ICCJ. Decizia nr. 889/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), favorizarea infractorului (art. 264 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 889/2014

Dosar nr. 5742/113/2012

Şedinţa publică din 12 martie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 72 din 24 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 5742/113/2013 s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului G.C. la 20 ani închisoare şi s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav la data de 6/7 august 2012.

Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului G.C., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata executată începând cu data de 21 august 2012 până la zi.

În baza art. 113 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului G.C. la tratament medical până la însănătoşire.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui baston de cauciuc care a folosit la săvârşirea infracţiunii, baston înregistrat în Registrul Camerei de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brăila.

În baza art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) în referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.K.Ş. la 4.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului la data de 7 august 2012.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) în referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată la data de 7 august 2012.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.K.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea de 4.000 RON amendă penală sporită cu 1.000 RON, în total 5.000 RON amendă penală.

În baza art. 246 C. pen. în referire la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. în referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpata M.L. la 3.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor la data de 7 august 2012.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor B.K.Ş. şi M.L., pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor B.K.Ş. şi M.L. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 1349 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul G.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, prin asigurător SC O. SA, la despăgubiri către părţile civile, după cum urmează:

- către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila 329,66 RON reprezentând servicii de asistenţă medicală de urgenţă pentru victima D.I.;

- către partea civilă A.A. 100.000 RON despăgubiri pentru daune morale şi 5.000 RON despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenirile ulterioare.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, prin asigurător SC O. SA, la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei (200 RON la urmărirea penală - avocat A.B., Delegaţia din 21 august 2012 emisă de Baroul Brăila, şi 100 RON la instanţă - avocat S.R., Delegaţie din 1 noiembrie 2012 emisă de Baroul Brăila); pe inculpatul B.K.Ş. la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 400 RON onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei (300 RON la urmărirea penală - avocat C.T., Delegaţia din 22 august 2012 eliberată de Baroul Brăila, şi 100 RON la instanţă - avocat N.G., Delegaţia din 8 noiembrie 2012 eliberată de Baroul Brăila) şi pe inculpata M.L. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- B.K.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 264 C. pen. şi art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi

- M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 258 C. pen.

Din analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză, Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

În seara zilei de 6 august 2012, orele 23,30, D.I. a fost transferat de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila - Corp B şi internat la Spitalul de Psihiatrie Brăila cu diagnosticul "agitaţie psiho-motorie, tulburare de personalitate pe fond toxic, hepatopatie toxică", de gardă fiind dr. B.K.Ş., medic specialist neuropsihiatrie pediatrică, asistent medical M.L. şi supraveghetor G.C.

La internare, din dispoziţia dr. B.K.Ş., victima D.I. a fost contenţionată (legată de pat) şi i s-a administrat tratament medicamentos (injecţie cu Diazepam şi picături de Haloperidol).

Pe parcursul nopţii, în jurul orelor 2,00, D.I. a ieşit din salonul său şi, fără motiv, l-a atacat pe supraveghetorul G.C., trântindu-l la pământ şi apoi lovindu-l cu un scaun în zona capului.

După acest incident, din dispoziţia dr. B.K.Ş., inculpatul G.C., ajutat de paznicul C.N., l-a imobilizat la pat pe D.I. (legându-l de mâini şi de picioare şi aplicându-i peste piept aşa-numitul "jug" - un cearşaf înfăşurat), iar asistenta M.L. i-a administrat tratament medicamentos (două injecţii cu Diazepan şi 15 picături de Haloperidol).

Ulterior, după imobilizarea pacientului, după retragerea cadrelor medicale în propriile cabinete şi după ce a şters sângele curs pe podea şi s-a spălat pe faţă (în jurul orelor 3,00) inculpatul G.C., din proprie iniţiativă, a revenit în salonul lui D.I., unde nu se mai afla nicio persoană şi i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un baston de cauciuc în zona capului şi în regiunea inghinoscrotală, provocându-i leziuni care au condus în final la decesul acestuia.

Inculpatul G.C. nu a putut preciza cât timp a durat această activitate, afirmând că "i-am aplicat acestuia vreo trei - patru lovituri în partea de sus a picioarelor şi vreo trei - patru lovituri la cap", însă din completarea Raportului de constatare medico-legală rezultă că "având în vedere aspectul leziunilor de la nivelul capului şi regiunii inghinoscrotale, rezultă că ele sunt expresia unor loviri active repetate şi violente care au putut determina suferinţa fizică", aspect ce denotă o durată mai mare în timp a activităţii inculpatului, afirmaţie susţinută atât de declaraţiile inculpatului "după ce am început să-l lovesc a ţipat şi mai tare, la un moment dat rugându-mă să nu-l mai bat şi să-l las să-şi mai vadă fetiţa" cât şi de declaraţiile altor pacienţi internaţi la momentul respectiv în Secţia Triaj a Spitalului de Psihiatrie: astfel martorul C.C. a afirmat în declaraţia sa că după ce supraveghetorul şi un bărbat cu cămaşă neagră l-au imobilizat pe un tânăr (n.n. D.I.) legându-l la pat, s-au auzit mai multe lovituri repetate ca şi cum o persoană era lovită cu un obiect contondent, iar acel tânăr ţipa de durere încontinuu. Martora G.D. a declarat că la un moment dat, nu ştie ce oră era, a auzit un bărbat strigând "lăsaţi-mă că nu mai fac" şi zgomotul specific unor lovituri repetate, aplicate unei persoane cu un obiect contondent. Zgomotele erau înfundate şi se deosebeau de cele specifice unor lovituri cu palma. Martora a auzit voci care spuneau "taci din gură, fii cuminte", dar bărbatul continua să ţipe "bănuiesc că cel lovit era legat de pat pentru că ţipa încontinuu şi părea că nu se poate apăra; zgomotele veneau din primul salon de pe partea dreaptă".

Cu privire la bastonul utilizat de victimă la săvârşirea infracţiunii, s-a stabilit că G.C. îl lua de acasă şi venea cu el la spital ori de câte ori era de serviciu, folosindu-se de acest instrument pentru "a linişti" pacienţii care se manifestau violent.

Obiectul respectiv a fost găsit la domiciliul inculpatului cu ocazia unei conduceri în teren efectuată cu inculpatul la data de 21 august 2012.

După comiterea faptei, deşi victima a continuat să ţipe şi să se vaite o lungă perioadă de timp, asistenta M.L. nu s-a alarmat şi nu a ieşit din cabinetul său pentru a vedea ce se întâmplă, întrucât "majoritatea pacienţilor ţipă când sunt imobilizaţi".

Inculpata a afirmat că l-a auzit pe D.I. ţipând circa jumătate de oră "dar nu m-am dus să văd ce se întâmplă cu acesta întrucât am fost la ceilalţi pacienţi şi ştiam că în salon cu D.I. este G.C., care este om de încredere, uşa era închisă în ideea de a nu-i deranja pe ceilalţi pacienţi".

Fiindu-i aduse la cunoştinţă inculpatei M.L. declaraţiile celorlalţi pacienţi din secţia Triaj şi declaraţia agentului de pază C.N., care şi el l-a auzit pe D.I. ţipând de durere, inculpata a declarat că ea nu a auzit ţipetele de durere ale pacientului, iar declaraţiile celorlalte persoane internate nu trebuie luate în seamă întrucât acestea se aflau sub tratament, iar paznicul probabil că stătea în apropierea ferestrelor de la saloane" de l-a putut auzi pe D.I. ţipând.

A mai afirmat inculpata că între orele 2,00 şi 7,30 până i s-a terminat tura, a mai trecut de câteva ori prin salonul victimei, dar văzând că aceasta este liniştită şi-a văzut de treabă.

La orele 6,30 inculpatul G.C. a fost schimbat din tură de către supraveghetorul R.N., iar la orele 7,30 inculpata M.L. a ieşit din tură, fiind înlocuită de martora C.C.

La preluarea serviciului de gardă de către asistenta C.C. şi supraveghetorul R.N., aceştia l-au găsit pe D.I. legat de pat de mâini şi de picioare. Acesta prezenta logoree şi incontinenţă verbală, iar asistentei medicale i-a atras atenţia capul diform al pacientului care prezenta în partea dreaptă un mare hematom de culoare cianotică, urmare a acumulării de sânge.

Deplasându-se în "Camera de internări", martora C.C. i-a adus la cunoştinţă inculpatului B.K.Ş. faptul că pacientul D.I. nu arată bine şi încă este contenţionat, dându-i-se dispoziţie să îi măsoare tensiunea arterială. Întrucât acest lucru nu a fost posibil, nefiind detectat puls, a fost solicitat un echipaj al salvării pentru resuscitare, însă la orele 9,25 s-a declarat decesul pacientului D.I., manevrele de resuscitare fiind ineficiente.

Martora C.C. a afirmat că uitându-se în "Foaia de observaţie" a pacientului D.I. a observat că la rubrica "Tegumente" era menţionat "hematom temporal drept", însă în "Biletul de trimitere" de la Spitalul de Urgenţă Brăila nu a văzut specificat decât "hepatopatie cronică" nefăcându-se referire la niciun fel de hematom.

După declararea decesului, înainte să înceapă "Raportul de gardă", martora s-a uitat în "Registrul de contenţii" şi a constatat că rubrica pacientului D.I. nu fusese completată. Aducându-i la cunoştinţă acest lucru doctorului B.K.Ş., acesta i-a spus martorei C.C. să completeze ea în registru, indicându-i orele de contenţie în intervalele orare 02,00 - 04,00 şi 05,00 - 07,00, deşi această activitate ar fi trebuit să fie efectuată de către inculpata M.L. în a cărei gardă avusese loc contenţia lui D.I.

După completarea registrului, dr. B.K.Ş. a semnat şi parafat aspectele consemnate de asistenta C.C. în "Registrul de contenţii".

În faza de urmărire penală, iniţial, inculpaţii nu au recunoscut faptele comise. Astfel:

Inculpatul G.C. a declarat la data de 7 august 2012 că în noaptea de 6/7 august 2012 a fost adus în secţia Triaj a Spitalului de Psihiatrie Brăila, pacientul D.I. care era agitat, dar nu a fost necesară imobilizarea sa (contenţionarea), iar la internare acesta prezenta un hematom parietal drept. Pe la orele 2,00, în timp ce patrula prin secţie, a fost atacat de D.I. cu un scaun, acesta lovindu-l de mai multe ori, cauzându-i leziuni pe cap, pe faţă şi pe braţul stâng. A mai afirmat inculpatul că, încercând să se apere, este posibil să-l fi lovit pe D.I. cu picioarele. A strigat după ajutor, au venit medicul şi asistenta de gardă, medicul l-a liniştit pe pacient, însă "D.I. a căzut şi se lovea singur de pereţii holului, manifestând o stare de agitaţie violentă [...] într-un final, fără a-l lovi, am reuşit să-l imobilizez, legându-l de mâini şi de picioare de tăblia patului". După ce i s-a aplicat tratamentul recomandat de medicul de gardă, D.I. a încercat să se dezlege de mai multe ori pe timpul nopţii, motiv pentru care inculpatul l-a legat la loc, însă pe la 5,00 a adormit şi până dimineaţă la 6,30, când a ieşit supraveghetorul din gardă, D.I. nu a mai creat probleme. Pe la orele 10,00 inculpatul a aflat de la inculpata M.L. că pacientul care le crease probleme a decedat.

Inculpata M.L. a susţinut declaraţia iniţială a inculpatului, arătând că la internarea pacientului D.I. în secţia Triaj (orele 23,30) acesta prezenta un hematom parietal drept şi avea o stare de agitaţie, fără a fi însă necesară imobilizarea sa. Pe la orele 2,00 inculpata a auzit zgomot de paşi pe holul secţiei şi apoi supraveghetorul a ţipat cerând ajutor. Inculpata a chemat medicul de gardă şi împreună s-au deplasat în cabinetul "Internări" unde l-au văzut pe supraveghetor căzut la pământ, în timp ce D.I. îl lovea cu un scaun în cap. Doctorul B.K.Ş. l-a liniştit pe D.I., iar supraveghetorul, ridicându-se de jos, l-a imobilizat pe pacient, care a început să se zbată, a căzut din picioare şi s-a lovit singur, de pereţii holului, spunând că vrea să plece acasă. Într-un final, supraveghetorul l-a imobilizat la pat pe D.I., iar ea i-a aplicat tratamentul recomandat de doctor. Până la ieşirea sa din tură (orele 7,30) inculpata a aflat de la supraveghetor că D.I. a încercat să se dezlege de mai multe ori, dar supraveghetorul l-a imobilizat de fiecare dată, fără să-l lovească.

Inculpatul B.K.Ş. a afirmat iniţial că în noaptea de 6/7 august 2012 orele 23,30 a fost adus de la Spitalul de Urgenţă Brăila - Corp B un pacient însoţit de o asistentă, un ambulanţier şi doi pacienţi din spitalul respectiv. Pe "Biletul de trimitere" de la Secţia Gastroenterologie scria diagnosticul "stare psihopatoidă, hepatopatie cronică şi epilepsie" şi se consemna "pacient extrem de agitat, confuz, violent, cu agresivitate, pe care-l transferăm la Psihiatrie".

Inculpatul a precizat că a examinat pacientul după plecarea ambulanţei, până la momentul respectiv nefăcând nicio consemnare în "Foaia de observaţie", cu excepţia diagnosticului consemnat în "Biletul de trimitere". După plecarea ambulanţei inculpatul a examinat pacientul în prezenţa asistentei de gardă şi a completat "Foaia de observaţie". A mai precizat inculpatul că "Biletul de trimitere" era întocmit sumar, dar acest fapt "este un lucru obişnuit", nefiind prevăzute leziunile constatate de el la examinare şi anume "hematom temporal drept şi numeroase echimoze la nivelul feţei şi corpului. A recomandat tratament fără contenţie, întrucât pacientul nu era violent. Pe la orele 2,00 a auzit strigăte de ajutor din sectorul "Supraveghere" şi ieşind pe hol l-a văzut pe D.I. dezorientat; l-a chemat pe paznic şi i-a spus să-l ajute pe supraveghetor să imobilizeze pacientul respectiv, însă nu a văzut vreo altercaţie între pacientul D.I. şi supraveghetor şi nici nu a auzit vreun schimb de replici între ei. Mergând în "Camera de Internări" a găsit-o pe asistenta M.L. şi în scurt timp a venit inculpatul G.C. care le-a spus că a fost atacat de D.I. şi lovit cu un scaun în cap. Inculpatul nu a cerut detalii cu privire la incidentul respectiv, ci doar a dat dispoziţie cu privire la tratamentul ce urma a fi aplicat pacientului şi la contenţionarea acestuia timp de 2 ore. S-a retras în camera sa, iar la orele 5,00 asistenta l-a anunţat că pacientul D.I. este din nou agitat, motiv pentru care a recomandat tratament şi contenţie. Nu cunoaşte ce s-a întâmplat în salonul pacientului D.I., dar dimineaţa la orele 8,00 asistenta care intrase în gardă i-a adus la cunoştinţă faptul că pacientul avea tensiunea foarte scăzută. Deplasându-se la patul lui D.I., a constatat starea foarte gravă a acestuia, a dispus manevre de resuscitare, a chemat ambulanţa, dar D.I. a fost declarat decedat la orele 9,25.

Având în vedere declaraţiile inculpaţilor, din care rezulta că la internare, pacientul D.I. prezenta un hematom pariental drept, au fost audiaţi martorii P.G. (asistent medical pe ambulanţa care l-a transportat pe D.I. la Spitalul de Psihiatrie în noaptea de 6/7 august 2012, orele 23,30), Ţ.E. brancardier în Spitalul de Urgenţă Brăila Corp B, R.I. şi B.I. - pacienţi ai Spitalului de Urgenţă Brăila Secţia Boli Nutriţie, persoane care l-au însoţit pe D.I. în noaptea respectivă la Spitalul de Psihiatrie Brăila şi martorul G.P.P. - medic internist la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, corp B care a fost de gardă în noaptea respectivă şi a dispus transferul pacientului D.I.

Din declaraţia martorului G.P.P. a rezultat că, fiind la "Camera de gardă" în noaptea de 6/7 august 2012, a fost anunţat telefonic de o asistentă de la Secţia Gastroenterologie că i-a plecat un pacient de pe secţie şi l-a găsit la Secţia Cardiologie agitat şi dezorientat, având halucinaţii vizuale şi auditive şi solicitând să fie transferat la Spitalul de Psihiatrie. Doctorul a dispus ca pacientul respectiv să fie adus la "Camera de gardă", iar acesta a venit însoţit de asistentă, de doi pacienţi de la "Boli Nutriţie" şi de un brancardier. Era agitat şi a declarat că nu pleacă din spital fără prietenii lui. La examinare, doctorul a constatat că pacientul avea ficatul mărit, însă nu prezenta leziuni pe tegumente sau la cap. Încercând să-i facă o injecţie cu "Fenobarbital", D.I. nu a acceptat, devenind violent verbal şi solicitând să fie internat la Psihiatrie. Medicul a acceptat solicitarea pacientului de a fi însoţit de brancardier şi de martorii R.I. şi B.I. până la Spitalul de Psihiatrie.

Din declaraţiile martorilor P.G., Ţ.E., R.I. şi B.I. a rezultat că D.I. nu prezenta niciun fel de leziune vizibilă pe cap sau pe corp la plecarea lui din Spitalul de Urgenţă corp B, iar pe timpul transportului până la Spitalul de Psihiatrie Brăila acesta nu a fost agitat, ci a comunicat cu toţi martorii invitându-i la el acasă "la un şpriţ".

Având în vedere declaraţiile martorilor şi constatările preliminare la "Raportul de necropsie" din care rezulta că victima a fost lovită în timp ce se afla în decubit dorsal pe o direcţie de la stânga la dreapta şi uşor oblic de sus în jos, s-a reţinut în sarcina dr. B.K.Ş. că în calitatea sa de medic la Spitalul de Psihiatrie Brăila, a consemnat în fals în "Foaia de observaţie clinică generală" a pacientului D.I. faptul că acesta la momentul internării prezenta un hematom temporal drept şi numeroase echimoze la nivelul feţei şi corpului, ajutându-l în acest mod pe supraveghetorul G.C. să ascundă adevărul, îngreunând astfel desfăşurarea cercetărilor în cauză.

Aducându-se la cunoştinţa inculpaţilor G.C. şi M.L. constatările preliminare ale Raportului de necropsie şi declaraţiile martorilor, aceştia au revenit asupra declaraţiilor iniţiale.

Astfel, inculpatul G.C. a recunoscut fapta săvârşită, arătând că la momentul primirii în secţia Triaj a Spitalului de Psihiatrie Brăila, inculpatul B.K.Ş. nu l-a examinat pe pacientul D.I., dând doar dispoziţie de imobilizare şi tratament (injecţie cu Diazepam). A mai afirmat inculpatul că la internarea în Spitalul de psihiatrie, victima D.I. nu prezenta niciun fel de hematom sau alte leziuni pe cap sau pe membre. Pe timpul nopţii, medicul nu a ridicat contenţia pacientului, iar acesta, fiind foarte slab se dezlega singur, cu uşurinţă, întrucât legăturile erau largi. Pe la orele 2,00 aflându-se în "Camera de Internări" inculpatul a auzit zgomot de paşi pe hol şi ieşind să vadă ce se întâmplă, a fost îmbrâncit de D.I. şi lovit cu un scaun în cap. La strigătele sale de ajutor, medicul a chemat paznicul, care l-a dezarmat pe D.I. şi împreună cu inculpatul, la dispoziţia medicului de gardă, l-au imobilizat pe pacient la pat. După recomandarea tratamentului, medicul s-a retras. În jurul orelor 3,00, fiind nervos că fusese lovit cu scaunul în cap, inculpatul a intrat în salonul lui D.I. şi l-a lovit cu un baston de cauciuc, deşi victima era imobilizată la pat şi nu se putea apăra, ţipând de durere. Pe la orele 5,00 inculpatul a chemat-o pe asistentă să-i facă o injecţie victimei pentru a o calma, întrucât aceasta continua să ţipe. Ulterior D.I. a continuat să ţipe din ce în ce mai slab şi până la ieşirea din tură a supraveghetorului G.C., a rămas contenţionat.

Inculpata M.L., după ce i s-au adus la cunoştinţă aspectele declarate de inculpatul G.C., de martorii audiaţi în cauză şi constatările preliminare ale "Raportului de necropsie", a revenit asupra declaraţiei iniţiale, arătând că la internarea în secţia Triaj a Spitalului de Psihiatrie (în noaptea de 6/7 august 2012) dr. B.K.Ş. a discutat cu pacientul D.I. pentru a-şi da seama de starea acestuia, i-a recomandat să-i facă injecţie cu "Diazepam şi Haloperidol", iar supraveghetorului i-a spus să-l ducă în salon şi să-l imobilizeze. A mai declarat inculpata că deşi a stat foarte aproape de pacient, măsurându-i tensiunea arterială, nu a observat ca acesta să prezinte vreun hematom sau leziune pe corp ori pe cap. Până la orele 2,00 supraveghetorul a informat-o că D.I. s-a dezlegat de mai multe ori, dar l-a legat înapoi.

Inculpatul B.K.Ş. a recunoscut menţiunile făcute în foaia de observaţie în dimineaţa zilei de 7 august 2012, după decesul victimei D.I., fiindu-i teamă de cercetarea ce urma să fie făcută de organele de poliţie şi aflându-se sub imperiul unei stări de şoc, negândindu-se la implicaţiile gestului său.

La interogatoriile luate în faţa instanţei, inculpaţii au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, dar cu anumite nuanţări (inculpaţii B.K.Ş. şi M.L.) sau au revenit asupra declaraţiilor, cum a făcut inculpatul G.C.

Astfel, inculpatul G.C. a susţinut că nu menţine declaraţiile de la urmărirea penală, întrucât nu mai ştie ce a făcut după ce a fost agresat de victima D.I. şi că şi-a revenit în jurul orei 6 dimineaţa.

Inculpatul G.C. a mai susţinut că la ieşirea din schimb, a predat efectiv pacientul, că acesta vorbea şi că nu a văzut să aibă vreo afecţiune.

Inculpatul B.K.Ş. a arătat că a efectuat consemnările ulterioare în documentele medicale cu scopul de a-şi acoperi aria sa de activitate, pe răspunderea sa şi în nici un caz să-l favorizeze pe inculpatul G.C.

Situaţia de fapt expusă este însă pe deplin dovedită cu declaraţiile inculpaţilor în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu: procesul-verbal de cercetare la faţa locului; procesele-verbale de confruntare a inculpaţilor; fişele posturilor inculpaţilor, regulamentul de ordine interioară, declaraţiile martorilor: G.P.P., P.G., Ţ.E., R.I., B.I., C.C., C.N., T.G., G.D., C.C. şi B.I.; procesele-verbale de conducere în teren şi de reconstituire şi cu celelalte procese-verbale încheiate de organele de cercetare penală, precum şi actele medico-legale referitoare la leziunile şi starea sănătăţii inculpatului G.C., precum şi la victima D.I., astfel:

Conform Certificatului medico-legal din 8 august 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Brăila, inculpatul G.C. a suferit leziuni (ca urmare a altercaţiei cu pacientul D.I.) care s-au putut produce prin lovire activă repetată cu şi de corpuri dure la data de 7 august 2012, leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale (traumatism cranian cu mic hematom ochi stâng prin agresiune).

Conform Raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică din 16 septembrie 2012 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală, inculpatul G.C. prezintă tulburare afectivă organică, având discernământul diminuat în raport cu fapta comisă. Comisia a recomandat aplicarea măsurilor prevăzute de art. 113 C. pen.

Raportul medico-legal de necropsie din 8 august 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Brăila a menţinut concluziile constatării preliminare în sensul că "moartea numitului D.I. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecutiv hematoamelor epicraniene confluate şi a celor de la nivelul coapselor şi regiunii inghinoscrotale stângi. Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin contenţie (cele de la nivelul axilelor, mâinilor, gleznelor şi regiunii toraco-abdominale) şi lovire activă cu corp dur de formă alungită la nivelul capului, coapselor şi regiunii inghinoscrotale stângi, între aceste ultime leziuni şi deces existând legătură directă de cauzalitate, amploarea lor fiind influenţată nefavorabil de o hepatopatie cu fenomene de citoliză şi de faptul că nu a primit îngrijiri medicale corespunzătoare unui politraumatism de o asemenea gravitate".

În completarea Raportului de constatare medico-legală din 22 octombrie 2012 s-a concluzionat că:

- "având în vedere caracteristicile obiectului corp delict pus la dispoziţie de organele de poliţie (baston din cauciuc de culoare neagră, specific agenţilor de pază), obiect identificat la domiciliul inculpatului G.C. se apreciază că leziunile traumatice de la nivelul capului şi regiunii inghinoscrotale s-au putut produce cu acest obiect;

- cu menţiunea că modificările fizico-patologice specifice şocului apar la circa 20 - 30 minute de la o acţiune şocogenă, moartea victimei se putea produce oricând după acest interval de timp;

- având în vedere aspectul leziunilor de la nivelul capului şi regiunii inghinoscrotale se apreciază că ele sunt expresia unei loviri active repetate şi violente care au putut determina suferinţă fizică. În absenţa îngrijirilor medicale adecvate suferinţa victimei s-a accentuat şi prelungit în perioada de supravieţuire".

Conform "Buletinului de analiză serologică" din 31 august 2012 grupa sanguină a inculpatului G.C. este 01 Rh pozitiv.

Din "Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică" din 22 august 2012 emis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Galaţi - Compartimentul "Expertize şi constatări ştiinţifice" rezultă că pe tricoul victimei D.I. şi pe scaunul cu care acesta l-a lovit pe inculpat au fost evidenţiate urme de sânge aparţinând grupei sanguine 01.

În drept, fapta inculpatului G.C., care în calitate de supraveghetor la Spitalul de Psihiatrie Brăila, în timpul serviciului său, care presupunea supravegherea bolnavilor internaţi, în noaptea de 6/7 august 2012 l-a lovit în mod repetat şi cu violenţă cu un baston de cauciuc pe pacientul D.I. - bolnav psihic, care era imobilizat la pat fiind legat de mâini, de picioare şi de piept, fără nicio posibilitate de a se apăra, determinând suferinţa fizică a pacientului care s-a accentuat şi prelungit în absenţa îngrijirilor medicale adecvate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra şi prin cruzime, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului B.K.Ş., care, în calitatea sa de medic la Spitalul de Psihiatrie Brăila, a consemnat în fals în "Foaia de observaţie clinică generală" a pacientului D.I. faptul că acesta, la momentul internării prezenta un hematom temporal drept şi numeroase echimoze la nivelul feţei şi corpului, ajutându-l în acest mod pe supraveghetorul G.C. să ascundă adevărul, îngreunând astfel desfăşurarea cercetărilor în cauză şi a determinat-o cu intenţie pe asistenta medicală C.C. să consemneze fără vinovăţie în "Registrul de contenţie" aspecte necorespunzătoare adevărului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. şi fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele sunt săvârşite în concurs real.

Fapta inculpatei M.L. care în calitate de asistent medical la Spitalul de Psihiatrie Brăila, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu prevăzute în fişa postului în sensul că nu a respectat obligaţiile legale de monitorizare a pacientului D.I. pe timpul contenţiei şi nu a informat şi solicitat prezenţa medicului de gardă la modificările survenite în starea generală a pacientului D.I., iar urmare nerespectării acestor atribuţii şi neacordării la timp a îngrijirilor medicale adecvate pacientul a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârşite de alţi funcţionari, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 258 C. pen.

Referitor la solicitarea inculpatului G.C., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, instanţa a reţinut următoarele:

Spre deosebire de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte care se săvârşeşte cu praeterintenţie, infracţiunea de omor se săvârşeşte, sub aspectul laturii subiective, fie cu intenţie directă, fie cu intenţie indirectă, ţinând seama de caracterul vulnerant al instrumentului folosit, zona vitală vizată, intensitatea lovirilor aplicate şi repetabilitatea acestora.

În cazul când infractorul acceptă producerea morţii victimei, ca rezultat al acţiunii sale, fapta constituie infracţiunea de omor comisă cu intenţie indirectă.

În speţă, producerea morţii victimei D.I. nu este doar urmare unei acţiuni praeterintenţionate.

Împrejurarea că inculpatul G.C. a aplicat victimei D.I., bolnav psihic, care era imobilizat la pat, fiind legat de mâini, de picioare şi de piept, fără nici o posibilitate de a se apăra, numeroase lovituri cu un baston de cauciuc, la nivelul capului, al coapselor şi al regiunii inghinoscrotale, cu o intensitate deosebită, producându-i leziuni care i-au cauzat decesul, evidenţiază faptul că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acţiunilor sale, şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În această situaţie, fapta inculpatului fiind săvârşită cu intenţie indirectă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, iar încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanţei este corectă.

Cu referire la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. şi de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor M.L. şi respectiv B.K.Ş. (de care aceştia susţin că nu se fac vinovaţi), instanţa a reţinut că pot fi săvârşite numai cu intenţie (directă sau indirectă), nu şi din culpă.

În cauză, faptele inculpatei M.L., de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu prevăzute în fişa postului, conform normelor legale şi interne, vătămând prin aceasta interesele victimei D.I., şi ale inculpatului B.K.Ş., de a face consemnări în documentele referitoare la aceeaşi victimă şi îngreunând prin aceasta desfăşurarea cercetărilor, chiar dacă nu au urmărit producerea rezultatului faptelor lor, acceptând posibilitatea producerii acestuia, au săvârşit faptele cu intenţie indirectă, conform art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

Săvârşirea infracţiunilor şi vinovăţia inculpaţilor fiind dovedite, instanţa a dispus condamnarea acestora, ţinând cont de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. şi de împrejurările referitoare la persoana inculpaţilor astfel:

Inculpatul G.C. are 59 ani, studii medii, este căsătorit şi are copii majori, are discernământul diminuat în raport cu fapta comisă, nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o poziţie oscilantă privind fapta comisă.

Inculpatul B.K.Ş. are 58 ani, este căsătorit, are studii superioare (medic), nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nuanţată referitoare la faptele comise, în sensul că recunoaşte săvârşirea infracţiunii de fals, însă cu scopul de a-şi acoperi aria sa de activitate şi nu pentru a-l favoriza pe inculpatul G.C.

Inculpata M.L. are 39 ani, studii medii, este căsătorită, fără antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a relatat modul de desfăşurare a faptelor, dar apreciază că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Faţă de cele expuse, instanţa şi-a format convingerea că scopul legal al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. se va putea realiza în persoana inculpatului G.C. prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege.

Dispunând condamnarea, instanţa a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata executată începând cu data de 21 august 2012 până la zi.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică referitoare la inculpatul G.C., în baza art. 113 C. pen., instanţa a dispus obligarea acestuia la tratament medical până la însănătoşire.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bastonului de cauciuc care a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.

Faţă de inculpaţii B.K.Ş. şi M.L., având în vedere conduita bună a acestora, anterior săvârşirii infracţiunii, aflându-se la primul impact cu legea penală, precum şi atitudinea acestora după săvârşirea infracţiunii, constând în prezenţa constată în faţa organelor judiciare, instanţa a aplicat şi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) în referire la art. 76 lit. e) C. pen. privind circumstanţele atenuante.

Având în vedere aspectele de mai sus şi împrejurările referitoare la persoana inculpaţilor, care sunt căsătoriţi, au ocupaţie, studii superioare (inculpatul B.K.Ş.) şi post-liceale (inculpata M.L.), instanţa a apreciat că scopul legal al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. se va putea realiza în sarcina acestora şi prin condamnare la pedeapsa amenzii fără executare efectivă şi în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Hotărând în acest mod, în baza art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

Cu referire la latura civilă, instanţa a reţinut următoarele:

Pentru existenţa răspunderii delictuale care se desprinde din prevederile art. 1349 C. civ. (în vigoare la data faptelor) pe lângă existenţa unui prejudiciu şi al unei fapte ilicite, trebuie să existe şi raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

În cauză, singura faptă generatoare de prejudiciu (decesul victimei D.I. şi celelalte cheltuieli adiacente), este fapta comisă de inculpatul G.C.

Între faptele săvârşite de inculpaţii B.K.Ş. şi M.L. şi prejudiciu, neexistând legături de cauzalitate, aceştia nu pot fi obligaţi la despăgubiri.

Referitor la societăţile de asigurare SC A. SA Sucursala Brăila şi SC C. SA Sibiu, având în vedere, pe de o parte, clauzele din contractele de asigurare încheiate de aceste societăţi şi inculpaţii B.K.Ş. şi M.L., respectiv asigurare obligatorie de răspundere civilă profesională, nu şi pentru prejudicii produse prin fapte săvârşite cu intenţie, iar pe de altă parte, aspectele menţionate mai sus, în sensul că inculpaţii menţionaţi nu pot fi obligaţi la despăgubiri, pe cale de consecinţă, nici societăţile de asigurare nu pot fi obligate.

În ceea ce priveşte pe societatea de asigurare SC O. SA, potrivit prevederilor art. 3.1 lit. b), pct. iii din condiţiile specifice 13.02.01W.001.0.1, anexă la poliţa de asigurare, încheiată cu Spitalul de Psihiatrie Brăila, printre alte riscuri, sunt acoperite şi "daune cauzate de personalul medical angajat şi pentru care asigurătorul răspunde civil, conform legii, în solidar cu respectivul personal medical".

Cum partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila răspunde pentru fapta inculpatului G.C., în baza unui raport de prepuşenie, potrivit prevederilor art. 1373 C. civ., iar între aceasta şi SC O. SA este încheiat contractul de asigurare menţionat mai sus, aceasta din urmă a fost obligată la plata despăgubirilor stabilite.

Referitor la despăgubirile civile, dacă cu privire la suma solicitată de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila nu sunt probleme, aceasta fiind justificată cu decontul ataşat la adresa de constituire de parte civilă, unele discuţii sunt necesare cu privire la despăgubirile solicitate de partea civilă A.A., mama victimei D.I.

Sub acest aspect, în declaraţia dată în faţa instanţei, A.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 RON despăgubiri pentru daune morale şi 50.000 RON pentru daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare.

Referitor la despăgubirile pentru daune morale, la stabilirea sumelor ce trebuie acordate cu acest titlu, instanţa a avut în vedere ca prin aceasta să se realizeze o justă reparaţie în raport cu suferinţa şi prejudiciul creat, în acest sens ţinându-se cont însă că aceste sume au un caracter reparatoriu de dezdăunare şi nu de îmbogăţire nejustificată.

Referitor la despăgubirile materiale, deşi partea civilă a depus documente justificative în valoare de sub 300 RON, din care rezultă plata unor taxe (loc de veci, înhumare-deshumare, întreţinere etc.), la stabilirea sumelor ce au fost acordate, instanţa a ţinut cont că în astfel de situaţii, potrivit ritualului, este de notorietate că se cheltuiesc sume mult mai mari.

Împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul G.C., partea civilă A.A., partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila şi asigurătorul O.

În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpaţilor B.K.Ş. şi M.L.

S-a arătat în recursul formulat că în mod nejustificat instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante faţă de inculpatul B.K.Ş. şi inculpata M.L. cu consecinţa reducerii minimului special al pedepsei şi a aplicării faţă de aceştia a unei amenzi penale.

Se arată că instanţa a reţinut faţă de aceştia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. constând în conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii în sensul că se află la primul impact cu legea penală, precum şi cele prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. referitoare la conduita lor după săvârşirea infracţiunii în sensul prezenţei constante în faţa organelor judiciare.

În ce priveşte circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., aşa cum s-a arătat şi în practica judiciară, lipsa antecedentelor penale nu poate fi reţinută în mod automat ca circumstanţă atenuantă atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt şi cu atât mai mult cu cât inculpaţii au avut o atitudine nesinceră sau parţial sinceră în cursul procesului penal, făcând dificilă aflarea adevărului atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată.

În ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în atitudinea celor două cadre medicale după săvârşirea infracţiunii, în sensul că aceştia s-au prezentat în faţa organelor judiciare în mod constant, se apreciază că această împrejurare poate să fie apreciată ca şi circumstanţă atenuantă în măsura în care aceste împrejurări denotă că inculpaţii încearcă să-şi schimbe atitudine, să-şi dea seama de fapta comisă şi de consecinţele ei şi că vor să ajute organele judiciare la aflarea adevărului şi la înfăptuirea actului de justiţie.

Având în vedere atitudinea celor doi inculpaţi după săvârşirea faptei se apreciază că reţinerea celor două circumstanţe atenuante este nejustificată.

Se arată de asemenea că deşi s-au reţinut circumstanţe atenuante nejustificat, continuând operaţiunea de individualizare a pedepsei, a aplicat acestora câte o amendă penală considerând că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Se apreciază că scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Ca atare, avându-se în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite, funcţiile pe care cei doi inculpaţi le ocupau la data respectivă în Spitalul de Psihiatrie Brăila, responsabilitatea, ordinele şi regulamentele pe care aceştia trebuiau să le respecte şi pe care le-au încălcat, atitudinea oscilantă faţă de responsabilităţile pe care le aveau, impun a nu se reţine cel puţin circumstanţa atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Se solicită condamnarea lor la o pedeapsă şi în cazul reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., urmând a se stabili un cuantum sub limita prevăzută de lege cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru ambii inculpaţi.

În apelul formulat inculpatul G.C., prin apărător ales, a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Sub aspectul laturii penale a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa în disp. art. 183 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei, între aceste noi limite.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, urmând a se avea în vedere starea sa de sănătate (psihică) şi circumstanţele sale personale.

Sub aspectul laturii civile a criticat hotărârea instanţei de fond arătând că daunele morale acordate părţii civile A.A. sunt nejustificat de mari, iar despăgubirile materiale nu au fost dovedite cu acte până la concurenţa sumei de 5.000 RON ci doar până la concurenţa sumei de 300 RON.

S-a arătat în cuprinsul motivelor de apel că pornind de la definiţia dată de C. pen., această infracţiune se poate reţine dacă una dintre faptele prev. la art. 180 - 182 C. pen. a avut ca urmare moartea victimei. Caracteristică acestei infracţiuni este praeterintenţia, respectiv făptuitorul nu urmăreşte şi nici nu acceptă posibilitatea producerea morţii victimei. În speţă, inculpatul a acţionat cu intenţie depăşită dar sub imperiul unui puternic şoc emoţional datorat afecţiunilor psihiatrice de care suferă, declanşate în urma lovirii repetate cu un scaun metalic în zona capului. Intenţia inculpatului nu a fost nici un moment de a ucide victima, acesta fiind o persoană responsabilă, până în acel moment neavând nicio abatere, nici un fel de confruntare cu legea penală. Aşa cum s-a arătat în faţa instanţei de fond, inculpatul în anul 2007 a suferit un şoc emoţional ca urmare a unui dosar penal, având ca obiect disp. art. 197 C. pen., în care mama sa a avut calitatea de parte vătămată. Inculpatul a fost diagnosticat cu sindrom convulsiv şi atac de panică moment din care urmează un tratament cu anticonvulsivante.

Tratamentul inculpatului are menirea să atenueze eventualele ieşiri şi porniri cauzate de afecţiunea de care suferă.

Din concluziile raportului de expertiză psihiatrică a rezultat că inculpatul a fost diagnosticat cu tulburare afectivă organică şi s-a constatat că a avut discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care a fost trimis în judecată. Ulterior în completarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică s-a arătat că traumatismul suferit de pacient ar fi putut fi perceput de acesta ca o situaţie de stres şi a reacţionat disproporţionat raportat la capacitatea sa de a se autostăpâni, labilitatea sa emoţională. A solicitat instanţei de control judiciar a observa că în concluziile certificatului medico-legal eliberat inculpatului se constată că acesta prezenta leziuni ce s-ar fi putut produce prin loviri active, repetate cu corpuri dure. Coroborând concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică cu cele ale certificatului medico-legal se poate concluziona că inculpatul a suferit aceste agresiuni din partea victimei D.I., şi-a pierdut stăpânirea de sine pe fondul acţiunii de care suferă şi a acţionat sub impulsul momentului.

Aşa cum a arătat în înscrisurile depuse la dosar atacul de panică se intensifică senzaţiile de teamă, iar partea iraţională a creierului gestionează astfel de situaţii.

De aceea este lesne de înţeles de ce a acţionat inculpatul în această manieră fiind sub imperiul unei puternice senzaţii de frică, panică, reacţia acestuia fiind de apărare.

Analizând latura obiectivă a cauzei, prin prisma elementului material se va observa că acţiunea nu diferă de cele prev. de art. 180 - 182, sub aspectul modalităţii de comitere şi raportat la legătura de cauzalitate şi urmările cauzei consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 183 C. pen.

Se solicită astfel, ca în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. să se dispună schimbarea încadrării juridice din fapta dedusă judecăţii (omor deosebit de grav) în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte).

Al doilea motiv de apel se referă la faptul că pedeapsa aplicată este excesivă în raport cu modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului. Urmează a se constata că la dosar există o serie de ambiguităţi atât în ceea ce priveşte declaraţiile martorilor, cât şi în ceea ce priveşte celelalte elemente ce conturează această infracţiune. Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cât şi ale inculpaţilor sunt contradictorii în sensul că medicul de gardă declară că victima în momentul internării în spital prezenta echimoze la nivelul capului dar cu toate acestea nu a fost examinată în momentul în care a fost transferat de la Spitalul nr. 3 pentru a se constata dacă acele leziuni îi puteau pune în pericol viaţa. De asemenea, în lipsa examenului corporal nu s-a putut constata dacă victima prezenta pe corp şi alte leziuni în raport cu cele de la nivelul capului.

Asistenta M.L. a declarat că victima era agitată la momentul transferului şi relatează cum că o persoană din cadrul personalului Spitalului nr. 3 ar fi relatat un incident în sensul că victima ar fi încercat să strângă de gât o asistentă de pe ambulanţă.

Angajaţii Spitalului nr. 3 ce au fost audiaţi după producerea acelui incident au negat faptul că victima a fost violentă sau că ar fi încercat să le agreseze o colegă de teama de a-şi pierde slujbele.

Aceste ambiguităţi nu pot forma convingerea instanţei că inculpatul este singurul responsabil pentru comiterea acestei infracţiuni.

Referitor la incidentul petrecut la Spitalul de Psihiatrie există unele aspecte ce ridică semne de întrebare. Astfel, observând planul de amplasament al secţiei în care s-a petrecut evenimentul, se poate constata că încăperile sunt foarte apropiate unele de altele, fiind situate doar la câţiva metri . Este surprinzător faptul că atunci când inculpatul, lovit fiind de victimă, în momentul în care ţipat, medicul şi asistenta de gardă au venit să-i acorde primul ajutor deoarece acesta a fost pansat, iar în momentul în care se presupune că inculpatul ar fi agresat victima, aceştia nu au mai revenit.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, pacienţi ai Spitalului de Psihiatrie, a căror declaraţii solicită a fi raportate la împrejurarea că nu se cunoştea dacă aceştia aveau sau nu discernământ la momentul audierii, dar şi ale paznicului se constată că victima ar fi ţipat în jur de 30 minute - o oră.

Paznicul a arătat că din ghereta de la poarta spitalului, acolo unde se afla, a auzit strigătele victimei deşi atât ferestrele, cât şi uşa sunt din termopan, astfel încât zgomotul putea fi atenuat.

Medicul şi asistenta în condiţiile în care erau responsabili pentru ceea ce se întâmplă pe tura lor nu au fost atraşi de acele zgomote puternice.

Aceste aspecte sunt întărite şi de concluziile scrise ale apelantului parte responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie, prin consilier juridic care menţionează că în cadrul spitalului funcţionează conform structurii organizatorice o cameră de gardă pe lângă care sunt arondate trei saloane, ce se află în aceeaşi locaţie.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului a solicitat a se reţine că inculpatul a lucrat ca paznic la Spitalul de Psihiatrie din anul 1993 şi până în februarie 2008, când postul s-a desfiinţat fiind angajată o firmă de securitate. Ulterior, la scurt timp a fost reangajat, dar în funcţia de supraveghetor. În acest interval de timp, 1993 - 2012, a avut un comportament ireproşabil.

Acesta nu are antecedente penale, în 2007 a fost diagnosticat cu acel sindrom convulsiv şi atac de panică urmând în continuare tratament ce are menirea să-i atenueze eventualele reacţii, ieşiri. Urmează a depune înscrisuri în dovedirea celor susţinute.

A considerat că şocul produs în urma loviturilor primite de la victimă ar fi putut declanşa din partea acestuia reacţii violente, de apărare, intenţia inculpatului nefiind aceea de omorî victima. Faţă de aceste considerente opinează că pedeapsa aplicată inculpatului este excesivă în raport cu modalitatea de săvârşire a faptei, faţă de persoana sa, instanţa urmând a se ţine cont şi de principiul in dubio pro reo întrucât numeroasele semne de întrebare pe care le ridică speţa în sine nu pot forma ferma convingere a instanţei că faptele au fost comise aşa cum au fost reţinute.

Referitor la latura civilă a cauzei a solicitat a se consta faptul că partea civilă nu şi-a probat pretenţiile materiale astfel încât solicită respingerea acţiunii civile ca nedovedită. De asemenea şi suma acordată de instanţa de fond cu titlu de daune morale este excesivă şi tinde spre o îmbogăţire fără just temei. A solicitat ca instanţa să cenzureze suma de 100.000 RON acordată părţii civile, urmând a stabili o sumă proporţională cu prejudiciul moral efectiv suferit.

În apelul formulat, partea civilă A.A. a criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, sub aspectul laturii civile, solicitând majorarea daunelor morale la suma de 600.000 RON şi a despăgubirilor materiale la suma de 50.000 RON.

S-a arătat în apelul formulat că instanţa de fond nu a reţinut faptul că partea civilă, fiind mama persoanei decedate în urma bătăilor violente şi a lipsei de îngrijire medicală, este legată de aceasta prin puternice legături de afecţiune.

Instanţa de fond trebuia să aibă în considerare, în momentul pronunţării hotărârii atacate relaţiile apropiate de rudenie ale victimei decedate cu partea civilă (mama celui decedat), prejudiciul moral adus părţii civile prin dispariţia unicului său fiu, în urma bătăilor violente şi a lipsei de îngrijire medicală, respectiv unui deces produs în chinuri groaznice, astfel cum se poate vedea şi din actele depuse la dosar.

În cazul acestor legături apropiate de rudenie, cum sunt cele din speţă, instanţa trebuia în principal să constate că există prejudicii morale afective, constând în angoase, suferinţe psihice determinate pentru fiecare familie, de dispariţia unui membru al său.

Mai mult, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, prima instanţă trebuia să aibă în considerare şi faptul că, prin dispariţia unicului copil cu care locuia împreună, partea civilă a pierdut un sprijin moral, afectiv, urmând a trăi o lungă perioadă de timp, dacă nu toată viaţa, cu regretul de a fi pierdut cea mai apropiată şi importantă persoană, pierdere care a dus la lungi suferinţe şi traume psihice având în vedere felul brutal şi inimaginabil în care s-a produs decesului tânărului D.I.

De asemenea, se arată că prima instanţă trebuia să ţină cont de Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, respectiv principiul separaţiei daunelor morale este cuantificat în funcţie de sechelele post-traumatice care afectează negativ participarea părţii civile la viaţa socială, profesională şi de familie.

Se solicită ca instanţa de judecată să oblige Spitalul de Psihiatrie Brăila, prin asigurătorul SC O. SA să-i plătească suma de 600.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând acele consecinţe deosebit de grave ale inculpaţilor, obligaţi la reparaţii, care nu pot fi evaluate în bani, cum ar fi vătămările fizice, respectiv decesul deosebit de violent al victimei D.I., durerea provocată de aceste vătămări, cât şi decesul victimei, atingerile produse onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului sau reputaţiei victimei şi familiei acesteia.

În cazul despăgubirilor cu titlu de daune morale, la stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlu, acesta este lăsat la aprecierea magistratului, astfel că nu se impune a fi făcute probe cu privire la întinderea acestui prejudiciu.

S-a solicitat, de asemenea, obligarea Spitalului de Psihiatrie Brăila prin asigurătorul SC O. SA la plata de daune materiale în cuantum de 50.000 RON, acestea reprezentând toate cheltuielile efectuate pentru a se efectua ceremonia, ritualul creştinesc de înmormântare, cât şi toate celelalte cheltuieli ocazionate de decesul victimei respectiv: coşciug - 1.000 RON, spălat - 200 RON, îmbrăcat - 200 RON, pus în sicriu - 200 RON, urcat sicriul sus - 200 RON, loc de veci - 2.000 RON, maşina pentru transport - 700 RON plus 300 RON băieţii care au cărat sicriul, cruce de lemn - 100 RON, pregătirea locului de veci - 2000 RON, preot, biserică, dascăl, gropari etc. - 2.000 RON, haine mort - 1.000 RON, alimente biserică - 1.000 RON, alimente pentru pomană - 2.000 RON, pomana de 3 zile - 2.000 RON, pomana de 9 zile - 2.000 RON, pomana de 40 zile - 3.000 RON, pomana de 1 an - 3.000 RON, trusă coşciug - 1.000 RON, coroane şi flori - 500 RON, femeia care aprinde lumânări la mormânt 40 de zile - 500 RON, veselă pentru împărţit - 2.000 RON, alte cheltuieli - 5.000 RON.

Se arată că, în mod greşit, instanţa de fond a cuantificat despăgubirile materiale având în vedere în totalitate cheltuielile efectuate de partea civilă pentru a realiza ceremonia, ritualul creştinesc de înmormântare, cât şi celelalte cheltuieli ocazionate de decesul victimei.

În apelul formulat, partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate arătând că, în mod greşit, s-a reţinut existenţa relaţiei de prepuşenie (comitent-prepus) dintre ea şi inculpatul G.C., acesta acţionând în interes propriu şi nu în interesul unităţii.

A solicitat înlăturarea obligării sale în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri civile, acesta urmând să răspundă singur pentru prejudiciul cauzat.

În subsidiar, a criticat, ca şi inculpatul, soluţia instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei soluţionării laturii civile, respectiv a cuantumului prea mare al daunelor morale şi al daunelor materiale acordate.

S-a arătat în apelul formulat că fapta comisă de inculpatul G.C. nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia întrucât principalele sale atribuţii de serviciu conform fişei postului sunt acelea de a asigura supravegherea bolnavilor internaţi pe toată durata serviciului, în cele trei ture, atât la internare, cât şi pe parcursul spitalizării, pe timpul tratamentului şi vizitei medicale, pe timpul contenţionării la pat. Ori, atribuţiile inculpatului G.C. nu au legătură cu atribuţiile şi cu scopul funcţiilor încredinţate de spital, fapta săvârşită fiind comisă pentru propriul interes, acesta depăşind limitele competenţei pe care i le conferea funcţia încredinţată.

S-a considerat că prin fapta săvârşită inculpatul G.C. care din proprie iniţiativă a lovit pacientul D.I., ceea ce a condus la decesul acestuia, a acţionat pentru realizarea unor scopuri exclusiv personale, care se situează în afara atribuţiilor de serviciu şi nu au legătură cu acestea.

S-a precizat de asemenea că instanţa de fond nu a ţinut cont în cauză dacă fapta ilicită a inculpatului este sau nu în legătură cu funcţia încredinţată şi dispune obligarea Spitalului de Psihiatrie în solidar cu inculpatul numai în baza raportului de prepuşenie.

S-a invocat practica judiciară, respectiv numeroase decizii ale instanţelor în care se reţine că, comitentul nu răspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin faptele ce nu au legătură cu funcţia încredinţată chiar dacă ele au fost comise în timpul exercitării acesteia.

Faţă de cele menţionate s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune răspunderea Spitalului de Psihiatrie Brăila.

Cât priveşte cuantumul sumelor acordate de instanţa de fond, respectiv de 100.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi 5.000 RON despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenirile ulterioare, la care a fost obligat inculpatul în solidar cu spitalul, în calitate de parte responsabilă civilmente prin asigurător SC O. SA, s-a considerat că aceste sume sunt exagerate.

Cu privire la daunele materiale, parte civilă a dovedit că a cheltuieli suma de 300 RON. Conform literaturii de specialitate şi a practicii judiciare în domeniu, despăgubirile materiale se stabilesc în baza normelor procesual penale, cât şi a celor civile privind răspunderea delictuală, raportat la probatoriul administrat în cauză. Ori, în cauză, deşi judecătorul fondului reţine că s-au depus dovezi pentru suma de 300 RON, ulterior s-a apreciat că este de notorietate că în astfel de situaţii se cheltuiesc sume mai mari, motiv pentru care a stabilit cu titlu de despăgubiri materiale suma de 5.000 RON, sumă care nu este dovedită.

Cu privire la daunele morale s-a considerat că instanţa de fond a greşit atunci când a stabilit cuantumul acestora la suma de 100.000 RON, sumă care depăşeşte limitele funcţiei reparatorii.

În jurisprudenţă se reţine că daunele morale se pot acorda, dar nu fără să se verifice, pe baza de probe, în ce au constat consecinţele suportate de partea care le solicită. În acordarea sumei de 100.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune morale, instanţa de fond a apreciat doar că "pentru daunele morale, la stabilirea sumelor ce trebuie acordate cu acest titlu, instanţa trebuie să aibă în vedere că prin aceasta să se realizeze o justă reparaţie în raport cu suferinţa şi prejudiciul creat, în acest sens ţinându-se cont însă că aceste sume au caracter reparatoriu de dezdăunare şi nu de îmbogăţire nejustificată".

În situaţia în care instanţa de control judiciar nu va împărtăşi acest punct de vedere s-a solicitat a se constata că daunele materiale nu au fost dovedite, iar cuantumul daunelor morale a fost greşit stabilit, acesta depăşind limitele funcţiei reparatorie, cu solicitarea a fi diminuat cuantumul acestor sume în mod corespunzător.

În apelul formulat, SC O. SA a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate, sub aspectul laturii civile, arătând că, în mod greşit, a fost obligată la despăgubiri, deoarece, potrivit poliţei de asigurare încheiată între ea şi unitatea spitalicească, asigurătorul nu răspundea pentru fapte care, potrivit legii, constituie infracţiuni.

S-a arătat în apelul formulat că potrivit poliţei de asigurare încheiată (art. 3 din Condiţiile generale), obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate în timpul perioadei de asigure beneficiarilor serviciilor profesionale, de fapta comisă din culpă de către asigurat în cadrul exercitării profesiunii sale, pentru care acesta răspunde civil, conform legii.

În ceea ce priveşte riscurile acoperite prin asigurare, prevăzute în condiţiile speciale 13.02.01W.002.0.1. sunt cele prevăzute la art. 3, secţiunea B:i - vătămări corporale, deces sau daune materiale produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către unitatea sanitară; utilizării unor dispozitive şi aparate medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare necorespunzătoare; ii - vătămări corporale, deces sau daune materiale produse pacienţilor ca urmare a cazării, alimentaţiei şi igienei din unitatea sanitară; iii - daune cauzate de personalul medical angajat şi pentru care asiguratul răspunde civil, conform legii, în solidar cu respectivul personal medical.

Contractul de asigurare invocat ca temei al antrenării răspunderii societăţii ca asigurător acoperă daunele produse din culpă şi nu din intenţie.

Infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze penale sunt săvârşite cu intenţie şi nu se regăsesc printre riscurile acoperite prin asigurare.

De asemenea, este fără dubiu că poliţa în cauză acoperă daunele produse din culpă (malpraxisul medical) situaţie care este exclusă în prezenta cauză.

Astfel, răspunderea SC O. SA nu operează în cauză, situaţia de fapt, ce face obiectul cauzei neputând fi calificată ca fiind o daună în sensul în care este definită prin art. 2.8 din condiţiile generale, parte integrantă din poliţa de asigurare precizată.

Prin Decizia penală nr. 296/A din 20 noiembrie 2013, Curtea de apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, partea civilă A.A. domiciliată în Brăila, jud. Brăila şi "O." Bucureşti, împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila.

A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare:

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.K.Ş. (fiul lui B.A. şi V., cetăţean român, studii superioare, ocupaţia - medic neuropsihiatrie pediatrică la Spitalul de Psihiatrie Brăila) cu domiciliul în Brăila, jud. Brăila, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de favorizare a infractorului.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.K.Ş., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului B.K.Ş. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului B.K.Ş. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului B.K.Ş. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 246 C. pen. în referire la art. 258 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata M.L. (fiica lui G.V. şi G.P., în oraş Ianca, jud. Brăila, cetăţean român, studii - 12 clase şi Scoală postliceală sanitară, ocupaţia - asistent medical la Spitalul de Psihiatrie Brăila) cu domiciliul în Brăila, jud. Brăila, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei M.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatei M.L. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei M.L. asupra prevederilor art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 1349 C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii G.C. şi partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, la despăgubiri civile, după cum urmează:

- către Serviciul de Ambulantă Judeţean Brăila - suma de 329,66 RON, reprezentând servicii de asistenţă medicală de urgenţă acordate victimei D.I.;

- către partea civilă A.A. (mama victimei) 200.000 RON reprezentând daune morale şi 5.000 RON despăgubiri materiale (cheltuieli de înmormântare şi pomeni ulterioare).

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, la plata către stat a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului G.C. şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 21 august 2012 la zi.

A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul G.C. (fiul lui D. şi F., cu domiciliul în Brăila, cetăţean român, studii medii, ocupaţia - supraveghetor la Spitalul de Psihiatrie Brăila) în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi şi partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, cu sediul în Brăila, împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 25 mai 2013 a Tribunalului Brăila.

Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, partea civilă A.A. şi SC O. SA Bucureşti sunt fondate, urmând a fi admise, iar apelurile formulate de inculpatul G.C. şi partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila sunt nefondate, urmând a fi respinse, din următoarele considerente:

1. Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila este fondat sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor şi greşitei reţineri de circumstanţe atenuante judiciare în sarcina inculpaţilor B.K.Ş. şi M.L.

Acordarea de circumstanţe atenuante judiciare este lăsată la aprecierea instanţei, aceasta putând refuza acordarea de circumstanţe judiciare atunci când apreciază că acestea nu se impun, faţă de persoana inculpatului sau natura infracţiunii săvârşite.

Instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se impunea acordarea de circumstanţe atenuante judiciare celor doi inculpaţi, raportat la gravitatea faptei săvârşite de inculpatul G.C., faptă pe care cei doi, prin acţiunile lor, au încercat să o acopere, favorizând astfel pe inculpatul G.C., fie prin depoziţiile lor (inculpata M.L.) fie prin depoziţiile lor şi prin fals intelectual în înscrisuri oficiale (inculpatul B.K.Ş.).

Inculpatul B.K.Ş. a avut, în faza de urmărire penală, o atitudine nesinceră de nerecunoaştere a faptelor, încercând să acrediteze ideea că de fapt victima D.I. ar fi fost agresionată în incinta Spitalului Judeţean de Urgenţă - Spitalul nr. 3 Brăila, fapt care ar fi angajat răspunderea penală a martorului G.P.P., medic de gardă la data producerii evenimentelor la Spitalul nr. 3 Brăila.

De asemenea, din analiza materialului probator se observă că ambii inculpaţi, B.K.Ş. şi M.L., şi-au încălcat atribuţiile de serviciul prevăzute în Legea nr. 487/2002 şi în Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 372/2006, în sensul că nu au vizitat victima D.I. aflată în stare de contenţie din 30 în 30 de minute, aşa cum cer dispoziţiile legale, lăsând practic victima legată şi imobilizată, la dispoziţia inculpatului G.C. şi neieşind din birourile lor şi neintervenind, în pofida ţipetelor disperate ale victimei.

Mai mult, instanţa de apel a constatat că inculpata M.L. nu s-a prezentat în faţa Curţii, încercând amânarea judecării procesului.

Faţă de toate acestea, s-a apreciat că în cauză nu se impunea acordarea de circumstanţe atenuante judiciare şi mai mult nu se impunea orientarea instanţei de fond către pedeapsa amenzii penale, ca pedeapsă principală, ci către pedeapsa închisorii, ca pedeapsă principală, în rejudecare fiind înlăturate circumstanţele atenuante judiciare acordate inculpaţilor B.K.Ş. şi M.L., fapt ce va avea drept consecinţă majorarea pedepselor aplicate acestora, urmând ca instanţa să se orienteze către pedeapsa închisorii spre minimul special prevăzut de lege, ca pedeapsă principală, cu suspendarea condiţionată a executării acestor pedepse aplicate.

2. Apelul părţii civile A.A. este fondat sub aspectul cuantumului daunelor morale.

Într-adevăr, suma de 100.000 RON, acordată de instanţa de fond, nu acoperă, în opinia Curţii de Apel, suferinţa încercată de partea civilă prin pierderea unicului fiu (victima D.I.) în vârstă de 31 de ani, în condiţiile reţinute în actul de sesizare şi de către instanţa de fond, acesta fiind practic omorât în bătaie în timp ce se afla imobilizat la pat, fără putinţa de a se apăra.

De aceea, s-a apreciat că suma de 200.000 RON reprezintă o justă despăgubire morală adresată părţii civile.

Cu privire la despăgubirile materiale în sumă de 50.000 RON, acest motiv se dovedeşte nefondat.

Potrivit regulilor generale de drept civil, valoarea unui act juridic mai mare de 250 RON se dovedeşte cu înscrisuri.

Instanţa de fond a arătat, în mod corect, că partea civilă a dovedit cu înscrisuri pretenţiile până la suma de aproximativ 300 RON, dar a apreciat, pe bază de prezumţii, că suma reprezentând despăgubirile materiale este de 5.000 RON.

Instanţa de fond a fost destul de permisivă, procedând pe baza unor începuturi de dovadă scrisă şi a unor prezumţii la acordarea sumei de 5.000 RON.

Totuşi, acordarea sumei de 50.000 RON (cum a solicitat partea civilă) nu se justifică, mai ales că nici în apel aceasta nu a produs înscrisuri care să dovedească aceste pretenţii.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul părţii civile A.A., s-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare a fost majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile A.A. la suma de 200.000 RON.

3. Apelul SC O. SA Bucureşti este fondat.

Încă de la instanţa de fond, apelanta a depus copia Poliţei de asigurare din 27 decembrie 2011 şi a contractului de asigurare încheiat cu partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila.

Din conţinutul acestui contract rezultă la cap. 1 pct. 1.4 definiţia malpraxis-ului (contractul de asigurare fiind unul de malpraxis) iar la cap. 4, pct. 8 lit. k) rezultă condiţiile în care asigurătorul nu răspunde, printre care sunt incluse şi faptele săvârşite cu intenţie, cum este prezenta infracţiune.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de SC O. SA Bucureşti, a fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila, iar în rejudecare a fost înlăturată obligarea SC O. SA Bucureşti de la plata de despăgubiri civile.

4. Apelul inculpatului G.C. este nefondat.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice în disp. art. 183 C. pen. (lovituri cauzatoare de moarte) acest motiv de apel se dovedeşte nefondat, deoarece sub aspect subiectiv această infracţiune se săvârşeşte sub forma praeterintenţiei, adică făptuitorul acţionează cu intenţia de a lovi, dar provoacă, din culpă, un rezultat mai grav, respectiv decesul victimei.

Din probele administrate în cauză, instanţa de fond, în mod corect, a apreciat, funcţie de instrumentul folosit, zonele vizate (capul şi regiunea genitală), numărul şi intensitatea loviturilor, imposibilitatea victimei de a se apăra (fiind legat şi imobilizat de pat) că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide, astfel încât nu se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei în disp. art. 183 C. pen. şi nici reindividualizarea pedepsei între aceste noi limite.

Instanţa de apel a apreciat că Tribunalul Brăila a dat faptei inculpatului G.C. încadrarea juridică corespunzătoare şi că pedeapsa aplicată acestui inculpat a fost corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Faptul că inculpatul ar fi suferit de o tulburare psihică pricinuită de moartea mamei sale, după un viol comis asupra acesteia, nu prezintă relevanţă atâta timp cât nu s-a făcut dovada că inculpatul a adus la cunoştinţă unităţii spitaliceşti acest aspect şi că aceasta, în cunoştinţă de cauză, l-a menţinut în funcţia de supraveghetor al bolnavilor psihic periculoşi.

De altfel, având în vedere specificul unităţii la care lucra, Spitalul de Psihiatrie Brăila, inculpatul s-ar fi putut trata chiar în incinta unităţii în care lucra.

Totodată, se constată că expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a stabilit că inculpatul avea reprezentarea faptelor săvârşite şi a consecinţelor acestora.

Referitor la faptul că inculpatul a lucrat o perioadă îndelungată în cadrul Spitalului de Psihiatrie Brăila, întâi ca paznic, după care a fost promovat ca supraveghetor, trebuia, în opinia instanţei de apel, să determine o cunoaştere mai aprofundată a dispoziţiilor şi regulilor aplicabile într-un spital de psihiatrie şi nu, dimpotrivă, o eludare a lor şi un comportament discreţionar, abuziv.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea de Apel a apreciat că acest motiv este nefondat.

Sub aspectul daunelor morale, acordate părţii civile A.A., s-a apreciat, aşa cum s-a arătat mai sus în motivarea admiterii apelului părţii civile, că acestea nu sunt exagerat de mari, ci, dimpotrivă prea mici, urmând a fi majorate la suma de 200.000 RON.

Cu privire la cheltuielile materiale acordate părţii civile A.A., aşa cum s-a arătat la motivarea apelului părţii civile, Curtea de Apel a apreciat că instanţa de fond, în mod corect, pornind de la dovezile cu înscrisuri care justificau suma de 300 RON, pe baza unor prezumţii simple, a acordat suma de 5.000 RON, sumă care este pe deplin justificată şi nu se impune nici majorarea ei (la suma de 50.000 RON cum a solicitat partea civilă A.A.) şi nici micşorarea ei (aşa cum a solicitat inculpatul G.C.).

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.C., împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila şi a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

5. Apelul formulat de partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila este nefondat.

Unitatea avea calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză deoarece inculpatul G.C. era angajatul acestei unităţi în funcţia de supraveghetor, iar fapta s-a săvârşit de către inculpat folosindu-se de atributele funcţiei, respectiv posibilitatea de a imobiliza, chiar şi prin forţă, un bolnav psihic periculos, adus la Spitalul de Psihiatrie Brăila, dar şi posibilitatea de a intra nestingherit în camerele de contenţie în care bolnavii psihic periculoşi erau imobilizaţi.

Fapta s-a săvârşit în incinta Spitalului de Psihiatrie Brăila cu largul concurs al inculpaţilor B.K.Ş. (medic de gardă) şi M.L. (asistenta de serviciu) care, de asemenea, erau angajaţii acestei unităţi spitaliceşti şi efectuau serviciul de gardă dispus de conducerea unităţii spitaliceşti.

Nici motivele privitoare la redozarea cuantumului daunelor morale şi cheltuielilor materiale acordate părţii civile A.A. nu se dovedesc fondate, din aceleaşi considerente pentru care au fost respinse aceleaşi motive invocate de apelantul-inculpat G.C.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila şi a fost obligată partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au formulat recurs partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila şi inculpatul G.C.

Recursul inculpatului se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, solicitând schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. anterior, din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d) şi 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide victima, ci cu intenţie depăşită, sub imperiul unui puternic şoc emoţional datorat afecţiunilor psihiatrice de care suferă, conform raportului de expertiză psihiatrică din concluziile căruia rezultă că prezintă o tulburare afectivă organică şi s-a constatat că avut discernământul diminuat în raport cu fapta comisă.

A solicitat, de asemenea, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. anterior, fapta sa fiind săvârşită sub imperiul unei puternice emoţii determinată de atitudinea victimei.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, a susţinut că faţă de limitele de pedeapsă care sunt închisoarea de la 15 la 25 de ani sau detenţiunea pe viaţă, iar legea nouă prevede aceleaşi limite de pedeapsă, având în vedere şi faptul că a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare, legea penală mai favorabilă este legea veche.

Recurenta parte responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, prin reprezentant convenţional, a arătat că recursul vizează doar latura civilă, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, în susţinerea căruia a precizat că raportul de răspundere în solidar a Spitalului de Psihiatrie cu inculpatul G.C. rezultă din raportul de prepuşenie, conform disp. art. 1373 C. civ., iar răspunderea civilă solidară între Spitalul Brăila şi asigurătorul SC O. SA rezultă din disp. art. 2199 şi urm. C. civ., privind asigurarea de răspundere civilă şi din contractul încheiat între părţi, contract încheiat cu Spitalul în temeiul unei alte dispoziţii legale, respectiv art. 644 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, spitalul asigurându-se tocmai pentru daunele cauzate de personalul medical angajat pentru care asigurătorul răspunde civil.

Examinând recursurile declarate de partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila şi de inculpatul G.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385³, art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de partea responsabilă civilmente Spitalul de psihiatrie Brăila şi de inculpatul G.C., Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data 20 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 decembrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.

Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a depus motivele de recurs la data de 29 ianuarie 2014, iar partea responsabilă civilmente Spitalul de psihiatrie Brăila la data de 20 februarie 2014.

Primul termen pe fondul cauzei a fost stabilit pentru data de 23 aprilie 2014, ulterior preschimbat pentru data de 26 februarie 2014, astfel că se constată că recursurile au fost motivate în termenul prevăzut de dispoziţiile legale.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Această verificare nu mai este permisă de lege, în condiţiile în care art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, urmând ca criticile invocate vizând aplicarea legii penale mai favorabile să fie analizate prin prisma disp. art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

De la data pronunţării Deciziei din apel, 20 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen. şi Legea nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate.

Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Date fiind modificările dispoziţiilor C. pen., instanţa de recurs urmează să compare conţinutul acestora anterior şi ulterior datei de 1 februarie 2014.

Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

C. pen. anterior

Art. 174 - Omorul

(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 175 - Omorul calificat

(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: (...)

lit. d): profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra (...) se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 176 - Omorul deosebit de grav

(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

lit. a) prin cruzimi (...)

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Noul C. pen.

Art. 188 - Omorul

(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 189 - Omorul calificat

(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: (...)

lit. h) prin cruzimi (...)

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 77 - Circumstanţe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante : (...)

lit. e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze (...)

Din analiza comparativă a textelor de lege vizând infracţiunea de omor, se constată că în ceea ce priveşte omorul simplu, textul este acelaşi, nefiind modificat conţinutul constitutiv al infracţiunii şi nici limitele de pedeapsă.

Sub aspectul formelor agravante ale infracţiunii de omor, respectiv omorul calificat şi omorul deosebit de grav, se constată că în noua reglementare, infracţiunea de omor calificat conţine agravanta săvârşit prin cruzimi, care se regăsea în vechea reglementare în cadrul infracţiunii de omor deosebit de grav, în timp ce agravanta de la omorul calificat săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, se regăseşte în actuala reglementare în dispoziţiile art. 77 vizând circumstanţe agravante, limitele de pe pedeapsă fiind aceleaşi.

Cum însă infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de dispoziţiile art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, nu se mai regăseşte în noua reglementare, fiind preluată în dispoziţiile art. 189 lit. h) din Noul C. pen., cu agravanta prevăzută de art. 77 lit. e) din Noul C. pen., legea penală mai favorabilă este legea nouă.

La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi menţinută în apel în ultimul ciclu procesual cu privire la inculpatul G.C., (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili o sancţiune apropiată de minimul prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de apel care a menţinut aceeaşi sancţiune aplicată de instanţa de fond, dispoziţii pe care instanţa de recurs urmează a le reţine şi a le avea în vedere la stabilirea sancţiunii ce o va aplica inculpatului G.C.

În raport de cuantumul pedepsei ce se va aplica inculpatului, se va aplica şi pedeapsa complementară şi accesorie.

În ceea ce priveşte pedepse accesorii şi complementare, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, la stabilirea legii noi ca lege mai favorabilă, vor fi avute în vedere dispoziţiile potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Art. 65 C. pen.

Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

(2) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanţă a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) - o) sau a unora dintre acestea.

(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

(4) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie având conţinutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

Art. 66 C. pen.

Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; (...).

Văzând sfera actuală şi conţinutul pedepselor accesorii şi complementare se va reţine incidenţa reglementării actuale ca lege mai favorabilă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila, Înalta Curte constată că acesta este fondat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Verificându-se actele aflate la dosar, se constată că, în mod eronat, instanţa de apel a admis apelul formulat de SC O. SA Bucureşti, a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 72 din 24 mai 2013 a Tribunalului Brăila, iar în rejudecare a fost înlăturată obligarea SC O. SA Bucureşti de la plata de despăgubiri civile, cu motivarea că din conţinutul contractului de asigurare încheiat cu partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila aflat la dosar a rezultat la cap. 1 pct. 1.4 definiţia malpraxis-ului (contractul de asigurare fiind unul de malpraxis), iar la cap. 4, pct. 8 lit. k) au rezultat condiţiile în care asigurătorul nu răspunde, printre care sunt incluse şi faptele săvârşite cu intenţie, cum este prezenta infracţiune.

Potrivit disp. art. 19 alin. (5) C. proc. pen., repararea pagubei penale se face potrivit legii civile. De asemenea, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal trebuie să îndeplinească, pentru admisibilitatea ei, condiţiile prevăzute de disp. art. 998 - 999 C. civ., respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei autorului cu capacitate civilă delictuală.

Pentru existenţa răspunderii delictuale care se desprinde din prevederile art. 1349 C. civ. (în vigoare la data faptelor) pe lângă existenţa unui prejudiciu şi al unei fapte ilicite, trebuie să existe şi raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

În cauză, singura faptă generatoare de prejudiciu (decesul victimei D.I. şi celelalte cheltuieli adiacente), este fapta comisă de inculpatul G.C.

În ceea ce priveşte pe societatea de asigurare SC O. SA, potrivit prevederilor art. 3.1 lit. b), pct. iii din condiţiile specifice 13.02.01W.001.0.1, anexă la poliţa de asigurare, încheiată cu Spitalul de Psihiatrie Brăila, printre alte riscuri, sunt acoperite şi "daune cauzate de personalul medical angajat şi pentru care asigurătorul răspunde civil, conform legii, în solidar cu respectivul personal medical".

Cum partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila răspunde pentru fapta inculpatului G.C., în baza unui raport de prepuşenie, potrivit prevederilor art. 1373 C. civ., iar între aceasta şi SC O. SA este încheiat contractul de asigurare menţionat mai sus, aceasta din urmă trebuie să fie obligată la plata despăgubirilor stabilite.

Din analiza coroborată a conţinutului contractului de asigurare aflat la dos. fond şi dos. apel, rezultă că răspunderea civilă solidară între Spital şi inculpatul G.C. pe de o parte, şi asigurătorul SC O. SA pe de altă parte, reiese că acesta este guvernat de dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind "Răspunderea civilă a personalului medical."

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 657 din Legea nr. 95/2006:

"(1) Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane care se constată că au fost supuse unui act de malpraxis medical, precum şi pentru cheltuielile de judecată ale persoanei prejudiciate prin actul medical.

(2) Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care a fost acordată asistentă medicală.

(3) Asigurarea obligatorie face parte din categoria B clasa 13 de asigurări de răspundere civilă şi va cuprinde toate tipurile de tratamente medicale ce se efectuează în specialitatea şi competenţa profesională a asiguratului şi în gama de servicii medicale oferite de unităţile de profil."

În acelaşi timp, în conformitate cu dispoziţiile art. 658 din Legea nr. 95/2006,

"(1) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanei sau persoanelor păgubite prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală ori decesul.

(2) În caz de deces, despăgubirile se acordă succesorilor în drepturi ai pacientului care au solicitat acestea."

În raport de textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că raţiunea pentru care legiuitorul a stabilit ca şi obligaţia asigurătorului să fie una directă, derivată din contract este una de favoare pentru părţile vătămate, pentru a le asigura pe acestea de eventuala insolvabilitate a inculpatului, persoană fizică, şi acordarea posibilităţii reale efective şi concrete a acestor părţi vătămate de a-şi acoperi cel puţin parţial prejudiciile suferite, de la asigurător.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie Brăila şi inculpatul G.C. împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.C. sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile şi pe latură civilă numai în ceea ce priveşte angajarea răspunderii asigurătorului de răspundere civilă şi va rejudeca, în aceste limite, în sensul menţionat anterior, urmând a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de partea responsabilă civilmente Spitalul de Psihiatrie şi inculpatul G.C. împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată şi Sentinţa penală nr. 72 din 24 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Brăila, pe latură penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.C. sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile şi pe latură civilă numai în ceea ce priveşte angajarea răspunderii asigurătorului de răspundere civilă şi, rejudecând, în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) - art. 189 lit. h), cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) - art. 189 lit. h), cu aplic. art. 77 lit. e) şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul G.C. la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Obligă asigurătorul de răspundere civilă O. la plata despăgubirilor stabilite în sarcina părţii responsabile civilmente şi inculpatului.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 august 2012 la 12 martie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 864/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 890/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 864/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 890/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs