ICCJ. Decizia nr. 864/2014. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 864 /20 15
Dosar nr. 1695/115/2014
Şedinţa publică din data de 17 iunie 2015
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 182 C. pen. referitoare la noţiunea de „alte forme de exploatare sexuală".
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât chiar dacă sunt întrunite două din cele trei condiţii impuse de acest text de lege, fiind criticat un text legal aflat în vigoare, existând o cauză pe rol în care s-a invocat această excepţie de neconstituţionalitate, în opinia instanţei nu există o legătură clară între obiectul sesizării formulată de către inculpat prin apărătorul ales şi modalitatea de soluţionare a cauzei.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs inculpatul A.V.A., prin apărător ales, solicitând admiterea acestuia şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Examinând calea de atac formulată, sub toate aspectele, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 4 martie 2015 a Tribunalului Caraş-Severin a fost condamnat inculpatul A.V.A., în baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru două infracţiuni de act sexual cu un minor la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare şi la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., pentru o infracţiune de act sexual cu un minor, în formă continuată, la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite cele 7 (şapte) pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul A.V.A. a formulat apel, iar în cursul dezbaterilor din apel, la termenul din 21 mai 2015, a invocat excepţia de neconstiţuţionalitate a dispoziţiilor art. 182 lit. c) din C. pen. referitoare la noţiunea de „alte forme de exploatare sexuală" susţinând că imprecizia definiţiei lasă loc la interpretări.
Prin decizia penală nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.V.A. Întrucât s-a respins şi cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstiţuţionalitate, ca inadmisibilă, astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul a formulat prezentul recurs, în susţinerea acestuia fiind practic reiterate motivele de apel.
Astfel, prin apărător ales, inculpatul contestă însăşi încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de minori, susţinându-se că, în speţă, acuzaţia din rechizitoriu porneşte de la premise greşite. Or, infracţiunea de trafic de persoane/minori presupune măcar dovedirea existenţei scopului calificat al exploatării persoanelor în sensul legii penale, termenul de „exploatare sexuală în interes personal" - a cărui „paternitate" a fost asumată în continuare de reprezentantul Ministerului Public cu prilejul susţinerii fondului cauzei, neavând accepţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 182 din noul C. pen. Se mai susţine că, prin imprecizia de reglementare, respectiv prin sintagma „alte forme de exploatare sexuală" s-a făcut încadrarea în textul de lege, printr-o analogie nepermisă în materie penală, incluzându-se în sfera exploatării în sensul legii penale a termenului „exploatarea minorului în sens propriu".
Analizând recursul formulat de inculpatul A.V.A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstiţuţionalitate a dispoziţiilor art. 182 C. pen. referitoare la noţiunea de „alte forme de exploatare sexuală" fiind pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
Astfel, referitor la admisibilitatea unei asemenea sesizări, Înalta Curte reţine că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv:
a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În analiza condiţiilor enumerate anterior, se constată că excepţia a fost invocată de inculpatul A.V.A. în cursul soluţionării apelului aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara şi are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 182 C. pen. referitoare la noţiunea de „alte forme de exploatare sexuală", text care nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte constată că aceasta nu este realizată, având în vedere că îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În acest context, se reţine că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu se putea limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional, în condiţiile în care este necesar a verifica şi măsura în care o astfel de excepţie tinde, în mod real, la învestirea Curţii Constituţionale cu un examen al conformităţii dintre înţelesul normei legale şi exigenţele Constituţiei, prerogativă recunoscută Curţii prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Mai mult, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau se tinde la modificarea legii.
Or, în speţă, inculpatul A.V.A., prin apărător ales, a susţinut că, textul art. 182 lit. c) teza ultimă C. pen. referitor la noţiunea de „alte forme de exploatare sexuală" este neconstituţional raportat la imprecizia definiţiei, care lasă loc interpretării legii penale prin analogie, în măsura în care aceste alte forme de exploatare sexuală nu sunt precizate, sau gravitatea acestora nu este similară, identică cu „obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice" şi în măsura în care nu sunt excluse de la interpretare actele sexuale incrirninate distinct, chiar în capitolul VIII C. pen. care reglementează infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale.
Prin urmare, în cauza de faţă, se constată că excepţia invocată are doar o legătură formală cu soluţionarea cauzei, în concret, aceasta vizând o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau, mai exact, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate se urmăreşte transformarea Curţii Constituţionale în legislator pozitiv, situaţie nepermisă de lege.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3125/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 889/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de... → |
|---|
