ICCJ. Decizia nr. 977/2014. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 977/2014

Dosar nr. 5443/95/2013

Şedinţa publică din data de 19 martie 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa penală nr. 202 din 2 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5443/95/2013, a fost admisă cererea formulată de inculpatul J.D. privind judecarea conform procedurii recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J.D., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv începând cu 03 martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen, s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14-15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei reprezentând daune materiale şi 50.000 lei reprezentând daune morale către părţile civile B.T. şi B.M., ambii cu domiciliul în comuna Padeş, sat Călugăreni, judeţul Gorj.

A fost obligat acelaşi inculpat la despăgubiri civile în sumă de 250 lei către partea civilă S.J.U. Drobeta Turnu Severin, de 1.403,90 lei către partea civilă S.J.A. Drobeta Turnu Severin, de 5.310,90 lei către S.C.U. Craiova şi 10.553 lei către partea civilă S.C.U. Bagdasar Arsenie Bucureşti.

S-a luat act că Spitalul Orăşenesc Baia de Aramă şi I.G.S.U. Mehedinţi nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpat un par din lemn cu lungimea de 1,4 m şi grosimea de 5 cm. şi o bâtă din lemn de 55 cm. lungime tip baseball, obiecte aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea părţilor civile B.T. şi B.M., reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 3.000 lei reprezentând onorariu apărător oficiu în avans din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 170/P din 23 mai 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică; declaraţia învinuitului/inculpatului; declaraţiile martorilor: P.E., P.M., P.S.D., M.N.M., P.C., B.M., B.L., P.G., B.N., B.O.S., P.R.A., G.D.G., A.V., D.I., P.P.M., M.G., S.N., B.N., S.D. şi P.A.; raportul de constatare medico-legală din 03 martie 2013, întocmit de S.M.L.Gorj; raportul medico-legal de necropsie din 2013 mcotmit de I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti; adresa din 28 martie 2013 a S.C.J.U. Craiova; adresa din 08 aprilie 2013 a Spitalului Orăşenesc Baia de Aramă; adresa din 22 martie 2013 a S.C.U. „Bagdasar Arseni" Bucureşti; adresa din 10 mai 2013 a S.J.U. „Bagdasar Arseni" Bucureşti; adresa din 10 mai 2013 a S.J.U. Drobeta Turnu Severin; adresa din 04 aprilie 2013 emisă de S.J.A. Mehedinţi; adresa din 26 martie 2012 emisă de I.G.S.U., tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 02/03 martie 2013 organele de urmărire penală au fost sesizate în sensul că în jurul orelor 01:15, pe raza comunei Padeş, judeţul Gorj, în apropierea localului aparţinând SC P.P. SRL a avut loc un conflict, împrejurare în care victima B.O.D. a fost lovită la cap cu un par de către inculpatul J.D., fiind transportată la mai multe unităţi spitaliceşti din ţară survenind decesul la 12 martie 2013 când se afla internată în S.C.U. Bagdasar Arseni Bucureşti.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi s-a reţinut că, în seara zilei de 02/03 martie 2013 mai mulţi tineri din satul Motru Sec comuna Padeş judeţul Gorj printre care şi victima B.O.D. s-au deplasat în satul Padeş la SC P.P. SRL unde urma să fie organizată o horă cu ocazia zilei de 01 martie 2013.

Deplasarea tinerilor din Motru Sec în satul Padeş a fost făcută cu autoturismul condus de victima B.O.D., autoturism care a fost parcat alături de altele în apropierea societăţii comerciale.

În incinta localului la ora reţinută în actul de sesizare, respectiv 01:00 (2/3 martie 2013) se aflau mai mulţi tineri printre care şi inculpatul J.D. însoţit de concubina sa P.E., cei doi locuind în apropiere la câteva case distanţă.

La un moment dat între inculpatul J.D. şi mai mulţi tineri din satul Motru Sec au intervenit discuţii contradictorii determinate de cine joacă o horă, inculpatul susţinând că aceasta fusese comandată şi plătită de el, fapt ce a determinat intervenţia administratorului localului P.l.C.

Acesta a solicitat inculpatului şi concubinei sale să părăsească localul pentru a înlătura degenerarea conflictului, cei doi ieşind în exterior urmaţi imediat de tinerii din Motru Sec.

Discuţiile contradictorii şi ameninţările dintre inculpat şi concubina sa pe de o parte, tinerii din Motru Sec pe de altă parte, au continuat, mai mult primii s-au deplasat către locuinţa lor şi au început să arunce cu pietre în direcţia locului unde se aflau parcate mai multe autoturisme ale tinerilor care se aflau la horă.

În această situaţie, alarmaţi de strigătele mai multor persoane din local au ieşit şi alţi martori, respectiv P.S.D., P.N., P.R.A. şi victima B.O.D., fiecare încercând să-i atragă atenţia inculpatului să nu mai arunce cu pietre în direcţia autoturismelor.

Mai mult, victima B.O.D. care avea autoturismul parcat în apropierea locuinţei inculpatului, existând riscul să-i fie spart parbrizul s-a îndreptat către poarta de acces a imobilului acestuia, moment în care ajuns în faţa porţilor (zona podeţului de scurgere a apelor pluviale) a fost lovit de inculpat cu un par din lemn pe care îl luase anterior din gospodăria proprie, în zona capului, prăbuşindu-se.

Momentul agresiunii a fost observat de martorii P.N., P.G. şi P.E., ulterior fiind recunoscut şi de inculpat în sensul că a lovit, dar nu a ştiut pe cine, încercând să îndepărteze posibilii atacatori care doreau intenţionau să intre în curtea casei sale şi să-l lovească.

Victima în stare gravă şi sângerând puternic la nivelul feţei a fost ridicată de la faţa locului şi transportată la Spitalul Baia de Aramă, ulterior la S.J.U. Dr. Tr. Severin, S.C.U. Craiova şi ulterior la S.C.U. Bagdasar Arseni Bucureşti unde a survenit decesul la 12 martie 2013.

Din raportul de necropsie din 2013 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti a rezultat că moartea victimei B.O.D. a fost violentă, ea s-a produs prin hemoragie meningo - cerebrală, consecinţa unui traumatism cranio - cerebral grav cu fractură multieschiloasă de boltă cu subdenivelare, iradiată la bolta şi baza craniului hematoame extradurale evacuate neurochirurgical, contuzii corticale şi subcorticale, edem cerebral subsecvent şi contuzie secundară mezencefal, leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu corp dur, între acestea şi deces existând legătură directă necondiţionată de cauzalitate.

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu.

La termenul din 02 iulie 2013 inculpatul a solicitat, prin apărătorul din oficiu, să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. privind judecarea conform recunoaşterii vinovăţiei.

Analizând cererea inculpatului, prin care au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a constat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal menţionat respectiv: instanţa este competentă să judece cauza şi legal sesizată, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare al instanţei că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor depuse în circumstanţiere la primul termen de judecată.

În legătura cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a reţinut din perspectiva conţinutului, acordul de recunoaştere a vinovăţiei că are o dublă natură, pe de o parte, este o instituţie procesuală, iar pe de altă parte, este o instituţie de drept material. Astfel, potrivit art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.: „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii".

Pentru a decide sub aspectul individualizării pedepselor, tribunalul a avut în vedere pe lângă pericolul social generic sporit şi împrejurarea că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un pericol social deosebit de mare, date fiind modul şi mijloacele folosite pentru a fi comis, pe timp de noapte şi într-un loc public.

Tribunalul a dat eficienţă în acelaşi timp dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, reţinându-se că inculpatul a acţionat cu o violenţă ieşită din comun, lovind cu putere victima cu un par pe care l-a luat din locuinţa proprie, loviturile aplicate prezentând multiple plăgi descrise şi în raportul medico-legal de necropsie.

Că violenţa inculpatului a fost ieşită din comun o dovedesc şi aspectele menţionate în raportul de necropsie, din care se reţine că moartea victimei a fost violentă, ea producându-se prin hemoragie meningo-cerebrală, consecinţa unui traumatism cranio - creberal grav cu fractură multieschiloasă de boltă cu subdenivelare iritată la bolta şi baza craniului.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală comisă cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să conştientizeze pe deplin necesitatea respectării legii penale şi să evite pe viitor săvârşirea de fapte asemănătoare.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea şi aplicarea unei pedepse-juste, corecte atât sub aspectul ordinii de drept încălcate, cât şi din punct de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului, în această manieră retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei - cel de prevenţie generală şi specială.

Analiza criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, dispoziţiile părţii generale ale Codului Penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară şi trebuie insistat asupra celorlalte criterii, respectiv gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analiza ultimelor trei criterii generale amintite trebuie efectuată de asemenea cumulativ, întrucât ele se intercondiţionează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau "deopotrivă, celor care caracterizează fapta săvârşită.

Gradul de pericol social al faptei săvârşite trebuie analizat în mod deosebit, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărâri judecătoreşti pronunţate.

Pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptei şi pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, judecătorul trebuie să raporteze fapta dedusă judecăţii, la sistemul general de valori acceptat de societate şi care ar trebui să se reflecte în jurisprudenţă.

Evaluarea gravităţii faptei nu se poate realiza în afara analizei serioase a personalităţii infractorului, a atitudinii psihice a acestuia faţă de fapta gravă pe care a săvârşit-o, urmările acesteia.

Având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele folosite în ducerea la bun sfârşit a acţiunii hotărâte, de acţiunea extrem de violentă desfăşurată de inculpat, tribunalul a avut în vedere reducerea prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. pen. astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre maxim, considerând în acest sens că este atins pe deplin scopul prev.de art. 52 C. pen. în ideea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul J.D. crticând-o pentru nelegalitate şi netemenicie.

În motivarea apelului a arătat că în mod greşit a aplicat prima instanţă o pedeapsă orientată spre maximul special, fără a ţine cont de probele administrate din care rezultă modul de desfăşurare a conflictului şi de circumstanţele persoanle ale inculpatului, care nu a avut reprezentarea rezultatului acţiunii sale asupra victimei, urmărind doar să o împiedice să intre în curtea sa. A mai susţinut că, în mod greşit nu a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c), cu consecinţa prev. de art. 76 C. pen., având în vedere atitudinea sa sinceră şi cooperantă pe tot parcursul procesului penal, precum şi împrejurarea că este integrat în familie şi societate, bucurându-se de respectul şi încrederea comunităţii, astfel că nu se impunea aplicarea unei pedepse atât de aspre.

Prin Decizia penală nr. 312 din 18 octombrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul J.D. împotriva sentinţei penale nr. 202 din 2 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5443/95/2013, ca nefondat.

A dedus prevenţia inculpatului de la 02 iulie 2013 la zi.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reţinut că din analiza materialului probator administrat în faza urmăririi penale, însuşit total şi necondiţionat de inculpat, care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei (art. 320¹ C. proc. pen.) a rezultat că în noaptea de 2/3 martie 2013, în timp ce se afla în localul „P.P." din localitatea Padeş, jud. Gorj, inculpatul a avut un conflict cu mai mulţi tineri din localitatea Motra Sec, prin care şi victima - B.O.D., determinat de faptul că unul dintre aceştia „a luat hora înainte", deşi inculpatul plătise pentru aceasta suma de 50 lei către patronul localului. în cursul acestui conflict, inculpatul şi doi tineri din Motru Sec s-au îmbrâncit reciproc. La solicitarea patronului localului, inculpatul şi concubina sa, martora P.E. au părăsit localul, mergând la locuinţa acesteia, aflată în imediata vecinătate a localului sus amintit, de unde inculpatul şi martora au început să arunce cu pietre în direcţia parcării din faţa localului, unde se afla staţionată maşina victimei B.O.D., aşa cum o demonstrează planşele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului (filele 24-27 d.u.p.).

Fiind anunţaţi despre aceasta, din local au ieşit martorii P.S.D., P.N., P.R.A. şi victima B.O.D., iar acesta din urmă s-a apropiat de curtea imobilului în care se aflau inculpatul şi martora P.E., rugându-i să nu mai arunce cu pietre. În timp ce se afla pe podeţul amplasat în faţa intrării în curte, victima B.O.D. a fost lovită în zona capului cu un par, de inculpatul J.D., care s-a retras imediat în curte şi a închis porţile. Aceste împrejurări rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor oculari P.N., P.G. şi P.E., cu fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, care au pus în evidenţă mai multe pete de sânge în imediata apropiere a podeţului (fila 14 d.u.p.) precum şi pe bâta de lemn -corp delict (fila 19 d.u.p.).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie (fila 111-114 d.u.p.) „moartea victimei B.O.D. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractura multieschiloasă de boltă cu subenivelare, iradiată la bolta şi baza craniului, hematoame extradurale evacuate neurochirurgical, contuzii corticale şi subcorticale, edem cerebral subsecvent şi contuzie secundară mezencefal", moartea datând din 12 martie 2013.

Leziunile traumatice deosebit de grave relevate de raportul de expertiză demonstrează că inculpatul a aplicat o lovitură unică, deosebit de puternică, cu un obiect contondent masiv - bâtă, asupra capului victimei, cu consecinţe devastatoare, între şi deces existând legătură directă necondiţionată de cauzalitate, inculpatul prevăzând şi acceptând rezultatul acţiunii sale, respectiv moartea victimei.

S-a mai reţinut că atitudinea victimei şi contextul conflictual (conducerea de către altă persoană a horei plătite de inculpat) care a precedat agresarea acesteia nu poate fi valorificată în favoarea inculpatului aşa cum s-a solicitat prin motivele de apel, întrucât a avut un rol total neînsemnat în provocarea acţiunii deosebit de violente a inculpatului. Astfel, inculpatul J.D. a avut hotărâtor în escaladarea conflictului cu tinerii din localitatea Motru Sec, chiar şi după ce a părăsit localul „P.P." (aruncând cu pietre în "direcţia parcării localului) iar pe de altă parte, lovirea victimei nu a avut la bază intenţia inculpatului de a o împiedica să pătrundă în curte, agresiunea desfâşurându-se lângă podeţul din faţa curţii, în loc public, la cea. 2,5 m de curtea inculpatului. De altfel, victima nici nu a participat la conflictul desfăşurat în localul Popasul P. (aşa cum o demonstrează înregistrările camerelor de supraveghere ale localului), astfel că nu se poate reţine un presupus comportament provocator al acesteia care să fi declanşat reacţia violentă a inculpatului.

Nu pot fi primite nici criticile inculpatului referitoare la o eventuală omisiune a aplicării în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. cu consecinţa prev. de art. 76 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere atât circumstanţele reale de săvârşire a faptei, în loc public, faptul că uciderea victimei s-a produs în prezenţa a cel puţin 3 persoane, că ulterior agresării victimei inculpatul a încercat să îl lovească şi pe martorul P.S.D. care venise să acorde primul ajutor - vicitimei, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a dovedit un temperament instabil impulsiv, cu manifestări agresive neinhibate şi comportament de tip antisocial, apreciind justificată opţiunea instanţei de fond pentru o pedeapsă orientată spre maximul special redus conform art. 320¹ C. proc. pen.

S-a mai reţinut că toate elementele mai sus reţinute, alături de împrejurarea că, deşi nu are antecedente penale care să constituie prin termen al recidivei, inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, aşa cum rezultă din cazierul judiciar, relevă lipsa unor repere morale şi sociale care, la rândul lor, conturează ca neîntemeiată susţinerea acestuia privind realizarea scopului coercitiv şi educativ al pedepsei prin stabilirea unei sancţiuni în cuantum diminuat.

Totodată, s-a reţinut că atitudinea de recunoaştere şi regret a infracţiunii comise a fost deja valorificată în favoarea inculpatului prin aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, iar în speţă nu se relevă alte elemente decât comportamentul sincer, nefiind indicii că inculpatul ar fi manifestat căinţă activă ulterior săvârşirii faptei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul J.D.

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat cu ocazia susţinerilor orale, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., a solicitat aplicarea legii penale noi, mai favorabile şi, în raport cu noile limite, reducerea pedepsei aplicate.

Prin memoriul formulat în scris şi depus cu ocazia soluţionării recursului, recurentul inculpat a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. anterior cu consecinţa prev. de art. 76 C. pen. anterior şi reducerea pedepsei fără a fi circumscrise vreunui caz de casare dintre cele prevăzute la art. 385⁹ C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul J.D. prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. In consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385⁹, art. 385³ C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şl pentru cauze cu minori, la data de 18 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în. vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte critica referitoare la individualizarea sancţiunii în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. anterior cu consecinţa prev. de art. 76 C. pen. anterior, se constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, de altfel aceste critici nu se circumscriu acestui caz de casare. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. - aplicabilitatea legii penale mai favorabilă, solicitată de inculpatul J.D., se constată următoarele:

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 18 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează omorul calificat, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. In examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina mcriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminar ea faptei faţă de acesta.

Art. 174 C. pen. Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 175 alini lit. i) C. pen. Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

c) în public; se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 188 C. pen. Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Inculpatul J.D. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de omor calificat de către inculpat, instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, cea complementară şi cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În raport cu pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen., de 16 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., instanţa de recurs constată că dispoziţiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conţinutului mcriminării textului art. 175 vechi C. pen. (art. 188 nou C. pen.) şi urmează a fi aplicate.

În reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârşirea omorului în condiţiile elementului circumstanţial prevăzut de lit. i) a art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai. favorabilă sub aspectul condiţiilor de incriminare.

În condiţiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 C. pen. sunt de la 10 la 20 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, de la 15 la 25 de ani închisoare.

Având în vedere situaţia faptică reţinută de cele două instanţe şi proporţionalitatea pedepsei, instanţa de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat şi primele instanţe.

În ce priveşte pedeapsa complementară, din reglementarea noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conţinutului şi a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situaţie în care legea nouă cuprinde dispoziţii mai favorabile.

Aşa fiind, va admite recursul declarat de inculpatul J.D. împotriva Deciziei penale nr. 312 din data de 18 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în totalitate decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 202 din data de 2 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj şi, în rejudecare:

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de omor prev. de art. 188 C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 3 martie 2013 la 19 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul J.D. împotriva Deciziei penale nr. 312 din 18 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 202 din 2 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj şi, în rejudecare:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de omor prev. de art. 188 C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 3 martie 2013 la 19 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru -apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 970/2014. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 984/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 931/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii pub ICCJ. Decizia nr. 950/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 970/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 984/2014. Penal