ICCJ. Decizia nr. 890/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 890/2014

Dosar nr. 2820/105/2013

Şedinţa publică din 12 martie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 275 din data de 14 iunie 2013, Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.A.D., din infracţiunile de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de droguri de risc către minori, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune, de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, inculpatul H.A.D. a fost condamnat după cum urmează:

- la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă din perioada octombrie 2012 - 21 februarie 2013, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.;

- în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale;

- la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, faptă din perioada octombrie 2012 - 21 februarie 2013, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, faptă din octombrie 2012, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul H.A.D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a alăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 71 C. pen. au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe perioada executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 21 februarie 2013 la zi.

Ca modalitate de executare, în baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, reprezentând termen încercare, potrivit disp. art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa; să urmeze program împotriva dependenţei de droguri; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.A.D. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 14/U din 21 februarie 2013 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.A.F. din infracţiunile de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi trafic de droguri de risc către minori, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune, de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi din infracţiunile de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, împreună cu consumatori minori faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune, de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul N.A.F. a fost condamnat la pedepsele de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă din perioada septembrie 2012 - 21 februarie 2013, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale;

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, faptă din perioada septembrie 2012 - 21 februarie 2013, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 359 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la 26 iunie 2007, şi s-a adăugat la fiecare dintre pedepsele principale aplicate prin sentinţa apelată.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.A.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a alăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 21 februarie 2013 la zi.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul A.M.G. la pedepsele de: 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, faptă din perioada decembrie 2012 - 21 februarie 2013, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale; 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, faptă din perioada decembrie 2012 - 21 februarie 2013, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.M.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se alătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe perioada executării pedepsei.

Potrivit art. 86¹ alin. (2) - art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună aceloraşi măsuri de supraveghere ca şi cele la care a fost obligat inculpatul H.A.D.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 2 octombrie 2013 la zi.

Totodată, în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.M.G. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 15/U din 21 februarie 2013 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor P.M.C. şi H.B.A., din infracţiunile de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de droguri de risc către minori, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune, de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. au fost condamnaţi cei doi inculpaţi la câte o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă din perioada 2012 - 21 februarie 2013.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă din perioada 2012 - 21 februarie 2013.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca aceşti din urmă doi inculpaţi să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Pentru fiecare s-a dispus aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Potrivit art. 86¹ alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, sub supraveghere, pe o durată de 2 ani, reprezentând termen încercare, potrivit disp. art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpaţii au fost obligaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa; să urmeze program împotriva dependenţei de droguri; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.

Potrivit art. 3, art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.A.D. a următoarelor cantităţi de substanţe stupefiante:

- 0,71 grame cannabis, din totalul de 1,11 grame cannabis, (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 19 octombrie 2012, de la inculpatul H.A.D., prin intermediul inculpatul P.M.C. - R.C.T.S. din 31 octombrie 2012) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 9 noiembrie 2012;

- 0,36 grame cannabis, din totalul de 0,84 grame cannabis, (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 8 ianuarie 2013, de la inculpatul H.A.D. - R.C.T.S. din 17 ianuarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 30 ianuarie 2013;

- 0,57 grame cannabis, din totalul de 0,92 grame cannabis, (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 28 ianuarie 2013, de la inculpatul H.A.D. - R.C.T.S. din 5 februarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 30 ianuarie 2013;

- 1,11 grame cannabis, din totalul de 1,44 grame cannabis, (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 5 februarie 2013, de la inculpatul H.A.D. - R.C.T.S. din 21 februarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 12 martie 2013;

- 1,01 grame cannabis, din totalul de 1,44 grame cannabis, (droguri ridicate de la inculpatul H.A.D., cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 20 februarie 2013 - R.C.T.S. din 28 februarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din data de 11 martie 2013.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor sume: 7.000 RON de la H.A.D.; 1.500 RON de la N.A.F., 500 RON de la A.M.G. şi 1.100 RON de la H.B.A., reprezentând beneficiu realizat din valorificarea drogurilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în privinţa inculpatului H.A.D., că la data de 19 octombrie 2012, lucrători de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că un tânăr cunoscut cu apelativul de "C.", ulterior identificat ca fiind H.A.D., care se întorsese de curând din Spania, desfăşura activităţi de trafic ilicit de droguri de risc şi mare risc şi deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, pe raza jud. Prahova.

Drogurile, respectiv cannabis, rezină de cannabis, cocaină şi comprimate ecstasy, erau procurate de H.A.D., zis "C." de la surse neidentificate, acestea fiind vândute persoanelor interesate de pe raza jud. Prahova la preţul de 50 - 60 RON/gram cannabis şi rezina de cannabis, 100 euro/gram cocaină şi 100 RON/comprimat ecstasy.

O parte din cantităţile de droguri cu care se aproviziona H.A.D., zis "C." era destinată consumului propriu.

Prin Adresa din 19 octombrie 2012, Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti a solicitat autorizarea investigatorului sub acoperire cu nume de cod "M.I.", a colaboratorului acestuia "P.S.", precum şi autorizarea procurării de droguri, în vederea probării activităţii infracţionale a făptuitorului, în acest sens fiind emisă Ordonanţa din 19 octombrie 2012 ce cuprinde Autorizaţia din aceeaşi dată.

În baza autorizaţiei de mai sus, la data de 19 octombrie 2012 colaboratorul cu nume de cod "P.S.", a cumpărat de la inculpatul H.A.D., zis "C.", prin intermediul inculpatul P.M.C. zis "K.", o cantitate de materie vegetală, de culoare verde-oliv, cu aspect şi miros specific plantei cannabis, ambalată în trei pliculeţe din material plastic transparent, autosigilante, cu suma de 200 RON.

Materia vegetală în cauză a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul D.C.C.O., care prin Raportul de Constatare din data de 31 octombrie 2012 a concluzionat că proba este constituită din 1,11 grame cannabis, în care s-a pus în evidenţă existenţa tetrahidrocannabinolului (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Cannabis face parte din Tabelul - Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Cantitatea de 0,71 grame cannabis, rămasă din probă după efectuarea analizelor fizico-chimice, a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip M.A.I. şi predată organelor de cercetare penală. La data de 9 noiembrie 2012 cantitatea de 0,71 grame cannabis a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. prin dovadă.

Din datele obţinute de lucrătorii B.C.C.O. Ploieşti s-a stabilit că H.A.D., cultiva cannabis în Spania, care ulterior era trimis în România, prin intermediul serviciilor de coletărie, drogurile fiind comercializate către diverşi consumatori de pe raza jud. Prahova.

De asemenea, s-a stabilit că acesta utiliza în desfăşurarea activităţilor infracţionale postul telefonic mobil, de la care purta discuţii telefonice codificate cu diverşi consumatori sau dealeri secundari de droguri.

Datorită specificului infracţiunii, precum şi a atitudinii adoptate de inculpatul H.A.D. şi persoanele din anturajul acestuia, a necesităţii identificării tuturor participanţilor la săvârşirea de infracţiuni, a stabilirii unui moment operativ pentru realizarea prinderii în flagrant a acestuia, a faptului că o parte din mijloacele de probă nu puteau fi obţinute în alt mod, precum şi datorită faptului că în perioada imediat următoare inculpatul urma să se aprovizioneze cu o cantitate importantă de droguri, pentru a le comercializa, s-a impus autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice şi SMS purtate de H.A.D., de la postul telefonic mobil, pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 26 noiembrie 2012, până la data de 25 decembrie 2012, în acest sens Tribunalul Prahova emiţând Încheierea nr. 351 din 26 noiembrie 2012, ce cuprinde Autorizaţia din aceeaşi dată (Dosarul nr. 8806/105/2012).

În urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că H.A.D. a fost plecat în Spania, în perioada sărbătorilor de iarnă revenind în ţară în perioada imediat următoare, perioadă în care a renunţat la utilizarea postului telefonic mobil, în urma exploatării Autorizaţiei din 26 noiembrie 2012, stabilindu-se că nu au fost purtate nici un fel de discuţii de pe acesta.

La data de 8 ianuarie 2013, s-a dispus prelungirea ordonanţei de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia şi de procurare de droguri, în acest sens fiind emisă Ordonanţa/2012, ce cuprinde Autorizaţia/2012.

În baza acestei ordonanţe, la data de 8 ianuarie 2013 colaboratorul cu nume de cod "P.S.", a cumpărat de la inculpatul H.A.D. zis "C.", două bucăţi din staniol, ambalate sub formă de bilă, ce conţineau materie vegetală de culoare verde-oliv, cu aspect şi miros specific plantei cannabis, cu suma de 100 RON. Materia vegetală în cauză a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul D.C.C.O., care prin Raportul de Constatare din data de 17 ianuarie 2013 a concluzionat că proba este constituită din 0,84 grame cannabis. Cannabis face parte din Tabelul - Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Cantitatea de 0,36 grame cannabis, rămasă din probă după efectuarea analizelor fizico-chimice, a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip M.A.I. şi predată organelor de cercetare penală. La data de 30 ianuarie 2013 cantitatea de 0,36 grame cannabis a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. prin dovadă.

În urma noilor investigaţii efectuate s-a stabilit că inculpatul H.A.D. utiliza în desfăşurarea activităţilor infracţionale un alt post telefonic mobil, de la care purta discuţii telefonice codificate cu consumatori care s-au aprovizionat şi în alte rânduri de la acesta, precum şi cu diverşi dealeri principali sau secundari de droguri fiind obţinute date şi informaţii suplimentare cu privire la implicarea inculpatul H.A.D. în activităţi de trafic de droguri, stabilindu-se că este foarte posibil ca acesta să fi revenit din Spania cu o cantitate importantă de cannabis, pe care intenţiona să o comercializeze în perioada imediat următoare.

Datorită specificului infracţiunii, precum şi a atitudinii adoptate de inculpatul H.A.D. şi persoanele din anturajul acestuia, a necesităţii identificării tuturor participanţilor la săvârşirea de infracţiuni, a stabilirii unui moment operativ pentru realizarea prinderii în flagrant a inculpatului H.A.D., a faptului că o parte din mijloacele de probă nu puteau fi obţinute în alt mod, precum şi datorită faptului că în perioada imediat următoare acesta intenţiona să comercializeze o cantitate importantă de droguri, s-a impus autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice şi SMS purtate de H.A.D., de la postul telefonic mobil, pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 9 ianuarie 2013 până la data de 7 februarie 2013, în acest sens Tribunalul Prahova emiţând Încheierea nr. 2 din data de 9 ianuarie 2013, ce cuprinde Autorizaţia din aceeaşi dată. (Dosarul nr. 8806/105/2012).

La data de la data de 28 ianuarie 2013 colaboratorul cu nume de cod "P.S.", a cumpărat de la inculpatul H.A.D. zis "C.", o folie din staniol, de culoare argintie, care conţinea materie vegetală de culoare verde-oliv, cu suma de 300 RON. Materia vegetală în cauză a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul D.C.C.O., care prin Raportul de Constatare din data de 5 februarie 2013 a concluzionat că proba este constituită din 0,92 grame cannabis. Cannabis face parte din Tabelul - Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Cantitatea de 0,57 grame cannabis, rămasă din probă după efectuarea analizelor fizico-chimice, a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip M.A.I. şi predată organelor de cercetare penală. La data de 30 ianuarie 2013 cantitatea de 0,57 grame cannabis a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. prin dovadă.

La data de 5 februarie 2013 colaboratorul cu nume de cod "P.S.", a cumpărat de la H.A.D. zis "C.", patru bucăţi din staniol, ambalate sub formă de bilă, ce conţineau materie vegetală de culoare verde-oliv, cu suma de 200 RON. Materia vegetală în cauză a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul D.C.C.O., care prin Raportul de Constatare din data de 21 februarie 2013 a concluzionat că proba este constituită din 1,44 grame cannabis. Cannabis face parte din Tabelul - Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Cantitatea de 1,11 grame cannabis, rămasă din probă după efectuarea analizelor fizico-chimice, a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip M.A.I. şi predată organelor de cercetare penală. La data de 12 martie 2013 cantitatea de 1,11 grame cannabis a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. prin dovadă.

S-a mai reţinut că inculpatul H.A.D. era posibil să fie sprijinit în activitatea infracţională de inculpatul N.I.C. zis "N.", precum şi de către inculpata H.B.A., nepoata sa minoră.

Inculpatul H.A.D. se aproviziona cu droguri de la surse neidentificate, posibil din Spania, pe care le introducea ulterior în ţară prin intermediul sistemelor de coletărie, o altă sursă de aprovizionare fiind inculpatul A.M.G., o parte fiind destinată consumului propriu, iar o altă parte fiind destinată vânzării, activitate realizată personal sau prin intermediul inculpatei H.B.A., către diverşi consumatori care s-au aprovizionat şi în alte rânduri de la acesta.

Printre dealerii secundari de droguri care se aprovizionau de la inculpatul H.A.D. a fost identificat şi inculpatul minor P.M.C., acesta fiind implicat în activităţi de trafic de droguri pe raza staţiunii Sinaia şi a localităţilor limitrofe.

Datorită specificului infracţiunii, precum şi a atitudinii adoptate de inculpaţi şi persoanele din anturajul acestora, a necesităţii identificării tuturor participanţilor la săvârşirea de infracţiuni, a stabilirii unui moment operativ pentru realizarea prinderii în flagrant a inculpaţilor, a faptului că o parte din mijloacele de probă nu puteau fi obţinute în alt mod, precum şi datorită faptului că în perioada imediat următoare inculpaţii intenţionau să comercializeze cantităţi importante de droguri, s-a impus reînnoirea autorizării interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice şi SMS purtate de inculpatul H.A.D., pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 8 februarie 2013 până la data de 9 martie 2013, precum şi autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice şi SMS purtate de inculpatul N.I.C., pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 8 februarie 2013 până la data de 9 martie 2013, inculpatul P.M.C. pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 8 februarie 2013 până la data de 9 martie 2013, inculpata H.B.A., pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 8 februarie 2013 până la data de 9 martie 2013, inculpatul A.M.G., pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 8 februarie 2013 până la data de 9 martie 2013 şi inculpatul B.F., pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 8 februarie 2013 până la data de 9 martie 2013, în acest scop Tribunalul Prahova pronunţând Încheierea nr. 50 din data de 8 februarie 2013, ce cuprinde autorizaţiile din aceeaşi dată (Dosarul penal nr. (2)57/105/2013).

Urmare exploatării autorizaţiei, prin care s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi SMS, utilizat de inculpatul P.M.C., s-a stabilit că acesta se aproviziona cu droguri şi de la inculpatul N.A.F. zis "C.", persoană ce a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor.

În cauză s-a impus astfel şi autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice şi SMS purtate de către inculpatul N.A.F., pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 13 februarie 2013 până la data de 14 martie 2013, inclusiv, în acest sens Tribunalul Prahova emiţând Încheierea nr. 58 din data de 13 februarie 2013, ce cuprinde autorizaţia din aceeaşi dată (Dosar nr. 8806/105/2012). Inculpatul P.M.C. se afla în relaţii de prietenie cu inculpatul N.A.F. şi dispunea în orice moment de importante sume de bani aflându-se în relaţii foarte apropiate cu mai mulţi dealeri de droguri, printre care şi inculpaţii H.A.D. şi H.B.A., însă uneori achiziţiona droguri inclusiv de la inculpatul N.A.F., la rândul său oferind cannabisul achiziţionat către diverşi consumatori, o mare parte dintre aceştia fiind prietenii săi.

Astfel, în baza ultimelor date şi informaţii obţinute de către lucrătorii B.C.C.O Ploieşti - Serviciul Antidrog, s-a stabilit că inculpatul H.A.D., zis "C.", A.M.G., B.F., N.A.F., zis "C." şi N.I.C. zis "N.", depozitau o parte din cantităţile de droguri sau de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive la adresele de domiciliu. S-a solicitat autorizarea efectuării unor percheziţii domiciliare la domiciliile inculpaţilor.

Cu ocazia percheziţiei, din locuinţa inculpatul H.A.D. au fost ridicate următoarele bunuri şi obiecte: un telefon mobil; o cantitate de materie vegetală, de culoare verde-oliv, ambalată în trei folii din staniol; o cutie în care se afla materie vegetală de culoare verde-oliv, ambalată într-o bucată din hârtie.

Cele două cantităţi de materie vegetală, au fost înaintate către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O, care prin Raportul Preliminar de Constatare din data de 28 februarie 2013, a concluzionat că probele înaintate sunt constituite din 1,44 grame cannabis şi 0,29 grame cannabis.

De asemenea, cantitatea de 1,01 grame cannabis, din totalul de 1,44 grame cannabis, (droguri ridicate de la inculpatul H.A.D., cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 20 februarie 2013 - R.C.T.S. din data de 28 februarie 2013) a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul tip M.A.I. şi depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 11 martie 2013.

La percheziţia locuinţei inculpatul N.A.F. nu au fost găsite droguri şi nu au fost ridicate bunuri şi obiecte., iar la percheziţia locuinţei inculpatul A.M.G. a fost ridicată o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv.

Materia vegetală în cauză a fost înaintată către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O, care prin Raportul de Constatare din data de 1 martie 2013, a concluzionat că proba înaintată, este constituită din 1,01 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă existenţa Tetrahidrocannabinolului, aceasta fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

Având în vedere cele de mai sus, a reţinut instanţa de fond în privinţa inculpatului H.A.D., că acesta aproviziona cu cannabis consumatori de pe raza jud. Prahova, printre aceştia fiind identificate persoanele majore N.I.C., M.L.A., N.Ş.C., N.M.D., A.G.O., G.M.I., P.A.A. şi inculpatul N.A.F., ultimul având şi calitate de dealer şi minorii T.R.F., C.I., G.M., H.B.A. şi P.M.C., ultimii doi inculpaţi în cauză având şi calitatea de dealeri.

H.A.D. a obţinut un beneficiu minim de aproximativ 7.000 RON, din vânzarea unei cantităţi de aproximativ 100 grame cannabis, la preţul de 70 RON/gram, aspect confirmat de declaraţiile învinuiţilor M.L.A., N.Ş.C., A.G.O. şi inculpaţilor P.M.C. şi N.A.F.

Cu ocazia revenirii în ţară din Spania, inculpatul H.A.D. a adus în bagajele personale şi o cantitate de 50 grame cannabis, pe care a comercializat-o către consumatori de pe raza jud. Prahova, o parte fiind folosită pentru consum propriu, în comun cu inculpatul A.M.G., căruia i-a povestit despre cannabisul introdus în ţară, la întoarcerea din Spania. Ulterior, rămânând fără droguri, inculpatul A.M.G., s-a simţit dator să-i ofere o cantitate de cannabis pe care o obţinuse dintr-o plantă crescută la domiciliul său, aspect care reiese din declaraţiile celor doi coinculpaţi, precum şi din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză (convorbiri telefonice şi procese-verbale încheiat de investigatorul sub acoperire cu nume de cod "M.I.", referitoare la cumpărările autorizate din datele de 28 ianuarie 2013 şi 5 februarie 2013 - calitatea drogurilor cumpărate de la inculpatul H.A.D. în cele două date fiind diferită de calitatea drogurilor cumpărate anterior, ceea ce denotă faptul că inculpatul H.A.D. a avut cel puţin două surse de aprovizionare, una fiind în Spania, iar cea de-a doua fiind inculpatul A.M.G.). Cantitatea totală de droguri primită de la inculpatul A.M.G. a fost în jur de 20 de grame, reprezentată de circa 10 muguri de cannabis, însă făcând un calcul al cantităţilor pe care cei doi inculpaţi le-au obţinut, conform declaraţiilor lor atât pentru consum propriu, cât şi pentru comercializare, adică circa 70 de grame, se observă cu uşurinţă că inculpatul H.A.D. a deţinut o cantitate de cannabis cu mult mai mare, calculul obţinut prin coroborarea declaraţiilor consumatorilor care s-au aprovizionat de la acesta, stabilind o cantitate minimă de circa 100 grame, ceea ce conferă credibilitate afirmaţiei inculpatul A.M.G. cum că ar fi avut cunoştinţă că inculpatul H.A.D. s-a mai aprovizionat cel puţin odată cu droguri din Spania, prin intermediul unui serviciu de coletărie rapidă.

Deşi în declaraţiile date în faţa procurorului şi a instanţei de judecată cu ocazia arestării inculpatul H.A.D. şi-a menţinut afirmaţiile privind introducerea în ţară a 50 de grame de cannabis, ulterior, acesta a încercat să-l determine pe inculpatul A.M.G. să declare că acele droguri ar fi provenit din planta crescută de acesta din urmă pentru a scăpa de încadrarea de introducere în ţară de droguri de risc, discuţia între cei doi având loc pe timpul deplasării de la locul de arest preventiv către sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în ziua de 15 martie 2013, discuţie auzită şi relatată de martorul S.E.I., persoană arestată preventiv, care făcea deplasarea împreună cu cei doi coinculpaţi şi confirmată de inculpatul A.M.G.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.A.F., s-a reţinut că a aprovizionat majorii P.A.A., A.G.O., I.M.A. şi N.Ş.P., precum şi minorii T.R.F. şi P.M.C. Inculpatul a obţinut un beneficiu minim de aproximativ 1.500 RON, aspect ce rezultă din declaraţiile coinculpatului P.M.C. şi învinuitului A.G.O., în mare parte inculpatul oferind drogurile cu titlu gratuit către ceilalţi consumatori care se aprovizionau în mod obişnuit de la acesta sau cu preţul de cumpărare practicat pe piaţă, fără a se putea stabili dacă o parte din drogurile oferite sau comercializate de inculpat erau obţinute cu titlu gratuit sau prin cumpărare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.M.G., s-a reţinut că de la acesta s-au aprovizionat inculpatul H.A.D., acesta având şi calitatea de dealer, precum şi învinuiţii T.D.I.M., P.A.L., U.D. şi S.C.M., inculpatul obţinând un beneficiu minim de aproximativ 500 RON (300 RON + 200 RON, conform declaraţiei sale), sumă remisă de către inculpatul H.A.D., în schimbul drogurilor primite de la acesta şi care proveneau din cei 10 muguri de cannabis, în greutate totală de aproximativ 20 de grame, obţinuţi din planta de cannabis crescută la domiciliu.

Inculpatul A.M.G. s-a înţeles cu inculpatul H.A.D., ca acesta din urmă să-i caute cumpărători, pentru o cantitate de cannabis pe care o obţinuse dintr-o plantă crescută la domiciliu, aspect reţinut din declaraţiile celor doi coinculpaţi, precum şi din analiza mijloacelor de probă administrate în dosar (convorbiri telefonice şi procese-verbale încheiat de investigatorul sub acoperire cu nume de cod "M.I.", referitoare la cumpărările autorizate din datele de 28 ianuarie 2013 şi 5 februarie 2013 - calitatea drogurilor cumpărate de la inculpatul H.A.D. în cele două date fiind diferită de calitatea drogurilor cumpărate anterior, ceea ce denotă că inculpatul H.A.D. a avut cel puţin două surse de aprovizionare, una fiind în Spania, iar cea de-a doua fiind inculpatul A.M.G.).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.M.C., s-a reţinut că acesta a aprovizionat pe majorii P.A.A., A.G.O., G.M.I., N.Ş.C. şi minorii G.M. şi T.R.F., inculpatul fiind sursa obişnuită de aprovizionare a acestora, însă oferirea se făcea de fiecare dată cu titlu gratuit.

În ceea ce o priveşte pe inculpata H.B.A., s-a reţinut că a aprovizionat pe majorii P.A.A. şi N.Ş.C., precum şi pe minorii G.M., T.R.F. şi inculpatul P.M.C., ultimul minor având şi calitatea de dealer, inculpata obţinând un beneficiu minim de aproximativ 1.100 RON, reprezentând contravaloarea cantităţii de aproximativ 16 grame cannabis, vândută de aceasta către consumatori, droguri care proveneau de la unchiul său inculpatul H.A.D. Totodată, inculpata a intermediat mai multe tranzacţii de droguri între diverşi consumatori, de pe raza oraşelor Sinaia şi Buşteni, şi inculpatul H.A.D.

În privinţa tuturor inculpaţilor s-a mai reţinut că aceştia au deţinut şi cantităţi de droguri în vederea consumului propriu, care în privinţa inculpaţilor N.A.F. şi P.M.C., s-a făcut şi în prezenţa consumatorilor minori.

În drept, fapta inculpatului H.A.D., care cu ocazia revenirii din Spania, în luna octombrie 2012, a adus, în bagajele personale, şi o cantitate de 50 grame cannabis, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii majori A.M.G. şi N.A.F. şi inculpaţii minori H.B.A. şi P.M.C., începând cu luna octombrie 2012 şi până la 21 februarie 2013 (data reţinerii sale, şi care poate fi considerată data ultimului act material comis) a comercializat pe raza jud. Prahova, droguri de risc, respectiv cannabis, printre consumatorii care s-au aprovizionat de la acesta fiind identificaţi învinuiţii majori N.I.C., M.I.A., N.Ş.C., N.M.D., A.G.O., G.M.I., P.A.A. şi inculpatul N.A.F., ultimul având şi calitate de dealer şi învinuiţii minori T.R.F., C.I., G.M., precum şi inculpaţii H.B.A. şi P.M.C., ultimii doi minori având şi calitatea de dealeri, inculpatul obţinând un beneficiu minim de aproximativ 7.000 RON, din vânzarea unei cantităţi de aproximativ 100 grame cannabis, la preţul de 70 RON/gram, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen.

În privinţa acestei fapte, instanţa a reţinut că încadrarea juridică făcută de organele de urmărire penală în două infracţiuni distincte, respectiv infracţiunile de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de droguri de risc către minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., realizând astfel o grupare a pluralităţii de acte materiale, în funcţie de categoriile de persoane faţă de care se realiza infracţiunea de trafic de droguri.

În privinţa infracţiunii continuate, instanţa de fond a constatat că, din prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., reiese că aceasta este infracţiunea care se realizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Prin urmare, acţiunile sau inacţiunile care alcătuiesc infracţiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă unitate: unitatea de subiect (toate sunt comise de aceeaşi persoană), unitatea de rezoluţie infracţională (toate sunt comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale) şi unitatea de conţinut (fiecare prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni).

Sub acest din urmă aspect, s-a precizat în doctrină că fiecare din acţiunile săvârşite, luată separat, trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa aceleiaşi infracţiuni, fiind îndeplinită condiţia chiar dacă unele prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni, însă în varianta calificată sau agravată a acesteia, esenţial fiind ca în toate să fie realizat conceptul infracţiunii respective.

Legea nr. 143/2000 prevede la art. 14 alin. (1) lit. c) o circumstanţă agravantă specială, care nu este de natură însă să ducă la concluzia existenţei unei infracţiuni distincte celei prevăzute de art. 2 din aceeaşi lege.

Prin urmare, de fiecare dată când traficul de droguri se realizează şi în condiţiile art. 14 alin. (1) lit. c), această împrejurare este de natură a conduce la reţinerea cu ocazia încadrării juridice a faptei, şi a acestei circumstanţe agravante, şi nicidecum la reţinerea unei infracţiuni distincte în sarcina inculpatului, ceea ce ar fi de natură să îi agraveze nejustificat situaţia juridică.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.A.D., din infracţiunile de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de droguri de risc către minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune, de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada octombrie 2012 - 21 februarie 2013 a deţinut o parte din droguri şi în vederea consumului propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului N.A.F., care în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpatul major H.A.D. şi inculpatul minor P.M.C., începând cu luna septembrie 2012 şi până la 21 februarie 2013, a comercializat pe raza jud. Prahova, droguri de risc, respectiv cannabis, printre consumatorii care s-au aprovizionat de la acesta fiind identificaţi învinuiţii majori P.A.A., A.G.O., I.M.A. şi N.Ş.P., precum şi învinuiţii minorii T.R.F. şi inculpatul P.M.C., acesta din urmă având şi calitatea de dealer, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut aceeaşi motivare ca şi în cazul inculpatului H.A.D.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada septembrie 2012 - 21 februarie 2013 a deţinut o parte din cantitatea de droguri, respectiv cannabis, şi în vederea consumului propriu, consumul realizându-se uneori şi împreună cu consumatori minori, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aceeaşi motivaţie redată pentru infracţiunea anterioară.

Ambele infracţiuni au fost comise de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 359 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la 26 iunie 2007, pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa stabilind un termen de încercare de 7 ani, faptele care formează obiectul prezentului dosar fiind comise în cursul acestui termen de încercare.

Faptele inculpaţilor A.M.G., P.M.C. şi H.B.A. s-au apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dar şi ale celei prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu menţiunea că în ce îi priveşte pe ultimii doi minori s-a reţinut şi incidenţa art. 99 şi urm. C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare inculpat s-au reţinut dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, această reducere făcându-se în cazul inculpaţilor minori P.M.C. şi H.B.A. după reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., ţinând cont totodată de teza finală a acestui articol, care prevede că în nici un caz minimul pedepsei nu poate depăşi 5 ani în cazul minorilor.

S-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse orientate spre minimul special, chiar dacă faptele au fost comise pe o perioadă mai îndelungată de timp şi tind să devină un fenomen, ţinând seama în privinţa tuturor de cantităţile relativ mici de cannabis traficat şi de sumele relativ mici obţinute, o parte din activitatea infracţională limitându-se la activităţi de oferire a drogurilor, cu titlu gratuit.

S-a reţinut, de asemenea, că inculpaţii sunt persoane tinere, au colaborat cu organele de urmărire penală, au înţeles gravitatea faptelor comise şi au depus la dosarul iniţial de fond o serie de caracterizări din partea mai multor persoane, care îi indică drept persoane cu un comportament corespunzător în societate, de aceea instanţa apreciază că faptele sunt comise mai mult pe fondul lipsei de experienţă de viaţă şi a teribilismului specific vârstei.

În privinţa inculpaţilor minori s-au avut în vedere şi concluziile referatelor de evaluare efectuate în cauză, care evidenţiază motivaţia inculpaţilor de a-şi asuma un comportament dezirabil social.

În privinţa inculpatului H.A.D., instanţa de fond a avut în vedere cantitatea mică de droguri de risc introdusă în ţară, respectiv 50 grame cannabis, şi a reţinut în beneficiul acestuia şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special, având în vedere comportamentul bun în societate a inculpatului înainte de comiterea faptelor, acesta neavând probleme de ordin social, în raport cu vecinii sau alte persoane, lucru atestat de număr impresionant de persoane, potrivit caracterizării depuse la dosar fond.

Instanţa de fond a aplicat inculpaţilor H.A.D., N.A.F. şi A.M.G., pe lângă pedepsele principale pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc, şi pedepsele complementare ale interzicerii unor drepturi, această aplicare fiind obligatorie, dar nefiind incidenţă în cazul inculpaţilor minori P.M.C. şi H.B.A., faţă de dispoziţiile art. 109 alin. (3) C. pen..

În privinţa inculpatului N.A.F., faţă de împrejurarea că faptele au fost comise de acesta în termenul de încercare de 7 ani stabilit prin Sentinţa penală nr. 359 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la 26 iunie 2007, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile legale privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.

Astfel, în baza art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 359 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la 26 iunie 2007, şi s-a adăugat pedeapsa fiecăreia dintre pedepsele principale aplicate prin prezenta, doar astfel dându-se eficienţă principiului aplicării cu prioritate a dispoziţiilor legale privitoare la starea de recidivă, urmând ca ulterior să fie aplicate dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni.

Instanţa de fond a făcut aplicarea în privinţa tuturor inculpaţilor a dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen., dând spre executare pedeapsa cea mai grea aplicată fiecăruia dintre inculpaţi, la care se va adăuga pedeapsa complementară cea mai grea aplicată, după caz unora dintre aceştia.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenţie, în principal prin hotărârile pronunţate în cauzele Hirst v. Marea Britanie şi Sabou şi Pârcălab v. România, jurisprudenţă cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituţie raportat la art. 46 din Convenţie, instanţa de fond a interzis inculpaţilor doar acele drepturi de la art. 64 C. pen. faţă de care s-au făcut nedemni de a le mai exercita.

Astfel, faţă de pericolul social dovedit în săvârşirea faptei, s-a apreciat că inculpaţii sunt nedemni de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. aplicarea pedepsei accesorii făcându-se în cazul inculpaţilor minori P.M.C. şi H.B.A., după împlinirea vârstei de 18 ani, dându-se eficienţă astfel celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 51/2007 pronunţată în recurs în interesul legii.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen..

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei rezultante pentru inculpaţii H.A.D., A.M.G., P.M.C. şi H.B.A., s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., suspendarea executării sub supraveghere, fiind îndeplinite toate cerinţele legale în acest sens, privind cuantumul pedepsei rezultantei, lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor şi convingerea instanţei că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi în această modalitate.

S-a reţinut că inculpaţii H.A.D. şi A.M.G. au fost cercetaţi în stare de arest preventiv, aflându-se în stare de detenţie de aproximativ 4 luni de zile, timp în care au avut posibilitatea să conştientizeze consecinţele comiterii de fapte penale, o parte din scopul educativ al pedepsei fiind deja atins în această modalitate.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 72 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea şi executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În privinţa inculpatului N.A.F., instanţa de fond a dispus ca executarea pedepsei rezultante să se facă în regim privativ de libertate, având în vedere starea sa de recidivă, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistând şi în prezent.

În baza art. 3, art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, infracţiunile care sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000 fiind prevăzute în mod expres în anexa acestui act normativ.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate de la inculpatul H.A.D.:

- 0,71 grame cannabis, din totalul de 1,11 grame cannabis (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 19 octombrie 2012, de la inculpatul H.A.D., prin intermediul inculpatul P.M.C. - R.C.T.S. din data de 31 octombrie 2012) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 9 noiembrie 2012;

- 0,36 grame cannabis, din totalul de 0,84 grame cannabis (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 8 ianuarie 2013, de la inculpatul H.A.D. - R.C.T.S. din data de 17 ianuarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 30 ianuarie 2013;

- 0,57 grame cannabis, din totalul de 0,92 grame cannabis (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 28 ianuarie 2013, de la inculpatul H.A.D. - R.C.T.S. din data de 5 februarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 30 ianuarie 2013;

- 1,11 grame cannabis, din totalul de 1,44 grame cannabis (droguri cumpărate de colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.S.", în data de 5 februarie 2013, de la inculpatul H.A.D. - R.C.T.S. din data de 21 februarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.A.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 12 martie 2013;

- 1,01 grame cannabis, din totalul de 1,44 grame cannabis (droguri ridicate de la inculpatul H.A.D., cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 20 februarie 2013 - R.C.T.S. din data de 28 februarie 2013) ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.I. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., în acest sens fiind emisă Dovada din 11 martie 2013.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor sume: 7.000 RON de la H.A.D.; 1.500 RON de la N.A.F., 500 RON de la A.M.G. şi 1.100 RON de la H.B.A., reprezentând beneficiu realizat din valorificarea drogurilor.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, precum şi inculpaţii N.A.F. şi P.M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea acestei căi de atac, procurorul a precizat că în mod nelegal inculpatului H.A.D. i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru o perioadă de 1 an în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen., pentru care i s-a aplicat o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

Totodată, procurorul a solicitat majorarea pedepselor principale aplicate acestui inculpat şi executarea lor în regim privativ de libertate, precizând că infracţiunile reţinute în sarcina acestuia aduc o atingere gravă valorilor sociale ocrotite de lege mai ales în condiţiile în care sunt comise faţă de persoane minore.

Referitor la gravitatea valorilor sociale s-a arătat că aceasta rezultă din regimul sancţionator destul de aspru instituit de către legiuitor.

A mai arătat procurorul că această modalitate de executare a pedepsei se impune având în vedere numărul mare de acte materiale reţinute în sarcina inculpatului.

Datorită acestor considerente s-a apreciat că se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpatului.

Inculpaţii, în motivarea apelurilor formulate, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, precizând că anterior faptelor reţinute în sarcina lor în speţa de faţă au avut un comportament bun în societate.

În plus, inculpatul N.A.F. a precizat că de la momentul condamnării anterioare şi-a câştigat cele necesare traiului în mod cinstit, fiind instructor de schi iar, pe de altă parte, că din infracţiunile reţinute în sarcina sa nu a avut nici un folos material, ceea ce rezultă din faptul că la percheziţia efectuată la domiciliul său nu au fost găsite droguri.

Prin Decizia penală nr. 189 din 2 octombrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.-Serviciul teritorial Ploieşti, împotriva Sentinţei penale nr. 275 din 14 iunie 2013 a Tribunalului Prahova.

A desfiinţat, în parte sentinţa atacată şi în consecinţă:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului H.A.D., domiciliat în Floreşti, judeţul Prahova, în pedepsele componente.

A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate de prima instanţă inculpatului H.A.D. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi urm. C. pen. faţă de inculpat, precum şi restul dispoziţiilor sentinţei.

A respins ca nefondate apelurile inculpaţilor N.A.F., deţinut în Penitenciarul Mărgineni şi P.M.C., domiciliat în Bucureşti.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.A.F., iar în baza art. 88 C. pen. a dedus perioada detenţiei preventive de la 21 februarie 2013 la zi.

Examinând apelurile formulate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât şi sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a considerat că numai apelul procurorului este fondat şi numai pentru motivul de nelegalitate invocat, aşa cum se va arăta în continuare:

Din probele administrate în cauză şi însuşite de către inculpaţi în momentul când aceştia au solicitat să fie judecaţi în baza procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. şi enumerate pe larg în sentinţa apelată, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, astfel cum aceasta s-a derulat în realitate.

Pe scurt, se constată că inculpatul H.A.D., după ce a fost plecat în Spania, a introdus în ţară o cantitate de 50 grame cannabis din care o parte a comercializat-o către diverse persoane de pe raza judeţului Prahova, printre aceştia aflându-se coinculpaţii din prezenta cauză iar parte din aceasta a fost consumată personal.

În privinţa celorlalţi inculpaţi s-a reţinut, de asemenea, că au comercializat, dar şi oferit spre consum, acelaşi gen de drog, precum şi că au deţinut acest drog în vederea consumului.

Toţi inculpaţii au oferit spre consum droguri atât unor persoane majore, cât şi unor persoane minore.

În ceea ce priveşte încadrările juridice ale faptelor, au fost corect efectuate de către instanţa de fond, prin raportare la situaţia de fapt, cât şi la Legea nr. 143/2000 ce incriminează acest gen de fapte penale.

Referitor la primul motiv de apel al procurorului, instanţa de prim control judiciar a constatat că într-adevăr în mod nelegal a fost aplicată o pedeapsă complementară inculpatului H.A.D. referitor la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen., pentru care i s-a aplicat o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

Această nelegalitate a rezultat din interpretarea prevederilor art. 65 alin. (1) C. pen., conform cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani, coroborate cu prevederile art. 65 alin. (3) C. pen., conform cărora condiţia anterioară cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.

Instanţa de prim control judiciar pentru a îndrepta această nelegalitate a înlăturat aplicarea pedepsei complementare referitor la infracţiunea de mai sus, având în vedere teza a II-a din art. 65 alin. (1) C. pen., apreciind că faţă de natura şi cantitatea destul de redusă a drogului comercializat, faţă de împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament bun în societate până la acea dată şi a conştientizat gravitatea faptelor sale, stabilirea unei pedepse complementare nu se impune.

Aceste ultime aspecte pentru care instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare sunt considerate elemente ce pot fi reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului H.A.D., aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond. Chiar dacă substanţele au fost oferite unor persoane minore nu se poate trece cu vederea că acestea au fost în cantităţi extrem de reduse.

Reţinând aceleaşi circumstanţe, dar şi faptul că în urma deţinerii în stare de arest preventiv de aproximativ patru luni, acest inculpat a conştientizat gravitatea faptelor sale va fi menţinută suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

Totodată, ameninţarea cu revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este considerată o garanţie a respectării de către acest inculpat a ordinii de drept şi a regulilor de convieţuire socială.

În ceea ce priveşte apelurile celor doi inculpaţi N.A.F. şi P.M.C. instanţa de prim control judiciar a considerat că pedepsele au fost corect individualizate, ţinând cont de toate circumstanţele reale şi personale.

Astfel, se observă că pentru fiecare inculpat au fost aplicate pedepse la limita minimă a textelor de lege incriminatoare.

Pentru inculpatul P.M.C., reţinându-se că este minor şi la primul contact cu legea penală s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen minim de încercare, de numai 2 ani. Reducerea sub aceste limite a pedepselor ar excede scopului educativ pe care îl are pedeapsa, acela de a conştientiza inculpatul asupra ordinii de drept şi regulilor de convieţuire socială.

Singurul inculpat pentru care executarea pedepsei s-a dispus a fi efectuată în regim privativ de libertate a fost N.A.F. Se constată, însă, că acest inculpat a comis faptele deduse judecăţii în prezenta speţă în termenul de încercare a unei pedepse anterioare aplicată tot pentru acelaşi gen de infracţiuni. Această împrejurare denotă faptul că N.A.F. nu poate renunţa la deţinerea de droguri atât pentru consum propriu dar şi pentru a le oferi altor persoane, chiar dacă această oferire este efectuată cu titlu gratuit, unor amici din anturajul său.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii N.A.F. şi P.M.C. pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., apreciind că instanţele anterioare au procedat în mod greşit la individualizarea pedepselor, în cazul primului inculpat prin neaplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. care prevedea în mod expres luarea în calcul a circumstanţelor atenuante, iar în cazul inculpatului P.M.C. pedeapsa aplicată nu se încadrează în limitele legale şi admisibile.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., ambii inculpaţi au susţinut că legea penală mai favorabilă este legea veche, atât în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, recidiva, cât şi concursul de infracţiuni, pentru inculpatul N.A.F., respectiv dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen. anterior, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior pentru inculpatul P.M.C.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii N.A.F. şi P.M.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385³, art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Prealabil analizării motivului de recurs formulat de inculpaţi, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 2 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 octombrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.

Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Inculpatul N.A.F. a depus motive de recurs scrise la data de 9 ianuarie 2014.

Inculpatul P.M.C. nu a depus motive de recurs scrise.

Primul termen pe fondul cauzei a fost stabilit pentru data de 12 martie 2014, ulterior preschimbat pentru data de 15 ianuarie 2014, constatându-se ca recursul inculpatului N.A.F. a fost motivat în termenul prevăzut de dispoziţiile legale.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.

Or, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 15 ianuarie 2014, iar inculpatul citat din data de 25 noiembrie 2013, informat cu privire la obligaţiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.

În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii inculpatului P.M.C. din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Se constată aşadar că, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data pronunţării deciziei atacate, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Noile dispoziţii ale art. 385⁹ pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Această verificare nu mai este permisă de lege, în condiţiile în care art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, urmând ca criticile invocate vizând aplicarea legii penale mai favorabile să fie analizate prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

De la data pronunţării Deciziei din apel, 2 octombrie 2013, şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen. şi Legea nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate.

Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Date fiind modificările dispoziţiilor Legii nr. 143/2000, instanţa de recurs urmează să compare conţinutul acestora anterior şi ulterior datei de 1 februarie 2014.

Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Din această perspectivă se constată că sub aspectul încadrării juridice dată faptei prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţele anterioare au scindat actele de executare în funcţie de natura consumatorilor, raportat la vârsta acestora.

Or, cum această infracţiune nu a suferit modificări din punct de vedere al conţinutului constitutiv în vechea şi actuala reglementare, norma de incriminare rămânând aceeaşi sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în realitate, este vorba de o unică infracţiune de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, diferenţa urmând a fi făcută între inculpaţi sub aspectul incidenţei dispoziţiilor privind minoritatea acestora, reglementate de prevederile art. 99 şi urm. C. pen.

Se constată, de asemenea, că în noua reglementare sunt preluate şi disp. art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen. anterior, în disp. art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen.

În ceea ce priveşte unitatea infracţională,

C. pen. anterior

Art. 41 - Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

(2) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Art. 42 - Pedeapsa pentru infracţiunea continuată

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit disp. art. 34 sau, după caz, art. 40 alin. (1).

C. pen. nou

Art. 35 - Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

(1) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Art. 36 - Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Din analiza celor două texte de lege, se constată că în ceea ce priveşte definiţia şi conţinutul infracţiunii continuate, diferenţa între cele două texte o face potrivit C. pen. nou obligativitatea existenţei aceluiaşi subiect pasiv împotriva căruia se săvârşeşte infracţiunea, iar în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei pentru infracţiunea continuată, se constată că textul prevăzut de C. pen. anterior este mai favorabil, întrucât la stabilirea pedepsei, aplicarea sporului este facultativă.

Referitor la recidivă,

C. pen. anterior

Art. 37 - Recidiva în cazul persoanei fizice

(1) Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri:

a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

Art. 39 - Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică

(1) În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) se poate mări până la 7 ani.

C. pen. nou

Art. 41 - Recidiva

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Art. 43 - Pedeapsa în caz de recidivă

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Din analiza celor două texte de lege, privind recidiva, se constată că din punct de vedere al conţinutului, acesta este acelaşi, fiind modificat doar sub aspectul pedepsei hotărârii anterioare de condamnare, ce atrage starea de recidivă, care în vechea reglementare era mai mare de 6 luni, iar în actuala reglementare este mai mare de un an.

În ceea ce priveşte stabilirea pedepsei în cazul recidivei, se constată că reglementarea anterioară este mai favorabilă datorită faptului că tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma recidivei postcondamnatorii, prevăzut de art. 41 din noul C. pen. este mai aspru potrivit legii noi care prevede cumulul aritmetic, spre deosebire de C. pen. anterior, care consacra sistemul cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil.

La stabilirea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, care s-a dovedit a fi, potrivit analizei anterioare vechiul C. pen., instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel în ultimul ciclu procesual (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili o sancţiune sub minimul prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de apel, care a menţinut prin respingerea apelurilor inculpaţilor N.A.F. şi P.M.C., sentinţa fondului, care a stabilit aceeaşi sancţiune, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. pentru cel din urmă, dispoziţii pe care instanţa de recurs urmează a le reţine şi a le avea în vedere la stabilirea sancţiunilor ce le va aplica inculpaţilor.

În raport de cuantumul pedepsei ce se va aplica inculpatului N.A.F., se va aplica şi pedeapsa complementară şi accesorie.

Legea nr. 187/2012

Art. 12 - (1) În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În ceea ce priveşte pedepse accesorii şi complementare, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, la stabilirea legii noi ca lege mai favorabilă, vor fi avute în vedere dispoziţiile potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Cum, în speţă, legea mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă a fost stabilită ca fiind legea veche, pedepsele accesorii şi complementare urmează a se aplica potrivit vechilor reglementări.

C. pen. anterior

Art. 64 - Pedepsele complementare

Interzicerea unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a) dreptul (...) de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Astfel, că pentru inculpatul N.A.F., în baza art. 71 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, urmează a-i fi interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe o perioadă de 3 ani.

Legea nr. 187/2012

Art. 17 - În aplicarea dispoziţiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit C. pen. din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.M.C., aplicând acelaşi raţionament logico-juridic, menţinând modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţa de fond şi menţinută în apel, în considerarea dispoziţiilor legale anterior evocate, urmează ca în baza art. 86¹ alin. (2) şi 86² C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 187/2012, a reduce termenul de încercare de la 3 ani la 2 ani şi 8 luni, evident cu menţinerea disp. art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii N.A.F. şi P.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 189 din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai cu privire la aceştia sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile, urmând a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii N.A.F. şi P.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 189 din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia recurată şi Sentinţa penală nr. 275 din 14 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Prahova, pe latură penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpaţii N.A.F. şi P.M.C., sub aspectul aplicării dispoziţiilor legii penale mai favorabile şi, rejudecând, în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.A.F. zis "C.", în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, din infracţiunile de:

1. trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi trafic de droguri de risc către minori, faptă prevăzută şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune, de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 modificată, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.;

2. deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, împreună cu consumatori minori faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune, de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 modificată, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul N.A.F. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc (faptă din perioada septembrie 2012 - 21 februarie 2013).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu (faptă din perioada septembrie 2012 - 21 februarie 2013).

În baza art. 86⁴ rap. la art. 83 C. pen. anterior, revocă beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 359 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la 26 iunie 2007, şi adaugă pedeapsa alături de fiecare dintre pedepsele principale aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedepsele de 4 ani şi 4 luni închisoare şi respectiv 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., urmează ca inculpatul N.A.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe o perioadă de 3 ani, conform Sentinţei penale nr. 359 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Prahova.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.M.C. zis "K.", din infracţiunile de:

1. trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi trafic de droguri de risc către minori, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 99 şi urm. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune, de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 99 şi urm. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

2. deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, împreună cu consumatori minori, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 99 şi urm. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune, de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 99 şi urm. şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi 5 C. pen., condamnă pe inculpatul P.M.C., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc (faptă din perioada 2012 - 21 februarie 2013).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinerea de droguri pentru consumul propriu (faptă din perioada 2012 - 21 februarie 2013).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare.

În baza art. 86¹ alin. (2) şi 86² C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 187/2012, reduce termenul de încercare de la 3 ani la 2 ani şi 8 luni.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.A.F. durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 februarie 2013 la 12 martie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, iar sumei de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 889/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de...		ICCJ. Decizia nr. 99/2014. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 864/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 889/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), favorizarea infractorului (art. 264 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs