desfiinţat, în parte sentinţa, în sensul că a precizat temeiul confiscării în dispoziţiile art. 118 lit. f) C. pen.

S-a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-au respins ca nefondate apelurile inculpaţilor V.I., B.V. şi D.A.V., declarate împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la 1000 RON, din care, câte 300 RON pentru fiecare, onorarii avocat oficiu către BA Craiova, ce s-au suportat din fondurile avansate de Ministerul Justiţiei.

Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele:

Apelul Parchetului a fost întemeiat doar în ceea ce priveşte omisiunea primei instanţe de a indica temeiul legal al confiscării speciale în condiţiile în care din dispozitivul sentinţei atacate rezultă, între altele, că s-a dispus doar generic confiscarea bancnotelor contrafăcute. Aceasta pentru că în baza unei practici constante în materie, în cazul infracţiunilor de falsificare de monede sau alte valori, prev. de art. 282 C. pen., confiscarea specială a bancnotelor falsificate, trebuie dispusă în baza art. 118 lit. e) C. pen. nu a art. 118 lit. b) C. pen., vizându-se de fapt „bunuri a căror deţinere este interzisă de lege”.

Încadrarea juridică reţinută a fost exactă şi, de asemenea, soluţia de achitare a fost legală.

Într-adevăr, din studiul actelor dosarului şi al întregului material probator administrat, nu s-a confirmat existenţa unor dovezi certe, privind forme sau modalităţi de organizare a grupării, care, aşa cum a motivat corect instanţa de fond, respectiv „să existe pe o perioadă suficient de mare de timp, bine structurată şi care să fi acţionat coordonat”.

Deplasarea inculpaţilor în magazinele situate pe raza celor două judeţe, s-a realizat efectiv doar în ziua de 28 aprilie 2010, dată la care au şi fost puse de altfel în circulaţie bancnotele falsificate. În aceste condiţii, nu s-a demonstrat, convingător, rolul inculpaţilor în structura grupului, coordonarea cu alţi membri, participarea lor concretă la falsificarea bancnotelor – acţiunea de bază, forme sau modalităţi de organizare, coexistenţa unei rezoluţii infracţionale în comiterea faptei de asociere, existenţa unor reguli de acţiune, repartizarea unor roluri, etc.

Nu au fost întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., astfel că nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens, aşa cum s-a solicitat în apel, de Parchet. Elementul material al laturii obiective ce caracterizează infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, s-a caracterizat prin patru modalităţi de acţiune, respectiv asocierea, iniţierea, aderarea sau sprijinirea, acestea într-adevăr având conţinut alternativ, oricare fiind suficientă pentru existenţa infracţiunii.

Iniţierea a presupus comunicarea ideii altor persoane, propunerea de a adera la aceasta; aderarea în acelaşi sens a însemnat manifestarea de voinţă expresă sau tacită de a face parte din grup, iar sprijinirea a vizat o anume activitate care, deşi nu face parte din asociere ajută să fiinţeze sau chiar să pregătească săvârşirea infracţiunii.

Nici una din aceste modalităţi enumerate nu s-au regăsit în speţă, existenţa infracţiunii presupunând mai multe persoane în calitate de subiecţi activi care să privească o asociere cu finalitatea săvârşirii mai multor infracţiuni. Infracţiunea de asociere a implicat aşa cum s-a arătat, mai multe condiţii intrinseci şi anume organizarea grupului, reguli de acţiune, o ierarhie a membrilor şi repartizarea rolurilor acestora, care nu au fost demonstrate în cauză.

S-au respins apelurile inculpaţilor în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Faptele expuse au fost dovedite cu procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor, precum şi cu rapoartele tehnico – ştiinţifice efectuate în cauză. Edificatoare au fost cele declarate de martorii P.S., M.G., D.L., S.T., C.A.C., T.L. şi C.M. care, în ansamblu, au confirmat activitatea infracţională a inculpaţilor la magazinele de pe raza a două judeţe, prezenţa lor acolo.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator, s-a apreciat că s-au stabilit pedepse legale şi temeinice care, atât ca durată cât şi ca modalitate de executare, corespund gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite cât şi a datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor, doi dintre ei cu multiple condamnări.

Văzând şi disp. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.V. care a solicitat admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei, invocând ca motiv de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi, pe fond, reindividualizarea pedepsei şi reţinerea art. 320¹C. proc. pen., având în vedere că la data judecării fondului nu era în vigoare Legea nr. 202/2010, iar la Curtea de apel nu s-a pus în discuţie această instituţie, aspect care impune a fi întrebat inculpatul dacă doreşte să fie judecat în procedura prevăzută de 320¹ C. proc. pen..

În aplicarea legii penale mai favorabile a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice, conform art. 5 din Legea nr. 255/2013, astfel: din infracţiunea prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, care prevede pedepse între 3 şi 12 ani, în infracţiunea prev. de art. 310 din noul C. pen., cu pedepse între 3 şi 10 ani, iar din infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) din noul C. pen.

Înalta Curte analizând recursul formulat prin prisma cazului de casare invocat şi, de asemenea, în considerarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. apreciază că recursul formulat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Analiza incidenţei primului caz de casare invocat de inculpat şi circumscris dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., motivat de faptul că la data judecării fondului nu era în vigoare Legea nr. 202/2010, iar la Curtea de apel nu s-a pus în discuţie această instituţie, aspect care impunea obligativitatea întrebării inculpatului dacă doreşte să fie judecat în procedura prevăzută de 320¹C. proc. pen. şi respectiv aplicarea acestei instituţii este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Deşi inculpatul B.V., invocă încălcarea unor dispoziţii legale care dacă i-ar fi fost aduse la cunoştinţă ar fi determinat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, respectiv procedura prevăzută de 320¹ C. proc. pen., actele dosarului relevă contrariul.

Motivele de apel depuse în această fază la dosarul cauzei prin apărător ales, aflate la dosar apel, relevă faptul că nemulţumirile inculpatului raportat la soluţia primei instanţe vizează greşita sa condamnare, iar dezvoltarea motivelor relevă pretinsa încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, astfel că nu poate fi primită apărarea acestuia în sensul neaplicării procedurii simplificate prevăzută de 320¹ C. proc. pen.

Totodată la termenul din 29 august 2012, instanţa de apel ia declaraţie expresă inculpatului B.V., când i se aduc la cunoştinţă drepturile procesuale, acesta manifestându-şi în deplină cunoştinţă de cauză disponibilitatea procesuală de a da declaraţie şi în cuprinsul căreia acesta nu numai că nu adoptă o poziţie de recunoaştere, ba mai mult decât atât susţine că este nevinovat şi că nu doreşte să fie condamnat.

Aşadar toate aceste aspecte relevă că inculpatului B.V. i s-au respectat toate drepturile şi i s-a dat posibilitatea să-şi recunoască fapta şi să beneficieze de instituţia reglementată în art. 320¹ C. proc. pen., susţinerile sale fiind nesincere sens în care Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare circumscris dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Nici aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 255/2013, nu-şi găsesc aplicabilitatea în raport de următoarele considerente.

Inculpatul B.V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; iar cu privire la infracţiunea de grup infracţional organizat a fost achitat.

Raportat la infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat, Înalta Curte constată că legea veche este legea mai favorabilă pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpatului pe lângă fiecare infracţiune pentru care a fost condamnat au fost reţinute dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. care în reglementarea de bază nu includ ca şi condiţie de incriminare existenţa unităţii de subiect pasiv astfel cum prevăd reglementările din actualul C. pen. în conţinutul art. 35 C. pen.

Cum în speţă avem o pluralitate de subiecţi pasivi, dacă s-ar da eficienţă dispoziţiilor legii noi referitoare la forma continuată a infracţiunii ar echivala cu transformarea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiuni în formă continuată în infracţiuni concurente (respectiv în atâtea infracţiuni câte părţi vătămate avem) şi respectiv aplicarea regulilor care reglementează concursul de infracţiuni; care în prezent prevăd un regim sancţionator mult mai sever şi aceasta, întrucât dispoziţiile ce reglementează în prezent această instituţie regăsite în dispoziţiile art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate ceea ce ar determina ca în final pedeapsa rezultantă de executat a inculpatului să fie mult mai mare.

Totodată tratamentul sancţionator al recidivei este mai favorabil în C. pen. vechi, în sarcina inculpatului s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. care prevedeau ca şi tratament sancţionator cu caracter supletiv posibilitatea aplicării unei pedepse până la maximul special şi, de asemenea, cu acelaşi caracter posibilitatea aplicării unui spor în condiţiile în care se aprecia că maximul special nu este îndestulător.

Analiza noului tratament sancţionator pentru situaţia recidivei postexecutorii şi regăsită actual în depoziţiile art. 43 alin. (5) noul C. pen. prevăd că ”după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate”, fără a lăsa la latitudinea instanţei posibilitatea de majorare sau nu a pedepsei.

Aşadar şi sub acest aspect Înalta Curte apreciază că legea veche este legea mai favorabilă inculpatului, aplicarea tratamentului sancţionator şi raportat la această instituţie ar genera o pedeapsă mai grea.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată în cauză întruneşte toate condiţiile de legalitate sens în care va respinge ca nefondat recursul formulat

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 257 din 03 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 863/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 718/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 731/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 731/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs