ICCJ. Decizia nr. 979/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 979/2014
Dosar nr. 10884/121/2012
Şedinţa publică din data de 19 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 238 din 24 mai 2013, Tribunalul Galaţi în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat (faptă comisă la 10 septembrie 2012).
În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului mai sus menţionat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului G.P. iar în conformitate cu disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 6 noiembrie 2012 la zi.
În baza disp. art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul G.P. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. A.A." Galaţi a sumei de 1.950,93 lei reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate M.T.).
A admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă M.T. şi, în temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.P. să plătească, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), suma de 2.350,02 lei iar cu titlu de daune morale suma de 5.000 lei.
A respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă M.T.
În conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza disp. art. 109 C. proc. pen. a dispus ca, până la soluţionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanţa de judecată.
În conformitate cu disp. art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.P. să plătească părţii vătămate/civile M.T. cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 2.500 lei.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză a fost avansată Baroului Galaţi din fondul M.J.
În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1.800 lei.
S-a reţinut printre altele că inculpatul G.P. şi partea vătămată M.T. sunt consăteni şi chiar au avut o relaţie apropiată (cumetri), care s-a deteriorat de-a lungul timpului, fără să se poată stabili cu exactitate motivul.
La data de 10 septembrie 2012, în jurul orei 06,30, soţia părţii vătămate - martora M.C. a ieşit din curtea locuinţei sale pentru a mâna vitele la cireada. în acest timp partea vătămată M.T. era în curtea locuinţei unui vecin şi anume martorul V.A., unde ajuta la diferite activităţi gospodăreşti.
Martora M.V. s-a întâlnit cu inculpatul în dreptul locuinţei martorului V.A., ocazie cu care a avut cu inculpatul un schimb de replici şi în urma căruia a izbucnit o ceartă. Inculpatul a început apoi să-i adreseze martorei injurii şi a lovit-o pe aceasta cu un băţ ce îl avea asupra sa.
În urma strigătelor de ajutor ale martorei ce au fost auzite de către partea vătămată care aşa cum s-a arătat se afla în apropiere, partea vătămată a venit în scurt timp şi a intervenit încercând să-l liniştească pe inculpat. Partea vătămată avea la acel moment asupra sa "un arac de circa 1 metru".
În urma intervenţiei sale, partea vătămată l-a luat pur şi simplu în braţe pe inculpat în felul acesta ambii căzând la pământ, pe o porţiune de iarbă.
După ce acest conflict s-a încheiat martora M.V. a plecat cu vaca la cireadă iar partea vătămată M.T. a plecat spre uliţa ce face accesul către locuinţa sa fiind urmată îndeaproape de către inculpatul G.P., acest ultim aspect fiind perceput de către martora M.V.
Partea vătămată şi-a continuat drumul către locuinţa sa, moment în care aceasta a fost lovită prin surprindere de către inculpat - în spate - cu o bâtă în zona capului, fiind aplicată o singură lovitură. În urma loviturii partea vătămată M.T. a căzut la pământ, fără să-şi piardă cunoştinţa, iar inculpatul s-a retras către locuinţa sa care se afla în imediata apropiere.
Întrucât la foarte scurt timp martora M.V. s-a întors aceasta l-a văzut pe soţul său căzut la pământ, acesta fiind conştient dar ameţit din cauza loviturii. Martora a văzut de asemenea că partea vătămată sângera în zona capului că acesteia i se schimbase fizionomia.
Partea vătămată a fost ajutată apoi de către soţia sa - martora M.V. - să ajungă în curtea locuinţei unde i s-a acordat un prim ajutor.
S-a menţionat, că în curtea locuinţei se afla şi fratele părţii vătămate, martorul M.G., acesta fiind solicitat de cumnata sa, având posibilitatea să vadă starea în care se afla partea vătămată.
La acel moment partea vătămată M.T. nu a dorit să anunţe ambulanţa sau organele de poliţie, deoarece dorea "să evite scandalul". Întrucât starea sa de sănătate se agrava vizibil, în cele din urmă partea vătămată a apelat la ajutorul unui vecin, numitul C.V., care a acceptat să o ducă pe partea vătămată la un spital din Tecuci, conducând maşina părţii vătămate.
Întrucât starea de sănătate a părţii vătămate se agravase aceasta a fost transportată imediat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. A.A." Galaţi unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale care i-a salvat viaţa.
Partea vătămată M.T. a fost apoi examinată medico-legal, din concluziile certificatului medico-legal din 18 septembrie 2012 rezultând următoarele:
- numitul M.T. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur şi lovire de plan dur.
- leziunile pot data 10 septembrie 2012.
- necesită 70 - 80 (şaptezeci - optzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicaţii.
- leziunile traumatice cranio-meningo-cerebrale descrise au pus în primejdie viaţa sus-numitului, prin efect compresiv asupra creierului.
Situaţia faptică mai sus descrisă a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală şi declaraţiile părţii vătămate M.T., procesul-verbal de fixare a locului faptei şi planşa fotografică aferentă (dosar urmărire penală), certificatul medico-legal din 18 septembrie 2012 mai sus menţionat, emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi şi foaia de observaţie clinică generală, adresa de constituire parte civilă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. A.A." Galaţi, declaraţiile martorilor A.P., M.V., M.G., D.M., B.V., V.A., T.C. şi T.D., declaraţiile martorilor P.G. şi A.S. (propuşi în dovedirea laturii civile a cauzei) - toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpatului G.P. care şi-a asumat activitatea infracţională cu anumite nuanţări.
A arătat, astfel, inculpatul că premisa conflictului a constituit-o atitudinea soţiei părţii vătămate în cauză, numita M.V., aceasta adresându-i injurii şi tot felul de reproşuri pe fondul unui conflict anterior; la momentul în care inculpatul i-a replicat în aceeaşi manieră a apărut la faţa locului, alertată de strigătele soţiei sale, şi partea vătămată M.T. (care se afla la locuinţa martorului V.A.), parte vătămată care l-a agresat, l-a trântit la pământ şi a început să-i aplice lovituri, recomandându-i totodată soţiei sale să-l lovească pe inculpat cu un băţ pe care aceasta îl avea în mână.
După încetarea altercaţiei, la scurt timp, a mai arătat inculpatul că partea vătămată M.T. s-a întors ţinând în mână un băţ destul de gros cu care l-a lovit pe inculpat peste mână determinându-l pe acesta să-i smulgă băţul şi să-i aplice o singură lovitură în zona capului; după această lovitură, la care nu a asistat nici o altă persoană, partea vătămată s-a ridicat şi a plecat spre domiciliu.
A mai arătat inculpatul că în prima parte a conflictului, atunci când partea vătămată l-a trântit la pământ, de faţă de mai aflau martorii B.V., D.M., T.D., M.J. şi G.G..
Cu excepţia martorei D.M. - martor direct - ceilalţi martori aduşi în discuţie de inculpat nu au perceput nimic din conflictul dedus judecăţii, doar au auzit de la diferite persoane din sat despre altercaţia părţilor; martorul T.C., fiul martorului V.A., a auzit-o pe soţia părţii vătămate strigând din drum după ajutorul soţului întrucât "o bate G.P." (declaraţie martor);
Martora D.M. a asistat la o ceartă între soţiile celor două părţi desfăşurată în poarta locuinţei lui V.A. şi imediat la agresarea soţiei părţii vătămate (martora M.V.) de către inculpatul care s-a îndreptat nervos înspre aceasta şi a lovit-o cu pumnii trântind-o în şanţ. După acest moment, din curtea martorului V. a ieşit partea vătămată având în mână un arac de cca. un metru care i-a fost luat de inculpatul care l-a lovit de câteva ori; apoi, arată martora că partea vătămată l-a luat în braţe pe inculpat şi au căzut jos în şanţ.
S-a reţinut că toate aceste aspecte nu au fost de natură a contura o stare de provocare reală din partea persoanei vătămate M.T. aşa cum a susţinut inculpatul în apărare; riposta inculpatului nu a survenit după comiterea vreunui act de violenţă a părţii vătămate, ci dimpotrivă, fiind determinată de agresiunea exercitată tot de el asupra soţiei acesteia.
Astfel că, în drept, s-a reţinut că activitatea inculpatului G.P. mai sus descrisă a întrunit elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia s-a pronunţat condamnarea.
La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a sancţiunii aplicată în cauză au fost avute în vedere, în mod deosebit, natura şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii în discuţie, infracţiune tinzând să lezeze cea mai importantă valoare socială, corelativ cu elementele care circumstanţiază persoana inculpatului dar şi cu comportamentul procesual al acestuia; astfel, independent de activitatea infracţională deosebit de periculoasă, inculpatul G.P. s-a aflat la primul conflict cu legea penală aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia iar înscrisurile caracterizări anexate dosarului în privinţa acestuia relevă o bună conduită anterior săvârşirii faptei penale obiect al prezentei cauze.
Faţă cu aceste aspecte a fost aplicată inculpatului în cauză pentru infracţiunea comisă o pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat sub limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reţinerii şi a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.;
Totodată, având în vedere dispoziţiile legale ale art. 65 C. pen. precum şi conţinutul juridic al infracţiunii obiect al cauzei a fost aplicată inculpatului şi o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În cauză inculpatul G.P. a fost cercetat sub imperiul măsurilor preventive ale reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 6 noiembrie 2012 (ordonanţa de reţinere din noiembrie 2012, mandat de arestare preventivă din 7 noiembrie 2012 - dosar urmărire penală) astfel încât, în conformitate cu disp. art. 88 C. pen., a fost dedusă acestuia din pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentinţă perioada executată în detenţie; totodată, în temeiul art. 350 C. proc. pen., va fi menţinută starea de arest a inculpatului G.P.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că au formulat pretenţii civile în termenul legal prevăzut de disp. art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. A.A." Galaţi (dosar urmărire penală) precum şi partea vătămată M.T. (dosar instanţă).
Partea vătămată M.T. s-a constituit parte civilă în cauză, arătând că reclamă de la inculpat pretenţii băneşti reprezentând daune materiale în sumă de 20.000 lei (cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, intervenţia chirurgicală la care partea vătămată a fost supusă, tratamentul medicamentos, deplasările la unitatea spitalicească precum şi contravaloarea retribuţiei pierdute - 1.200 lei/lunar) precum şi daune morale - 300.000 lei.
Pentru aceste considerente instanţa l-a obligat pe inculpat, în conformitate cu disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. la plata despăgubirilor civile - daune materiale către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi (1.950,93 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa medicală acordată părţii vătămate M.T.).
Având în vedere înscrisurile anexate dosarului cauzei, dar şi declaraţiile martorilor P.G. şi A.S. (evidenţiind faptul că soţia părţii vătămate a împrumutat o sumă de 2.000 RON ulterior internării acesteia) instanţa a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă M.T. doar în parte şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.350,02 cu titlu de daune materiale; de asemenea, în considerarea traumei fizice şi psihice traversate de partea civilă ulterior infracţiunii comise, Tribunalul a apreciat că se impune obligarea inculpatului şi la plata unor daune morale (suma solicitată cu acest titlu constituind în opinia instanţei o "amendare excesivă" a inculpatului care oricum suportă şi o sancţiune penală).
Împotriva sentinţei penale menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul G.P.
În motivele de apel, Parchetul a arătat printre altele că sentinţa este nelegală sub aspectul reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului G.P. şi netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate acestuia. Soluţia este netemeinică şi sub aspectul conţinutului pedepsei complementare şi a celei accesorii aplicate inculpatului. Se consideră că s-ar fi impus şi interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2013, apărătorul inculpatului G.P. a arătat că trebuie să se reţină circumstanţa provocării, iar pedeapsa aplicată să fie egală cu cea executată. Inculpatul-apelant a depus şi memorii la dosar.
Prin Decizia penală nr. 229/A din data de 26 septembrie 2013 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 238 din 24 mai 2013 a Tribunalului Galaţi.
A desfiinţat în parte sentinţa penală rejudecând:
A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.
A majorat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la o durată de 2 ani la o durată de 3 ani, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.P., pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni menţionată anterior.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.P. împotriva aceleiaşi hotărâri.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.P.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 6 noiembrie 2012 la 26 septembrie 2013.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei (avocat Ţ.S.).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească către stat suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească părţii vătămate M.T. suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, în mod corect prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului G.P. pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă de omor calificat" prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (paragraful din rechizitoriu şi din motivarea sentinţei penale privind plaga înţepat-tăiată penetrantă perforată abdominală este o eroare de tehnoredactare).
S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză: proces-verbal de fixare a locului faptei din 6 noiembrie 2012 şi planşa foto aferentă din care rezultă detalii privitoare la locul comiterii infracţiunii; declaraţiile părţii vătămate M.T. care arată că la data de 10 septembrie 2012, la o distanţă de circa 15 metri de poarta locuinţei sale, a simţit o lovitură în zona capului, după care a căzut la pământ, fără să-şi piardă cunoştinţa. În acest timp l-a văzut pe Petru în dreptul porţii locuinţei sale li l-a auzit spunând "ce te uiţi mă la mine, vrei să-ţi mai trag una să te omor". Partea vătămată a văzut că P. avea în mâini o bâtă cam de 1,20 metri; certificat medico-legal din 18 septembrie 2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi din care reiese că partea vătămată M.T. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur şi lovire de plan dur; leziunile pot data din 10 septembrie 2012, necesită 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, iar cele traumatice cranio-meningo-cerebrale au pus în primejdie viaţa acestuia prin efectul compresiv asupra creierului; salvarea sa datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util; înscrisuri medicale cu privire la starea de sănătate a părţii vătămate şi adresa din 13 noiembrie 2012 emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. A.A." Galaţi din care rezultă cuantumul cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea acesteia, în sumă de 1.950,93 lei; declaraţiile inculpatului G.P. care arată că la data de 10 septembrie 2012, partea vătămată a ţipat la el, l-a făcut golan şi în toate felurile, s-a repezit la el, l-a apucat de gât şi l-a trântit la pământ. S-a urcat apoi pe el, iar soţia lui l-a lovit cu băţul de trei ori. Soţia părţii vătămate a lovit-o cu băţul şi pe aceasta de circa 10 ori până s-a rupt băţul. Inculpatul menţionează că i-a aplicat o singură lovitură cu băţul părţii vătămate; declaraţiile martorilor A.P., M.V., M.G., D.M., V.A. şi T.D. care prezintă aspecte de fapt legate de comiterea infracţiunilor. Din declaraţiile martorilor M.V. şi D.M. rezultă că inculpatul G.P. a fost cel care a pornit practic conflictul, la modul agresiv, fiind cel care a lovit-o pe partea vătămată M.T.
Instanţa de apel a constatat că nu sunt elemente de fapt care să conducă la o stare de provocare în care s-ar fi aflat inculpatul, creată de partea vătămată M.T. Din contră, conform materialului probator, astfel cum a fost prezentat, inculpatul G.P. a iniţiat partea violentă a conflictului şi a lovit-o cu o intensitate mare pe partea vătămată, punându-i în primejdie viaţa.
S-a mai reţinut că hotărârea primei instanţe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale şi al celei complementare.
Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. este reţinută în mod justificat în favoarea inculpatului G.P. întrucât acesta nu mai are alte condamnări în antecedente, iar din caracterizările favorabile de la dosarul de fond reiese că acesta a avut un comportament corespunzător în comunitate.
Chiar dacă acesta mai are o amendă cu caracter administrativ consemnată în fişa de cazier, se constată că acesta a avut o conduită bună înainte de comiterea infracţiunii în raport şi cu celelalte împrejurări favorabile menţionate, iar modalitatea de săvârşire a faptei din prezenta cauză nu exclude reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special.
S-a mai arătat că e vorba de o infracţiune contra vieţii, iar urmările produse asupra integrităţii şi sănătăţii părţii vătămate sunt de o anumită gravitate. Acest aspect, coroborat şi cu atitudinea inculpatului care a încercat să-şi minimalizeze răspunderea, conduc la concluzia că pedeapsa principală şi cea complementară au cuantumuri reduse şi se impune majorarea lor.
Ţinând cont de criteriile generale de individualizare menţionate de art. 72 C. pen., s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale la 5 ani şi 6 luni închisoare şi a pedepsei complementare constând în întârzierea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., de la o durată de 2 ani la o durată de 3 ani, pentru atingerea scopului educativ - preventiv al sancţiunii.
Pentru aceleaşi argumente, s-a apreciat că nu sunt întemeiate susţinerile referitoare la o eventuală reducere a pedepsei aplicate inculpatului sau la o suspendare a executării sancţiunii (cerută într-unul din memorii), luând în considerare şi textele de lege aplicabile în raport cu limitele de pedeapsă.
Având în vedere natura infracţiunii, modalitatea de comitere şi persoana inculpatului, s-a apreciat că e neîntemeiat motivul de apel al Parchetului privind interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. (dreptul de a fi tutore sau curator), ca şi componentă a pedepsei complementare şi a celei accesorii.
Acţiunea ilicită a inculpatului nu s-a exercitat asupra unei persoane lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu sunt nici alte împrejurări faptice care să impună o astfel de sancţiune suplimentară.
În cauză s-a menţinut în continuare temeiul legal, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., faţă de inculpatul G.P., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracţiunii, importanţa valorii sociale căreia i s-a adus atingere, faptul că pedeapsa principală urmează a fi exercitată în regim de detenţie, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunităţii dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.
Prin urmare, ţinând cont şi de art. 383 alin. (11) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.P.
Partea vătămată M.T. a cerut, prin concluziile scrise din apel, cheltuieli judiciare, ataşând chitanţa din 27 iunie 2013, de plată a onorariului apărătorului ales, în sumă de 1.500 lei.
Luând în considerare faptul că în această etapă procesuală s-a judecat şi apelul declarat de Parchet, nu numai cel al inculpatului care are o culpă procesuală faţă de respingerea acestei căi de atac, având în vedere şi dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., s-a considerat că inculpatul trebuie să plătească doar jumătate din onorariul apărătorului ales, respectiv suma de 750 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.P.
Recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală iar, în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 188 noul C. pen., casarea hotărârii atacate şi aplicarea unei pedepse în raport de noile limite prevăzute de noul C. pen.
În motivele scrise de recurs inculpatul a solicitat individualizarea pedepsei şi stabilirea unui cuantum egal cu cel stabilit de instanţa de fond, respectiv de 2 ani.
Examinând recursul declarat de inculpatul G.P. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţi, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 38510 alin. (2) şi (21) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.).
Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 26 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.
Referitor la solicitarea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. (text de lege invocat de apărătorul inculpatului) se are în vedere că, anterior modificărilor intervenite ca urmare a Legii nr. 2/2013, greşita încadrare juridică a faptei săvârşite constituia cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., care în prezent este abrogat. Aşa fiind, încadrarea juridică a faptei săvârşite, astfel cum a fost reţinută de instanţele care s-au pronunţat în etapele de judecată anterioare (fond/apel), nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei săvârşite nu poate fi examinată în recursul de faţă nici sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., deoarece ceea ce nu se poate obţine direct nu poate fi obţinut nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a acestui din urmă caz de casare (pct. 172).
Tot astfel "calitatea" tratamentului sancţionator aplicat inculpatului care reprezintă neîndoielnic, o chestiune de (ne) temeinicie - nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului, pe de o parte, pentru că pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, mărgineşte controlul judiciar în recurs la ipoteza în care s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (ceea ce, evident, nu este cazul), iar pe de altă parte, cazul de casare prevăzut de pct. 172 nu poate fi incident în speţă.
În consecinţă, obiecţiunile formulate în recursul de faţă, subsumate - potrivit motivelor scrise - cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. pct. 172 şi pct. 14, se apreciază a fi neîntemeiate.
Totodată, se constată că în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. care, de altfel a fost indicat în mod formal de recurentul inculpat fără a fi menţionate criticile circumscrise acestui caz de casare.
Cu privire la solicitarea inculpatul G.P. de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 26 septembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează tentativa la omor calificat, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Înalta Curte constată că, în reglementarea anterioară, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârşirea omorului în condiţiile elementului circumstanţial prevăzut de lit. i) a art. 175 C. pen. anterior, fapta de a ucide o persoană fiind prevăzută ca infracţiune în art. 188 C. pen.
Fapta de tentativă de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi îşi găseşte în prezent corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Însă, reducerea limitelor de pedeapsă, atât în ceea ce priveşte minimul cât şi maximul sancţiunii pentru infracţiunea de tentativă la omor, este lipsită de relevanţă, întrucât aplicarea celorlalte instituţii incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei inculpatului.
Astfel, pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de tentativă de omor, a fost stabilită prin coborârea sub minimul special prevăzut de lege (7 ani şi 6 luni închisoare) ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
În situaţia aplicării dispoziţiilor noului C. pen., aceste circumstanţe atenuante reţinute de instanţele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de tentativă la omor, respectiv 5 ani şi 6 luni închisoare, întrucât nu mai au corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante.
În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat faţă de pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veghe, respectiv C. pen. anterior.
Aşa fiind, Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva Deciziei penale nr. 229/A din data de 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Gealaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 noiembrie 2012 la 19 martie 2014.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva Deciziei penale nr. 229/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 noiembrie 2012 la 19 martie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 865/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 127/2014. Penal → |
|---|
