ICCJ. Decizia nr. 867/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 867/2014
Dosar nr. 2964/122/2012
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 424 din 13 iunie 2013 Tribunalul Giurgiu, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul B.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi infracţiunea de vătămare corporală, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. î) C. pen. şi art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu reţinerea aplicării art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A., la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b C. pen., pedeapsă accesorie.în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 1387 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.A. suma de 10 000 euro cu titlu de daune morale la cursul oficial din ziua efectuării plăţii.
În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de constituire ca parte civilă de partea vătămată P.I. ca tardivă şi în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost admise acţiunile civile formulate de S.C.U., 'B.A." Bucureşti, S.C.U. Bucureşti F. şi S.C., V.B." Bucureşti şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C.U., B.A. Bucureşti suma de 8.659,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părţii civile P.I.
A fost oligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic V.B. Bucureşti suma de 3.577,129 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părţii civile P.I. şi părţii civile S.C.U. Bucureşti F. suma de 31.795,02 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părţii civile P.I. plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea integrală a debitului, aşa cum s-a solicitat prin cererea de la fila 113 din dosar.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind O.F.S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpatul B.A. de probe biologice.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, că inculpatul B.A. fost trimis in judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 406/P/2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 07 septembrie 2012, orele 0530, în com. Frăţeşti, judeţul Giurgiu, în loc public, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan avut cu alţi participanţi la un botez organizat de partea vătămată P.I., inculpatul B.A. s-a înarmat cu o coadă de sapă cu lungimea de 1.30 m şi cu diametru de 7 cm ce avea la unul din capete o bucşă metalică, cu intenţia de a agresa fizic persoanele cu care avusese conflictul şi care se deplasau spre locuinţa martorului C.M. (naş de botez). Părţile vătămate P.I. şi P.A. l-au întâmpinat pe inculpat, încercând să-l determine să renunţe la intenţiile sale agresive. Inculpatul cu obiectul corp delict descris mai sus, cu intensitate şi cu intenţia de a ucide a aplicat o lovitură puternică în zona capului părţii vătămate P.I., provocându-i un traumatism cranio - cerebral grav cu fractură multieschiloasă fronto -temporală stânga şi hemiplegie dreaptă pentru care s-a intervenit operatoriu de urgenţă.
Partea vătămată P.A., aflată în imediata apropiere a lui P.I., fiul său, i-a reproşat inculpatului comportamentul său agresiv, iar acesta, cu aceeaşi intenţie de a ucide şi folosind acelaşi obiect contondent, a aplicat o lovitură în zona capului părţii vătămate P.A., care în gest reflex de apărare, şi-a protejat capul cu braţul drept, ocazie cu care a suferit o dublă fractură în 1/3 medie distanţă de radius şi cubitus drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 58-59 zile de îngrijire medicală. La data de 06 septembrie 2012, (într-o zi de joi şi conform obiceiului comunităţii de rromi), partea vătămată P.I. a organizat la domiciliul său, din com. Frăţeşti, judeţul Giurgiu, botezul fiicei sale. Partea vătămată P.I. locuia într-un imobil construit în aceeaşi curte în care se mai afla un alt imobil folosit de părinţii săi şi de către fratele său P.G. cu ceilalţi membrii de familie. în curtea locuinţei celor două imobile care aveau porţi de acces atât spre strada C. cât şi spre strada M., pentru sărbătorirea evenimentului de mai sus, P.I. a amenajat un cort. în jurul orelor 0500, inculpatul împreună cu concubina sa, fiica, martorul B.M. şi soţia acestuia, au părăsit cortul unde se desfăşurase evenimentul şi cu toţii s-au deplasat la domiciliul inculpatului de pe strada M. În urma discuţiilor pe care inculpatul Ie-a avut cu martorul B.M. şi a dorinţei lui B.A. de a mai consuma băuturi alcoolice, au hotărât să meargă la domiciliul martorului Z.N. să mai cumpere o sticlă de vin şi o sticlă de suc. La locuinţa martorului Z.N., împreună cu inculpatul s-au mai deplasat concubina sa, fiica, mama sa P.E., B.M., soţia acestuia şi un nepot al acestuia. în timp ce aşteptau ca martorul Z.N. (trezit din somn) să le aducă băuturile alcoolice comandate, C.M. (naşul de botez) împreună cu soţia sa şi alte rude, respectiv martorul D.M. cu concubina, nepoţii acestuia T.G., T.A. şi concubinele lor, au părăsit cortul şi au ieşit din curte pe strada M. pentru a se deplasa la locuinţa lui C.M. să se odihnească, locuinţă situată pe aceeaşi stradă şi la aproximativ 100 metri de locuinţa inculpatului. în momentul în care grupul de persoane din care făcea parte şi C.M. a ieşit pe strada Muzicii şi l-au observat pe inculpat în faţa porţii locuinţei martorului Z.N., s-au apropiat de acesta. C.M. i-a reproşat inculpatului că şi-a bătut joc de el şi totodată I-a lovit cu palma pe inculpat. Acesta foarte nervos, a solicitat martorului Z.N. să-i dea un băţ cu care vroia să agresioneze grupul de persoane din care făcea parte C.M.. Martorul I-a refuzat pe inculpat, iar acesta proferând injurii şi ameninţări s-a deplasat în fugă la locuinţa sa. între timp, grupul de persoane în care se afla şi C.M., şi-au continuat drumul spre locuinţa acestuia, însă injuriile şi ameninţările proferate de inculpat au fost auzite de către părţile vătămate P.I. şi P.A., precum şi de către martorul P.P., P.P., M.I., D.M., care s-au îndreptat spre ieşirea din curte dinspre strada M. pentru a vedea ce se întâmplă. De la domiciliul său, inculpatul B.A. s-a înarmat cu o coadă de sapă şi s-a îndreptat în fugă spre a ajunge la grupul de persoane unde se afla C.M. zis Palică. în acelaşi timp adresa injurii şi ameninţări cu moartea acestora. în intenţia de a-l determina să renunţe la acţiunea sa agresivă, în dreptul porţii sale, partea vătămată P.I. I-a întâmpinat pe inculpat şi i-a spus acestuia „stai S., ce vrei să faci? Nu vezi că eşti beat?!", însă inculpatul, cu sapa cu bucşa metalică a aplicat acestuia cu intensitate o lovitură puternică în zona capului. Urmare a loviturii primite, P.I. a fost doborât la pământ, într-o baltă de sânge şi în stare de inconştienţă. Partea vătămată P.A., care se afla în apropiere şi a observat acest moment, a ţipat la inculpat spunând „l-ai omorât", însă inculpatul cu acelaşi obiect corp delict a aplicat o lovitură şi în zona capului părţii vătămat P.A., care într-un gest reflex de apărare şi-a protejat capul cu braţul drept, unde a primit şi lovitura, suferind astfel o dublă fractură de cubitus şi radius drept. În continuare, inculpatul cu coada de sapă în mână, urmat de mama sa P.E. şi fiica V.A.G. s-a îndreptat în fugă spre locul unde se afla C.M. şi celelalte persoane care îl însoţeau (parcurseseră aproximativ 15 metri de la poarta de intrare în curtea locuinţei părţilor vătămate P.I. şi P.A.). Auzind zgomotul scandalului produs, strigătele părţii vătămate P.A. şi observându-l pe inculpat că înarmat fiind cu o coadă de sapă, s-a apropiat de grupul lor, martorul D.M., a smuls o scândură din gardul imobilului cu care a reuşit să-l lovească pe inculpat. Acesta, a fost doborât la pământ, a scăpat din mână obiectul corp delict şi totodată în acelaşi timp, C.M., T.A., T.G. l-au mai lovit pe inculpat cu pumnii şi picioarele, în conflict intervenind şi P.E. şi V.A.G., care la rândul lor au fost agresionate fizic de persoanele (bărbaţi şi femei) care se aflau în grupul lui C.M. La insistenţele martorului D.M., agresiunea asupra inculpatului, mamei şi fiicei acestuia, a încetat şi grupul respectiv şi-a continuat deplasarea spre locuinţa martorului C.M., fără să aibă reprezentarea gravităţii leziunilor traumatice suferite de P.I. şi P.A.. Partea vătămată P.I. a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde a fost internată cu diagnosticul de : „traumatism cranio cerebral, hemiplegie dreaptă, fractură craniană multieschiloasă fronto-temporală stânga. Leziuni difuze Marshall III", pentru care s-a intervenit operator de urgenţă.
La 27 septembrie 2012, P.I. a fost transferat la S.C.U., „B.A." pentru continuarea tratamentului medical, iar din data de 02 noiembrie 2012 a fost transferat în acelaşi scop la Spitalul Clinic „V.B." - Boli infecţioase şi tropicale, unde se află şi în prezent, starea sănătăţii acestuia fiind în continuare gravă, prezentând disfunctie locomotorie, este parţial orientat tempo-spaţial, nu se poate exprima verbal, astfel că nu a putut fi audiat în cauză.
Totodată, s-a mai reţinut că din anul 2004 inculpatul s-a deplasat în Italia, unde şi-a continuat activitatea infracţională, iar în anul 2005 a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 3873/2004 din 08 aprilie 2005 a Tribunalului Livano, pedeapsă recunoscută prin sentinţa penala a Curţii de Apel din Florenţa, din Italia, inculpatul a fost transferat pentru a-şi continua executarea pedepselor în România, la data de 12 noiembrie 2007, unde, printr-o altă sentinţă penală s-a dispus contopirea pedepselor pronunţate de instanţele din România şi Italia, s-a luat în calcul perioada executată din pedeapsa din Italia şi la 09 decembrie 2008 a fost liberat din penitenciar, având un rest rămas neexecutat de 295 zile, aşa încât prezenta faptă dedusă judecăţii a fost săvârşită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului de către judecătorul fondului, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Referitor la pericolul social al faptei săvârşite de inculpat, tribunalul a reţinut că acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de fapte şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute fundamentale al fiinţei umane.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, tribunalul a reţinut că acesta prezintă o periculozitate deosebită având în vedere că este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist şi cunoscut ca o persoană foarte agresivă, inculpatul specializându-se în comiterea de infracţiuni de violenţă conform fişei de cazier judiciar, periculozitate reliefată şi de faptul că acesta a desfăşurat activităţi infracţionale şi în afara teritoriului ţării, dar şi de înscrisul depus la dosar şi aflat la fila 92 din dosarul de urmărire penală, primit după arestarea acestuia, respectiv la data de 12 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, înscris ce reprezintă o petiţie semnată de 54 locuitori din comunitatea locală, din conţinutul căreia a rezultat că inculpatul şi membrii familiei sale de-a lungul anilor au săvârşit numeroase fapte antisociale
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale formulată de partea civilă P.A., tribunalul a constatat că în cauză se impune acordarea de daune morale, având în vedere atât suferinţa fizică, dar şi cea îndurată pe plan mental de partea civilă ca urmare a vătămării aduse integrităţii corporale a acesteia, în urma agresiunii fiindu-i afectată folosinţa mâinii stângi pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 55-59 zile, aceasta suferind în urma agresiunii o fractură mână dreaptă cu deplasare, starea sănătăţii acestea având repercursiuni asupra desfăşurării în condiţii optime şi a celei mai mici activităţi gospodăreşti sau a unor activităţi ce ţin de asigurarea bunei stări de sănătate, această diminuare a posibilităţilor părţii civile fiind cu atât mai greu de suportat cu cât aceasta îndeplinea o mare parte a activităţilor gospodăreşti, această suferinţă fizică a părţii civile având repercursiuni şi din punct de vedere economic, partea civilă fiind nevoită să apeleze la alte persoane pentru asigurarea deplasării la spital, veniturile realizate de aceasta scăzând.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul B.A. şi partea civilă P.I.
Apelantul-înculpat B.A. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecând pe fond, admiterea cererii sale de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, formulată în faţa instanţei de fond, din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi infracţiunea de vătămare corporală, fapte prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A mai solicitat totodată, ca după schimbarea încadrării juridice, să fie reţinute disp. art. 44 C. pen. şi să se dispună achitarea sa, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că nu sunt incidente aceste dispoziţii legale, să se facă aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Apelantul-parte civilă P.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei pe fond de către instanţa de apel, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 201 din 22 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul înculpat B.A., şi în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.a fost admis apelul declarat de apelantul-parte civilă P.I.. A fost desfiinţată, în parte, în latură civilă, sentinţa apelată şi rejudecând pe fond, în baza art. 14 - 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 1387 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.I. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 94.000 lei, reprezentând daune materiale în cuantum de 14.000 lei, şi daune morale, în cuantum de 80.000 lei. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate, a apreciat că fapta inculpatului care după ce l-a lovit cu o coadă de sapă în cap pe P.I., a vrut să o lovească şi pe mama acestuia, P.A., tot în cap, însă aceasta a primit lovitura, ridicând braţul drept deasupra capului ce i-a fost fracturat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în aprecierea poziţiei psihice a inculpatului a prezentat importanţă, împrejurările concrete în care acesta a acţionat, neavând relevanţă faptul că nu viaţa părţii vătămate P.A. nu a fost pusă în primejdie, întrucât existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de punerea în primejdie a vieţii, această noţiunea de punere în primejdie a vieţii, fiind utilizată în actele medico-legale, şi privind numai aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor, aspectele juridice. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010).
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de achitare a sa, întrucât sunt incidente disp. art. 44 C. pen., Curtea a observat în primul rând că o astfel de cerere nu a fost formulată în faţa primei instanţe. Potrivit art. 44 C. pen., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
În al doilea rând, nu se află în stare de legitimă apărare, în sensul art. 44 C. pen., inculpatul care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală înainte de declanşarea atacului, în timp ce victima încerca să preîntâmpine derularea evenimentelor invocate de inculpat în apărarea sa, ca fiind cele care l-au determinat să acţioneze în legitimă apărare, întrucât atacul nu era nici iminent şi nici actual. Astfel, lovirea părţilor vătămate P.I. şi P.A. de către inculpat a survenit la un moment anterior agresiunii ale cărei victime au fost inculpatul împreună cu mama sa P.E. şi fiica sa V.A.G., agresiune exercitată de membrii grupului ce îl însoţea pe martorul C.M.
În aceste condiţii nu s-a putut susţine că inculpatul a acţionat în legitimă apărare, situaţie reţinută de organele de cercetare penală în favoarea agresorilor inculpatului, faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
De esenţa legitimei apărări este existenţa unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obştesc şi care creează necesitatea unei acţiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile ameninţate.
Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acţiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat şi injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obştesc şi să le pună în pericol grav.
De asemenea, şi fapta săvârşită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului şi să fie proporţională cu gravitatea atacului.
Ori, în cauză, s-a constatat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile referitoare la atac şi nici cele referitoare la apărare.
Astfel, după cum a rezultat din situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpatul a început să exercite acţiuni violente cu acea coadă de unealtă agricolă (posibil sapă), cu o lungime de 130 cm, grosime 4-7 cm, având la unul dintre capete îmbucşată o bucată metalică cu lăţimea de 4 cm, asupra victimelor, nu a existat un atac actual sau iminent din partea vreunei persoane din grupul advers, al martorului C.M., asupra sa sau asupra vreunei alte persoane din grupul care îl însoţea, iar violenţele exercitate de inculpat asupra celor două părţi vătămate au fost anterioare declanşării atacului căruia i-a fost la rândul său victimă inculpatul.
În momentele în care inculpatul a aplicat loviturile asupra celor două victime, atacul nu era în curs de executare şi nici pe punctul de a se declanşa. împrejurarea că atacul nu era imediat a rezultat şi din desfăşurarea acţiunilor, astfel cum a fost relatată constant de martorii audiaţi în cauză.
Astfel, infracţiunile au fost comise după disputa verbală şi cea fizică dintre C.M. şi inculpat şi anterior atacului la care a fost supus inculpatul împreună cu mama şi fiica sa, de către grupul martorului C.M. în aceste momente, în care victima P.I., a încercat să aplaneze conflictul, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu coada de sapă în cap, după care l-a intervenţia mamei părţii vătămate a lovit-o şi pe aceasta.
În aceste condiţii, susţinerea inculpatului că apărarea sa a fost necesară pentru înlăturarea atacului, care, de altfel, la momentul exercitării violenţelor, după cum s-a menţionat, nu exista, nu este fondată.
În ceea ce priveşte circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută în ort. 73 lit. b) C. pen., aceasta presupune săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, iar nu a altei persoane, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Prin urmare, circumstanţa atenuantă legală a provocării nu poate fi reţinută, dacă făptuitorul nu a avut certitudinea că violenţa a fost exercitată de persoana vătămată. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia nr. 945 din 17 martie 2009).
De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, iar riposta infractorului la acţiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acesteia, iar nu împotriva altei persoane. Probele administrate în cauză nu au făcut dovada că inculpatul a fost provocat de cele două victime, mai ales că iniţiativa confruntării între cele două grupuri a aparţinut inculpatului, în vederea soluţionării conflictului anterior determinat de disputa cu martorul C.M.
Anterior „încăierării" care a avut loc între cele două grupuri, al martorului C.M. şi al inculpatului, riposta acestuia a fost îndreptată împotriva celor două victime, fără ca victimele să fie autoarele violenţelor exercitate asupra sa sau asupra mamei ori fiicei sale, împrejurare nu este de natură să determine reţinerea circumstanţei atenuante a provocării în favoarea acestuia.
Or, în speţă, din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu a rezultat ca inculpatul să fi săvârşit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii care să fi fost determinată de o provocare din partea părţilor vătămate din cauză.
Referitor la cele susţinute în apelul declarat de apelantul-parte civilă P.I., Curtea a reţinut cu privire la primul motiv de apel vizând greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, că judecătorul fondului a reţinut întocmai toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., cărora Ie-a dat eficienţa legală corectă, în sensul că pedeapsa aplicată, de 10 ani închisoare este de natură să determine atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.
Curtea a opinat în sensul celor de mai sus, întrucât, prima instanţă a reţinut în procesul de individualizare, ca elemente de stabilire a cuantumului acestei pedepse, gradul de pericol social al faptelor săvârşite considerat în mod just ca fiind unul mare, dată fiind importanţa valorii sociale lezate, viaţa omului, consecinţele nefaste pe care le are o asemenea infracţiune de natură să afecteze grav normalitatea vieţii unei personae, modul de acţiune, prin lovirea părţilor vătămate cu un obiect apt să le producă leziuni grave, într-o zonă vitală a corpului, capul, repetabilitatea actelor materiale de aceeaşi natură asupra a două persoane, care denotă acelaşi grad ridicat de pericol social.
Mai mult prima instanţă a ţinut seama si de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se in stare de recidiva postexecutorie, în trecut fiind condamnat pentru fapte de aceeaşi natură, reţinând perseverenta infracţionala a acestuia, de poziţia lui procesuală, respectiv atitudinea oscilanta, de natură să determine conturarea unei alte situaţii de fapt şi să zădărnicească aflarea adevărului, apreciind corect cuantumul pedepsei aplicate, care este o pedeapsă orientată spre un cuantum mediu.
Astfel, instanţa de fond reţinând la individualizarea pedepsei si conduita inculpatului in societate, dar si numărul de fapte săvârşite de inculpat, nu a diminuat efectul juridic al cauzelor de agravare facultativă a pedepsei aplicate, respectiv recidiva post executorie şi starea de beţie a inculpatului, acordând o egală importanţă elementelor de individualizare favorabile inculpatului, deşi, acestea reprezintă o mică pondere în totalul criteriilor de individualizare menţionare anterior, care în mare lor majoritate sunt în detrimentul inculpatului.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel susţinut de apelantul-parte civilă P.I., Curtea a reţinut că partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 lei reprezentând daune morale şi cu suma de 70.000 lei reprezentând daune materiale, constând în toate cheltuielile suportate cu spitalizarea şi medicaţia necesară, plus plata persoanei angajate să-l îngrijească.
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.
Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citarea actului de sesizare. Această condiţie nu este necesară în cazurile în care acţiunea civilă se exercită din oficiu, întrucât legea prevede că instanţa este obligată să se pronunţe asupra reparării pagubei, chiar dacă nu s-a făcut constituirea de parte civilă.
Curtea a avut în vedere că suma de 500.000 lei, solicitată de P.I. cu titlu de daune morale este excesivă şi nu corespunde criteriilor de apreciere stabilite jurisprudenţial în astfel de speţe, precum şi faptul că acordarea unei sume de bani cu acest titlu trebuie să reprezinte în . primul rând o satisfacţie morală pentru partea vătămată şi nu un prilej de îmbogăţire, aceste daune, echivalând, cel puţin simbolic, cu suferinţele fizice şi psihice îndurate de partea vătămată.
Împotriva Deciziei nr. 201 din 22 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs inculpatul B.A., motivele acestuia fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii. întrucât inculpatul B.A. a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanţei de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reţine incidenţa normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Ca atare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza motivele de recurs invocate de inculpat în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.
Prin recursul declarat, inculpatul B.A., a criticat decizia penală pronunţată sub aspectul că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de legea actuală, situaţie exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Referitor la cazul de casare reglementat în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., invocat de inculpatul B.A., se constată că acesta a fost abrogat anterior Legi nr. 2/2013 iar critica recurentului vizând faptul că instanţele nu au făcut o corectă analiză a probelor administrate, nu intră nici sub incidenţa art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, întrucât potrivit acestui text de lege, „hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii."
De altfel, solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 188 noul C. pen. comb. cu art. 189 lit. f) noul C. pen. în două infracţiuni, şi anume: art. 20 rap. la art. 188 noul C. pen. în legătură cu partea vătămată P.I. şi art. 194 noul C. pen. în legătură cu vătămarea corporală a persoanei vătămate P.A. - nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen, iar examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.
Astfel, criticile formulate de recurentul inculpat, exced cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.
Recursul inculpatului va fi însă admis în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen. şi, conform art. 5, se impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.
Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, în speţă de la data pronunţării deciziei din apel, 22 august 2013, şi până la data soluţionării recursului - 11 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
Examinând cauza, se constată că infracţiunea de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, art. 189 lit. f) C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
La momentul comiterii, infracţiunea, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior fiind sancţionată cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. Spre deosebire de vechea reglementare, noul C. pen. nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracţiunii de omor.
În ceea ce priveşte condiţiile de existenţă a tentativei, dar şi dispoziţiile de drept penal material care prevăd reducerea cu 12 a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte constată că acestea nu au fost modificate, fiind preluate în integralitate şi cu aceleaşi consecinţe în art. 32 C. pen., astfel că nu se impune alegerea legii penale mai favorabile cu privire la aceste instituţii autonome.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că potrivit legii vechi, fapta comisă de inculpat era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, sancţiune care, prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 21 C. pen. anterior, era redusă la limite cuprinse între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare; pedeapsa aplicată pentru această infracţiune a fost de 10 (zece) ani închisoare.
Potrivit legii noi, fapta inculpatului corespunde infracţiunii prevăzute de art. 188 şi 189 lit. f) C. pen. şi este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi; prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 33 alin. (2) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în ordinea prevăzută de art. 79 alin. (1) C. pen. limitele de pedeapsă sunt aceleaşi cu cele ale codului penal vechi.
În concluzie, luând în considerare modificarea intervenită prin eliminarea formei calificate a comiterii faptei în loc public dar şi reducerea limitelor de pedeapsă atât în ce priveşte minimul cât şi maximul sancţiunii, rezultă că limitele pedepsei sunt aceleaşi iar legea nouă este mai favorabilă, urmând a fi aplicată în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.A..
Conform art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă
Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior, respectiv: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Aşadar constată că pedeapsă complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5ani are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în vigoare, urmând a se executa în acest conţinut.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 22 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 424 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Giurgiu numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. şi rejudecând:
Va aplica pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă de omor calificat prev.de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 septembrie 2012 la 11 martie 2014 şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 22 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 424 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Giurgiu numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. şi rejudecând:
Aplică pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă de omor calificat prev.de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 septembrie 2012 la 11 martie 2014.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 marjtie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 106/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
