ICCJ. Decizia nr. 10/2014. Înșelăciune

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 1393/2103

Dosar nr. 2791/98/2010

Şedinţa publică din 23 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 161/ F din 05 mai 2011, Tribunalul Ialomiţa a hotărât următoarele:

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii B.G., B.Ş. şi Z.M.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpaţii B.Ş. şi Z.M., la câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor B.G., B.Ş. şi Z.M. pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă R.I.B. S.A. Bucureşti. în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii B.G., B.Ş. şi Z.M. la plata sumei de 3.051.221,69 lei, despăgubiri civile plus dobânda aferentă până la achitarea debitului către partea civilă R.I.B. S.A. Bucureşti.

În baza art. 163 C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra apartamentului compus din 2 camere şi dependinţe situat în Municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.G., şi asupra apartamentului compus din 3 camere şi dependinţe, situat în Municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.Ş., sechestru instituit prin Ordonanţa nr. 43/ P din 16 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti - Biroul Teritorial Slobozia.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii B.G., B.Ş. şi Z.M., la câte 4.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Judecătorul fondului a reţinut ca situaţie de fapt, în esenţă, că inculpatul B.G., în calitate de director al R.I.B. S.A. Sucursala Slobozia, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în înţelegere cu numitul T.P.C. şi cu ajutorul nemijlocit al inculpaţilor B.Ş. şi Z.M., cu prilejul încheierii Actului adiţional la contractul din 27 iunie 2007 şi Actului adiţional la contractului din 27 iunie 2007 i-a indus în eroare pe membrii Comitetului de Conducere al R.I.B. - Sucursala Slobozia şi Centralei R.I.B. S.A. prin prezentarea unor rapoarte de evaluare nereale şi inserarea în documentaţiile de credit a unor situaţii nereale, care, dacă ar fi fost cunoscute, nu ar fi determinat majorarea şi respectiv acordarea plafoanelor de credit.

De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii B.Ş. şi Z.M. în calitate de evaluatori C.E.C.C.A.R. (primul) şi A.N.E.V.A.R. (al II-lea) în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în scopul de a-I ajuta pe inculpatul B.G. în prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, au întocmit rapoarte de evaluare cuprinzând situaţii şi date nereale inducând în eroare partea civilă R.I.B - S.A la încheierea contractelor de credit pentru SC E. SRL şi SC P.L. SRL.

În argumentarea soluţiei date, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Potrivit Normei privind administrarea creditelor din 30 martie 2007 art. 3.2 la nivelul sucursalei R.I.B. S.A., Directorul sucursalei răspunde de întreaga activitate de administrarea creditelor şi avea în subordine - ofiţer bancar - seller - printre atribuţiile acestuia din urmă aflându-se şi aceea de a verifica garanţiile imobiliare.

În conformitate cu Normele metodologice nr. 2/2006 privind creditarea persoanelor juridice operaţiunile de aprobare, acordare şi utilizare a creditelor au la bază „prudenţa bancară" ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.

În conformitate cu normele metodologice nr. 6/2006 privind evaluarea bunurilor mobile şi imobile de natura activelor imobilizate corporale şi necorporale activitatea de creditare trebuie să se bazeze în primul rând pe capacitatea clientului de a genera lichidităţi ca principala sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii.

Operaţiunea de evaluare a bunurilor propuse drept garanţie poate fi efectuate de a) evaluatorii băncii atestaţi A.N.E.V.A.R.; b) de instituţii specializate, c) de către evaluatori din afara băncii.

În situaţia de la pct. b şi c, rapoartele de evaluare vor fi verificate de evaluatorii băncii.

Etape premergătoare întocmirii raportului de evaluare. Etapa I - solicitarea în scris formulată de ofiţerul de credite referitoare la întocmirea raportului de evaluare pentru bunurile ce se doresc a fi evaluate.

Etapa II - deplasarea la faţa locului împreună cu ofiţerul de credite, în scopul verificării existenţei bunurilor solicitate, constatările stării acestora, cât şi pentru determinarea elementelor necesare întocmirii raportului de evaluare.

Etap de evaluarea propriu-zisă.

Cap. 3 al acestor norme cuprind Procedura de lucru pentru evaluarea terenurilor : etapa I - verificarea documentelor ce se prezintă iniţial de client pentru terenurile extravilane ca în speţa dedusă judecăţii se vor solicita adeverinţa de la D.A.J.A.I.A. din care să rezulte utilizarea şi clasa de calitate a terenului evaluat; etapa 2 - inspecţia la faţa locului care va fi făcută de evaluatori numai în baza notei de avizare juridică emisă de consilierul juridic al sucursalei care solicită în scris întocmirea raportului de evaluare; .etapa 3 - calculul valorii terenului; etapa 4 - întocmirea raportului de evaluare.

S-a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, inculpatul B.G. nu a respectat minimul din normele mai sus amintite, inculpatul B.Ş. a încălcat codul etic şi Regulamentul C.E.C.C.A.R. iar inculpatul Z.M. - Statutul şi Codul deontologic A.N.E.V.A.R., conducând Ia inducerea în eroare a părţii civile la acordarea creditelor.

Analiza coroborată a declaraţiilor inculpatului B.Ş., a martorului B.L.R., a concluziilor raportului de constatare întocmit de specialiştii din cadrul D.N.A. şi a raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul A.V. la cercetarea judecătorească, au condus tribunalul la concluzia că niciuna din dispoziţiile normelor mai sus indicate nu au fost respectate.

Referitor la Actul adiţional din 04 iunie 2007 la Contractul de credit din 04 noiembrie 2004 s-a constatat că prin Actul adiţional din 04 iunie 2007 s-au modificat prevederile art. 1 la Contractul de credit din 04 noiembrie 2004, stabilindu-se un plafon de credit la nivelul de 4.100.000 lei.

Prin contractul de garanţie imobiliară, autentificat din 26 iunie 2007, încheiat între N.V., în calitate de „garant fidejusor ipotecar" şi SC R.I.B.B. SA, în calitate de creditor ipotecar, reprezentantă prin G.B. - director şi V.G. - contabil şef, s-a constituit o ipotecă de rang, asupra imobilului - teren extravilan cu S = 10.000 m.p., aparţinând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A - Lot 3.

Obiectul contractului de garanţie imobiliară l-a constituit garantarea obligaţiei de rambursare a creditului în sumă de 4.100.000 lei, din care 1.025.000 lei iniţial acordat şi 3.075.000 lei suplimentar, acordat debitorului SC E. SRL

Conform pct. 4, ultimul alineat de la pag. 8 din Propunerea de credit din 14 mai 2007, care a stat la baza Actului adiţional din 04 iunie 2007:

„Verificarea garanţiilor a fost efectuată de către d-nul B.G. -directorul sucursalei şi B.L. - ofiţer de credite".

În realitate, conform declaraţiilor date de B.G. - directorul sucursalei şi B.L. - ofiţer de credite la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti, Biroul Teritorial Slobozia, a rezultat că aceştia nu s-au deplasat pe teren pentru verificarea faptică a amplasamentului imobilului - teren extravilan cu S = 10.000 m.p., aparţinând lui N.V., situa în comuna Limanu, parcela A - Lot 3.

Obligaţia pe care reprezentanţii R.I.B. S.A. - Sucursala Slobozia o aveau de a verifica faptic, la faţa locului, garanţia constituită în favoarea băncii nu a fost îndeplinită conform pct. 158 din Norma metodologică nr. 2/2006 privind creditarea persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, dacă verificarea faptică ar fi fost realizată era posibilă observarea amplasamentului real al terenului, care în realitate diferă de amplasamentul menţionat în Raportul de evaluare din data de 11 mai 2007.

Referitor la contractul de credit din 26.06,2007 cu SC P.L. SRL s-a constatat că prin contractul de credit amintit, încheiat între R.I.B. S.A. - Sucursala Slobozia, reprezentată prin G.B. -director şi V.G. - contabil şef, SC P.L. SRL, reprezentată legal prin T.A. - administrator şi N.V., în calitate de garant ipotecar fidejusor, banca a acordat împrumutatului un plafon de credit la nivelul de 1.500.000 lei.

Ulterior, prin Actul adiţional din data de 03 iulie 2007, „părţile au convenit de comun acord ca la Contractul de împrumut pentru plafon de credit din 26 iunie 2007, completat cu prezentul, să intervină următoarele modificări:

Prevederile art. 1 se modifică şi va avea următorul conţinut: 1. Banca acordă împrumutatului un plafon de credit la nivelul de 2.000.000 lei (două milioane lei), cu o rată a dobânzii curente de bază (Radcb) de 16 % pe an, la data încheierii prezentului act adiţional".

Conform pct. 4, pag. 3 din Propunerea de plafon de credit din 27 iunie 2007, privind clientul SC P.L. SRL: „în baza cererii din 26 iunie 2007, societatea solicită un plafon de credit de tip revolving în sumă de 2.000.000 lei pentru care va garanta cu un teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp, situat în com. Limanu, parcela A, proprietatea lui N.V., valoare de piaţă 5.706.000 lei, valoare justă admisă în garanţie (80 %) 4.564.800 lei.

Propunerea de plafon de credit din 27 iunie 2007, privind clientul SC P.L. SRL a fost întocmită de către P.C. şi semnată de către : B.G. - director; G.V. - şef contabil şi O.L. - ofiţer administrare credit.

Ca şi în cazul Actului adiţional din 04 iunie 2007, nici în vederea aprobării contractului de credit din 26 iunie 2007, reprezentanţii băncii nu au verificat faptic, la faţa locului garanţia constituită în favoarea băncii şi anume imobilul „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în com. Limanu, judeţul Constanţa.

Obligaţia verificării faptice a garanţiei nu a fost îndeplinită conform pct. 158 din Norma metodologică din 2006 privind creditarea persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, dacă verificarea faptică ar fi fost realizată era posibilă observarea amplasamentului real al terenului, care în realitate diferea de amplasamentul menţionat în Raportul de evaluare din data de iunie 2007.

Referitor la Actul adiţional din din 04 iunie 2007 la Contractul de credit nr. 40 din 04 noiembrie 2004 s-a reţinut că pentru acordarea majorării creditului în valoare de 3.075.000 lei, banca a constituit garanţii la valoarea justă de 5.273.194 lei, din care imobilul - teren extravilan cu S = 10.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în com. Limanu, parcela A - Lot 3_; 839 a fost admis şi acceptat ca garanţie la valoarea justă de 3.175.040 lei, adică 60,2 %.

În cazul unei evaluări reale a terenului (la valoarea reală de piaţă în sumă de 142.988 lei], garanţiile nu ar mai fi fost acoperite şi în consecinţă SC E. SRL nu ar mai fi putut beneficia de majorarea de plafon în sumă de 3.075.000 lei.

Constituirea şi acceptarea unei garanţii supraevaluate ar fi putut fi evitată dacă funcţionarii bancari şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de a verifica la faţa locului amplasamentul imobilul - teren extravilan cu S = 10.000 mp, aparţinând lui N.V., situa în comuna Limanu, parcela A - Lot 3.

Referitor la contractul de credit din 26 iunie 2007 cu SC P.L. SRL s-a constatat că pentru acordarea împrumutatului un plafon de credit la nivelul de 2.000.000 lei, banca a constitui o garanţie la valoarea justă de 4.564.800 lei, constând exclusiv în imobilul „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în com. Limanu, judeţul Constanţa, parcela A.

În cazul în care funcţionarii bancari îşi îndeplineau atribuţiile de verificare a amplasamentului terenului, se putea evita constituirea unei garanţii supraevaluate la valoarea justă de 4.564.800 lei, faţă de valoarea sa reală de piaţă în sumă de 17.607 lei.

În situaţia evaluării reale a terenului, garanţia nu ar mai fi fost acoperitoare şi în consecinţă SC P.L. SRL nu ar mai fi putut beneficia de un plafon de credit în sumă de 2.000.000 lei.

S-a apreciat, de asemenea, că nu au fost respectate dispoziţiile normei metodologice din 2006 de către ceilalţi doi inculpaţi B.Ş. şi Z.M. în sensul că potrivit art. 6 din aceeaşi normă, raportul de evaluare întocmit de ei pentru cele două terenuri trebuia verificat de evaluatorii bancari, fapt ce s-a întâmplat în luna august 2007, când martorul N.E. - evaluator intern al R.I.B. SA. Centrala Bucureşti s-a deplasat în com. Limanu şi a vizionat acest teren şi a întocmit Nota privind raportul de evaluare a celor două terenuri.

Metoda folosită de evaluatorul intern a fost cea a comparaţiei prin bonitare, aceeaşi folosită şi de expertul desemnat de instanţă - B.I.

Tribunalul a constatat că nu au fost respectate normele metodologice din 2006 privind creditarea persoanelor juridice, deoarece cererea de creditare a SC E. SRL a fost formulată anterior raportului de evaluare, propunerea de creditare şi acordării efective a creditului, cuantumul majorării plafonului urmând a fi determinată de valoarea din raportul de evaluare.

Acest lucru a rezultat din depoziţiile martorilor P.C. şi F.L. şi datele conţinute din raportul de evaluare din 21 mai 2007.

Martora F.L. a declarat că şi-a încetat raportul de muncă la R.I.B. - Sucursala Slobozia Ia 17 mai 2007.

Conform documentaţiei de creditare, cererea de creditare formulată de SC E. SRL a fost înregistrată din 10 mai 2007 şi menţiona valoarea rezultată din raportul de evaluare a terenului de 10.000 mp.

Acest raport de evaluare are ca dată de întocmire 11 mai 2007, deci ulterioară formulării cererii de creditare.

Din depoziţiile martorilor P.C. - ofiţer de credite persoane juridice, a rezultat că ea a fost cea care a completat cererea de creditare, fiind angajata băncii la data de 21 mai 2007, conform contractului individual de muncă din 2007.

Din declaraţia martorei F.L. (actualmente P.L.) a rezultat faptul că inculpatul B.G. i-a spus să întocmească propunerea de creditare, pe care a şi întocmit-o parţial, nefînalizând fişa de calcul a performanţei financiare a SC E. SRL.

În aceste condiţii, folosindu-se de autoritatea pe care o avea de director al sucursalei, inculpatul B.G. a dispus finalizarea acestei fişe de martorul B.L. care era ofiţer de credite persoane fizice, care s-a conformat dispoziţiilor primite, întocmind propunerea de creditare şi fişa de calcul.

Mai mult decât atât, inculpatul B.G. nu a respectat normele de creditare privind eligibilitatea clientului SC E. SRL, deoarece aceasta era înregistrată în Centrala Riscurilor Bancare cu credite restante (aşa cum rezultă din conţinutul suplimentului de expertiză contabilă.

Audiate fiind la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, martorele G.V. şi O.L. - membre ale Comitetului de conducere al Sucursalei R.I.B., au declarat că au avut reprezentarea că datele şi situaţiile din propunerile de creditare sunt cele reale. Suspiciunea martorei G.V. cu privire la valoarea „exagerată", a terenului a fost înlăturată de inculpaţii B.G. şi B.Ş. care i-au confirmat că pentru stabilirea valorii terenului de 10.000 mp s-au efectuat deplasări la Primăria Limanu, la un notar şi la o agenţie imobiliară.

Şi pentru creditul obţinut de SC P.L. SRL s-a procedat în acelaşi mod, martora P.C. precizând în declaraţiile date că a primit raportul de evaluare a terenului în suprafaţă de 30.000 mp situat în com. Limanu, de la inculpatul B.G., acesta dispunându-i să întocmească propunerea de creditare.

Dacă martorele G.V. şi O.L., precum şi martorul G.L. - director în Centrala R.I.B. S.A. ar fi cunoscut că terenurile sunt supraevaluate, nu ar fi fost de acord cu aprobarea, respectiv avizarea creditului, astfel cum au declarat aceştia la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.

Că terenurile de 10.000 mp şi 30.000 mp au fost supraevaluate de inculpatul B.Ş. şi Z.M. cu ocazia întocmirii rapoartelor de evaluare, întocmai o dovedeşte şi raportul de expertiză întocmit de expertul Bâcu Ion la instanţă, care folosind metoda de comparaţie prin bonitare, recunoscută ca una din metodele de evaluare a terenurilor, de normele de creditare din 2006 privind evaluarea bunurilor mobile şi imobile, care a ajuns la concluzia că valoarea terenului de 10.000 mp este de 179.700 lei sau 55.000 euro, iar terenul în suprafaţă de 30.000 mp este evaluat la suma de 18.000 lei sau 5.700 euro.

Din coroborarea acestor probe, Tribunalul a conchis că inculpatul B.G. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., deoarece, cum a rezultat din probele administrate în cauză deşi avea cunoştinţă de modalitatea de întocmire a rapoartele de evaluare pentru cele două terenuri fără a se respecta normele metodologice în vigoare şi conţinând date nereale, a expus situaţia ca fiind conformă cu realitatea, inducându-i în eroare pe membrii ai Comitetului de conducere R.I.B. S.A. - Sucursala Slobozia şi Centrala R.I.B. S.A., care dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar fi avizat favorabil, iar Centrala R.I.B. nu ar fi aprobat acordarea majorării plafonului creditului.

Totodată, acelaşi inculpat, l-a determinat pe inculpatul B.Ş. să întocmească rapoartele de evaluare stabilind valorile de piaţă ale celor două terenuri cu mult peste cele reale şi fără vizionarea acestor terenuri contrar normelor metodologice şi cunoscând că este vorba de teren extravilan pentru care potrivit normei metodologice din 05 septembrie 2006 privind evaluarea bunurilor mobile şi imobile de natura activelor imobilizate corporale şi necorporale - cap. B - este necesară adeverinţă de la D.A.J.A.I.A. din care să rezulte utilizarea şi clasa de calitate a terenului evaluat.

De asemenea, a determinat-o pe martora F.L. să întocmească propunerea de creditare pentru SC E. SRL şi pe martorul B.L. să finalizeze propunerea de creditare şi fişa de calcul a performanţei financiare, deşi era ofiţer credite persoane fizice şi nu juridice şi să însereze în propunerea de creditare că „verificarea garanţiilor a fost efectuată de către d-nul B.G. - directorul sucursalei şi B.L. - ofiţer credite".

Astfel, s-a apreciat că s-au încălcat normele de creditare din 2006 potrivit cu care ofiţerul de credite întocmeşte propunerea de creditare, iar ca etapă premergătoare întocmirii raportului de evaluare este necesară deplasarea la faţă locului împreună cu evaluatorul astfel cum s-a mai arătat în cuprinsul sentinţei.

Martorele G.V. şi O.L. au avut reprezentarea că rapoartele de evaluare sunt corect întocmite, cuprinzând date care coresmmd realităţii, nentru că a-a cum au arătat, dacă ar fi cunoscut situaţia reală nu ar fi fost de acord cu solicitarea SC E. SRL

Atunci când martora G.V. a arătat că valoarea terenului este exagerat, inculpatul B.G. i-a precizat că pentru stabilirea valorii s-a documentat la Primăria Limanu, notar, agenţi imobiliari, deşi din contractele aflate la dosar, rezultă că preţul de vânzare a unor terenuri situate în aceeaşi zonă este mult sub cel la care au fost evaluate de experţi.

Inculpatul B.G. este cel care i-a înmânat inculpatului B.Ş. documentaţia pentru terenurile de 10.000 mp şi 30.000 mp, solicitându-i că trebuie să întocmească raportul de evaluare în regim de urgenţă. A primit rapoartele de evaluare a acestor suprafeţe şi a dispus martorei P.C. - ofiţer de credit, să întocmească propunerea de creditare din 27 iunie 2007, a întocmit Nota de avizare a documentaţie de creditare din 26 iunie 2007, semnând-o şi în calitate de consilier juridic al R.I.B. - Sucursala Slobozia şi a aprobat în calitate de director propunerea de creditare susmenţionată pentru SC P.L. SRL care a fost transmisă şi avizată de Centrala SC R.I.B. S.A.

S-a constatat că ceilalţi doi inculpaţi, B.Ş. şi Z.M. au săvârşit infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că aceşti doi inculpaţi, prin întocmirea rapoartelor de evaluare a celor două terenuri de 10.000 mp şi 30.000 mp, au prezentat ca adevărate fapte şi situaţii nereale, constituite în raportul de evaluare care a constituit mijlocul fraudulos folosit de inculpatul B.Ş.

Menţiunile din raportul de evaluare privind întocmirea acestuia de către cei doi inculpaţi, aplicarea metodelor de evaluare şi standardele, poziţionarea celor două suprafeţe de teren, vizualizarea proprietăţilor imobiliare împreună cu martorul N.C. (aspect negat de acesta cu ocazia audierii la parchet şi instanţă) sunt nereale, dar au fost prezentate ca adevărate şi în felul acesta au determinat obţinerea de credite de către SC E. SRL şi SC P.L. SRL, cauzând un prejudiciu părţii civile R.I.B.

Aşa cum rezultă din raportul de constatare întocmit de specialiştii din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi raportul de expertiză întocmit de expertul B.I., între raportul de evaluare întocmit de inculpatul B.Ş. şi Z.M. şi datele reale consemnate în cele două constatări tehnico-ştiinţifice există diferenţe în ceea ce priveşte amplasarea, vecinătăţile şi valoarea de piaţă a celor două terenuri, după cum urmează:

Referitor la amplasarea imobilul teren în suprafaţă de 10.000 mp, conform pct. 11, pag. 5 din raportul de evaluare din data de 11 mai 2007,. s-a precizat că proprietatea imobiliară supusă evaluării este situată într-o zonă cu potenţial turistic ridicat, pe D.N. 39, ce leagă Mangalia de Vama Veche, cu ieşire la litoralul bulgăresc. Terenul se afla amplasat la cea. 30 metri de malul Mării negre, 3 km de Vama veche şi 6 km de Mangalia.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A. şi raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., s-a identificat amplasamentul imobilului teren în zona de referinţă: extravilanul comunei Limanu, în apropierea staţiei de epurare a Şantierului Naval Daewoo Mangalia. Accesul se face pe DJ 39 (drum asfaltat), la cca. 1 km de intersecţia cu DN 39/E 87, drum de acces la Vama Veche (Bulgari).

Referitor la vecinătăţi, conform pct. 3, par.3 din raportul de evaluare din data de 11 mai 2007, s-a precizat că vecinătăţile sunt: Nord - C.L. Limanu; Sud - DN 39; Est - D.E. şi Vest - C.L. Limanu.

Conform paginii 7 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A. şi raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., vecinătăţile conform actelor de proprietate sunt : Nord - Consiliul Local Limanu (cale ferată uzinală); Sud - DJ 39; Est - D.E. şi Vest -lot 2 V.V.

Referitor la valoarea rezultată, conform pct. 2, paginii 3 din raportul de evaluare din data de 11 mai 2007, s-a precizat că în urma procesului de evaluare pentru imobilul „Teren extravilan" cu S = 10.000 m.p., aparţinând lui N.V., situat în comuna Limanu, valoarea de piaţă a acestuia obţinută prin metoda comparaţiei directe, este de : V = 1.210.000 euro sau 3.968.800 lei, Valoarea nu conţine T.V.A.

Conform pag. 14 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A., valoarea de piaţă în luna mai 2007, a imobilului „teren extravilan" cu S = 10.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A - Lot 3, era de 43.695 euro sau 142.988 lei.

Raportul de expertiză imobiliară întocmit la instanţă stabileşte valoarea terenului la 179.700 lei, sau 55.000 euro.

În concluzie, s-a putut observa intenţia clară de a schimba amplasamentul terenului într-o zonă total diferită de amplasamentul real (extravilanul comunei Limanu, în apropierea staţiei de epurare a şantierului naval Daewoo Mangalia) la cea. 30 metri de malul Mării Negre, 3 km de Vama Veche şi 6 km de Mangalia, cu schimbarea accesului de la DJ 39 la DN 39 cu scopul de a-i creşte valoarea de piaţă în mod artificial.

În consecinţă, valoarea de piaţă a imobilului „teren extravilan" cu S = 10.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A - Lot 3, a crescut în mod artificial de la 142.988 la 3.968.800 lei, adică de 27,7 ori.

Referitor la amplasarea imobilului teren în suprafaţă de 30.000 mp, conform pct. 11, pag. 5 din Raportul de evaluare din iunie 2007, s-a precizat că proprietatea imobiliară supusă evaluării este situată într-o zonă cu potenţial turistic ridicat, pe DN 39, ce leagă Mangalia de Vama Veche, cu ieşire la litoralul bulgăresc. Terenul se află amplasat la cea. 30 metri de malul Mării negre, 3 km de vama Veche şi 6 km de Mangalia.

Conform paginii 10 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A. şi raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., s-a identificat amplasamentul imobilului teren în zona de referinţă: extravilanul comunei Limanu, sat Hagieni, în apropierea zonei intravilane Accesul se face pe DC 8 (drum pietruit), de la cea. 2 km de intersecţia cu DJ 39, drum de acces în comuna Albeşti şi drum de pământ bătătorit.

Referitor la vecinătăţi, conform pct. 3, pag. 3 din raportul de evaluare din iunie 2007, s-a precizat că vecinătăţile sunt : Nord - C.L. Limanu; Sud -DN 39; Est - V.I. şi Vest - Z.T.

Conform paginii 10 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A., vecinătăţile conform actelor de proprietate sunt: Nord - intravilan Hagieni; Sud - DCL 113; Est – V.I. şi Vest - Z.T.

Referitor la valoarea rezultată, conform pct. 2, pag. 3 din Raportul de evaluare din iunie 2007, s-a precizat că în urma procesului de evaluare pentru imobilul „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în comuna Limanu, judeţul Constanţa, valoarea de piaţă a acestuia obţinută prin metoda comparaţiei directe, este de : V = 1.800.000 euro sau 5.706.000 lei, Valoarea nu conţine T.V.A.

Conform paginii 4 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 19 martie 2010 al D.N.A. şi raportul de expertiză efectuat de expertul B.I., valoarea de piaţă în luna iunie 2007, a imobilului „Teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în comuna Umanii, parcela A, era de 5.618 euro sau 17.607 lei.

Valoarea stabilită de expertiza imobiliară întocmit în cursul cercetării judecătoreşti pentru terenul de 30.000 mp este de 18.000 lei sau 5.700 euro. Prin Raportul de evaluare din iunie 2007, amplasamentul imobilului „teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A şi implicit valoarea de piaţă a acestuia au fost modificate artificial, astfel amplasamentul terenului a fost schimbat din extravilanul comunei Limanu, sat Hagieni într-o zonă cu potenţial turistic ridicat, pe DN 39, ce leagă Mangalia de Vama Veche, cu ieşire la litoralul bulgăresc. Terenul se află amplasat la cea. 30 metri de malul Mării Negre, 3 km de Vama Veche şi 6 km de Mangalia.

În consecinţă, valoarea de piaţă a imobilului „teren extravilan" cu S = 30.000 mp, aparţinând lui N.V., situat în comuna Limanu, parcela A, a crescut în mod artificial de la 17.607 lei la 5.706.000, adică de 324 ori.

S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului B.G. care în calitate de director al R.l.B. S.A. - Sucursala Slobozia, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în conivenţă cu numitul Toma Paul Cristian, cu ajutorul nemijlocit al inculpaţilor B.Ş. şi Z.M., cu prilejul încheierii Actului adiţional la Contractul din 2004, Contractului din 27 iunie 2007 şi Actului adiţional la Contractului din 27 iunie 2007, i-a indus în eroare pe membrii Comitetului de Conducere ai R.l.B. - Sucursala Slobozia şi Centrala R.l.B. SA prin prezentarea unor rapoarte de evaluare nereale şi inserarea în documentaţiile de credit a unor situaţii nereale, care dacă ar fi fost cunoscute, nu ar fi determinat majorarea/acordarea plafoanelor de credit, cauzând R.l.B - S.A. un prejudiciu în cuantum de 5.075.000 lei, constituie infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor B.Ş. şi Z.M., care în calitate de evaluatori C.E.C.C.A.R. şi respectiv A.N.E.V.A.R., în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în scopul realizat de a-l ajuta pe inculpatul B.G. în prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, au întocmit rapoarte de evaluare cu situaţii şi date nereale ce au fost utilizate potrivit scopului infracţional şi prin inducerea în eroare a părţii civile SC R.l.B. - S.A. la încheierea şi executarea contractelor de credit pentru SC E. SRL şi SC P.L. SRL, s-a cauzat un prejudiciu în cuantum de 5.075.000 lei nerecuperat, constituie infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportată la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art, 41 alin. (2) C. pen.

Inculpaţii au solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptei prin înlăturarea circumstanţelor agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. -motivat de faptul că cei trei inculpaţi nu se cunoşteau între ei, că inculpatul B.G. îl cunoştea pe inculpatul B.Ş., iar inculpatul B.Ş. şi Z.M. se cunoşteau între ei, şi prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - motivat de faptul că SC P.L. SRL a achitat prejudiciul şi deci nu subzistă infracţiunea de înşelăciune în formă continuată.

Judecătorul fondului a respins aceste solicitări având în vedere următoarele considerente:

Circumstanţa prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. instituie o cauză generală, obligatorie de agravare a răspunderii penale pentru acele cazuri speciale de participaţie penală care presupun un număr minim de 3 participanţi şi o lorma aparte ue conrucrare şî anume- a aceieia ue cooperare concomitentă sau simultană, deci de săvârşire a faptei penale împreună.

S-a reţinut că, fiind şi o circumstanţă reală, incidenţa sa va deveni posibilă şi în acele cazuri de complicitate anterioară care deşi nu întrunesc condiţia simultaneităţii sau concomitentei vor atrage agravarea răspunderii penale în temeiul art. 28 C. pen., potrivit căruia circumstanţele reale se pot răsfrânge asupra celorlalţi participanţi în măsura în care aceştia le-au prevăzut sau cunoscut, dacă evident se va face dovada îndeplinirii în speţă a acestor din urmă condiţii.

Chiar dacă inculpaţii nu se cunoşteau între ei, aceştia au cooperat concomitent la săvârşirea faptei de înşelăciune, au ştiu că la săvârşirea infracţiuni, cooperează şi ceilalţi în condiţiile în care inculpatul B.Ş. cunoştea că în conformitate cu normele bancare, rapoartele de evaluare trebuie întocmit de un expert A.N.E.V.A.R., apoi verificat de evaluator intern al băncii şi de aceea l-a solicitat pe inculpatul Z.M. să semneze raportul de evaluare alături de el, iar inculpatul B.G. cunoştea care sunt dispoziţiile legale şi ştia că rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul B.Ş. nu pot fi luate în considerare decât dacă erau întocmite şi semnate de un expert A.N.E.V.A.R. - inculpatul Z.M.

De asemenea, tribunalul a respins şi solicitarea de a se înlătura din încadrarea juridică a faptei, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În cazul infracţiuni de înşelăciune comisă în formă continuată, rezultatul infracţiunii este unic şi reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare acţiune ce intră în conţinutul infracţiunii continuate.

S-a constatat că, faptul că SC P.L. SRL a rambursat creditul în valoarea de 2.000.000 lei la data de 30 iunie 2008 aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabil nu are relevanţă sub aspectul încadrării juridice a faptei ci numai sub aspectul laturii civile.

Referitor la pretinsa lipsă de datorie a SC P.L. SRL către R.I.B. SA.

La datele de 27 iunie 2007 şi 03 iulie 2007, prin Contractul de credit din 2007 şi Actul adiţional, încheiate prin fraudă, SC P.L. SRL a primit sumele de 1.500.000 lei şi respectiv 500.000 lei, care au fost utilizaţi integral la data de 03 iulie 2007 prin virare în conturile SC E. SRL şi SC T.R.B.G. SRL, firma aparţinând lui T.P.C.

Prin contractul de novaţie din 23 iunie 2008, debitul societăţii SC P.L. SRL în sumă de 2.132.,500 lei, decurgând din Contractul din 2007, este novat de SC R.I.B. - SA către SC T.R.B.G. SRL şi achitat printr-un împrumut angajat de SC T.G. SRL tot la SC R.I.B. SA

Astfel, s-a stins datoria lui SC P.L. SRL, în timp ce SC T.G. SRL a rămas dator, poziţie în care se află şi astăzi.

S-a concluzionat că în raport cu specificul infracţiunii - înşelăciune cu ocazia încheierii executării unui contract de creditare - prejudicierea unităţii bancare a avut loc la momentul onorării contractelor frauduloase, respectiv la 27 iunie 2007 şi 03 iulie 2007, destinaţia şi circuitul banilor, care reprezintă produsul infracţiunii, neaducând nici o modificare conţinutului infracţiunii.

Faptul că, prin operaţiuni bancare, debitul SC P.L. SRL, care se confundă cu prejudiciul cauzat de infracţiune, este transferat în partida alei societăţi bancare, nu echivalează nici cu inexistenţa rezultatului infracţiuni şi nici măcar cu o modalitate de reparare a pagubei pricinuite.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.G. s-a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, modul de săvârşire a infracţiunii, calitatea pe care o avea - aceea de director al Sucursalei R.I.B. (cu pregătire juridică corespunzătoare) care presupune o cunoaştere şi o respectare întocmai a dispoziţiilor legale în materie, respectarea principiului prudenţei bancare - ce guvernează întreaga activitate de creditare, îndeplinirea întocmai a atribuţiilor prevăzute în fişa postului.

Pe toată perioada reţinută în actul de inculpare, inculpatul nu a respectat normele de creditare şi cele de evaluare, acţionând cu T.P.C. să obţină pentru SC E. SRL şi SC P.L. SRL, credite, prezentându-l şi susţinându-l pe acesta în faţa conducerii centralei R.I.B. S.A.

- astfel cum a rezultat din depoziţiile martorilor B.T.C., G.L., Ş.G.H.

Inculpatul şi-a impus autoritatea în faţa angajaţilor băncii - martorilor F.L. şi B.L. şi l-a determinat pe inculpatul B.Ş. să întocmească în regim de urgenţă cele două rapoarte de evaluare cu încălcarea normelor bancare în vigoare.

Prin activitatea sa infracţională, coroborate cu cea a inculpaţilor B.Ş. şi Z.M., s-a produs un prejudiciul părţii civile de 3.051.221,69 lei, nerecuperat.

S-a argumentat că fapta a fost comisă împreună cu ceilalţi doi inculpaţi în mod continuu, ceea ce îi conferă un grad de pericol social sporit iar faptul că nu este cunoscut că antecedente penale şi are o situaţie familială stabilă, nu atenuează răspunderea penală a inculpatului şi nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limitele prevăzute de lege, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 80 C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 215 C. pen., modul de săvârşire - intervenind şi semnând raportul de evaluare a celor două terenuri fără a fi vizualizate, cuprinzând date eronate cu privire la poziţie, amplasament, vecinătăţi şi valoarea de piaţă, iar fără acest raport de evaluare, cele două societăţi, SC E. SRL şi SC P.L. SRL neputând obţine creditele.

Pregătirea lor profesională, ca şi faptul că erau experţi C.E.C.C.A.R. şi respectiv evaluator A.N.E.V.A.R., cu experienţă trebuiau să constituie argumente pentru care să nu acţioneze în sensul solicitat de inculpatul B.G.

Cei doi inculpaţi au avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a contribuţiei fiecăruia la activităţile desfăşurate, nu au antecedente penale, că au copii minori în îngrijire, se bucură de aprecierea colectivităţii în care trăiesc (cum o dovedesc actele în circumstanţiere depuse] ceea ce au condus tribunalul la concluzia că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, conform art. 76 lit. a) C. pen.

Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, tribunalul a considerat că având în vedere modul în care au acţionat şi prejudiciul mare produs părţii civile şi care nu a fost recuperat, singura modalitate de natură a asigura scopul coercitiv educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. este aceea în regim de detenţie, într-un cuantum care să releve contribuţia infracţională a fiecăruia.

Pe latura civilă a cauzei, dovedindu-se vinovăţia acestora, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 3.051.221,60 lei reprezentând prejudiciul şi dobânda aferentă până la acoperirea prejudiciului către SC R.I.B. SA Bucureşti, în conformitatea cu art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 şi art. 1003 din C. civ.

S-a constatat că în cauza dedusă judecăţii, prin Ordonanţa nr. 43/P/2009 din 16 aprilie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti - Biroul Teritorial Slobozia s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra apartamentului compus din două camere şi dependinţe situat în Slobozia, judeţul Ialomiţa, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.G. şi a unui apartament compus din 3 camere şi dependinţe situat în Mun. Slobozia, judeţul Ialomiţa, dobândit în anul 1994, proprietatea inculpatului B.Ş. şi s-a menţinut sechestrul asigurător instituit, conform art. 163 C. proc. pen., asupra celor două apartamente proprietatea inculpaţilor B.G. şi B.Ş., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Z.M., conform adresei din 22 aprilie 2010 emisă de Primăria Mun. Slobozia, acesta nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.

Sentinţa a fost apelară de inculpaţi, solicitând, în esenţă, achitarea în temeiul art. 2 pct. 2 rap. la art. 10 lit. a) (inculpatul B.G.) şi art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. (inculpatul Z.M.)

Apărătorul inculpatului B.Ş. a învederat instanţei că vis-a-vis de poziţia procesuală de recunoaştere a acestuia manifestată cu ocazia judecării în fond, apelul său vizează doar soluţionarea laturii civile a cauzei, cu argumentele consemnate, sub acest aspect, în partea introductivă a hotărârii.

Apelanta - parte civilă R.I.B. a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 5.075.000 lei în loc de 3.075.000 lei, cum în mod greşit a dispus instanţa de fond.

Prin Decizia penală nr. 318/ A din 27 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile inculpaţilor, desfiinţată în parte, hotărârea atacată, în rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului B.G. de la 10 la 7 ani închisoare prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului B.Ş. şi Z.M. au fost reduse la 3 ani şi respectiv 4 ani închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. A fost respins, ca nefondat apelul părţii civile Romanian International Bank Bucureşti, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor inculpaţilor au rămas în sarcina statului.

Evaluând probatoriului administrat în cauză şi în baza propriului examen, instanţa de apel a constatat că acesta este concludent şi suficient atât în dovedirea existenţei faptelor deduse judecăţii, cât şi a săvârşirii lor cu vinovăţie de către cei trei inculpaţi apărările inculpatului B.G. şi Z.M. neavând puterea unor probe în sensul cerut de art. 63 C. proc. pen., fiind doar aserţiuni ce se circumscriu unor apărări.

Deşi potrivit art. 66 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia, dar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, ceea ce aceştia nu au făcut.

Având în vedere că poziţia procesuală a inculpaţilor în apel a fost similară celei manifestată la judecarea în fond, aceştia reiterând solicitările şi motivările făcute în faţa primei instanţe, s-a achiesat la punctul de vedere al judecătorului fondului sub toate aspectele învederate de inculpaţi.

A fost complinită motivarea primei instanţe sub următoarele aspecte:

- infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina celor trei inculpaţi s-a consumat în momentul prezentării garanţiilor false constând în cele două terenuri supraevaluate faţă de valoarea reală, teren în suprafaţă de 10.000 mp trebuia evaluat la 179.000 lei, valoarea reală, care a servit la acordarea creditului de 3.175.000 lei, iar cel de 30.000 mp trebuia evaluat la 18.000 lei, fiind adus ca garanţie pentru un supliment de credit până la 4.500.000 lei, deci supraevaluarea a fost de câteva zeci de ori, respectiv de câteva sute de ori;

- faptul că ulterior creditul a fost achitat, reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului ce a fost avut în vedere la soluţionarea laturii civile a cauzei şi nu echivalează cu inexistenţa faptelor pendinte;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat la urmărirea penală a fost dublat în instanţă de o altă expertiză, care a ajuns la aceleaşi concluzii;

- faptul că nu au fost respectate normele de creditare ale băncii nu are relevanţă juridică în cauză pentru că inculpaţilor nu li se impută infracţiunea de abuz în serviciu, ci aceea de înşelăciune fiind analizată activitatea de inducere în eroare comisă de cei 3 inculpaţi, după cum nici faptul că nu toţi inculpaţii se cunosc între ei nu este relevant.

Concluzionându-se, s-a constatat că tragerea la răspundere penală a inculpaţilor s-a făcut în baza unor probe concludente care au răsturnat prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 66 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea acestora.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a considerat că instanţa fondului nu a avut în vedere că dintre cei trei inculpaţi, doar inculpatul B.Ş. a recunoscut săvârşirea faptelor, ajutând organele de urmărire penală să desluşească mecanismul infracţional, motiv pentru care s-a considerat că în cazul său trebuie acordată o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante, chiar dacă s-a opinat că şi în cazul coinculpatului Z.M. trebuie dată o relevanţă mai mare acestor circumstanţe, pedepsele celor doi trebuind să fie însă diferenţiate.

De asemenea, s-a considerat că în ciuda poziţiei procesuale şi a rolului principal deţinut în săvârşirea faptei pendinte, se poate reţine în favoarea inculpatului B.G. circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., valorificându-i astfel conduita bună manifestată înainte de săvârşirea faptei căreia i se va da eficienţă conform art. 76 lit. a) C. pen., urmând ca pedeapsa să fie fixată într-un cuantum îndestulător atingerii coerciţiei şi prevenţiei pedepsei.

Având în vedere că apelul părţii civile R.I.B. nu a fost susţinut nici oral şi nici scris şi cum nu s-a constatat existenţa unor motive care se iau în considerare din oficiu, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceasta, cu obligarea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare statului.

- în raport de celelalte consideraţii susmenţionate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţi, desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare, reduse pedepsele aplicate acestora, astfel:

- pentru inculpatul B.G. de la 10 ani la 7 ani închisoare, prin reţinerea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.;

pentru inculpatul B.Ş. de la 5 ani la 3 ani închisoare;

- pentru inculpatul Z.M. de la 5 ani la 4 ani închisoare. Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale au fost menţinute. împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs:

Partea civilă SC R.B. SA a solicitat obligarea inculpaţilor la plata integrală a despăgubirilor civile provocate prin faptele penale pentru care a formulat plângere penală - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.- după cum rezultă din motivele de recurs scrise (filele 22-27 vol. I dosar recurs) şi din concluziile orale ale reprezentantului parchetului expuse în extenso în încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din 16 aprilie 2013, cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.; s-a arătat că modul de stabilire a pedepsei aplicată inculpatul B.Ş. încalcă dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. (cuantumul acesteia neputând fi mai mic de 3 ani şi 4 luni închisoare), că reducerea pedepsei inculpatului B. nu a fost motivată, neindividualizându-se elementele concrete ce au determinat reţinerea circumstanţei atenuante prev.de dispoziţiile art. 74 lit. a), iar în condiţiile incidenţei de circumstanţele agravante se impunea a se face aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen., fiind, totodată, necesar a se observa modul de reparare/nereparare a prejudiciului şi contribuţia inculpatului la activitatea infracţională. De asemenea, s-a menţionat că nu s-a motivat reducerea pedepsei aplicată inculpatului Z.M. (prin amplificarea efectului circumstanţelor atenuante).

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu la termenul de judecată din 19 martie 2013, s-a arătat că încadrarea juridică dată faptei este cea de înşelăciune, iar nu de abuz în serviciu faţă de modul de comitere a faptei şi activităţile derulate de inculpaţi.

2. Inculpatul B.G., invocând -potrivit motivelor scrise de recurs (filele 51-61 şi 64-65 vol. I dosar recurs), concluziilor scrise (filele 21-24 vol. IV dosar recurs) şi concluziilor orale ale apărătorului ales, nelegala, săvârşirea niciunei infracţiuni- ceea ce impunea achitarea conform art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; s-a menţionat că, în activitatea sa, inculpatul şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu, a respectat normele de creditare, nu a exercitat presiuni asupra nimănui pentru a se acorda creditul SC E. SRL şi, în orice caz, nu era în măsură să avizeze singur o propunere de creditare. In cauză nu s-a produs nici un prejudiciu întrucât creditul acordat SC P.L. SRL a fost achitat la 30 iunie 2008 de T.R.B. Group, garanţiile oferite pentru majorarea plafonului de credit pentru SC E. SRL au fost multiple şi nu s-au limitat la terenul de 10.000 mp, dar nu au fost în totalitate valorificate, sau au fost defectuos valorificate (într-o perioadă de timp ulterioară celei în care inculpatul deţinuse funcţia de director), inculpatul nu avea ca atribuţie verificarea rapoartelor de evaluare, nu a iniţiat colaborarea cu inculpatul B.Ş., coordonatele terenului adus ca garanţie au fost confirmate de O.C.P.I. Constanţa; probele au fost greşit interpretate, sau chiar ignorate, ele infirmând comiterea vreunei infracţiuni. In cauză nu putea fi avut în vedere raportul întocmit de specialistul D.N.A., care nu avea calitatea de expert A.N.E.V.A.R., în activitatea sa inculpatul a avut în vedere toate garanţiile aduse (ponderea lor în acordarea creditelor fiind, însă, de doar 5%), clarificarea aspectelor vizând valoarea şi poziţionarea terenurilor presupuneau efectuarea de expertize de către experţi A.N.E.V.A.R., ceea ce însă nu s-a realizat, probele putând fi administrate dacă s-ar dispune soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prev.de art. 385⁹pct. 12 şi 18 C. proc. pen.

3. Inculpatul B.Ş. invocând, potrivit motivelor de recurs (filele 68-69 vol. I dosar recurs), concluziilor scrise (filele 13-20 vol. IV dosar recurs) şi a concluziilor orale ale apărătorului său, inducerea sa în eroare cu privire la destinaţia evaluării nedefinitivă şi cu caracter pur informativ, pe care a întocmit-o (care nu constituia un veritabil raport de evaluare) întrucât nu se parcurseseră etapele prevăzute de Norma Metodologică nr. 2/2006); inculpatul a informat pe inculpatul B. cu privire la caracterul neeligibil al terenului adus ca garanţie, nu avea posibilitatea -ca expert- să conteste documentele cadastrale, a indicat poziţia terenului bazându-se pe actele de proprietate şi cele cadastrale, neexistând probe că a comis cu intenţie infracţiunea de înşelăciune, putându-i fi imputată, eventual, infracţiunea de abuz în serviciu. în susţinerea cazului de casare prev.de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. s-a arătat că are un copil de 11 luni în îngrijire şi suferă de miopie într-un stadiu extrem de avansat, impunându-se aplicarea unei pedepse în cuantum minim. S-a menţionat, totodată, că în cazul schimbării încadrării juridice trebuie avut în vedere şi cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. S-a solicitat casarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, urinând a se dispune conform art. 385¹⁶ C. proc. pen. referitor la probele ce urmează a fi administrate.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, se constată că acestea sunt fondate -în ceea ce priveşte criticile vizând soluţia dispusă cu privire la latura penală a cauzei şi vor fi admise, pentru considerentele ce urmează:

După cum rezultă din interpretarea şi analizarea dispoziţiilor art. 215 C. pen., rezultă că infracţiunea de înşelăciune -în oricare din variantele sale normative face parte din categoria infracţiunilor patrimoniale şi are ca obiect juridic relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror ocrotire este asigurată prin apărarea avutului personal, obiectul juridic special fiind reprezentat de ocrotirea acelor relaţii sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică existenţa unui minim de bună credinţă şi, corespunzător, a unui minim de încredere.

Analizând variantele normative ale infracţiunii prev.de art. 215 C. pen. prin raportare la faptele imputate inculpaţilor se reţine, în esenţă, că varianta normativă reglementată de dispoziţiile art. 215¹ C. pen. se caracterizează prin aceea că legiuitorul a prevăzut că elementul material al laturii obiective, respectiv inducerea în eroare, se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei calificată prin scop, în concret, obţinerea pentru sine, sau pentru altul, a unui folos material injust.

Totodată, particularitatea variantei normative prev.de art. 215 alin. (3) C. pen. este reprezentată de cerinţa esenţială pe care legea o impune a subzista în ceea ce priveşte elementul material, respectiv inducerea în eroare să aibă loc cu prilejul încheierii, sau executării unui contract, iar inducerea în eroare să fie hotărâtoare pentru încheierea şi/sau executarea respectivului contrat.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de înşelăciune, acesta nu este calificat, putând fi orice persoană.

Analizând, de asemenea, particularităţile infracţiunilor de serviciu şi în special a infracţiunii prev.de art. 246 C. pen., se reţine că acest grup de infracţiuni tinde la apărarea relaţiilor sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare presupune, cu necesitate, asigurarea bunului mers al activităţii instituţiilor şi apărarea intereselor persoanelor de orice abuzuri ale funcţionarilor sau a altor salariaţi.

Elementul material al infracţiunii incriminată de dispoziţiile art. 246 C. pen. este reprezentat de neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă a unui act din sfera atribuţiilor de serviciu, (în alt mod decât ar fi trebuit).

Rezultă aşadar, că cerinţa esenţială a laturii obiective a infracţiunii constă în aceea că actul îndeplinit defectuos, ori neîndeplinit, trebuie să constituie nentru subiectul activ o atribuţie de serviciu.

Analizând, coroborat şi, totodată, comparativ, conţinuturile constitutive ale infractiunilorprev.de art. 215 C. pen. şi art. 246 C. pen., Curtea constată că, astfel după cum s-a arătat şi în doctrină, realizarea activităţilor specifice elementului material al infracţiunii de înşelăciune de către un subiect activ calificat, respectiv de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor funcţiei, strămută fapta în sfera infracţiunilor de serviciu, aceasta întrucât funcţionarul ce nu îndeplineşte, ori îndeplineşte eronat o atribuţie de serviciu, acţionează nu în interes propriu, ci pentru instituţia în cadrul căreia funcţionează. Obiectul ocrotirii penale -specific acestor infracţiuni şi care prevalează este constituit de buna desfăşurare a activităţii diferitelor instituţii şi corelativ, ocrotirea persoanelor de activităţi nelegale ale funcţionarilor, iar nu ocrotirea patrimoniului în mod exclusiv, după cum este cazul infracţiunii de înşelăciune, cu distincţiile anterior precizate.

Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse cauzei deduse judecăţii se constată că, în speţă, faptele inculpaţilor se circumscriu dispoziţiilor art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen., starea de fapt fiind însă, în esenţă, just avută în vedere de instanţe pe baza unui probatoriu îndestulător lămuririi cauzei.

Se reţine astfel că inculpatul B.G., în calitate de director al Sucursalei Slobozia a R.I.B., ş-a exercitat defectuos atribuţiile de serviciu cu prilejul încheierii actului adiţional la contractul din 2004, a contractului din 2007 şi a actului adiţional n.l la acesta, prezentând Comitetului de Conducere al Sucursale Slobozia a R.I.B. şi centralei băncii rapoarte de evaluare conţinând date nereale, ceea ce a determinat acordarea şi majorarea plafonului unui credit anterior aprobator.

Totodată, coinculpaţii B.Ş. -evaluator C.E.C.C.A.R. şi Z.M. - evaluator A.N.E.V.A.R. au întocmit rapoarte de evaluare ce cuprindeau situaţii fără corespondent în realitate, exercitarea atribuţiilor de către experţi nefiind conformă normelor ce reglementează această activitate. îndeplinirea atribuţiilor profesionale de către cei doi inculpaţi în maniera anterior descrisă a avut ca urmare, în mod evident, elaborarea unor documentaţii de auditare de majorare a plafonului de creditare lipsite de veridicitate şi de fundament şi, pe cale de consecinţă, acordarea de credite prejudiciabile pentru instituţia bancară în interesul căreia cei doi inculpaţi îşi desfăşurau activitatea.

Se reţine, în esenţă, că inculpatul B.G. şi-a exercitat atribuţiile contrar prevederilor Normei Metodologice din 2006 privind creditarea persoanelor juridice şi a celor cuprinse în Norma Metodologică din 2007 privind administrarea creditelor.

Astfel, majorarea plafonului creditului acordat SC E. SRL prin actul adiţional din 4 iunie 2007 la contractul de credit din 4 noiembrie 2004 s-a realizat în condiţiile acceptării unei garanţii imobiliare neverificată faptic, contrar disp. art. 158 din Normele Metodologice nr. 2/2006, acceptându-se ca garanţii un imobil teren situat în altă zonă decât cea indicată în documentaţia întocmită, cu evidente consecinţe asupra valorii terenului.

În ceea ce priveşte contractul de credit şi actul adiţional încheiat cu SC P.L. SRL garanţia imobiliară oferită deşi a fost supraevaluată, aceasta nu a fost verificată faptic.

Totodată, nu au fost respectate prevederile Normei Metodologice nr. 6/2006 de către inculpatul B.Ş. şi Z.M., rapoartele de evaluare neîntemeindu-se pe verificări reale şi concrete ale imobilelor aduse ca garanţie, cu consecinţa finală a stabilirii unor valori nereale şi disproporţionate ale imobilelor.

Se constată, de asemenea, că inculpatul B.G., în funcţia de conducere deţinută a ignorat neregulile grave cuprinse în rapoartele de evaluare amintite şi a prezentat Comitetului de Conducere al R.I.B. SA -Sucursala Slobozia date şi documentaţii fără fundament real, inapte, în condiţii normale să conducă la soluţia de aprobare a cererilor clienţilor, salariaţii bancari implicaţi în activitatea de creditare inducându-li-se, de asemenea, o percepţie deformată cu privire la garanţiile imobiliare şi situaţia celor doi clienţi.

Maniera de exercitare a atribuţiilor de serviciu, anterior expusă în mod succint, realizează, aşadar, în ceea ce îi priveşte pe toţi cei trei inculpaţi, conţinutul laturii obiective a infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. Inculpaţii au acţionat cu intenţie, exercitându-şi nelegal prerogativele specifice funcţiei pe care o deţineau, iar prin aceasta au produs un prejudiciu însemnat SC R.I.B. SA, circumscris prin valoare, noţiunii de „consecinţe deosebit de grave" prev.de art. 146 C. pen., între activităţile inculpaţilor şi paguba produsă existând legătură de cauzalitate prevăzută de lege.

Faţă de argumentele expuse, reiese cu claritate că faptele inculpaţilor au fost greşit circumscrise prevederilor art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele esenţiale prevăzute de norme de incriminare pentru existenţa laturilor obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii, după cum s-a arătat şi anterior.

Faţă de momentul procesual la care s-a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen. pentru inculpatul B.Ş. (primul termen de judecată fiind la 17 aprilie 2012), Înalta Curte constată că aceste prevederi legale sunt inoperante, poziţia sa procesuală sinceră urmând a fi valorificată prin aplicarea altor instituţii de drept referitoare la individualizare.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica inculpaţilor, Înalta Curte va avea în vedere inclusiv criticile formulate de Parchet prin motivele de recurs, referitoare la reducerea limitelor pedepselor şi motivarea stabilirii pedepselor. Având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., Curtea reţine că faţă de fiecare dintre inculpaţi se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art. 74 lit. a) C. pen. având în vedere lipsa antecedentelor penale, profilul moral, poziţia în societate şi statutul familial. Se vor avea, de asemenea, în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, modul şi calitatea în care au fost săvârşite şi rezultatul acestora.

În privinţa modului de executare a pedepselor, se apreciază că realizarea scopului şi funcţiei pedepselor se constată că executarea sancţiunii în regim de detenţie se impune faţă de inculpatul B.G. având în vedere gravitatea faptei, funcţia în exerciţiul căreia a comis fapta şi rezultatul produs, privarea de libertate impunându-se pentru ca inculpatul să-şi formeze atitudinea pozitivă faţă de normele morale şi să conştientizeze în mod real necesitatea respectării legii, executarea efectivă a sancţiunii determinând atingerea deopotrivă a funcţiei coercitive şi a funcţiei preventive.

Referitor la inculpaţii B.Ş. şi Z.M. se apreciază că simpla pronunţare a condamnării constituie un avertisment suficient pentru a asigura realizarea funcţiilor şi scopului sancţiunii, potrivit art. 52 C. pen., astfel, cu privire la inculpaţii anterior menţionaţi se apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condiţiile art. 86¹ şi următoarele C. pen. şi impunerea în sarcina acestora a obligaţiilor prev.de art. 86³alin. (1) C. pen. este aptă a determina reeducarea eficientă a inculpaţilor în spiritul respectării ordinii de drept şi a regulilor de convieţuire socială.

Pentru argumentele anterior expuse vor fi admise recursurile declarate, casate hotărârile pronunţate numai cu privire la latura penală, schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din infracţiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpatul B.G.) şi art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpatul B.Ş. şi Z.M.) în art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen.

Va fi condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. rap.la art. 248¹C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen. Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. va fi interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va fi condamnat inculpatul B.Ş. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. Se va face aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86¹ şi art. 86² C. pen. se va suspenda executarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 8 ani, în baza art. 86³ alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul să respecte obligaţiile prevăzute de menţionata dispoziţie normativă; potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe o perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Va fi condamnat inculpatul Z.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare, se va face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Potrivit dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. se va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 8 ani şi 6 luni închisoare, potrivit art. 86³ alin. (1) C. pen. în sarcina inculpatului va fi impusă respectarea obligaţiei prevăzută de dispoziţiile indicate; se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Se va atrage atenţia ambilor inculpaţi cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere în cazul comiterii de noi infracţiuni. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Referitor la criticile şi apărările invocate în recurs, analizate prin prisma soluţiei dispusă în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate inculpaţilor se reţine că acestea, sunt nefondate, în măsura în care vizează aspecte ce exced motivelor expuse şi susţinerea soluţiei instanţei de recurs, respectiv a elementelor de fapt şi drept avute în vedere la pronunţarea soluţiei.

Astfel, în ceea ce priveşte soluţia de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen. invocată de apărare relativ la inculpatul B.G. nu poate fi avută în vedere faţă de argumentele anterior expuse, probele legal administrate şi care s-au coroborat demonstrând, fără putinţă de tăgadă exercitarea nelegală şi defectuoasă a atribuţiilor specifice funcţiilor pe care inculpatul a deţinut-o, cu consecinţa producerii unui prejudiciu SC R.I.B.R. SA, motivele expuse de apărare constituind, în esenţă, o pură negare a oricărei activităţi nelegale şi o derobare generală de răspunderea ce îi revenea în mod firesc, în funcţia deţinută.

Referitor la solicitarea inculpatului Z.M. de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune, aceasta nu mai poate fi avută în vedere faţă de soluţia dispusă -de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev.de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen.

Criticile inculpaţilor vizând reanalizarea ori analizarea greşită a probelor, neadministrarea probelor utile aflării adevărului, greşita stabilire a activităţii infracţionale derulate şi eroarea gravă de fapt nu pot fi primite.

Se reţine astfel, că în pofida desfiinţării soluţiilor dispuse sub aspectul laturii penale a cauzei -în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, cu toate consecinţele ce decurg din acestea, organele judiciare au administrat un probatoriu complex şi complet, apt a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce opera în favoarea inculpaţilor şi a conduce la stabilirea exactă a situaţiei de fapt şi a implicării inculpaţilor, cu intenţie, în acţiuni circumscrise sferei ilicitului penal şi incriminate -după cum s-a motivat anterior- de dispoziţiile art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen.

Relativ la reţinerea faţă de inculpatul B.Ş. a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. se constată că prevederile amintite nu îşi găsesc, în speţă, aplicabilitatea, faţă de momentul procesual la care au fost invocate şi faţă de neîndeplinirea condiţiilor prev.de art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen. - neacceptându-se limitarea- sub aspect probator- la dovezile administrate în etapa urmăririi penale.

Cu privire la recursul părţii civile se constată că acesta este fondat exclusiv prin prisma faptelor reclamate prin plângerea penală iniţial formulată, schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de recurs fiind concordantă cu poziţia procesuală a părţii civile. Referitor la criticile vizând modul de stabilire a prejudiciului produs părţii civile se constată că acestea sunt nefondate prin hotărârile atacate fiind corect stabilit prejudiciul produs, cuantumul acestuia neincluzând în mod evident, suma de 2.000.000 lei - debit preluat în temeiul contractului de novaţie de debitorul SC T.R.B.G. SRL de la debitorul iniţial - SC P.L. SRL, apărările părţii civile sub acest aspect nu pot fi primite întrucât novaţia prin schimbare de debitor are ca efect stingerea vechii obligaţii şi înlocuirea ei cu una nouă, soluţia anterior dispusă fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele ce preced vor fi admise recursurile declarate -potrivit dispoziţiilor art. 385^ls pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi casate hotărârile atacate numai în ceea ce priveşte latura penală.

În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică pentru inculpatul B.G. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică pentru fiecare dintre inculpaţii B.Ş. şi Z.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹C. pen.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a),. art. 76 C. pen., va condamna pe inculpatul B.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen. i se vor interzice inculpatului B.G. pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b C. pen.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., va condamna pe inculpatul B.Ş. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i se vor interzice inculpatului B.Ş. pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani, termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., va obliga inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;

- să anunţe consilierul de probaţiune din cadrul serviciului, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţei sau locuinţei şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi despre întoarcerea din deplasare;

- să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

1 Se va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., va condamna pe inculpatul Z.M. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului Z.M. pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani şi 6 luni, termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., va obliga pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;

- să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., de partea civilă Romanian International Bank şi de intimaţii inculpaţi B.G., B.Ş. şi Z.M. împotriva Deciziei penale nr. 318/ A din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.

Casează decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 107/ S din 09 mai 2012 a Tribunalului Braşov - Secţia Penală numai cu privire la latura penală.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul B.G. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen.,

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică pentru fiecare dintre inculpaţii B.Ş. şi Z.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹C. pen.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul B.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului B.G. pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul B.Ş. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului B.Ş. pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani, termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;

- să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul Z.M. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului Z.M. pe durata executării pedepselor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani şi 6 luni, termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;

- să comunice aceluiaşi consilier şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2013.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 99/2014. Ucidere din culpă		ICCJ. Decizia nr. 1488/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 10/2014. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 10/2014. Înșelăciune