ICCJ. Decizia nr. 865/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 865/2014

Dosar nr. 15939/3/2013

Şedinţa publică din 11 martie 2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 492 din 12 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 131 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, cu referire la decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale pronunţate de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012 privind pe inculpatul H.I.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.I. din infracţiunile prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. şi, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condiţiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data. de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012, pedeapsa de 16 luni, urmând a fi aplicată cumulat pedepsei aplicate în speţă.

2. În baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, în condiţiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012, pedeapsa de 16 luni urmând a fi aplicată cumulat pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepsei principale - de 6 ani şi 4 luni (5 ani la care se cumulează 16 luni) şi de 7 ani şi 4 luni (6 ani la care se cumulează 16 luni), inculpatul H.I. având de executat, în final, pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţilor de:

- 675,9 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole, rămasă după efectuarea analizelor de laborator,

- 6,85 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole prelevată drept contraprobă,

- 40,3 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole, rămasă după efectuarea analizelor de laborator,

- 9,18 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole prelevată drept contraprobă, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 04 aprilie 2013.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 137,4 euro consemnată la CEC conform recipisei de consemnare nr. AA din 09 aprilie 2013, precum şi a sumei de 179.00 RON, consemnată la CEC conform recipisei de consemnare nr. BB din 09 aprilie 2013

Măsura dispusă se comunică Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, care va proceda conform dispoziţiilor legale.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 26 martie 2013, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Zonal 1 s-au sesizat din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 221 C. proc. pen., cu privire la faptul că în ziua de 26 martie 2013 ora 22²⁵, un număr de trei persoane care transportă droguri ascunse în corpul lor, urmează să sosească pe teritoriul României cu o cursă aviatică care va ateriza pe Aeroportul Henri Coandă Bucureşti - Otopeni. S-a stabilit faptul că locul de îmbarcare a fost oraşul Madrid.

Cu privire la una dintre cele trei persoane, prin mijloace specifice, s-a stabilit că are identitatea de H.I., vârsta 62 ani, locul de origine judeţul Teleorman. În aceleaşi împrejurări, s-a stabilit şi faptul că H.I. avea reşedinţa pe teritoriul Spaniei.

Lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Zonal 1, în baza ordonanţei de delegare emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti au procedat în aceste condiţii la organizarea unei acţiuni de prindere în flagrant. Cu sprijinul lucrătorilor din cadrul Poliţiei de Frontieră s-au obţinut date de interes operativ potrivit cărora s-a confirmat faptul că inculpatul H.I. este pasager al cursei B.A. care urmează să aterizeze pe Aeroportul Henri Coandă Bucureşti - Otopeni la ora 23¹⁰. Având datele de identificare ale pasagerilor care urmau să sosească în România cu o cursă aeriană, organele de poliţie au constituit un dispozitiv de supraveghere a persoanelor care urmau să se prezinte la punctul de control al paşapoartelor, constatând faptul că în jurul orei 23⁴⁵inculpatul H.I. s-a prezentat la ghişeul nr. 7 din incinta aeroportului având asupra sa un bagaj de mână de culoare neagră. După controlul efectuat asupra paşaportului, inculpatul H.I. a părăsit incinta aeroportului, ulterior deplasându-se cu un autoturism taxi cu număr de înmatriculare B-xxx în direcţia Şoseaua Viilor, respectiv Hotelul V., fiind supravegheat îndeaproape de către organele de poliţie. Ajungând la destinaţie, inculpatul H.I. a coborât din autoturismul taxi având asupra sa bagajul de mână şi s-a deplasat către intrarea hotelului. În acest moment a fost imobilizat de organele de poliţie şi condus în incinta aeroportului Henri Coandă, locaţie unde, pe baza consimţământului exprimat de către inculpat, s-a efectuat asupra acestuia o testare prin folosirea unui scanner.

În raport de concluziile testării s-a stabilit că inculpatul H.I. deţine în corpul său anumite obiecte suspecte că ar conţine droguri. Ulterior testării scanner s-a procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra inculpatului, precum şi un control asupra bagajului de mână aflat în posesia acestuia, în prezenţa martorului asistent A.M.I., constatându-se că inculpatul H.I. deţinea un număr de două telefoane mobile marca N. din care unul cu număr de apel PPP, suma de 137,4 euro, 350 RON, două monede a câte 50 Kuruş şi o monedă în valoare de 25 Kuruş, paşaport eliberat la data de 31 august 2006 de autorităţile române pentru titularul H.I., un jeton inscripţionat 2012 T. Istanbul, o carte de vizită pentru Grand Hotel P. din Istanbul, permis de conducere eliberat de autorităţile spaniole, 3 comprimate de culoare albastră inscripţionate pe una din feţe cu menţiunea pfizer, iar pe cealaltă cu menţiunea VGR şi Yz dintr-un comprimat cu aceleaşi menţiuni, un număr de 6 plicuri cu inscripţia „duphalac solucion oral Sobres", 3 cartele marca V., T. şi L., două chei cu breloc, un înscris olograf în care era menţionată o identitate a unui cetăţean turc şi adresa acestuia de domiciliu.

Sumele de 137,4 euro şi, respectiv de 179,00 RON au fost consemnată la CEC conform recipiselor de consemnare nr. AA şi nr. BB ambele din data de 09 aprilie 2013. Din suma totală de 350 RON s-a folosit suma de 170,63 RON pentru achiziţionarea de produse alimentare pentru inculpat conform bonului fiscal eliberat de SC M.I. SRL.

La data de 27 martie 2013, cu ocazia prezentării la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a inculpatul H.I. şi, urmare a aducerii la cunoştinţa acestuia a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 143/2000, acesta şi-a exprimat consimţământul de a elimina din corpul său obiectele străine ingerate, despre care a precizat că sunt în număr de 74.

Pe parcursul zilei de 27 martie 2013, inculpatul a eliminat un număr de 74 capsule plastifiate de culoare albă, care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă, utilizând cele 6 plicuri cu inscripţia „duphalac solucion oral Sobres", pe care le deţinea în bagajul de mână. Potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 28 martie 2013, s-a stabilit că probele supuse expertizării (69 capsule cilindrice care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă) sunt constituite din cantitatea totală de 682,9 grame substanţă pulverulentă care conţine cocaină, phenacetin şi levamisole cu o concretaţie în cocaină de 56,8%. Cocaina face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000. Cantităţile de 675,9 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi respectiv 6,85 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole prelevată drept contraprobă au fost depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliţiei Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 04 aprilie 2013.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 martie 2013 s-a stabilit că probele supuse expertizării (5 capsule cilindrice care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă) sunt constituite din cantitatea totală de 49,50 grame substanţă pulverulentă care conţine cocaină, phenacetin şi levamisole cu o concentraţie în cocaină de 46,9%.Cantităţile de 40,3 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi respectiv 9,18 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole prelevată drept contraprobă au fost depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliţiei Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 04 aprilie 2013. Cocaina face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul H.I. a fost dovedită de materialul probator administrat în faza de urmărire penală, constituit din: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de percheziţie corporală, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorului asistent, lista pasagerilor comunicată pentru cursa B.A. Madrid Bucureşti ora de sosire 23,10, înscrisurile olografe ridicate de inculpat, mijloacele de probă care se coroborează cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpatul H.I., întrucât în faţa instanţei de judecată, la termenul de judecată din data de 13 mai 2013, inculpatul a arătat că doreşte să fie judecat conform procedurii de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., cererea acestuia fiind admisibilă, faţă de poziţia procesuală adoptată, având în vedere şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul H.I. a recunoscut faptele comise, precizând că la începutul lunii martie 2013 în timp ce se afla pe teritoriul Spaniei a fost racolat de o persoană cunoscută sub apelativul de A. care i-a propus efectuarea de transporturi de droguri din Columbia şi Brazilia către Spania. Urmare a refuzului exprimat de inculpat, aceeaşi persoană i-a propus să efectueze transporturi de droguri pe ruta Spania-Turcia.

Inculpatul H.I. şi-a exprimat consimţământul în legătură cu această propunere, motiv pentru care a fost condus către numitul A. în incinta unui local. În aceste împrejurări inculpatului i s-a prezentat o altă persoană cunoscută sub apelativul de An. care se ocupa, împreună cu numitul A., de racolarea de persoane care să presteze servicii de cărăuşie droguri. Pe parcursul discuţiilor inculpatul H.I. a constatat faptul că în aceleaşi condiţii a fost racolat şi numitul V. care la rândul său urma să transporte droguri pe rata Spania - Istanbul. Anterior finalizării discuţiilor inculpatul H.I. a lăsat numiţilor An. şi A. un număr de telefon de contact. Potrivit susţinerilor inculpatului H.I., în ziua următoare discuţiei purtate cu An. a fost contactat telefonic de acesta din urmă, fiindu-i transmis faptul că activităţile de transport de droguri vor fi coordonate exclusiv de An. cu scopul de a se evita plata de comisioane către numitul A. În ziua de 26 martie 2013, în urma unei înţelegeri anterioare avute cu numitul An., inculpatul H.I. s-a deplasat în localitatea Mostoles unde s-a întâlnit cu această persoană. A fost condus în incinta unui hotel, locaţie în care numitul An. i-a arătat o pungă ce conţinea un număr foarte mare de capsule de culoare albă şi i-a solicitat să înghită câte capsule poate. Pe parcursul a două ore inculpatul a ingerat un număr de 74 capsule.

Conform planului prezentat de către An., inculpatul H.I. urma ca la data de 26 martie 2013 să se deplaseze cu avionul pe ruta Madrid - Bucureşti, după ajungerea la destinaţie să se cazeze pentru o noapte la Hotelul V. din municipiul Bucureşti, la data de 27 martie 2013 să se deplaseze cu autocarul pe ruta Bucureşti - Istanbul, locaţie unde urma să rămână până în ziua de 29 martie 2013 la domiciliul unui cetăţean turc a cărui adresă i-a fost înmânată inculpatului. În această locaţie inculpatul urma să elimine pe cale naturală cele 74 capsule care conţineau droguri şi să le remită către cetăţeanul turc. În baza aceluiaşi plan conceput de An., suma de 1000 euro reprezentând comisionul pe care inculpatul trebuia să îl primească pentru transportul de droguri urma să îi fie achitată personal de către An. în data de 29 martie 2013. Numitul An. intenţiona să se deplaseze la Istanbul în ziua de 29 martie 2013 pentru a încasa la rândul său de la cetăţeanul turc suma de bani reprezentând contravaloarea drogurilor transportate de inculpat. În continuare, inculpatul H.I. urma să revină în Bucureşti şi de aici cu o cursă aviatică să se deplaseze la Madrid în ziua de 30 martie 2013. Potrivit susţinerilor inculpatului, la data de 26 martie 2013 numitul An. i-a pus la dispoziţie un bilet de avion dus-întors pentru ruta Madrid Bucureşti şi i-a înmânat suma de 220 euro necesară pentru închirierea unei camere de hotel şi plata autocarului pentru deplasarea pe ruta Bucureşti - Istanbul. Aceste susţineri sunt confirmate de rezultatul percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului, soldată cu găsirea unui bilet de avion şi a sumei de 137 euro şi 350 RON. Totodată, inculpatul a precizat că i s-a comunicat de către An. faptul că urma să facă săptămânal astfel de transporturi de droguri, faptul că transportarea de droguri ascunse în corpul său face imposibilă descoperirea acestora fiindu-i menţionat că numai prin folosirea unui aparat cu raze se pot depista drogurile, faptul că există şi alte persoane care execută servicii de cărăuşie droguri pentru An., dar acesta şi-a luat măsuri ca aceste persoane să nu se cunoască între ele în scopul eliminării riscului ca în cazul în care ar fi fost prinse să poată destăinui identitatea celorlalte persoane implicate în activităţi de transport de droguri.

În cuprinsul declaraţiilor sale, inculpatul H.I. a menţionat că de bună voie la data de 27 martie 2013 a eliminat pe cale naturală cele 74 capsule ascunse în corpul său prin folosirea unor plicuri cu laxative puse la dispoziţie tot de către An., cu menţiunea că i s-a transmis de către An. că drogurile transportate reprezintă haşiş, precum şi a faptului că atât procesul de înghiţire a celor 74 capsule ca şi cel de eliminare pe cale naturală a necesitat o perioadă lungă de timp.

În faţa instanţei de judecată, cu ocazia audierii sale la termenul din 13 mai 2013, inculpatul H.I. a adoptat aceeaşi poziţie sinceră şi cooperantă, arătând că, în timp ce se afla pe teritoriul Spaniei pentru a căuta de lucru, a fost acostat de două persoane care l-au întrebat pe inculpat dacă este dispus să-i ajute în activitate de transport a unor substanţe stupefiante. Conform celor susţinute de inculpat: „iniţial am refuzat deoarece eu sunt de profesie sudor şi nu eram dispus să fac aşa ceva, însă precizez că ulterior am fost dus într-o cameră de hotel, unde am înghiţit 74 de capsule al căror conţinut nu l-am putut verifica. Pentru această activitate de transport am primit suma de 200 de euro, iniţial fiind stabilit că în situaţia în care voi reuşi să ajung la Istanbul cu cantitatea de stupefiante asupra mea să primesc suma de 1000 de euro de la persoana de origine sud americană care mă contactase pe teritoriul Spaniei împreună cu un român".

Mijloacele de probă au demonstrat implicarea inculpatului H.I. în activitatea de transport a substanţelor stupefiante, într-o cantitate considerabilă de pe teritoriul Spaniei către Istanbul, inculpatul fiind depistat cu această cantitate asupra sa pe teritoriul României.

Din analiza fişei actualizate de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta a fost cercetat şi condamnat în Spania pentru comiterea unor fapte de aceeaşi natură - sentinţa penală pronunţate de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012. Din considerentele sentinţei penale pronunţate în procedura simplificată rezultă că 11 noiembrie 2012 acuzaţii H.I., M.M. şi I.S., în jurul orei 13¹⁰ au fost surprinşi de funcţionari ai Corpului Naţional de Poliţie aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu în Portul Tarifa, când, provenind din Tanger, aveau ascunse în interiorul organismelor lor, diverse cantităţi de haşiş, cu un THC de peste 4%, în vederea vânzării către terţe persoane. Pentru această faptă autorităţile judiciare spaniole au dispus condamnarea inculpatului H.I. la o pedeapsă de 16 luni închisoare şi interzicerea dreptului de vot pasiv pe perioada condamnării, dispunându-se suspendarea executării pedepsei privativele libertate pe o perioadă de 2 ani.

În aceste condiţii, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 302/2004 „recunoaşterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte". De asemenea, potrivit art. 131 alin. (1) Iit. e) din Legea nr. 302/2004 recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă „hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române". Instanţa de fond a reţinut că hotărârile penale pronunţate de instanţele străine pot fi recunoscute pe cale principală sau incidentală, chiar dacă pedeapsa pentru una dintre acestea a fost executată în totalitate pe teritoriul statului străin. Chiar dacă printr-o hotărâre străină executare pedepsei cu închisoarea este suspendată condiţionat, respectiva hotărâre poate fi recunoscută având efecte juridice în România.

În consecinţă, faţă de aceste considerente, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 131 alin. (1) lit. e) al Legii nr. 302/2004, cu referire la decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale pronunţate de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012, privind pe inculpatul H.I.

Având în vedere că faptele pentru care inculpatul H.I. a fost condamnat pe teritoriul Spaniei au fost comise în luna noiembrie 2012, hotărârea fiind pronunţată conform procedurii urgente, iar, fapte reţinute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost comise în cursul lunii martie 2013, deci în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei de 16 luni închisoare, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (3) C. pen. „pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) se poate ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii".

Faţă de faptul că mijloacele de probă au demonstrat că inculpatul H.I. a participat la comiterea unor fapte intenţionate pentru care legea prevede pedepse mai mari de 1 an închisoare, după ce anterior fusese condamnat la o pedeapsă de 16 luni închisoare, în regim de suspendare a executării pedepsei, pentru săvârşirea în calitate de autor, a infracţiuni împotriva sănătăţii publice prevăzută de art. 368 parag. 2 C. pen. al Spaniei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. şi, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului H.I., constând în aceea că a introdus în România la data de 26 martie 2013, fără drept, cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, pe ruta Madrid-Bucureşti şi că a transportat pe teritoriul României cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. şi, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Vinovăţia inculpatului, îmbrăcând forma intenţiei directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., a fost demonstrată pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de prindere în flagrant; rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică nr. R1 din 28 martie 2013 şi R2 din 28 martie 2013; dovezile de predare droguri de mare risc la camera de corpuri delicte; depoziţia martorului asistent A.M.I., toate coroborate cu declaraţiile inculpatului H.I.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile Părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

S-a mai reţinut de către judecătorul fondului că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă specială şi sunt de natură a demonstra existenţa, atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă că acelaşi inculpat a mai fost condamnat în anul 2012 tot pentru trafic de droguri, aspect care denotă şi existenţa unei specializări în comiterea de infracţiuni relative la regimul substanţelor stupefiante.

Existenţa unei condamnări în regim de suspendare a executării, în măsură să constituie primul termen a stării de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. ar fi trebuit să constituie un avertisment extrem de serios faţă de care inculpatul ar fi trebuit să-şi adapteze conduita în spiritul respectului pentru valorile sociale ocrotite de legea penală. Perseverând în activitatea infracţională chiar în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei, deci într-un interval în care trebuia să demonstreze că scopul şi funcţiile unei pedepse aplicate pot fi atinse şi fără privare efectivă de libertate şi în care trebuia să se supună acelor măsuri de supraveghere menite să înlăture riscul de recidivă, inculpatul H.I. a demonstrat existenţa unui grad ridicat de potenţial criminogen, aspect care a impus aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenţie.

În egală măsură, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a recunoscut implicarea sa în activitatea pentru care a fost trimis în judecată, declaraţiile sale fiind confirmate prin menţiunile procesului verbal de prindere în flagrant şi prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză, astfel încât şi această atitudine procesuală urmează a fi avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei aplicate.

Ţinând cont de predispoziţia inculpatului în săvârşirea faptelor ce aduc atingere relaţiilor sociale referitoare la regimul substanţelor aflate sub control naţional, având în vedere gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor comise de acesta - trafic intern şi internaţional de droguri de mare risc - concretizat în limitele mari de pedeapsă prevăzute de normele de drept încălcate, precum şi prin considerarea ideii că a manifestat capacitatea de persevera în comiterea de fapte cu caracter antisocial, din propriile declaraţii rezultând că a avea cunoştinţă de existenţa condamnării anterioare, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, numai aceasta fiind în măsură a contribui la atingerea scopului preventiv, educativ şi coercitiv al procesului penal.

În acelaşi timp, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a adoptat constant o conduită sinceră şi cooperantă, încercând să furnizeze organelor de urmărire penală şi un minim de date necesare în vederea depistării altor persoane implicate în activitatea de transport internaţional de droguri de mare risc.

Pentru aceste argumente, instanţa de fond a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru fiecare faptă în parte, iar în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate şi s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea pedepselor complementară şi accesorie.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 27 martie 2013 la zi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului H.I., apreciind că temeiurile care au justificat iniţial privarea provizorie de libertate în cursul urmăririi penale se menţin şi în acest stadiu procesual, justificându-se, în cazul acestui inculpat, în scopul de a-l face să conştientizeze asupra comportamentului său antisocial, pentru buna desfăşurare a judecăţii şi pentru a-l împiedica să comită alte fapte penale, împrejurarea prevalării de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. nefiind de natură să contureze că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul H.I., fără a arăta în scris motivele pentru care a declarat această cale de atac.

În motivele de apel susţinute oral, apelantul-inculpat a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate pe care le apreciază ca fiind mult prea aspre, raportat la circumstanţele sale personale, solicitând reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi coborârea pedepsei conform art. 76 C. pen.

Prin decizia penale nr. 275/A din 08 noiembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul formulat de inculpatul H.I. împotriva sentinţei penale nr. 492 din 12 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat, în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive de la. 11 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 (executată în Spania) şi de la 27 martie 2013 la zi (în prezenta cauză).

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică fiind corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, inculpatul H.I. a introdus în România la data de 26 martie 2013, fără drept, cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, pe ruta Madrid-Bucureşti şi, a transportat pe teritoriul României cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin şi levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de percheziţie corporală, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorului asistent şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului H.I.

Instanţa de fond a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile menţionate de art. 72 C. pen. şi anume, limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., împrejurările şi modalitatea de comitere a faptelor, natura şi cantitatea de droguri de mare risc, precum şi circumstanţele sale personale, acesta săvârşind fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea aplicată în Spania şi recunoscută de către instanţa de fond, pedepsele aplicate fiind de natură a atinge scopul pedepsei consacrat de art. 52 C. pen., neputând fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, decât comportarea sinceră în cursul procesului penal dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanţa de apel a constatat că prima instanţă, recunoscând sentinţa penală pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 2 din Algeciras, provincia Cadiz, la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012, faptele deduse judecăţii în prezenta cauză fiind săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 16 luni închisoare, procedând la aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate, trebuia să deducă din pedeapsa rezultantă şi perioada prevenţiei din data de 11 noiembrie 2012 şi până la data de 14 noiembrie 2012 în cauza în care a fost pronunţată sentinţa penală recunoscută pe cale incidentală, perioadă indicată în adresa emisă la data de 10 septembrie 2013 de Judecătoria de Instrucţie nr. 2 din Algeciras.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., pronunţarea unei hotărâri legale.

Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs". În consecinţă, Înalta Curte va examina recursul prin prisma dispoziţiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., apreciază că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii, pedeapsa stabiltă de instanţă fiind prea aspră în condiţiile în care a solicitat judecarea în procedura simplificată prev. de art. 320¹C. proc. pen.

Instanţa de recurs constată că această critică vizează de fapt o reindividualizare a pedepsei şi care, în urma modificărilor instituite cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, nu mai poate fi examinată de instanţa de recurs.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezenţa situaţiei prevăzute de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Cum faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii şi regimul sancţionator.

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiaşi art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest art. sub aspect sancţionator, infracţiunea având acelaşi conţinut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 Ia 7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 Ia 20 ani şi interzicerea unor drepturi.în alin. (2) al aceluiaşi art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat şi acest text de lege sub aspect sancţionator, infracţiunea având în continuare acelaşi conţinut, în sensul că introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 Ia 10 ani şi interzicerea unor drepturi în alin. (2) al aceluiaşi art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancţiunile prevăzute pentru cele două infracţiuni sunt mai severe, Înalta Curte consideră că dispoziţiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, stabilind o reducere substanţială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva.

Faţă de situaţia expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporţional pedeapsa aplicată de instanţa de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concuruslui de infracţiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen. respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.

Cât priveşte starea de recidivă, se constată că sunt îndeplinite condiţiile de existenţă potrivit ambelor reglementări.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. anterior.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 08 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 492 din 12 iunie 2013. a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând:

1). În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul H.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior, va dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 şi dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, şi anume, 4 ani şi 8 luni închisoare.

2). În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul H.I. la opedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior, va dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 şi dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, şi anume, 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi cele două pedepse principale de 4 ani şi 8 luni închisoare şi de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul H.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 şi de la 27 martie 2013 la 11 martie 2014.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 08 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 492 din 12 iunie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând:

1). În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul H.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior, dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 şi dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, şi anume, 4 ani şi 8 luni închisoare.

2). În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul H.I. la o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior, dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 şi dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, şi anume, 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopeşte cele două pedepse principale de 4 ani şi 8 luni închisoare şi de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul H.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 şi de la 27 martie 2013 la 11 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 771/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 979/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 865/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs