ICCJ. Decizia nr. 876/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 876/2014
Dosar nr. 6682/118/2012
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 11 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6682/118/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.I. din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr,241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.I., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., i s- a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul C.D.Ş., fiul lui Marin şi lliana, ns. la data de 17 ianuarie 1985 în Constanţa, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii C.D.Ş. şi N.I. la plata sumei de 20.322.657 lei, alături de dobânda legală aferentă, calculată cu începere de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea efectivă a debitului, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost obligat pe inculpatul C.D.Ş. la plata sumei de 1.914.975 lei, alături de dobânda legală aferentă, calculată cu începere de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea efectivă a debitului, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor sub semnătură privată falsificate, constând în 49 de borderouri de achiziţie cereale prezentate reprezentanţilor B.R.D. - G.S.G., Sucursala Constanţa în perioada 17 februarie -06 iulie 2009, pentru justificarea retragerii în numerar a sumei de 27.019.915 lei; 69 de borderouri de achiziţie cereale prezentate reprezentanţilor SC R.B. SA, Sucursala Constanţa în perioada 17 februarie - 22 iunie 2009, pentru justificarea retragerii în numerar a sumei de 20.751.520 lei; 78 de borderouri de achiziţie cereale prezentate reprezentanţilor SC U.T.B. SA, Sucursala Constanţa în perioada 31 martie - 25 iunie 2009, pentru justificarea retragerii în numerar a sumei de 15.211.450 lei; 28 de facturi fiscale emise de SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, privind livrarea de mărfuri în valoare de 7.688.971,69 lei către SC L.P. SRL Constanţa, menţionate la filele 69-70 din rechizitoriu.
În baza art. 13 raportat la art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri judecătoreşti, la rămânerea ei definitivă, către O.N.R.C., în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligţi inculpaţii la plata a câte 10.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că SC L.P. SRL Constanţa, denumită iniţial SC A.P. SRL, cu sediul în oraşul Hârşova, judeţul Constanţa, a fost înfiinţată în baza contractului de societate încheiat între asociaţii R.A. şi C.V., autentificat prin încheierea notariatului de Stat Judeţean Constanţa din data de 18 august 1992, fiind autorizată să funcţioneze în baza sentinţei civile nr. 403/SC din 13 martie 1992 a Judecătoriei Constanţa şi fiind înregistrată în evidenţele registrul comerţului sub nr. J13/4871/1992, având atribuit codul unic de înregistrare.
Iniţial, societatea a avut sediul social declarat în localitatea Hârşova, judeţul Constanţa, principalul obiect de activitate constituindu-l comerţul cu mărfuri alimentare (inclusiv băuturi alcoolice) şi nealimentare, cu ridicata, cu amănuntul şi în consignaţie, inclusiv comerţul stradal, precum şi producerea şi desfacerea preparatelor din carne, a produselor lactate, produselor de patiserie şi a celor de panificaţie.
Ulterior, în baza Hotărârii din data de 10 aprilie 2008 a numitului R.A., devenit între timp asociat unic în cadrul SC A.P. SRL Hârşova, s-a decis retragerea acestuia din societate şi din funcţia de administrator, precum şi cesionarea integrală, cu titlu gratuit, a capitalului social în favoarea inculpatului C.D.Ş., care a devenit astfel noul asociat unic şi administrator al societăţii.
Prin aceeaşi hotărâre a asociatului unic, ce a fost înscrisă în evidenţele Registrul Comerţului în baza Încheierii din 17 aprilie 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a decis schimbarea denumirii societăţii în SC L.P. SRL, precum şi schimbarea sediului acesteia în Constanţa, în baza contractului de închiriere a respectivului spaţiu, încheiat la data de 16 octombrie 2007 între inculpatul C.D.Ş., în calitate de chiriaş şi numita C.A.A., în calitate de proprietar.
Prin Hotărârea din data de 21 iulie 2008 a asociatului unic al SC L.P. SRL Constanţa, C.D.Ş., s-a decis o nouă schimbare a sediului social al societăţii la adresa din Constanţa, Piaţa Agroalimentară, spaţiu comercial nr. 19, iar, potrivit actului constitutiv actualizat la data de 21 iulie 2008, obiectul principal de activitate al societăţii îl constituiau „restaurantele", în timp ce activităţile secundare erau reprezentate de „creşterea cămilelor şi a camelidelor".
Toate menţiunile mai sus menţionate au fost înscrise în evidenţele Registrul Comerţului, în baza încheierii din data de 23 iulie 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru justificarea stabilirii sediului social al SC L.P. SRL Constanţa la adresa din Constanţa, Piaţa Agroalimentară, spaţiu comercial nr. 19, inculpatul C.D.Ş. depunând contractul de Închiriere din 30 iunie 2008, încheiat cu reprezentanţii SC E. SRL Constanţa (vol. 5, filele 43 - 44 dup).
Prin sentinţa civilă nr. 641/Com din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa a fost admisă cererea formulată de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa şi s-a dispus dizolvarea SC L.P. SRL Constanţa, hotărârea judecătorească urmând a fi înregistrată în registrul comerţului şi publicată în M. Of. al României, partea a IV-a, pe cheltuiala O.N.R.C.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs D.G.F.P. Constanţa, reprezentanţii acestei instituţii învederând, în esenţă, faptul că, în urma dizolvării SC L.P. SRL Constanţa, nu mai există posibilitatea recuperării creanţelor bugetare, în cuantum total de 21.364 lei, pe care societatea comercială le datorează bugetului consolidat al statului, solicitând desfiinţarea sentinţei instanţei de fond, în vederea continuării procedurilor de realizare a creanţelor bugetare, prin măsurile prevăzute de C. proc. fisc.
Prin Decizia civilă nr. 917/Com din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 6665/118/2008, a fost respins recursul declarat de către reprezentanţii D.G.F.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 641/Com din data de 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, ca fiind nefondat.
În acest context, prin cererea înregistrată din data de 03 septembrie 2009, reprezentanţii D.G.F.P. Constanţa au solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, numirea unui lichidator pentru mai multe societăţi comerciale, cu privire la care instanţa de judecată dispusese dizolvarea, printre care şi SC L.P. SRL Constanţa, înregistrarea respectivului lichidator în registrul comerţului, stabilirea remuneraţiei acestuia şi a modalităţii de achitare a sumei de bani datorate cu acest titlu.
Cererea formulată de către reprezentanţii D.G.F.P. Constanţa a fost admisă prin încheierea din data de 11 septembrie 2009 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, dispunându-se înscrierea în registrul comerţului a menţiunii privind numirea în calitate de lichidator al SC L.P. SRL Constanţa a numitei C.D.
Concomitent cu derularea acestor proceduri, dar anterior numirii lichidatorului judiciar, reprezentantul SC L.P. SRL Constanţa a declarat, la rândul său, recurs împotriva sentinţei civile nr. 641/Com din data de 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, pe care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, învederând faptul că au fost depuse la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa situaţiile financiare anuale aferente anului 2005, potrivit documentului justificativ denumit factură/chitanţă din 26 mai 2009 emis de O.R.C. Constanta, în raport cu care măsura dizolvării societăţii este inoportună.
Prin Decizia civilă nr. 1087/Com din 20 august 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 815/36/2009, a fost admis recursul declarat de SC L.P. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 641/Com din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa,.sens în care s-a dispus modificarea integrală a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii formulate de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa ca rămasă fără obiect, radierea menţiunilor privind dizolvarea societăţii din registrul comerţului şi comunicarea hotărârii pronunţate în recurs către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, în vederea efectuării de menţiuni corespunzătoare.
Cu toate că la data de 29 septembrie 2009 a fost înregistrat din oficiu în evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa dispozitivul Deciziei civile nr. 1087/Com din 20 august 2009 a Curţii de Apel Constanţa, în evidenţele acestei instituţii^ a continuat să fie înscrisă menţiunea privind numirea ca lichidator judiciar al SC L.P. SRL Constanţa a numitei C.D., menţiune eronată care a fost comunicată inclusiv organelor de urmărire penală, pe parcursul instrumentării Dosarului penal nr. 15/P/2010 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa.
În acest context, prin cererea înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. 2851 din data de 19 ianuarie 2010, inculpatul C.D.Ş. a solicitat radierea din evidenţele registrul comerţului a menţiunii L.P. SRL Constanţa.
Deşi această cerere „de depunere şi menţionare acte" a fost admisă prin rezoluţia directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa din data de 21 ianuarie 2010, în evidenţele acestei instituţii nu a fost rectificată menţiunea a cărei radiere se solicita.
în consecinţă, la data de 21 ianuarie 2010, inculpatul C.D.Ş. s-a adresat Tribunalului Constanţa, formulând o cerere similară, prin care a solicitat, în contradictoriu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, radierea din registrul comerţului a menţiunii din data de 09 septembrie 2009, privind desemnarea numitei C.D. în calitate de lichidator judiciar ai SC L.P. SRL Constanţa.
Acţiunea formulată de către reprezentantul SC L.P. SRL Constanţa a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 1279 din 22 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 671/118/2010, dispunându-se radierea menţiunii nr. 59946 din data de 09 septembrie 2009, efectuate în evidenţele O.R.C. în baza încheierii judecătorului delegat din 11 septembrie 2009, privind desemnarea numitei C.D. în calitate de lichidator judiciar al SC L.P. SRL Constanţa.
Dispozitivul hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate a fost înregistrat din oficiu în evidenţele O.R.C. la data de 15 martie 2010, menţiunea din data de 09 septembrie 2009, privind desemnarea numitei C.D. în calitate de lichidator judiciarul SC L.P. SRL Constanţa fiind astfel radiată.
În raport de cele arătate mai sus, s-a constatat faptul că, de la data preluării calităţii de asociat unic şi administrator al SC L.P. SRL Constanta, respectiv de la 17 aprilie 2008, şi până în prezent, inculpatul C.D.Ş. a exercitat, în fapt şi de drept, în mod neîntrerupt, prerogativele specifice acestor funcţii, în timp ce lichidatorul judiciar .D., desemnat prin Încheierea din data de 11 septembrie 2009 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanta, la solicitarea D.G.F.P. Constanta, nu a desfăşurat în concret nici un act de administrare a societăţii.
În acelaşi sens, s-a menţionat şi faptul că desemnarea numitei C.D. în calitate de lichidator judiciar al SC L.P. SRL Constanţa nu a avut un temei legal, întrucât s-a realizat în cadrul procedurii reglementate de art. 237 din Legea nr. 31/1991 republicată, procedură aplicabilă doar în situaţia dizolvării anterioare a societăţii, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Or, la data desemnării acestei persoanei în calitate de lichidator judiciar şi anume la data de 11 septembrie 2009, sentinţa civilă nr. 641/Com din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 6665/118/2008, prin care se dispusese dizolvarea SC L.P. SRL. Constanţa, fusese integral desfiinţată, o dată cu admiterea recursului declarat de reprezentanţii acestei societăţi, prin Decizia civilă nr. 1087/Com din 20 august 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 815/36/2009, o astfel de menţiune fiind înregistrată din oficiu în registrul comerţului la data de 25 septembrie 2009.
Ulterior, la dosarul penal format în urma sesizării din oficiu, au fost reunite plângerile şi sesizările formulate la datele de 22 decembrie 2009, 21 ianuarie 2010 şi 21 aprilie 2010 de către reprezentanţii D.G.F.P. Constanţa, A.I.F., S.C.F. şi S.I.F.P.J. şi reprezentanţii Gărzii Financiare, secţia Constanţa, cu privire la comiterea de către C.D.Ş., în calitate de asociat unic şi administrator al SC L.P. SRL Constanţa, a infracţiunilor de evaziune fiscală, în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Pe parcursul cercetărilor întreprinse în cauza penală ce a fost declinată, spre competentă soluţionare, în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, referitor la sediul social declarat al SC L.P. SRL Constanţa s-au stabilit următoarele:
Ulterior preluării calităţii de asociat unic şi administrator al SC L.P. SRL Constanţa, la data de 17 aprilie 2008, inculpatul C.D.Ş. a solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa înscrierea în evidenţele acestei instituţii a menţiunii privind schimbarea sediului social al societăţii la adresa din Constanţa, Piaţa Agroalimentară, spaţiu comercial nr. 19, sens în care a depus ca documente justificative Hotărârea din 21 iulie 2008 a asociatului unic al SC L.P. SRL Constanţa, prin care s-a decis efectuarea respectivei schimbări a sediului, precum şi contractul de locaţiune din 30 iunie 2008, încheiat cu reprezentanţii SC E. SRL Constanţa, având ca obiect spaţiul situat la adresa menţionată.
În cursul urmăririi penale, în vederea verificării autenticităţii datelor inserate în contractul de închiriere mai sus menţionat şi înscrise în evidenţele O.R.C. în baza încheierii judecătorului delegat nr. 23161 din data de 23 iulie 2008 au fost solicitate relaţii reprezentanţilor proprietarului imobilului declarat drept sediu al SC L.P. SRL Constanţa.
Astfel, din adresa emisă la 07 mai 2012 de către SC E. SRL Constanţa (vol. 12, fila 155 dup), a reieşit faptul că, la data de 30 iunie 2008, între societatea comercială mai sus menţionată, reprezentată de numitul I.M., în calitate de locator, şi SC L.P. SRL Constanţa, reprezentată de inculpatul C.D.Ş., în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de locaţiune (închiriere) înregistrat în evidenţele locatorului sub nr. 794 din aceeaşi dată, având ca obiect spaţiul comercial nr. 19, în suprafaţă de 17 mp, situat în Constanţa, Piaţa Agroalimentară.
La aceeaşi dată, între cele două părţi contractante a fost încheiat subsecvent şi un contract de locaţiune servicii (apă şi energie electrică), înregistrat în evidenţele S.C. „EUCASS" S.R.L Constanţa sub nr. 795 din 30 iunie 2008, care a avut ca obiect utilizarea de către SC L.P. SRL Constanţa, în calitate a locatar al spaţiului comercial nr. 19, a utilităţilor aferente spaţiului respectiv, cu obligaţia achitării lunare a contravalorii acestora.
La data încheierii celor două contracte de locaţiune, inculpatul C.D.Ş. a achitat în avans, în numele SC L.P. SRL Constanţa, chiria aferentă folosirii spaţiului închiriat pentru o perioadă de 3 luni, în cuantum de 933,30 lei, sens în care locatorul SC E. SRL Constanţa a emis factura fiscală şi chitanţa, ambele din data de 30 iunie 2008, documente care au fost depuse în copie la dosarul cauzei (voi.12, filele 166 -167).
După expirarea perioadei de 3 luni pentru care fusese achitată în avans chiria aferentă utilizării spaţiului declarat drept sediu al SC L.P. SRL Constanţa, având în vedere împrejurarea că reprezentantul acestei societăţi nu a intrat niciodată în mod efectiv în posesia respectivului spaţiu, nu a mai achitat chiria corespunzătoare folosirii acestuia şi nici nu a mai putut li contactat, reprezentanţii locatorului SC E. SRL Constanţa au decis rezilierea unilaterală a contractului de locaţiune, în temeiul art. 5 alin. (1) pct. b din contract, pe motivul neachitării chiriei aferente lunii următoare.
Decizia reprezentanţilor SC E. SRL Constanţa a fost comunicată locatarului SC L.P. SRL Constanţa, prin adresa din data de 10 octombrie 2008 (vol. 12, fila 168 dup), dar comunicarea transmisă la adresa fostului sediu al acestei societăţi comerciale, situată în Constanţa, a fost retumată expeditorului, cu menţiunea „Adresă incompletă. Nu există firmă la vedere".
Aceleaşi aspecte privind nefuncţionarea SC L.P. SRL Constanţa la adresa declarată drept sediu social au rezultat şi în urma audierii în calitate de martor a numitei M.C.G., angajată în cadrul SC E. SRL Constanţa în funcţia de secretar tehnic, persoană căreia administratorul acestei societăţi i-a delegat în mod expres atribuţiile specifice îndeplinirii formalităţile necesare închirierii de spaţii comerciale din patrimoniul societăţii, în baza dispoziţiei din 06 aprilie 2005 (vol. 12, fila 156).
Astfel, în cuprinsul declaraţiei date la 07 mai 2012, martora M.A.G. a arătat faptul că, la data de 30 iunie 2008, în calitate de reprezentant al administratorului SC E. SRL Constanţa, a încheiat cu SC L.P. SRL Constanţa, la solicitarea administratorului acestei societăţi, contractul de locaţiune (închiriere) nr. 794 şi contractul de locaţiune servicii, ambele contracte fiind semnate din partea locatarului de către inculpatul C.D.Ş., care, cu acelaşi prilej, a achitat în avans şi chiria aferentă utilizării pentru o perioadă de 3 luni a spaţiului comercial nr. 19, situat în incinta Pieţei Agroalimentare Abator.
Martora a mai declarat că, după trecerea unei perioade de timp de circa o lună de zile de la data semnării contractelor, a fost contactată de către numita C.A., angajată în cadrul SC E. SRL Constanţa în funcţia de administrator al spaţiilor comerciale ale societăţii amplasate în incinta Pieţei Agroalimentare Abator, care i-a adus la cunoştinţă împrejurarea că administratorul SC L.P. SRL Constanţa nu s-a prezentat pentru a-i fi înmânate cheile de la uşa de acces în spaţiul comercial nr. 19, pe care îl închinase, şi că, în mod concret, societatea mai sus menţionată nu desfăşoară nicio activitatea comercială în imobilul respectiv.
În acest context, după expirarea perioadei de 90 zile pentru care fusese achitată în avans chiria aferentă utilizării spaţiului declarat drept sediu al SC L.P. SRL Constanţa, martora M.A.G. a declarat că a încercat să-l contacteze pe inculpatul C.D.Ş., pentru a afla intenţia sa de menţinere a contractului de închiriere, dar, întrucât nu a reuşit să ia legătura cu acesta, iar chiria pentru utilizarea spaţiului comercial nr. 19 nu a mai fost achitată la termenul stipulat în contract, a adus aceste aspecte la cunoştinţa administratorului SC E. SRL Constanţa, care a decis rezilierea contractului de locaţiune.
Astfel, acţionând potrivit indicaţiilor primite din partea administratorului SC E. SRL, Constanţa, martora M.A.G. a întocmit adresa din data de 10 octombrie 2008, prin care se aducea la cunoştinţa reprezentantului SC L.P. SRL Constanţa împrejurarea că intervenise rezilierea contractului de locaţiune, adresă ce a fost comunicată, prin intermediul serviciilor poştale, la fostul sediu declarat al locatarului, din Constanţa, corespondenţa fiindu-i ulterior retumată cu menţiunea „Adresă incompletă. Nu există firmă la vedere".
În raport de aceste aspecte, a rezultat mai presus de orice dubiu că, prin solicitarea înscrierii în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la schimbarea sediului SC L.P. SRL la adresa din Constanţa, Piaţa Agroalimentară, spaţiu comercial, inculpatul C.D.Ş. a urmărit în mod deliberat să se sustragă atât de la plata obligaţiilor fiscale, cât şi de la efectuarea oricărei verificări financiare sau fiscale, sens în care a declarat în mod fictiv stabilirea sediului social la o adresă la care societatea nu a funcţionat şi la care, de altfel, inculpatul nu a intenţionat vreodată să desfăşoare activităţi comerciale.
În acest sens, din examinarea probelor administrate în cauză, se constată faptul că scopul vizat în mod constant de către inculpatul C.D.Ş., încă din momentul preluării calităţii de asociat unic şi administrator al SC L.P. SRL Constanţa, l-a constituit derularea unei ample activităţi infracţionale, constând în eludarea obligaţiilor fiscale aferente comerţului cu cereale, punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale presupunând în mod esenţial stabilirea unui sediu fictiv al societăţii, în vederea împiedicării efectuării oricăror verificări financiare şi fiscale şi, implicit, a imposibilităţii determinării cuantumului taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului.
Scopul real urmărit de către inculpat, respectiv transformarea comportamentului fiscal legal al agentului economic preluat într-un comportament specific firmelor „fantomă", rezultă fără echivoc din împrejurarea că, ulterior încheierii contractului de închiriere a spaţiului declarat drept sediu al SC L.P. SRL Constanţa, inculpatul nu a întreprins nici un demers pentru a intra în mod efectiv în posesia respectivului imobil, nepreluând nici chiar cheile de la uşa de acces în spaţiu.
Totodată, prin neachitarea chiriei aferente utilizării spaţiului, inculpatul a urmărit în mod direct rezilierea contractului de închiriere din iniţiativa locatorului, împrejurare ce i-a permis să desfăşoare activităţi comerciale ilicite, fără ştirea sau posibilitatea de control din partea autorităţilor fiscale.
Pe parcursul cercetărilor întreprinse în cauză, pornind de la aspectele menţionate în conţinutul actelor de sesizare formulate de către organele financiar - fiscale, referitoare la comportamentul economic al SC L.P. SRL Constanţa, în vederea determinării în mod concret a activităţii comerciale desfăşurate de către societate în perioada 01 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 şi a stării de fapt fiscale corespunzătoare acestei persoane juridice, precum şi în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale şi a modalităţii de producere a acestuia, prin Rezoluţia nr. 15/P/2010 din data de 04 octombrie 2010 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, în temeiul art. 112-113 C. proc. pen., art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 203 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus întocmirea de către specialistul din cadrul acestei structuri specializate a unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă.
Cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă din data de 19 noiembrie 2010, specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa a avut în vedere, pe de o parte, documentele existente la dosarul cauzei, respectiv procesele-verbale de control şi rapoartele întocmite de către reprezentanţii Gărzii Financiare, secţia Constanţa la data de 18 ianuarie 2010 şi ai D.G.F.P. Constanţa la datele de 20 decembrie 2009 şi 19 aprilie 2010, facturile fiscale şi borderourile de achiziţie cereale întocmite de către SC L.P. SRL Constanţa în perioada de referinţă, extrasele de cont aferente operaţiunile financiare derulate de societate în aceeaşi perioadă, deconturile de T.V.A. şi declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul consolidat al statului, depuse de către reprezentanţii societăţii la organele fiscale.
Pe de altă parte, la întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă au fost avute în vedere şi documentele de evidenţă contabilă, care au fost prezentate specialistului din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, în cursul urmăririi penale, de către martora C.M.M., persoană ce a organizat şi condus evidenţa financiar - contabilă a SC L.P. SRL Constanţa în perioada februarie - iunie 2009, respectiv jurnale pentru vânzări, jurnale de cumpărări, registre - jurnal, registrul operaţiunilor de casă şi balanţe de verificare lunare, aceste documente fiind predate de către martora mai sus menţionată organelor de urmărire penală, în baza proceselor-verbale întocmite la datele de 15 şi 16 noiembrie 2010, şi fiind ataşate în copie dosarului cauzei (vol. 13, filele 114-179 dup).
Din examinarea documentelor contabile şi de evidenţă primară a reieşit în esenţă că, în perioada decembrie 2008 - iunie 2009, activitatea comercială a SC L.P. SRL Constanţa a constat în efectuarea de achiziţii şi livrări de mărfuri, în principal produse cerealiere, activitatea de achiziţie fiind realizată, în cea mai mare parte, pe bază de borderouri de achiziţie cereale de la producători agricoli particulari, respectiv persoane fizice, de la care societatea s-a aprovizionat scriptic cu cantitatea totală de 89.621,10 tone cereale, în valoare totală de 59.999.397 lei, precum şi pe bază de facturi fiscale emise de către unicul furnizor persoană juridică - SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea - de la care SC L.P. SRL Constanţa s-a aprovizionat cu diferite cantităţi de cereale, îngrăşăminte chimice şi ulei brut de soia, în valoare totală de 7.689.381,59 lei.
De asemenea, în aceeaşi perioadă de timp, activitatea comercială a persoanei juridice mai sus menţionate a constat şi în livrarea de mărfuri către 6 (şase) societăţi comerciale, pe bază de facturi fiscale emise în intervalul decembrie 2008 - iunie 2009, în valoare totală de 81.471.376,29 lei, incluzând T.V.A., contravaloarea mărfurilor vândute efectiv, precum şi anumite sume de bani achitate în avans de către clienţi, respectiv suma totală de 86.471.376,29 lei, fiind încasată în conturile de disponibil ale SC L.P. SRL Constanţa, deschise la SC R.B. SA, Sucursala Constanţa, B.R.D. - G.S.G., Sucursala Constanţa şi SC U.T.B. SA, Sucursala Constanţa.
În mod concret, operaţiunile comerciale de livrare de mărfuri realizate de către SC L.P. SRL Constanta în perioada de referinţă s-au derulat pe baza raporturilor contractuale stabilite cu următoarele societăţi comerciale, în calitate de clienţi:
- SC P.T.I. SRL Constanta a achiziţionat de la SC L.P. SRL. Constanţa cantitatea totală de 16.122 tone de cereale (rapiţă, grâu, orz şi floarea-soarelui) şi îngrăşăminte chimice şi a beneficiat de prestarea unor servicii de transport, deşi această din urmă societate comercială nu deţinea în patrimoniu mijloace de transport şi nici nu a înregistrat în evidenţele contabile efectuarea de cheltuieli, constând în închirierea unor astfel de utilaje.
Relaţiile comerciale dintre cele două persoane juridice s-au derulat în baza unui număr de 44 facturi fiscale emise de către SC L.P. SRL Constanţa în perioada februarie - iunie 2009, în valoare totală de 27.338.203,20 lei, sumă din care SC P.T.I. SRL Constanţa a achitat prin virament bancar, în contul bancar al furnizorului, suma de 27.256.000 lei, care a fost înregistrată în contabilitate în contul de ordine 419 - „Clienţi creditori".
- SC R.C. SRL Constanţa a achiziţionat de la SC L.P. SRL Constanţa cantitatea totală de 21.674,84 tone cereale (grâu, porumb, floarea-soarelui orz şi rapiţă), iar relaţiile comerciale dintre cele două persoane juridice s-au derulat în baza unui număr de 93 facturi fiscale emise de către SC L.P. SRL Constanţa în perioada martie - iunie 2009, în valoare totală de 13.034.063,98 lei.
Pentru mărfurile livrate efectiv, dar şi în avans, SC R.C. SRL Constanţa a achitat prin virament bancar, în contul bancar al furnizorului, suma totală de 14.987.502 lei, diferenţa plătită suplimentar, respectiv suma de 1.953.438,02 lei, nefiind justificată de către SC L.P. SRL Constanţa prin întocmirea de facturi fiscale sau alte documente de livrare de mărfuri, dar fiind înregistrată în contabilitate în contul de ordine 419 - „Clienţi creditori".
- SC A.S.I.E. SRL Sinteşti, cu sediul în judeţul Ilfov (care a avut iniţial sediul social declarat în municipiul Olteniţa, judeţul Călăraşi) a achiziţionat de la SC L.P. SRL Constanţa cantitatea totală de 282,71 tone cereale (grâu, porumb şi floarea-soarelui), iar relaţiile comerciale dintre cele două persoane juridice s-au derulat în baza unui număr de 6 facturi fiscale emise de către SC L.P. SRL Constanţa în cursul lunii martie 2009, în valoare totală de 169.000 lei.
Pentru mărfurile livrate efectiv, dar şi în avans, SC A.S.I.E. SRL Sinteşti a achitat prin virament bancar, în contul bancar al furnizorului, suma totală de 331.910,20 lei, diferenţa plătită suplimentar, respectiv suma de 162.909,55 lei, nefiind justificată de către SC L.P. SRL Constanţa prin întocmirea de facturi fiscale sau alte documente de livrare de mărfuri, dar fiind înregistrată în contabilitate în contul de ordine 419 - „Clienţi creditori".
- SC M. SRL, Slobozia, cu sediul în judeţul Ialomiţa a achiziţionat de la SC L.P. SRL Constanţa cantitatea totală de 25.549,75 tone cereale (grâu, orz, rapiţă, porumb, floarea-soarelui şi ulei brut de soia), iar relaţiile comerciale dintre cele două persoane juridice s-au derulat în baza unui număr de 128 facturi fiscale emise de către SC L.P. SRL Constanţa în perioada martie - iunie 2009, în valoare totală de 17.884.845,31 R.
Pentru mărfurile livrate efectiv, dar şi în avans, SC M. SRL Slobozia a achitat prin virament bancar, în contul bancar al furnizorului, suma totală de 18.896.660,17 lei, diferenţa plătită^suplimentar, respectiv suma de 1.011.814,86 lei, nefiind justificată de către SC L.P. SRL Constanţa prin întocmirea de facturi fiscale sau alte documente de livrare de mărfuri, dar fiind înregistrată în contabilitate în contul de ordine 419 - „Clienţi creditori".
- SC R. SRL Slobozia, cu sediul în judeţul Ialomiţa a achiziţionat de la SC L.P. SRL Constanţa, în perioada februarie - martie 2009, bunuri în valoare totală de 3.453.623,87 lei, aspect ce rezultă exclusiv din jurnalul pentru vânzări prezentat specialistului din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa de martora C.M.M.A., la dosarul cauzei nefiind identificate documente justificative (facturi fiscale) emise de către SC L.P. SRL Constanţa, din care să rezulte tipul bunurilor livrate, cantităţile sau data efectuării respectivelor operaţiuni comerciale.
Totodată, potrivit extrasului de cont aferent operaţiunilor financiare efectuate de către SC L.P. SRL Constanţa în perioada de referinţă, a rezultat faptul că SC R. SRL Slobozia a achitat în contul bancar al furnizorului întreaga contravaloare a mărfurilor livrate, potrivit menţiunilor înregistrate în registrul pentru vânzări, respectiv suma de 3.453.623,87 lei.
- SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, societate care, în raporturile comerciale cu SC L.P. SRL Constanţa, a avut atât calitatea de furnizor, cât şi pe aceea de client, a achiziţionat de la această din urmă societate comercială, în perioada martie - iunie 2009, bunuri în valoare totală de 39.046.628,43 lei, aspect ce rezultă exclusiv din jurnalul pentru vânzări prezentat specialistului din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa de martora C.M.M., ca şi din balanţa de verificare aferentă lunii iunie 2009, la dosarul cauzei nefiind identificate documente justificative (facturi fiscale) emise de către SC L.P. SRL Constanţa, din care să rezulte tipul bunurilor livrate, cantităţile sau data efectuării respectivelor operaţiuni comerciale.
Totodată, în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a livrat către SC L.P. SRL Constanţa cereale (grâu, porumb, orz rapiţă), ulei brut de soia, îngrăşăminte chimice, piese de schimb şi materiale de construcţie, în baza unui număr de 28 facturi fiscale, în valoare totală de 7.689.381,59 lei, aspect ce rezultă din facturile fiscale ataşate dosarului cauzei.
Facturile fiscale mai sus menţionate nu au fost înregistrate integral în evidenţele contabile ale SC L.P. SRL Constanţa, întrucât, în jurnalul pentru cumpărări pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de către martora C.M.M., au fost evidenţiate achiziţii de mărfuri realizate de această societate de la SC S.I.E. SRL Constanţa, în valoare de 7.083.440,83 lei, diferenţa reprezentând-o contravaloarea a patru facturi fiscale emise la datele de 22 decembrie 2008 şi, respectiv, 28 februarie 2009.
Decontarea contravalorii tuturor produselor achiziţionate şi a celor livrate în raporturile comerciale dintre SC L.P. SRL Constanţa şi SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea s-a realizat exclusiv în numerar, astfel cum rezultă din operaţiunile de încasări şi plăţi operate în registrul de casă al SC L.P. SRL Constanţa la datele de 31 mai 2009 şi 30 iunie 2009, valoarea plăţilor şi încasările efectuate în această modalitate fiind de 31.357.656,97 lei.
În raport de considerentele prezentate în continuare în conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 19 noiembrie 2010 de către specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a învederat că operaţiunile comerciale derulate de către SC L.P. SRL Constanţa în perioada decembrie 2008-iunie 2009, constând în achiziţionarea de cereale, îngrăşăminte chimice şi ulei brut de soia atât de la diferitele persoane fizice, cât şi de la persoana juridică SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, şi, respectiv, de livrare a acestor mărfuri către cei şase beneficiari-persoane juridice, au fost evidenţiate, în marea lor majoritate, în evidenţele contabile, cu excepţia achiziţiilor efectuate în lunile decembrie 2008 şi februarie 2009 de la SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, în baza a 4 facturi fiscale în valoare totală de 107.122,61 lei, precum şi a achiziţiilor efectuate în luna iulie 2009 de la două persoane fizice, pe bază de borderouri, în valoare totală de 2.440.000 lei.
Astfel, în conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă s-a evidenţiat faptul că, în perioada de referinţă, SC L.P. SRL Constanţa a înregistrat în evidenţele contabile veniturile realizate, în cuantum total de 86.942.735,71 lei, reprezentând sumele de bani achitate în conturile bancare ale societăţii de către beneficiarii mărfurilor vândute, atât cu titlu de preţ, cât şi în avans, cu excepţia SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, societate în raport cu care operaţiunile de încasări şi plăţi, în valoare totală de 31.357.656,97 lei, s-au derulat exclusiv în numerar, astfel cum a rezultat din registrul de casă pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de către martora C.M.M.
În aceeaşi perioadă, SC L.P. SRL Constanţa a evidenţiat în contabilitate efectuarea de cheltuieli în valoare totală de 81.471.376,29, reprezentând plăţi către numeroase persoane fizice, de la care au fost achiziţionate cereale pe bază de borderouri de achiziţie, în valoare totală de 59.999.397 lei, precum şi plăţi către unicul furnizor persoană juridică, respectiv SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, în valoare totală de 7.689.381,59 lei, pentru celelalte cheltuieli nefiind identificate documente justificative.
De asemenea, pe parcursul cercetărilor întreprinse în cauză, s-a procedat la identificarea şi audierea în calitate de martori a majorităţii persoanelor fizice înscrise în respectivele borderouri, în calitate de producători agricoli particulari şi de furnizori ai SC L.P. SRL Constanţa, în concret fiind vorba despre următoarele persoane : I.C. (vărul inculpatului C.D.Ş.) figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 166.666 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 200.000 lei; U.E. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 1.466.665 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.320.000 lei (aproximativ 300.000 euro); C.B. figurează în calitate de furnizorul cantităţii totale de 1.706.664 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.536.000 lei (aproximativ 400.000 euro); A.I.A. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 1.815.663 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.635.000 lei (aproximativ 400.000 euro); D.P.G. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 1.754.997 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.579.500 lei (aproximativ 400.000 euro); P.D.N. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 333.333 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 300.000 lei; V.V. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 1.430.774 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.291.300 lei (aproximativ 300.000 euro); C.C. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 3.077.772 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de laSC L.P. SRL Constanţa suma totală de 2.770.000 lei (aproximativ 700.000 euro); D.V.A. figurează în calitate de fumizor al cantităţii totale de 2.868.439 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 2.581.600 lei (aproximativ 600.000 euro); S.N. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 3.137.216 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 2.823.500 lei (aproximativ 700.000 euro); Ţ.Ş. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 2.364.441 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 2.128.000 lei (aproximativ 500.000 euro); Ş.S. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 1.571.935 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.420.200 lei (aproximativ 300.000 euro); G.V. figurează în calitate de furnizorul cantităţii totale de 144.444 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 130.000 lei; J.M. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 1.291.998 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.162.800 lei (aproximativ 300.000 euro); I.C.V. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 4.542.547 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 4.088.300 lei (aproximativ un milion de euro); B.C. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 1.397.776 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 1.258.000 lei (aproximativ 300.000 euro); B.M.C. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 9.145.280 kg. floarea-soarelui, pentru care ar li încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 8.590.756 lei (aproximativ 2 milioane de euro); A.F.C. figurează în calitate de furnizor al cantităţilor totale de 21.928.888 kg. grâu şi 909.090 kg. rapiţă, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 9.940.000 lei (peste 2 milioane de euro); E.A. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 400.000 kg. rapiţă, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 440.000 lei; T.M. figurează în calitate de fumizor al cantităţii totale de 2 708.886 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL. Constanţa suma totală de 2.438.000 lei (aproximativ 600.000 euro); B.M. figurează în calitate de furnizor al cantităţii totale de 7.366.000 kg. grâu, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 3.500.420 lei (aproximativ 800.000 euro); D.N. figureazăîncalitatedefurnizoral cantităţilor totale de 13.341.900 kg. grâu şi 65.000 kg. floarea-soarelui, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 6.621.330 lei (aproximativ 1.500.000 euro); D.I. figurează în calitate de furnizor al cantităţilor totale de 3.570.000 kg. grâu şi 1.077.000 kg. orz, pentru care ar fi încasat de la SC L.P. SRL Constanţa suma totală de 2.227.690 lei (aproximativ 500.000 euro).
Cu prilejul declaraţiilor formulate pe parcursul urmăririi penale, dar şi cu prilejul audierii în instanţă, majoritatea persoanelor fizice mai sus menţionate, respectiv numiţii I.C., U.E., C.B., D.P.G., P.D.N., V.V., C.C., D.V.A., S.N., Ţ.Ş., Ş.S., G.V., B.C., B.M.C., A.F.C., E.A., B.M. şi D.I., au precizat în mod unanim faptul că nu au avut relaţii comerciale cu reprezentanţii SC L.P. SRL Constanţa, nu au înfiinţat şi nu au obţinut culturi care să le permită vânzarea cantităţilor de cereale menţionate în borderourile de achiziţie utilizate de către inculpatul C.D.Ş., nu au efectuat livrări de cereale, nu au încasat sumele de bani înscrise în respectivele borderouri şi nu îl cunosc pe acest inculpat, a cărui fotografie Ie-a fost prezentată cu ocazia audierilor.
În cauză nu a fost posibilă audierea în calitate de martori a numitului J.M., care, potrivit informaţiilor existente în baza de date informatizată privind evidenţa populaţiei, implementată la nivelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, a decedat la data de 20 septembrie 2006, precum şi a numiţilor A.I.A., I.C.V., Ţ.M. şi D.N., persoane care au părăsit teritoriul României pentru a desfăşura activităţi lucrative în Spania şi în Italia, astfel cum rezultă din procesele-verbale de căutare.
Aceleaşi aspecte privind caracterul fictiv al operaţiunilor comerciale de achiziţie cereale de la producători particulari, menţionate în conţinutul borderourilor de achiziţie întocmite de către SC L.P. SRL. Constanţa, au rezultat şi din informaţiile comunicate organelor de urmărire penală de către reprezentanţii primăriilor şi ai organelor fiscale teritoriale de la locurile de domiciliu ale pretinşilor vânzători de produse cerealiere, din care reiese că respectivele persoane fizice nu deţin în proprietate suprafeţe de teren agricol şi nu au obţinut recolte de cereale corespunzătoare cantităţilor menţionate în borderouri (vol. 12, filele 78-133 dup).
Cu toate acestea, respectivele borderouri de achiziţie cereale de la producători particulari au fost prezentate instituţiilor bancare la care SC L.P. SRL. Constanţa avea deschise conturi bancare, respectiv SC U.T.B. SA, Sucursala Constanţa B.R.D. - G.S.G., Sucursala Constanţa şi SC R.B. SA, Sucursala Constanţa, în baza acestor documente completate integral cu date false fiind retrasă în numerar suma totală de 62.982.885 lei, iar ridicările de sume de bani în numerar fiind efectuate atât personal de către inculpatul C.D.Ş., cât şi de către persoanele împuternicite de acesta să opereze în contul bancar al SC L.P. SRL Constanţa deschis la aceste unităţi bancare, respectiv martorii C.M.M. şi C.R.M.
În concret, în baza borderourilor false de achiziţie cereale de la persoane fizice, SC L.P. SRL Constanţa a ridicat în numerar, din conturile bancare deschise la instituţiile bancare mai sus menţionate, următoarele sume de bani, situaţia detaliată a acestor operaţiuni financiare fiind redată în cuprinsul anexei nr. 5 la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă, întocmit la data de 19 noiembrie 2010 de către specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, aflată la filele 109-111 din vol. 13 al dosarului de urmărire penală : din contul bancar al SC L.P. SRL Constanţa, deschis la B.R.D., G.S.G., Sucursala Constanţa, în perioada 17 februarie - 06 iulie 2009, a fost retrasă în numerar suma totală de 27.019.915 lei, cele 49 de operaţiunile financiare de ridicare de numerar fiind realizate exclusiv de către inculpatul C.D.Ş., unica persoană cu drept de semnătură, împuternicită să efectueze tranzacţii bancare în numele societăţii prin acest cont; din contul bancar al SC L.P. SRL Constanţa, deschis ia SC R.B. SA SA., Sucursala Constanţa, în perioada 17 februarie -22 iunie 2009, a fost retrasă în numerar suma totală de 20.751.520 lei, cele 69 de operaţiunile financiare de ridicare de numerar fiind realizate exclusiv de către inculpatul C.D.Ş.,unica persoană cu drept de semnătură, împuternicită să efectueze tranzacţii bancare în numele societăţii prin acest cont; din contul bancar al SC L.P. SRL Constanţa, deschis la SC U.T.B. SA, Sucursala Constanţa, în perioada 31 martie-25 iunie 2009, a fost retrasă în numerar suma totală de 15.211.450 lei, operaţiunile financiare de ridicare de numerar fiind realizate de către cele două persoane împuternicite de inculpatul C.D.Ş. să efectueze tranzacţii bancare în numele societăţii prin acest cont, respectiv de către martorii C.R.M. şi C.M.M., după cum urmează : în perioada 31 martie - 10 aprilie 2009, numitul C.R.M. a efectuat 10 operaţiuni financiare, retrăgând în numerar suma totală de 1.380.200 lei; în perioada următoare, aferentă intervalului de timp 14 aprilie -25 iunie 2009, numita C.M.M. a efectuat 68 de operaţiuni financiare, retrăgând în numerar suma totală de 13.831.250 lei.
- pe de altă parte, din cercetările penale efectuate în cauză, a reieşit faptul că operaţiunile comerciale pretins derulate de către SC L.P. SRL Constanta cu SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, societate administrată de către inculpatul N.I., care a avut atât calitate de client, cât şi de furnizor pentru cea dintâi societate comercială, sunt fictive în integralitatea lor.
În acest sens, din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, s-a stabilit că, în mod concret, raporturile comerciale dintre cele două persoane juridice mai sus menţionate au constat atât din achiziţionarea de către SC L.P. SRL Constanţa, în baza unui număr de 28 facturi fiscale emise de către SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, a unor bunuri în valoare totală de 7.689.381,59 lei, din care T.V.A. în sumă de 1.227.650,97 lei, cât şi din livrarea de către cea dintâi societate comerciala către acelaşi partener contractual a unor alte bunuri în valoare totală de 39.046.628,43 lei, din care T.V.A. în sumă de 6.234.335,63 lei.
Decontarea contravalorii tuturor produselor achiziţionate şi a celor livrate în raporturile comerciale dintre SC L.P. SRL Constanta şi SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea s-a realizat exclusiv în numerar, astfel cum rezultă din operaţiunile de încasări şi plăţi operate în registrul de casă al SC L.P. SRL Constanţa la datele de 31 mai 2009 şi 30 iunie 2009, valoarea plăţilor şi încasările efectuate în această modalitate fiind de 31.357.656,97 lei.
Pentru operaţiunile de încasări şi plăţi evidenţiate în registrul de casă al SC L.P. SRL. Constanţa la datele mai sus menţionate, au fost întocmite dispoziţii de încasare şi plată, care au fost anulate în cursul aceleiaşi zile, acestea nefiind însă însoţite de documente justificative, respectiv chitanţe, împrejurare ce impune concluzia că respectivele operaţiuni comerciale sunt fictive şi că, în realitate, între cele două societăţi comerciale nu au avut loc livrări de mărfuri şi nici achitări sau încasări de sume de bani în numerar, cheltuielile înregistrate în evidenţele contabile ale SC L.P. SRL Constanţa, aferente raporturilor comerciale cu SC S.I.E. SRL Constanţa fiind, pe cale de consecinţă, fictive.
Un argument în plus în acest sens îl constituie împrejurarea că, în cuprinsul celor 28 facturi fiscale emise de către pretinsul furnizor SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, prin care se atesta livrarea de mărfuri către SC L.P. SRL Constanţa, la rubrica „Date privind expediţia" este înscris numele delegatului „C.I.", precum şi scria şi numărul cărţii de identitate a acestei persoane, documentul de identitate fiind eliberat de autorităţile din municipiul Buzău.
Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, s-a procedat la accesarea bazei de date informatizată privind evidenţa populaţiei la nivel naţional, stabilindu-se faptul că, în realitate, cartea de identitate, a fost eliberată de către Poliţia Municipiului Buzău pe numele unei alte persoane decât cea înscrisă în facturile fiscale emise de SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea către SC L.P. SRL Constanţa, respectiv pe numele Ș.O.C., aspect ce rezultă din procesul-verbal din data de 13 ianuarie 2010, întocmit de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea, Serviciul de Investigare a Fraudelor.
De asemenea, din conţinutul procesului-verbal întocmit la data de 14 ianuarie 2010 de către aceiaşi lucrători de poliţie judiciară, rezultă şi faptul că, în baza de date informatizată privind evidenţa populaţiei la nivel naţional, nu este înregistrată nicio persoană având numele C.I., care să fi fost născută sau care să domicilieze pe raza judeţului Buzău.
În concluzie, în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit la data de 19 noiembrie 2010 de către specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanta, s-a stabilit faptul că, în perioada decembrie 2008 - iunie 2009, urmare derulării activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpatului C.D.Ş., în calitate de asociat unic şi administrator al SC L.P. SRL Constanta, a fost cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în cuantum de 23.091.633 lei, reprezentând echivalentul a 5.464.562 euro (în raport de un curs mediu de schimb al monedei naţionale, practicat de B.N.R. la sfârşitul perioadei de raportare), din care impozit pe profit în sumă de 15.285.750 lei, reprezentând echivalentul a 3.617.158 euro, şi T.V.A. în sumă de 7.807.883 lei, reprezentând echivalentul a 1.847.404 euro.
Totodată, specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanta a evidenţiat în mod concret modalitatea în care a fost cauzat bugetului consolidat al statului prejudiciul mai sus menţionat, respectiv:
- prin înregistrarea în evidentele contabile ale SC L.P. SRL Constanta a unor cheltuieli fictive în valoare totală de 81.471.376 lei, reprezentând plăti pretins efectuate către persoanele fizice menţionate în borderourile de achiziţii cereale şi achitarea contravalorii facturilor emise de SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, a fost diminuată baza impozabilă, ceea ce a determinat sustragerea de la plata către bugetul consolidat al statului a obligaţiilor fiscale în cuantum de 14.017.932 lei, cu titlu de impozit pe profit, reprezentând echivalentul a 3.318.539 euro (în raport de cursul mediu de schimb al monedei naţionale practicat de B.N.R. la sfârşitul fiecărei perioade de raportare).
- prin înregistrarea în evidentele contabile ale aceleiaşi societăţi comerciale a facturilor fiscale prin care se atesta în mod fictiv achiziţionarea de bunuri de la SC S.I.E. SRL Constanta şi, implicit, efectuarea de operaţiuni comerciale nereale, s-a exercitat în mod nelegal dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă acestor operaţiuni, modalitate în care a fost cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.304.725 lei, cu titlu de T.V.A., reprezentând echivalentul a 1.492.794 euro (în raport de cursul mediu de schimb al monedei naţionale practicat de B.N.R. la sfârşitul fiecărei perioade de raportare).
Potrivit datelor raportate de SC L.P. SRL Constanta şi înregistrate în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, precum şi în balanţa de verificare aferentă aceleiaşi perioade, societatea figura ca deţinând în stoc marfă în valoare de 5.471.359,42 lei, marfa cu privire la care existau înregistrate în contabilitate documente de achiziţie, dar nu şi documente de livrare şi care nu a fost regăsită faptic cu ocazia verificărilor efectuate de către reprezentanţii D.G.F.P. Constanta şi ai Gărzii financiare, secţia Constanta.
Având în vedere aceste aspecte, precum şi împrejurarea că SC L.P. SRL Constanta nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat, nu a deţinut spatii de depozitare, nu a încheiat contracte de închiriere cu privire la astfel de spatii şi nici nu au fost identificate documente din care să rezulte că marfa respectivă ar fi fost lăsată în custodie unor terţi, s-a apreciat că, în realitate, întreaga cantitate de marfă identificată scriptic în stoc a fost vândută fără documente justificative, iar în evidentele contabile ale societăţii nu au fost înregistrate veniturile astfel realizate.
În consecinţă, prin neînregistrarea în evidentele contabile ale SC L.P. SRL Constanta a veniturilor aferente vânzării fără documente justificative a mărfii aflate în stoc, în valoare de 5.471.359,42 lei, a fost cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu distinct, în valoare totală de 1.914.975 lei, reprezentând echivalentul a 451.762 euro (în raport de cursul mediu de schimb al monedei naţionale practicat de B.N.R. la sfârşitul fiecărei perioade de raportare), din care 875.418 lei cu titlu de impozit pe profit şi 1.039.558 lei cu titlu de T.V.A.
În cuprinsul aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă întocmit la data de 19 noiembrie 2010, specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa a stabilit şi faptul că în evidenţele contabile ale SC L.P. SRL Constanţa nu au fost înregistrate 3 (trei) borderouri de achiziţie cereale de la producători particulari, întocmite la datele de 01 iulie 2009, 02 iulie 2009 şi 05 iulie 2009, prin care se atesta achiziţionarea de produse cerealiere de la persoanele fizice A.F.C. şi E.A., în valoare totală de 2.440.000 lei.
În consecinţă, s-a apreciat că marfa achiziţionată în baza celor trei borderouri mai sus menţionate, care nu a fost regăsită faptic în stocul societăţii şi pentru care nu au fost identificate documente de livrare, ar fi fost în realitate vândută fără a fi întocmite documente justificative în acest sens, iar veniturile realizate de către SC L.P. SRL Constanţa în urma valorificării respectivelor produse nu ar fi fost evidenţiate în contabilitatea societăţii, modalitate în care s-ar fi produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 854.000 lei, reprezentând echivalentul a 201.467 euro, din care T.V.A. în sumă de 463.000 lei şi impozit pe profit în sumă de 390.400 lei.
Analizând însă ansamblul probatoriilor administrate în cauză, tribunalul a constatat că în sarcina inculpatului C.D.Ş. nu poate fi reţinută producerea prejudiciului mai sus menţionat, întrucât SC L.P. SRL Constanţa nu a efectuat în realitate achiziţii de cereale de la producătorii particulari, iar toate borderourile de achiziţie prezentate instituţiilor bancare au fost completate integral cu date false, scopul întocmirii şi utilizării acestora constituindu-l exclusiv justificarea aparent licită a retragerii de sume de bani în numerar din conturile bancare ale societăţii.
Totodată, s-a reţinut că referitor la împrejurările comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală ce formează obiectul prezentului dosar penal, inculpatul C.D.Ş. a arătat faptul că, deşi are calitatea de asociat unic şi administrator al SC L.P. SRL Constanţa, nu cunoaşte adresa la care este declarat sediul social al acestei persoane juridice, care, de altfel, nu a funcţionat niciodată la respectiva adresă, precum şi faptul că, personal, nu are cunoştinţă despre modalitatea în care a fost organizată activitatea de evidenţă contabilă a societăţii.
De asemenea, inculpatul a precizat că, în perioada derulării activităţii infracţionale reţinute în sarcina sa, SC L.P. SRL Constanţa nu a achiziţionat nicio cantitate de cereale de la producători agricoli particulari şi nici nu are cunoştinţă despre livrarea unor astfel de produse către societăţile comerciale ce au avut calitatea de clienţi, deşi a semnat personal toate facturile întocmite în numele societăţii, avizele de însoţire a mărfii şi documentele prezentate instituţiilor bancare în vederea efectuării de retrageri de sume de bani în numerar.
Referitor la aceste sume de bani, inculpatul C.D.Ş. a declarat că atât sumele retrase în nume personal din conturile bancare deschise la SC R.B. SA SA, Sucursala Constanţa şi B.R.D. G.S.G., Sucursala Constanţa, cât şi sumele retrase de către persoanele împuternicite să efectueze operaţiuni financiare prin contul bancar al societăţii deschis la SC U.T.B. SA, Sucursala Constanţa, au fost remise integral numiţilor U.V.C., T.P. şi T.D., persoane care, de altfel, viraseră respectivele sume de bani în conturile SC L.P. SRL Constanţa.
În esenţă, inculpatul a invocat aceleaşi apărări şi în faza de judecată, precizând că nu a avut la îndemână actele contabile ale societăţii şi că nu a beneficiat de veniturile obţinute de această firmă.
Având în vedere ansamblul probatoriilor administrate în cauză, tribunalul a apreciat că, indiferent de argumentele invocate în apărare de către inculpatul C.D.Ş., referitoare la împrejurările concrete în care s-a derulat activitatea infracţională ce formează obiectul prezentului dosar penal şi implicarea altor persoane în producerea rezultatului socialmente periculos, acestea nu sunt de natură a-l exonera de răspundere penală, întrucât, în calitate de administrator al SC L.P. SRL. Constanţa, acesta avea obligaţia legală de a reprezenta respectiva persoană juridică, precum şi de a organiza şi conduce activitatea de evidenţă contabilă, obligaţie reglementată în mod expres de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 republicată, toate documentele emise de societatea comercială administrată fiindu-i în mod direct opozabile şi angajându-i răspunderea faţă de orice altă persoană fizică sau juridică, inclusiv faţă de organele financiar - fiscale, în calitate de reprezentante ale statului român.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.I., asociat unic şi administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, s-a precizat făptui că, prin Ordonanţa nr. 5084/P/2009 din data de 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a dispus declinarea în favoarea D.N.A. -Serviciul Teritorial Constanţa a competenţei de soluţionare a cauzei privindu-l pe inculpatul mai sus menţionat, în sarcina acestuia fiind reţinută comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În fapt, urmare verificărilor efectuate de către Garda Financiară, secţia Vâlcea şi concretizate în întocmirea sesizării penale nr. 670.180 din data de 28 august 2009, s-a constatat faptul că, la data de 28 decembrie 2008, o dată cu preluarea calităţii de asociat unic şi administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, inculpatul N.I. a formulat declaraţii false cu privire la sediul social al acestei persoane juridice, în scopul de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale, iar, ulterior, în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii veniturile obţinute în urma livrării către SC L.P. SRL Constanţa a unor mărfuri (cereale, îngrăşăminte chimice, ulei brut de soia etc), în baza unui număr de 28 facturi fiscale, în valoare totală de 7.688.971,69 lei, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul general consolidat al statului a unor obligaţii fiscale în cuantum total de 2.261.462,26 lei, din care T.V.A. în sumă de 1.227.630,94 lei şi impozit pe profit în sumă de 1.033.811,31 lei.
Dosarul penal format ca urmare a declinării de competenţă dispuse de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost înregistrat în evidenţele D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa sub nr. 79/P/2010, iar, prin rezoluţia procurorului de caz din data de 20 iulie 2010, s-a dispus reunirea acestei cauze la Dosarul penal nr. 15/P/2010 al acestei structuri specializate.
În acest sens, s-a constatat că între faptele reţinute în sarcina inculpaţilor C.D.Ş. şi N.I. există elemente de conexitate şi indivizibilitate, în sensul definit de art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., întrucât, prin conduita economică manifestată de SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, administratorul acestei societăţi a oferit inculpatului C.D.Ş. posibilitatea înregistrării în evidenţele contabile ale SC L.P. SRL Constanţa a unor facturi fiscale cu aparenţă de legalitate şi, implicit, a evidenţierii unor cheltuieli fictive.
În acest context, s-a apreciat ca fiind necesară verificarea concordanţei dintre datele înscrise în respectivele facturi fiscale şi realitatea faptelor comerciale consemnate, aspect care a fost analizat de către specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din data de 19 noiembrie 2010.
Astfel, deşi în conţinutul raportului de constatare a fost demonstrată împrejurarea că, în realitate, operaţiunile comerciale derulate între SC L.P. SRL Constanţa şi SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, ambele având calitatea atât de client, cât şi de furnizor, sunt nereale şi că, în mod concret, între cele două societăţi nu au avut loc livrări de mărfuri şi nici încasări sau plăţi de sume de bani, specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa a apreciat că SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a cauzat, la rândul său, un prejudiciu bugetului consolidat al statului, prin neînregistrarea în evidenţele contabile a veniturilor realizate ca urmare a livrărilor de mărfuri către SC L.P. SRL Constanţa, prejudiciu ce a fost stabilit la nivelul sumei de 2.261.462 lei (593.303 euro), din care suma de 1.227.651 lei cu titlu de T.V.A. şi suma de 1.033.811 lei cu titlu de impozit pe profit.
Aşa cum s-a mai arătat în cele ce preced, din materialul de urmărire penală administrat în cauză, a rezultat, însă, faptul că, în raporturile comerciale derulate cu SC L.P. SRL Constanţa în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a avut, în realitate, doar rolul de furnizor de documente de provenienţă a mărfii, cu atât mai mult cu cât între cele două societăţi comerciale nu au existat instrumente de plată, nici în numerar şi nici bancare, privind decontarea, totală sau parţială, a contravalorii produselor cerealiere pretins livrate şi, respectiv, achiziţionate.
În consecinţă, în sarcina inculpatului N.I., în calitate de administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, nu a putut fi reţinută săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ci a complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală comisă de către inculpatul C.D.Ş., în modalitatea evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi a înregistrării de operaţiuni fictive, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005.
Or, în speţă, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că, în realitate, SC L.P. SRL Constanţa nu a achiziţionat cereale, îngrăşăminte chimice şi ulei brut de soia de la furnizorul SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea şi nici nu a livrat mărfuri către această societate comercială, context în care toate cheltuielile aferente acestor operaţiuni comerciale fictive, înregistrate în evidenţele contabile ale persoanei juridice reprezentate de inculpatul C.D.Ş., sunt nereale.
Ca atare, activitatea infracţională derulată de către inculpatul N.I., constând în întocmirea fictivă de facturi fiscale de livrare de marfă către SC L.P. SRL. Constanţa, reprezintă în mod concret acte materiale de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală comisă de către inculpatul C.D.Ş., în calitate de reprezentant al societăţii comerciale beneficiare, prin evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale.
În ceea ce priveşte sediul social al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, declarat în mod fictiv de către inculpatul N.I., în scopul de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale, pe parcursul cercetărilor întreprinse în cauză s-a stabilit faptul că societatea comercială mai sus menţionată s-a înfiinţat şi a fost autorizată să funcţioneze în baza Încheierii din data de 23 ianuarie 2003 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, fiind înmatriculată în registrul comerţului la data de 27 ianuarie 2003 şi având codul unic de înregistrare, atribuit la data de 28 martie 2003.
Iniţial, calitatea de asociat unic şi administrator al acestei societăţi a fost deţinută exclusiv de către numitul S.C.M., domeniul principal de activitate constituindu-l intermedierea în comerţul cu ridicat, iar activitatea principală fiind reprezentată de intermedieri în comerţul cu produse diverse.
Ulterior, capitalul social al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a fost cesionat succesiv către mai multe persoane fizice, care au îndeplinit în decursul timpului şi calitatea de administratori ai societăţii, în final, prin actul adiţional la actele constitutive ale SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea din data de 18 decembrie 2008, înregistrat în evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea în baza Încheierii din data de 23 decembrie 2008, inculpatul N.I. preluând integral părţile sociale ale acestei societăţi, prin cesiune, de la foştii asociaţi şi administratori C.A.A. şi S.F. şi devenind astfel noul asociat unic şi administrator al respectivei persoane juridice.
Cu acelaşi prilej, inculpatul N.I. a declarat reprezentanţilor O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi faptul că societatea va continua să funcţioneze la sediul social din Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, adresă stabilită în baza contractului de închiriere încheiat la data de 03 octombrie 2008 între proprietarul spaţiului, numitul M.I., cu domiciliul în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, şi numitul O.E., fostul administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea din perioada respectivă.
Pe parcursul cercetărilor întreprinse în cauză, urmare sesizării Gărzii Financiare, secţia Vâlcea, din cuprinsul căreia a rezultat că SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea nu a funcţionat la sediul social declarat, aspect constat cu ocazia deplasării comisarilor financiari la adresa respectivă la data de 29 august 2009, au fost solicitate relaţii Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, cu privire la datele de identitate ale persoanelor ce figurează în calitate de proprietari ai imobilului situat în Municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea.
Astfel, din adresa din 19 ianuarie 2010 a Direcţiei Economico - Financiare din cadrul Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea a rezultat faptul că, potrivit evidenţei fiscale, proprietar al imobilului situat la adresa mai sus menţionată este numitul T.M.D., persoană care, audiată fiind la data de 18 ianuarie 2010, a precizat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat la adresa din Municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea în baza unui contract de vânzare - cumpărare încheiat cu părinţii săi la data de 14 martie 2008, dar că nu îi cunoaşte pe reprezentanţii SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea şi nu a încheiat niciodată cu vreunul dintre aceştia vreun contract de închiriere având ca obiect stabilirea sediului respectivei societăţi la această adresă.
Aceleaşi aspecte au rezultat şi în urma audierii numitului B.A., care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat la adresa din Municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, în baza unui contract de vânzare -cumpărare încheiat la data de 22 februarie 1999 cu părinţii martorului T.M.D., şi care, la rândul său, a învederat faptul că nu a închiriat niciodată reprezentanţilor SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea imobilul situat la adresa mai sus menţionată.
Referitor la numitul M.I., persoană înscrisă în calitate de pretins proprietar al imobilului din Municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, potrivit contractului de închiriere depus la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din adresa din data de 19 ianuarie 2010 a Direcţiei Economico - Financiare din cadrul Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea a rezultat faptul că sus-numitul figurează în calitate de proprietar al imobilului situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, potrivit unei numerotări stradale anterioare.
în raport de aceste considerente, a rezultat cu evidenţă faptul că SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat din Municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, iar declaraţiile fictive formulate de către inculpatul N.I. în faţa reprezentanţilor O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la data de 23 decembrie 2008, cu ocazia preluării calităţii de asociat unic şi administrator al societăţii, privind menţinerea sediului acestei persoane juridice la adresa mai sus menţionată, au avut drept unic scop sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale şi, implicit, de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului.
În cuprinsul declaraţiilor formulate pe parcursul urmăririi penale, inculpatul N.I., deţinut în prezent în Penitenciarul Poarta Albă, a negat comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, sens în care a încercat să acrediteze ideea că, deşi a avut calitatea de asociat unic şi administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, nu a derulat în mod concret nici o activitate comercială în numele acestei societăţi şi nu a semnat niciuna dintre facturile fiscale prin care s-a atestat livrarea de bunuri către SC L.P. SRL Constanţa.
Astfel, inculpatul N.I. a arătat faptul că, la sfârşitul anului 2008, la solicitarea numitei C.A.A., pe care o cunoscuse prin intermediul numitului U.V.C., a fost de acord să preia prin cesiune de la aceasta părţile sociale ale SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, pe care urma a le cesiona, la rândul său, unei alte persoane fizice, după trecerea unei perioade de timp de circa o săptămână de zile din momentul primei cesiuni.
În acest scop, inculpatul N.I., însoţit de numita C.A.A. şi de inculpatul C.D.Ş., s-a deplasat din Constanţa în Municipiul Râmnicu Vâlcea, la sediul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, unde, în cunoştinţă de cauză şi în schimbul sumei de 500 euro, remise de către inculpatul C.D.Ş., a semnat mai multe înscrisuri, în baza cărora a preluat calitatea de asociat unic şi administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, societate care, anterior, fusese administrată de către sus-numita.
Ulterior îndeplinirii acestor formalităţi legale, inculpatul N.I. a susţinut că nu a efectuat în mod concret nici un act de administrare a societăţii pe care o preluase în calitate de administrator şi că nu a semnat niciuna dintre facturile fiscale emise către SC L.P. SRL Constanţa, declarând că nu a avut cunoştinţă despre activitatea comercială derulată în numele acestei societăţi, despre sediul social al acesteia sau despre modalitatea de organizare a evidenţei contabile, iar documentele constitutive ale societăţii şi ştampila acesteia rămânând în posesia numitei C.A.A.
Pe parcursul cercetărilor întreprinse în cauză, nu a fost posibilă efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice, în vederea determinării autorului grafic al semnăturilor depuse în conţinutul facturilor fiscale emise de către SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea către SC L.P. SRL Constanţa, întrucât la dosarul cauzei au fost identificate doar copii ale respectivelor înscrisuri, care nu oferă suficiente elemente, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, pentru analizarea caracteristicilor specifice scrisului olograf.
Cu toate acestea, având în vedere materialul de urmărire penală administrat în cauză, s-a constatat faptul că argumentele invocate în apărare de către inculpatul N.I. nu sunt de natură a determina exonerarea sa de răspundere penală, ci, dimpotrivă, demonstrează în mod elocvent ajutorul deliberat pe care acesta i l-a acordat inculpatului C.D.Ş., în scopul de a crea o aparenţă de legalitate înscrisurilor utilizate în activitatea SC L.P. SRL Constanţa şi, implicit, de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, prin înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni comerciale fictive.
În acest sens, atitudinea de pasivitate şi total dezinteres, adoptată de către incupatul N.I., ulterior preluării calităţii de administrator la SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, denotă acceptarea implicită de către acesta a implicării persoanei juridice pe care o reprezenta în derularea unor activităţi comerciale frauduloase de către persoanele fizice cărora le încredinţase, potrivit propriilor sale afirmaţii, toate documentele constitutive ale respectivei societăţi comerciale, inculpatul fiind, chiar şi în aceste condiţii, unica persoană responsabilă de organizarea şi întocmirea evidenţei contabile a societăţii al cărei administrator legal şi statutar era, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată.
De altfel, în cursul judecăţii, deşi nu a dorit a da declaraţii, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele comise, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen..
Din conţinutul sentinţei penale mai sus menţionate, ataşate în copie prezentului dosar penal (vol. II filele 116 - 128 dup), a rezultat că în sarcina inculpatului N.I., s-a reţinut faptul că, în perioada 27 decembrie 2007 - 27 iunie 2008, acţionând în calitate de administrator al SC D.I. SRL Constanţa, a achiziţionat motorină în regim de scutire de la plata accizelor aferente, cu scopul aparent de a o utiliza drept combustibil naval, dar, în realitate, a schimbat destinaţia respectivului produs, pe care l-a comercializat în interes personal pe piaţa internă, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul consolidat al statului a obligaţiilor fiscale în cuantum de 2.653.628 lei.
Deşi, pe parcursul judecării cauzei mai sus menţionate, inculpatul N.I. a negat, în mod similar, comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând că nu a efectuat operaţiunile de achiziţie de produse energetice în regim de scutire de la plata accizelor ce formau obiectul dosarului şi că nu a înstrăinat pe piaţa internă respectivele produse, instanţa de judecată a înlăturat apărările inculpatului şi a reţinut vinovăţia acestuia, având în vedere împrejurarea că sus-numitul a confirmat atât preluarea părţilor sociale ale SC D.I. SRL Constanţa, cât şi preluarea calităţii de administrator al acestei societăţi, context în care îi incumbau toate atribuţiile specifice unei astfel de funcţii, referitoare la organizarea şi conducerea activităţii de evidenţă contabilă a societăţii.
De asemenea,tribunalul a avut în vedere contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, rolul avut în activitatea infracţională, conduita procesuală, întinderea prejudiciului creat, ce conferă faptelor comise un grad ridicat d pericol social, caracterul organizat al activităţii infracţionale, desprins din numărul ridicat al participanţilor, numărul societăţilor comerciale implicate, caracterul de durată şi deosebit de complex al operaţiunilor comerciale, instrumentele folosite şi mecanismul de lucru, reprezentat de utilizarea unor mijloace frauduloase.
De asemenea, s-a avut în vedere că în cursul procesului penal inculpaţii nu au manifestat o atitudine sinceră, exceptând poziţia de recunoaştere exprimată în faza de judecată de inculpatul N.I., poziţia ambilor inculpaţi fiind însă una cooperantă, fără a se încerca tergiversarea cauzei şi stânjenirea aflării adevărului, motivele invocate în scopul exonerării de răspundere penală sau minimalizării contribuţiei infracţionale nefiind însă susţinute de probele administrate.
Totodată, în aprecierea atitudinii procesuale, s-a avut în vedere că inculpaţii nu au manifestat eforturi în vederea recuperării prejudiciului, aspect ce susţine încă o dată cele arătate mai sus, fiecare din inculpaţi încercând a se deroba de orice răspundere, deşi probele administrate dovedesc faptul că aceştia au acţionat în mod organizat, alături de alte persoane, concertat, cu premeditare, beneficiind de experienţa acumulată cu ocazia administrării altor societăţi comerciale.
În acelaşi timp, au fost fi avute în vedere şi circumstanţele personale specifice fiecărui inculpat, de natură a ajuta la stabilirea pedepsei şi modalităţii de executare, instanţa urmând a se orienta însă către aplicarea unor sancţiuni cu închisoare, cu executare în regim de detenţie, numai astfel putându-se da eficienţă prevederilor art. 52 C. pen., în raport cu amploarea unui fenomen infracţional, în plină recrudescenţă, cu efecte din cele mai nefaste în plan economic şi social, asupra onestităţii mediului de afaceri şi raporturilor juridice fiscale.
În soluţionarea laturii civile a procesului penal, tribunalul a constatat că pe parcursului urmăririi penale, prin adresa din 11 mai 2012 (vol. 13 dup, filele 3-4), iar mai apoi prin cererea depusă în cursul judecăţii, A.N.A.F., în calitate de reprezentant al statului român, prin D.G.F.P. Constanţa, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 23.091.633 lei, sumă reprezentând prejudiciul produs în cauza ce îl priveşte pe inculpatul C.D.Ş., astfel cum a fost determinat prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică contabilă, întocmit la data de 19 noiembrie 2010 de către specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa.
În cuprinsul aceleiaşi adrese, reprezentanţii D.G.F.P. Constanţa au precizat şi faptul că, prin sentinţa civilă nr. 382 din data de 17 mai 2010 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 4492/118/2010, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC L.P. SRL Constanţa, reprezentanţii organului fiscal teritorial înscriindu-se la masa credală cu suma de 15.734.803 lei.
Pe parcursul derulării procedurii insolvenţei, reprezentanţii D.G.F.P. Constanţa au solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a inculpatului C.D.Ş., în calitate de administrator al SC L.P. SRL Constanţa, cerere care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 3051 din data de 18 aprilie 2011 a judecătorului sindic, această hotărâre judecătorească fiind comunicată organului de executare din cadrul A.F.P. Constanţa şi fiind înscrisă în cazierul fiscal al societăţii.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 922 din data de 12 martie 2012 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Constanţa, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea SC L.P. SRL Constanţa, hotărârea judecătorească fiind publicată în Buletinul Procedurilor de insolvenţă din data de 28 martie 2012.
Aşa cum s-a mai arătat în cele ce preced, în cauză nu se poate reţine sub forma unui prejudiciu imputabil inculpaţilor întreaga sumă solicitată prin cererea de constituire ca parte civilă, motiv pentru care o astfel de solicitare urmează a fi admisă numai în parte.
Astfel cum s-a precizat în cuprinsul raportului de constatare contabilă întocmit la data de 19 noiembrie 2010, specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa a stabilit şi faptul că în evidenţele contabile ale SC L.P. SRL Constanţa nu au fost înregistrate 3 (trei) borderouri de achiziţie cereale de la producători particulari, întocmite la datele de 01 iulie 2009, 02 iulie 2009 şi 05 iulie 2009, prin care se atesta achiziţionarea de produse cerealiere de la persoanele fizice A.F.C. şi E.A., în valoare totală de 2.440.000 lei.
În consecinţă, s-a apreciat că marfa achiziţionată în baza celor trei borderouri mai sus menţionate, care nu a fost regăsită faptic în stocul societăţii şi pentru care nu au fost identificate documente de livrare, ar fi fost în realitate vândută fără a fi întocmite documente justificative în acest sens, iar veniturile realizate de către SC L.P. SRL. Constanţa în urma valorificării respectivelor produse nu ar fi fost evidenţiate în contabilitatea societăţii, modalitate în care s-ar fi produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantumde 854.000 lei, reprezentând echivalentul a 201.467 euro, din care T.V.A. în sumă de 463.000 lei şi impozit pe profit în sumă de 390.400 lei.
Cu toate acestea, aşa cum rezultă cu certitudine din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, în sarcina inculpatului C.D.Ş. nu poate fi reţinută producerea prejudiciului mai sus menţionat, întrucât SC L.P. SRL Constanţa nu a efectuat în realitate achiziţii de cereale de la producătorii particulari, iar toate borderourile de achiziţie prezentate instituţiilor bancare au fost completate integral cu date false, scopul întocmirii şi utilizării acestora constituindu-1 exclusiv justificarea aparent licită a retragerii de sume de bani în numerar din conturile bancare ale societăţii.
Pe cale de consecinţă, nu se poate presupune că SC L.P. SRL Constanţa ar fi obţinut venituri ca urmare a valorificării fără documente justificative a mărfurilor achiziţionate de la cele două persoane fizice, borderourile prin care se atestă achiziţia respectivelor produse având un conţinut fals şi, implicit, aceste mărfuri neintrând în mod concret în patrimoniul societăţii.
În al doilea rând, în evaluarea întregului prejudiciu, trebuie avut în vedere şi aspectele reţinute în cuprinsul sesizării penale nr. 670.180 din data de 28 august 2009, formulate de către reprezentanţii Gărzii Financiare, secţia Vâlcea, prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul N.I., în calitate de administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În acest sens, s-a învederat faptul că, la data de 28 decembrie 2008, o dată cu preluarea calităţii de asociat unic şi administrator al SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, inculpatul N.I. a formulat declaraţii false, cu privire la sediul social al acestei persoane juridice, în scopul de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale, iar, ulterior, în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii veniturile obţinute în urma livrării către SC L.P. SRL Constanţa a unor mărfuri (sub formă de cereale, îngrăşăminte chimice, ulei brut de soia etc), în baza unui număr de 28 facturi fiscale, în valoare totală de 7.688.971,69 lei, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul general consolidat al statului a unor obligaţii fiscale în cuantum total de 2.261.462,26 lei, din care T.V.A. în sumă de 1.227.630,94 lei şi impozit pe profit în sumă de 1.033.81 1,31 lei.
Din materialul de urmărire penală adminisjrat în cauză, a rezultat, însă, faptul că, în raporturile comerciale derulate cu SC L.P. SRL Constanţa în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a avut, în realitate, doar rolul de furnizor de documente de provenienţă a mărfii, cu atât mai mult cu cât între cele două societăţi comerciale nu au existat instrumente de plată, nici în numerar şi nici bancare, privind decontarea, totală sau parţială, a contravalorii produselor cerealiere pretins livrate şi, respectiv, achiziţionate.
De asemenea, s-a stabilit şi faptul că modalitatea concretă în care s-a produs prejudiciul în dauna bugetului generai consolidat al statului nu a fost reprezentată de omisiunea evidenţierii în contabilitate a veniturilor realizate de către persoana juridică furnizoare de marfă SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, ci de înregistrarea de cheltuieli nereale de către beneficiarul mărfii SC L.P. SRL Constanţa, societate care, în această modalitate, a urmărit şi reuşit să creeze aparenţa de legalitate a aprovizionării cu cereale.
În consecinţă, prin rechizitoriu, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul N.I. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, faptele comise de acesta constituind complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de către inculpatul C.D.Ş., în modalitatea evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi a înregistrării de operaţiuni fictive, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005.
În aceste împrejurări, nici prejudiciul distinct ce a fost reţinut în sarcina inculpatului N.I., prin raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală, în cuantum de 2.261.462,26 lei, din care T.V.A. în sumă de 1.227.630,94 lei şi impozit pe profit în sumă de 1.033.811,31 lei, nu au putut forma obiect de reparaţie în prezenta cauză, inculpatul nefiind trimis în judecată ca autor al infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, comisă în numele SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea.
În rezolvarea acţiuni civile, tribunalul a avut, în vedere că, în raport de ansamblul activităţii infracţionale, contribuţia fiecărui inculpat la prejudicierea bugetului consolidat al statului nu poate fi particularizată, chiar dacă aceştia au exercitat atribuţii şi roluri distincte, în cadrul anumitor operaţiuni acţionând într-o compunere diferită şi chiar în perioade deosebite de timp.
Ca şi în cazul altor situaţii aflate pe rolul organelor judiciare, în imputabilitatea întregului prejudiciu, instanţa a constatat ca esenţială voinţa comună a inculpaţilor 'de a conlucra în vederea atingerii aceluiaşi obiectiv, constând în obţinerea de beneficii de pe urma neînregistrării contabile a veniturilor realizate de persoana juridică, fiind irelevant că unii dintre aceştia au obţinut beneficii mai mari comparativ cu ceilalţi sau că au deţinut un rol mai redus ori numai formal în cadrul firmei respective.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că în privinţa inculpaţilor sunt aplicabile dispoziţiile art. 1003 C. civ. anterior, potrivit cărora când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire. în acelaşi sens, sunt şi prevederile art. 1382 din noul C. civ., care dispun că „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat".
Pe de altă parte, în rezolvarea aceleiaşi acţiuni civile, tribunalul a apreciat că părţii civile, în cadrul prezentului proces penal, nu i se pot acorda majorări de întârziere, ci doar dobânzi legale, numai o astfel de creanţă accesorie constituind „folosul de care partea civilă a fost lipsită", în sensul art. 14 alin. (4) C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 119 alin. (1) C. proc. fisc., pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Potrivit art. 120 alin. (1) C. proc. fisc., dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar potrivit art. 1201 alin. (1) din acelaşi cod, plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.
După cum rezultă din conţinutul alin. (1) al art. 119 C. proc. fisc., aceste creanţe accesorii sancţionează conduita rău platnică a titularului obligaţiei fiscale, ele fiind datorate numai de către debitorul raportului juridic fiscal.
Astfel, articolele mai sus menţionate sunt cuprinse în capitolul III, intitulat „Majorări de întârziere", din titlul VIII al C. proc. fisc., intitulat „Colectarea creanţelor fiscale".
Întrucât aceste texte de lege constituie sediul materiei, debitor al obligaţiei de plată nu poate fi decât persoana juridică în numele căreia a fost desfăşurată activitatea comercială generatoare de obligaţii fiscale principale, persoana fizică faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată penală neputând avea o astfel de calitate.
În acest sens, art. 1 alin. (1) C. proc. fisc. prevede că dispoziţiile sale reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de C. fisc..
În definirea noţiunii de parte a raportului juridic fiscal, art. 17 C. proc. fisc., intitulat „Subiectele raportului juridic fiscal", prevede că subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.
Potrivit alin. (2) al art. 17 C. proc. fisc., „contribuabilul" este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.
Prin urmare, în speţă, debitor al obligaţiei de plată nu poate fi decât persoana juridică titulară a activităţii economice generatoare de obligaţii fiscale principale, iar nu persoana fizică faţă de care urmează a fi angajată răspunderea penală, aceasta din urmă datorând numai echivalentul bănesc al prejudiciului adus bugetului de stat, potrivit art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.
Această concluzie a rezultat şi din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 16 C. proc. fisc., intitulat „Conţinutul raportului de drept procedural fiscal", potrivit cărora raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.
Drept urmare, părţile din raportul de drept procedural fiscal nu pot fi decât cele din raportul juridic fiscal.
În aceste împrejurări, creanţei pe care inculpatul o datorează în cadrul procesului penal nu-i pot fi aplicabile dispoziţiile C. proc. fisc., implicit şi cele ale art. 22 lit. d) (care prevăd acordarea de dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat), întrucât, potrivit art. 21 alin. (1) din acelaşi cod, creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
Aşa fiind, se poate conchide că în cadrul unui proces penal inculpatului nu îi incumbă obligaţia de plată a creanţelor fiscale accesorii, cu atât mai mult cu cât acesta nu este inclus nici în categoria persoanelor a căror răspundere urmează a fi angajată, în cazul în care obligaţia fiscală nu a fost îndeplinită de către debitorul principal.
În rândul acestor persoane, se numără, potrivit alin. (2) al art. 25 C. proc. fisc., moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor, cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz, persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment, persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată, persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia, precum şi alte persoane, în condiţiile legii.
Dintr-o a doua perspectivă, articolul 110 alin. (2) C. proc. fisc., prevede că, în exercitarea acţiunilor ce au ca scop stingerea creanţelor fiscale, procesul de colectare a creanţelor fiscale se realizează în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz.
Alin. (3) al textului de lege defineşte „titlul de creanţă" fiscală ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii.
Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declaraţia fiscală; c) decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii; d) declaraţia vamală; e) decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.
În cazul unui proces penal, un astfel de titlu nu poate fi decât hotărârea judecătorească definitivă, prin care se constată existenţa faptei, vinovăţia inculpatului şi întinderea prejudiciului, acesta marcând exigibilitatea sumei datorate cu titlu de reparaţie, funcţie de care se poate aprecia asupra întinderii creanţelor accesorii, în caz de neplată, cu prilejul executării silite.
Numai din acest moment se poate discuta despre posibilitatea perceperii creanţelor accesorii, a căror întindere urmează a fi stabilită de către organele de executare fiscală, obligaţia stabilită în sarcina inculpatului neputând genera majorări de întârziere mai devreme de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În atare împrejurări, obligaţia ce are ca obiect o sumă de bani, datorată cu titlu de reparaţie în temeiul răspunderii civile delictuale, nu poate genera dobânzi şi penalităţi de întârziere, în condiţiile C. proc. fisc., ci dobânzi legale aferente, datorate începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării efective a debitului, conform art. 1088 şi art. 1079 C. civ. anterior (în acest sens, a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1751/2005 în T.T., A.S., N.C., „C. pen. şi legile speciale", Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, pagina 791).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa şi inculpaţii N.I. şi C.D.Ş.
D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanta a criticat schimbarea încadrării juridice date faptelor comise de inculpatul N.I., respectiv reţinerea în sarcina inculpatului a disp. art. 37 lit. b) C. pen. privind recidiva postexecutorie şi nu a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie.
Inculpatul C.D.Ş. a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, întrucât acesta era un simplu executant în cadrul societăţii, deţinea formal calitatea de administrator, nu ţinea evidenţa contabilă a societăţii, care era în sarcina numiţilor C.R.M. şi C.M.M.
Inculpatul N.I. a declarat că îşi retrage apelul formulat în cauză.
Partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanta a solicitat acordarea cu titlu de despăgubiri a întregii sume cu care s-a constituit partea civilă, respectiv 23.091.633 lei, precum şi a accesoriilor prevăzute de legislaţia fiscală.
Prin Decizia penală nr. 97/P din 10 iulie 2013 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind şi pe intimatul inculpat N.I. în baza art. 369 C. proc. pen. a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.I. - din mun. Medgidia, jud. Constanţa, deţinut în Penitenciarul Poarta Albă.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul C.D.Ş. şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P.
În baza aii 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 77 din 11 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6682/118/2012.
În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea aii 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului N.I. prin prezenta decizie cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de aii 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, aplicată inculpatului de prima instanţă pentru infracţiunea prev. de aii 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea aii 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., în final inculpatul N.l. executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de aii 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în dreptul de a fi asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că inculpatul N.I. şi-a retras apelul formulat împotriva sentinţei penale nr. 77 din 11 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6682/118/2012. Potrivit art. 369 C. proc. pen, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, până la închiderea dezbaterilor, personal sau prin mandatar.
Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 369 C. proc. pen., astfel că, ţinând seama de manifestarea de voinţă a apelantului - inculpat în baza textului de lege enunţat s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul N.I. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 11 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6682/118/2012.
În apelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanta, curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. prroc. pen. privind starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul N.I.. Inculpatul N.I. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 26 C. pen, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, iar infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 la data de 23 decembrie 2008.
Prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa inculpatul N.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni concurente de furt calificat, fiind arestat preventiv la data de 29 mai 1998 şi liberat condiţionat la data de 12 mai 2004 cu un rest neexecutat de pedeapsă de 1.477 zile închisoare. Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1293 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 640/P/2009 din data de 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, inculpatul N.I. a fost condamnat, în stare de recidivă postcondamnatorie, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 61 C. pen., instanţa a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de 1477 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa, precum şi contopirea acestui rest cu pedepsele de câte 1 an şi 6 luni aplicate prin hotărârea mai sus menţionată, stabilindu-se ca în final inculpatul N.I. să execute în regim de detenţie pedeapsa cea mai grea de 1.477 zile. Inculpatul a început executarea acestei pedepse la data de 09 noiembrie 2009, aflându-se şi în prezent executarea acestei pedepse.
Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Astfel, starea de recidivă postcondamnatorie presupune ca infracţiunea ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii să fie săvârşită înainte ca pedeapsa anterioară să nu fie considerată executată.
Infracţiunile din prezenta cauză au fost comise începând cu luna decembrie 2008, dată la care pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului N.I. prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa era considerată executată, în condiţiile în care inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 12 mai 2004 cu un rest neexecutat de pedeapsă de 1.477 zile închisoare, adică 4 ani şi 17 zile.
În condiţiile în care în data de 29 mai 2008 pedeapsa de 10 ani închisoare era considerată executată, nu se mai poate reţine incidenţa stării de recidivă postcondamnatore pentru infracţiunile din prezenta cauză, săvârşite începând cu luna decembrie 2008.
Aşa cum a arătat şi prima instanţă, nu prezintă relevantă pentru stabilirea stării de recidivă pedeapsa aplicată inculpatului N.I. prin sentinţa penală nr. 1293 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, chiar dacă prin această hotărâre s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 1.477 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa.
Prin sentinţa penală nr. 1293 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa a fost stabilită o pedeapsă distinctă de cea aplicată prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa. Deşi pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 1293 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa a inclus în operaţiunea de contopire restul de 1.477 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare, această operaţiune tehnico-juridică de aplicare a dispoziţiilor art. 61 C. pen. nu determină a aprecia că pedeapsa de 10 ani închisoare nu este considerată executată în raport de faptele din prezenta cauză.
Comiterea unei infracţiuni anterior considerării ca executată a unei pedepse, urmată de aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. privind revocarea liberării condiţionate, nu poate fi extrapolată unor infracţiunii viitoare, comise după ce pedeapsa anterioară era considerată executată, întrucât situaţia fiecărei infracţiuni şi incidenţa fiecărei instituţii de drept substanţial se realizează în mod individual.
Includerea unei rest rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, în condiţiile art. 61 C. pen., într-o pedeapsă nouă, rezultată dintr-o operaţiune de contopire cu pedeapsa aplicată pentru o nouă infracţiune, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, nu înseamnă că vechea pedeapsă din care provine restul rămas neexecutat va fi considerată executată la data când pedeapsa actuală care include restul rămas neexecutat va fi considerată executată. Cu alte cuvinte, în accepţiunea procurorului, pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului N.I. prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa ar trebui considerată executată la momentul în care se va considera executată pedeapsa de 1.477 zile închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1293 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, însă această opinie nu ţine seama de faptul că pedeapsa de 1.477 zile închisoare este o pedeapsă distinctă de cea aplicată prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa. Chiar dacă pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală nr. 1293 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa coincide ca durată cu restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului N.I. prin sentinţa penală nr. 241 din 24 mai 1999 a Tribunalului Constanţa, acest fapt este determinat de împrejurarea că restul rămas neexecutat este mai mare decât pedepsele stabilite pentru infracţiunile ce au făcut obiectul respectivei cauze, dar nu semnifică faptul că inculpatul N.I. executa chiar partea din pedeapsa de 10 ani închisoare rămasă neexecutată, ci o nouă pedeapsă rezultantă.
Totodată, curtea a constatat că în mod corect tribunalul a stabilit că inculpatul N.I. a comis infracţiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, critica procurorului fiind neîntemeiată.
De asemenea, curtea din oficiu a constatat că inculpatul N.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) Iit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 alin. (1) Iit. b) C. pen., însă prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 9 alin. (1) Iit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 alin. (1) Iit. b) C. pen., deci pentru o altă formă de participaţie penală decât cea din actul de sesizare a instanţei. Eroarea primei instanţe se regăseşte doar în dispozitivul hotărârii, întrucât în considerente se reţine în mod corect că inculpatul N.I. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) Iit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005. Această contradicţie din hotărârea primei instanţe este urmarea unei erori de menţionare în dispozitiv a corectei încadrări juridice a faptei, iar nu a unei intenţii a primei instanţe de a schimba încadrarea juridică, aspect ce rezultă cu prisosinţă din argumentele expuse în considerentele hotărârii.
Având în vedere această neregularitate, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului N.I. conform corectei încadrări a faptei, reţinută atât în actul de sesizare a instanţei, cât şi în considerentele hotărârii primei instanţe, respectiv infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., cu menţinerea cuantumului pedepselor stabilite de prima instanţă.
Menţionarea greşită a încadrării juridice în dispozitivul hotărârii nu poate fi asimilată unei erori materiale, întrucât aceasta vizează doar cazuri în care se constată erori privind menţionarea numelui sau calităţii părţilor, erori de calcul sau erori materiale care nu ţin de judecata cauzei, cum este cazul în speţă.
În apelul inculpatului C.D.Ş., curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului C.D.Ş., fiind îndeplinite condiţiile pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Prima instanţă a analizat în mod detaliat starea de fapt ce conturează cu certitudine vinovăţia inculpatului C.D.Ş. în săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005. în cazul fiecărei infracţiuni prima instanţă a indicat pe larg modalitatea în care a acţionat inculpatul, precum şi mijloacele de probă care au condus la stabilirea cu certitudine a vinovăţiei inculpatului.
Curtea a constatat că inculpatul C.D.Ş. a devenit asociat unic şi administrator al societăţii ai SC L.P. SRL Constanţa în baza Hotărârii nr. 1/2008 din data de 10 aprilie 2008. Aceste modificări în structura societăţii au fost înregistrate în evidenţele Registrul Comerţului în baza Încheierii din 17 aprilie 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa. Cu acelaşi prilej s-a înregistrat schimbarea sediului societăţii în Constanţa, aleea Viitorului nr. 8, în baza contractului de închiriere încheiat la data de 16 octombrie 2007 între inculpatul C.D.Ş., în calitate de chiriaş şi numita C.A.A., în calitate de proprietar.
Prin Hotărârea din data de 21 iulie 2008, emisă de inculpatul C.D.Ş. în calitate de asociatul unic al SC L.P. SRL Constanţa, s-a decis o nouă schimbare a sediului social al societăţii la adresa din Constanţa, Piaţa Agroalimentară, în baza contractului de închiriere din 30 iunie 2008 încheiat cu SC E. SRL Constanţa. Martora M.A.G., reprezentant al administratorului SC E. SRL Constanţa, a declarat că la data de 30 iunie 2008 a încheiat cu SC L.P. SRL Constanţa contractul şi contractul de locaţiune servicii, ambele contracte fiind semnate din partea locatarului de către inculpatul C.D.Ş., care a achitat în avans şi chiria aferentă utilizării pentru o perioadă de 3 luni a spaţiului comercial, situat în incinta Pieţei Agroalimentare Abator. A mai declarat martora că inculpatul nu s-a prezentat pentru a prelua spaţiul închiriat, astfel că societatea comercială nu a desfăşurat nicio activitatea comercială în spaţiul respectiv.
Contextul în care au fost încheiate contractele de închiriere pentru locaţiile situate în Constanţa, în incinta Pieţei Agroalimentare Abator, dar şi înregistrarea acestor modificări la registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa atestată implicarea efectivă a inculpatului C.D.Ş. în activitatea SC L.P. SRL Constanţa şi faptul că acesta nu era străin de scopul în care este folosită societatea comercială.
În acelaşi sens sunt şi demersurile efectuate de inculpat, în calitate de reprezentant al SC L.P. SRL Constanţa, în cadrul procedurilor judiciare vizând dizolvarea societăţii, la cererea D.G.F.P. Constanţa, radierea din Registrul Comerţului a menţiunii privind desemnarea unui lichidator pentru societate, din care rezultă interesul inculpatului în menţinerea ca persoană juridică a societăţii şi rolul său efectiv în funcţionarea acesteia, chiar dacă alături sau la influenţa altor persoane, a căror implicarea este recunoscută şi de prima instanţă şi este atestată de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, începând cu data de 17 aprilie 2008 inculpatul C.D.Ş. a deţinut calitatea de asociat unic şi de administrator al SC L.P. SRL Constanţa, acestuia revenindu-i răspunderea pentru organizarea activităţii contabile, conform art. 10 alin. (1) din legea nr. 82/1991. Indiferent de faptul că inculpatul acţiona alături de alte persoane care beneficiau de pe urma activităţilor ilicite derulate prin intermediul SC L.P. SRL Constanţa ori că era chiar un executant al dispoziţiilor altor persoane, acesta este răspunzător de modalitatea în care a fost organizată activitatea contabilă, nefiind niciun element care să susţină că inculpatul nu avea reprezentarea exactă a activităţii infracţionale derulate în mod conştient, voluntar.
Activitatea SC L.P. SRL Constanţa a făcut obiectul analizei în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă întocmit de specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, care a avut la dispoziţie procesele-verbale de control şi rapoartele întocmite de către reprezentanţii Gărzii Financiare, secţia Constanţa la data de 18 ianuarie 2010 şi ai D.G.F.P. Constanţa la datele de 20 decembrie 2009 şi 19 aprilie 2010, facturile fiscale şi borderourile de achiziţie cereale întocmite de către SC L.P. SRL Constanţa în perioada de referinţă, extrasele de cont aferente operaţiunile financiare derulate de societate în aceeaşi perioadă, deconturile de T.V.A. şi declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul consolidat al statului, depuse de către reprezentanţii societăţii la organele fiscale, documentele de evidenţă contabilă, prezentate de martora C.M.M., care a organizat şi condus evidenţa financiar - contabilă a SC L.P. SRL Constanţa în perioada februarie - iunie 2009.
S-a constatat că SC L.P. SRL Constanţa C. a efectuat achiziţii şi livrări de mărfuri, în principal produse cerealiere, activitatea de achiziţie fiind realizată, în cea mai mare parte, pe bază de borderouri de achiziţie cereale de la producători agricoli particulari, respectiv persoane fizice, de la care societatea s-a aprovizionat scriptic cu cantitatea totală de 89.621,10 tone cereale, în valoare totală de 59.999.397 lei, precum şi pe bază de facturi fiscale emise de SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, de la care SC L.P. SRL Constanţa s-a aprovizionat cu diferite cantităţi de cereale, îngrăşăminte chimice şi ulei brut de soia, în valoare totală de 7.689.381,59 lei. De asemenea, societatea a livrat de mărfuri către 6 societăţi comerciale, pe bază de facturi fiscale emise în intervalul decembrie 2008 - iunie 2009, în valoare totală de 81.471.376,29 lei, incluzând T.V.A., contravaloarea mărfurilor vândute efectiv, precum şi anumite sume de bani achitate în avans de către clienţi, respectiv suma totală de 86.471.376,29 lei, fiind încasată în conturile de disponibil ale SC L.P. SRL Constanţa, deschise la SC R.B. SA, Sucursala Constanţa, B.R.D. - G.S.G., Sucursala Constanţa şi SC U.T.B. SA, Sucursala Constanţa.
SC L.P. SRL Constanţa a avut relaţii comerciale cu şase societăţi comerciale, acestea fiind evidenţiate în evidenţele contabile, cu excepţia achiziţiilor efectuate în lunile decembrie 2008 şi februarie 2009 de la SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, în baza a 4 facturi fiscale în valoare totală de 107.122,61 lei, precum şi a achiziţiilor efectuate în luna iulie 2009 de la două persoane fizice, pe bază de borderouri, în valoare totală de 2.440.000 lei. Din cele 6 societăţi comerciale cinci au avut calitatea de beneficiar al unor produse livrate de SC L.P. SRL Constanţa, în timp cea de-a şasea - SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a avut calitatea atât de beneficiar, cât şi de furnizor de produse pentru SC L.P. SRL Constanţa.
S-a constatat că SC L.P. SRL Constanţa a evidenţiat în contabilitate efectuarea de cheltuieli în valoare totală de 81.471.376,29, reprezentând plăţi către numeroase persoane fizice, de la care au fost achiziţionate cereale pe bază de borderouri de achiziţie, în valoare totală de 59.999.397 lei, precum şi plăţi către unicul furnizor persoană juridică, respectiv SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, în valoare totală de 7.689.381,59 lei, pentru celelalte cheltuieli nefiind identificate documente justificative, însă toate aceste cheltuieli înregistrate sunt fictive, cum corect a reţinut prima instanţă.
Caracterul fictiv al datelor înscrise în borderourile de achiziţie de cereale este susţinut şi de verificările pretinşilor vânzători de produse cerealiere, din care reiese că respectivele persoane fizice nu deţin în proprietate suprafeţe de teren agricol şi nu au obţinut recolte de cereale corespunzătoare cantităţilor menţionate în borderouri.
Totodată, caracterul fictiv al operaţiunilor comerciale derulate între SC L.P. SRL Constanţa şi SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a fost dovedit prin chiar declaraţiile inculpaţilor C.D.Ş. şi N.I., care a recunoscut că nu a existat o relaţie comercială reală între cele două societăţi comerciale.
Caracterul fictiv al operaţiunilor comerciale a fost dovedit şi de aspectele subliniate de prima instanţă - decontarea contravalorii tuturor produselor achiziţionate şi a celor livrate în raporturile comerciale dintre SC L.P. SRL Constanţa şi SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea s-a realizat exclusiv în numerar, folosirea dispoziţii de încasare şi plată care au fost anulate în cursul aceleiaşi zile, acestea nefiind însoţite şi de documente justificative, înscrierea în cele 28 de facturi emise de SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea a unor date nereale privind identitatea delegatului.
În condiţiile înregistrării unor cheltuieli nereale în contabilitatea societăţii, întemeiat s-a apreciat că înregistrarea cheltuielilor fictive în valoare totală de 81.471.376 lei, reprezentând plăţi pretins efectuate către persoanele fizice menţionate în borderourile de achiziţii cereale şi achitarea contravalorii facturilor emise de SC S.I.E. SRL Râmnicu Vâlcea, a fost diminuată baza impozabilă, ceea ce a determinat sustragerea de la plata către bugetul consolidat al statului a obligaţiilor fiscale în cuantum de 14.017.932 lei, cu titlu de impozit pe profit, iar prin înregistrarea facturilor fiscale prin care se atesta în mod fictiv achiziţionarea de bunuri de la SC S.I.E. SRL Constanţa s-a exercitat în mod nelegal dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă acestor operaţiuni, modalitate în care a fost cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.304.725 lei, cu titlu de T.V.A.., fapte care realizează elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005.
Inculpatul C.D.Ş. este persoana care a declarat în mod fictiv că sediul social al SC L.P. SRL Constanţa este stabilit la adresa din Constanţa, Piaţa Agroalimentară, spaţiu comercial, (în baza contractului de închiriere din 30 iunie 2008 încheiat cu SC E. SRL Constanţa), în condiţiile în care nu a preluat în posesie spaţiul respectiv, ci doar a achitat chiria aferentă primelor 3 luni, rezultând că încheierea contractului de închiriere s-a realizat doar pentru a face dovada pretinsului sediu social al societăţii. Pe baza cererii inculpatului C.D.Ş. a fost înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa noul sediu social al societăţii comerciale, locaţie unde organele fiscale nu au putut identifica vreun reprezentant al societăţii comerciale.
Coroborând condiţiile în care a avut loc închirierea spaţiului situat la adresa din Constanţa, Piaţa Agroaimentară Abator, spaţiu comercial cu activitatea comercială ulterioară a SC L.P. SRL Constanţa şi modul în care a fost organizată activitatea contabilă rezultă cu evidenţă că declararea fictivă a sediului s-a realizat în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor fiscale şi a îndeplinirii obligaţiilor fiscale, fiind realizate toate condiţiile cerute de norma incriminatoare - 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 şi pronunţarea unei soluţii de condamnare pentru această infracţiune.
Inculpatul C.D.Ş. a prezentat şi a utilizat în cadrul mai multor unităţi bancare la care SC L.P. SRL Constanţa avea deschise conturi bancare, numeroase documente justificative falsificate, respectiv borderouri de achiziţie cereale de la producători particulari, pentru a putea efectua retrageri de sume de bani în numerar, personal sau prin intermediul martorilor C.M.M. şi C.R.M. În condiţiile în care în cuprinsul borderourilor apar achiziţii de cereale pe care inculpatul C.D.Ş., în calitate de unic reprezentant al societăţii, nu le efectuase, este cert că acesta a cunoscut caracterul fals al înscrisurilor pe care le prezenta funcţionarilor bancari.
Mai mult decât atât, curtea a apreciat că prima instanţă a stabilit întemeiat că sunt realizate elementele constitutive ale celor patru infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului C.D.Ş., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective şi a dispus condamnarea inculpatului.
Inculpatul C.D.Ş. a mai criticat greşita individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate de prima instanţă, solicitând reducerea substanţială a acestora, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, astfel încât să fie posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 81C. pen, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptelor, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Curtea a constatat că inculpatul C.D.Ş. a comis mai multe infracţiuni în perioada decembrie 2008 - iunie 2009, a acţionat împreună cu mai multe persoane, a folosit numeroase înscrisuri falsificate şi a efectuat înregistrări nereale în contabilitate, prin conduita sa determinând producerea unei prejudiciu de peste 22.000.000 lei, astfel că urmarea produsă este una deosebit de importantă, fiind adusă o semnificativă pagubă bugetului de stat. Drept urmare, ţinând seama de modalitatea de comitere a faptelor, de numărul acestora, de perioada infracţională, de scopul urmărit de inculpat - obţinerea de beneficii materiale, de forma de vinovăţie - intenţie directă, de urmările negative produse, faptele inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, care impune o sancţionare proporţională gravităţii acestor fapte.
Din perspectiva persoanei inculpatului s-a constatat că inculpatul C.D.Ş. are studii medii, este căsătorit, are un loc de muncă, nu este căsătorit, nu are antecedente penale, având în aparenţa un mod de viaţă comun, dar care în realitate s-a implicat într-o bogată activitatea infracţională, posibil în conexiune cu alte persoane, specializate în infracţiuni de natură financiară şi fiscală.
În considerarea modului în care a acţionat inculpatul şi a legăturilor sale cu alte persoane, dintre care este cert dovedită relaţia cu inculpatul N.I. (care are numeroase antecedente penale ), a gravităţii faptelor comise, reliefată în special de prejudiciul foarte mare produs, nu sunt date care pot justifica reţinerea unei circumstanţe atenuante judiciare, în condiţiile art. 74 alin. (1) Iit. a) C. pen. De asemenea, inculpatul nu a contribuit nici măcar în mică parte la acoperirea prejudiciului cauzat, nu a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, încercând să transfere răspunderea penală către alte persoane, de aceea nu ar putea fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare în baza art. 74 alin. (1) lit. b), c) C. pen.
Din examinarea circumstanţelor reale de comitere a faptelor, a urmărilor produse, precum şi a persoanei inculpatului, ţinând seama şi de necesitatea aplicării unor pedepse care să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, mai ales în actualul context economico-social caracterizat printr-o recrudescenţă a fenomenului evazionist în domeniul fiscal, curtea a apreciat că se impune menţinerea pedepselor stabilite de prima instanţă inculpatului C.D.Ş., al căror cuantum este de natură să asigure realizarea prevenţiei generale şi speciale.
În apelul părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanta, curtea a constatat că în mod corect a stabilit cuantumul care se impune a fi acordate părţii civile, precum şi faptul că nu se impune acordarea accesoriilor prevăzute de legislaţia fiscală. Diferenţa de 854.001 lei solicită suplimentar de partea civilă nu poate fi acordată, întrucât din probele administrate a rezultat că SC L.P. SRL Constanţa nu a efectuat în realitate achiziţii de produse cerealiere de la numiţii A.F.C. şi E.A., în valoare totală de 2.440.000 lei, operaţiuni comerciale din care ar rezulta obligaţia de plată a sumei de 854.001 lei.
Totodată, s-a reţinut că în condiţiile în care SC L.P. SRL Constanţa nu a achiziţionat cereale de la numiţii A.F.C. şi E.A., aşa cum aceştia au şi declarat în cauză, rezultă că aceste achiziţii de cereale sunt fictive, astfel că societatea nu a obţinut venituri ca urmare a valorificării fără documente justificative a mărfurilor achiziţionate de la numiţii A.F.C. şi E.A., întrucât aceste produse nu au intrat în patrimoniul societăţii, aşa încât nici nu pot fi datorate T.V.A. şi impozit pe profit pe nişte operaţiuni comerciale care nu au existat în realitate.
De asemenea, prima instanţă a stabilit în mod corect că părţii civile nu îi pot fi acordate accesoriilor prevăzute de legislaţia fiscală, în condiţiile în care acţiunea civilă în cadrul procesului penal se soluţionează potrivit regulilor răspunderii civile delictuale reglementate de C. civ., iar nu în conformitate nu prevederile C. proc. fisc.,
Curtea a reţinut că răspunderea civilă a inculpaţilor este reglementată de dispoziţiile C. civ., iar nu de cele ale dreptului fiscal, dat fiind că aceştia nu sunt debitori fiscali, motiv pentru care nu se poate realiza o combinare a celor două tipuri de răspundere civilă, Ca atare, nu se pot acorda penalităţile şi dobânzile prevăzute de legislaţia fiscală,
Infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005 sunt, de regulă, infracţiuni de rezultat, care au ca urmare producerea unui prejudiciu material constând în taxele, impozitele sau contribuţiile neachitate către bugetul de stat.
În ipoteza săvârşirii unor infracţiuni de evaziune fiscală există posibilitatea, ca de altfel în cazul oricărei infracţiuni de rezultat, exercitării acţiunii civile alăturat acţiunii penale în cadrul procesului penal.
Acţiunea civilă, conform art. 14 C. proc. pen., are drept scop repararea pagubei produsă prin săvârşirea infracţiunii, iar repararea pagubei se face într-una din modalităţile prevăzute de art. 14 alin. (3) lit. a)-c) C. proc. pen.
Angajarea răspunderii fiscale intervine în conformitate cu regulile instituite de C. proc. fisc. şi aceste reguli nu pot fi combinate cu principiile ce guvernează răspunderea civilă delictuală, dat fiind deosebirile de esenţă dintre acestea. Pentru a evidenţia diferenţele .dintre cele două tipuri de răspundere civilă este necesar a examina noţiunile specifice dreptului fiscal, care individualizează acest tip de răspundere civilă şi care nu pot fi aplicate răspunderii civile delictuale, respectiv raportul de drept procedural fiscal, subiectele raportului de juridic fiscal, debitorul fiscal.
Din analiza acestor noţiuni specifice răspunderii fiscale, redate de prima instanţă, curtea a opinat în sensul imposibilităţii aplicării unora dintre prevederile legale ce reglementează răspunderea fiscală în cazul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, în referire la repararea prejudiciului cauzat prin săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală.
Răspunderea fiscală presupune existenţa unor raporturi juridice de drept fiscal, a unor creanţe fiscale stabilite în condiţiile C. proc. fisc., iar executarea poate fi pornită în baza unui titlu de creanţă, pe când în cazul răspunderii civile delictuale raportul juridic ia naştere prin săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi dreptul de creanţă este stabilit, în lipsa convenţiei părţilor, de instanţa de judecată, iar nu printr-o declaraţie a contribuabilului sau o decizie de impunere a organului fiscal.
În cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, de cele mai multe ori, inculpatul (persoana împotriva căreia se exercită acţiunea civilă) nu are calitatea de debitor fiscal, potrivit regulilor prevăzute în C. proc. fisc., aşa cum este şi în cazul de faţă. Debitor fiscal este contribuabilul persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, dar în practică se constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, societate comercială care deţinea calitatea de debitor fiscal.
În condiţiile în care inculpatul nu are calitatea de debitor fiscal, nu îi sunt aplicabile regulile răspunderii fiscale. Inculpatul este ţinut să repare prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, dar acesta nu datorează obligaţiile bugetare propriu-zise, nefiind debitor fiscal, ci echivalentul acestora. Atât timp cât inculpatul nu datorează obligaţiile bugetare propriu-zise, care reprezintă obligaţiile fiscale principale, acesta nu poate fi obligat nici la plata obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi-de întârziere, majorări de întârziere). Obligaţiile fiscale accesorii sunt datorate de debitorul fiscal numai în cazul neplăţii obligaţiile fiscale principale scadente stabilite potrivit C. proc. fisc., ceea ce nu este cazul în situaţia exercitării acţiunii civile în cadrul procesului penal.
Prejudiciul creat prin neplata la termen a obligaţiilor fiscale este acoperit prin obligarea debitorului la plata dobânzii. Astfel, în cadrul procesului penal A.N.A.F. este îndreptăţită la acordarea dobânzii aferente debitului principal, dar nu dobânda prevăzută de dreptul fiscal (pentru argumentele deja arătate ), ci dobânda prevăzută de O.G. nr. 9/2000 privind dobânda în materie civilă. Acordarea dobânzii este posibilă, deoarece, în cazul săvârşirii unei fapte ilicite, autorul faptei ilicite este de drept în întârziere şi datorează dobânda, conform art. 1088 C. Civ.
Împotriva deciziei Deciziei penale nr. 97/P din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind şi pe intimatul inculpat N.I. au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, inculpatul C.D.Ş. şi partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa, motivele acestora fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Examinând recursurile declarate prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la data de 10 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept,
Referitor la recursul intimatului inculpt C.D.Ş. acesta a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia din prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013.
Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul redozarii pedepsei aplicate, solicitând aplicarea pedepsei într-un cuantum mai redus, nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, deoarece solicitarea de redozare a pedepsei nu se circumscrie art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Trebuie precizat că, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
Analizând decizia recurată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen. care, conform art. 5, impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite, Înalta Curte constată că în ceea ce îl priveşte pe intimatul inculpat C.D.Ş., legea veche este mai favorabilă.
În recursul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, Înalta Curte constată că Decizia penală nr. 97/P din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost pronunţată la data de 10 iulie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 3859 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.
În cauza dedusă judecăţii, Ministerul Public a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul N.I., respectiv prin reţinerea în sarcina inculpatului a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. - privind recidiva postexecutorie, şi a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. - privind comiterea faptelor în stare de recidica postcondamnatorie, aşa cum a fost reţinut de către organul de urmărire penală, soluţie care a fost menţinută şi în apel, invocând în susţinerea recursului cazul decasare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. Pen.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel, nu se pot face referire decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele erori care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte constată că, din perspectiva Legii nr. 2/2013, în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Astfel, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea atacată este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Niciuna din situaţiile reglementate de dispoziţiile legale evocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Ministerul Public critică soluţiile instanţelor de fond şi apel prin faptul că în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. - privind recidiva postexecutorie, şi a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. - privind comiterea faptelor în stare de recidică postcondamnatorie, ori, din acest punct de vedere, apreciază înalta Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept", iar criticile invocate de reprezentanţii Ministerului Public, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
În recursul părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa, înalta Curte constată că partea civilă a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanţei de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reţine incidenţa normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Instituind, o limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa a depus la dosar motivele de recurs în termenul legal, solicitând din prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., admiterea recursului prin modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii întegii sume cu care s-a constituit ca parte civilă în cuantul de 23.091.633 lei, precum şi a diferenţei de 854.001 lei, înlăturată nejustificat prin sentinţa instanţei de fond.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, deoarece solicitarea inculpatului nu poate fi circumscrisă art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, de inculpatul C.D.Ş. şi de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 97/P din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind şi pe intimatul inculpat N.I.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. rămân în sarcina statului.
Va obliga recurentul intimat inculpat C.D.Ş. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul intimat inculpat C.D.Ş. şi intimatul inculpat N.I., în sumă de câte 300 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga pe recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Serviciul Teritorial Constanţa, de inculpatul C.D.Ş. şi de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 97/P din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind şi pe intimatul inculpat N.I.
Obligă recurentul intimat inculpat C.D.Ş. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul intimat inculpat C.D.Ş. şi intimatul inculpat N.I., în sumă de câte 300 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titiu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă pubiică, azi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 895/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
