ICCJ. Decizia nr. 1488/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1488/2014

Dosar nr. 19391/63/2011*

Şedinţa publică din 30 aprilie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 579 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în Dosarul nr. 19391/63/2011, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. C.C., a fost condamnat la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 415 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul o execută alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa finală aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 3 octombrie 2007 la 5 noiembrie 2007 şi de la 30 august 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

2. V.T.G.,

3. P.M.I. şi

4. S.N. la câte:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea pentru fiecare dintre cei trei V.T.G., P.M.I. şi S.N. aşa încât fiecare dintre inculpaţi să execute câte 5 ani închisoare fiecare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpaţilor V.T.G., P.M.I. şi S.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia dintre inculpaţi durata detenţiei preventive de la 30 august 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi.

5. G.R.I., la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁴ C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 34 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa finală aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 30 august 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

6. I.C.S., la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III.

În baza art. 33, art. 34 şi art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 69 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, aşa încât inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada detenţiei preventive de la 14 aprilie 2009 la 25 noiembrie 2009 şi de la 30 august 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

7. P.I.:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., a fost anulat beneficiul suspendări condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2455 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 409 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj.

În baza art. 33, art. 34 şi art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

8. C.N.F. la:

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.;

În baza art. 33, art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere pentru pedepsele aplicate inculpaţilor P.I. şi C.N.F. pe durata termenelor de încercare de 6 ani (compus din 3 ani cuantumul pedepsei şi 3 ani intervalul de timp fixat de instanţă) pentru inculpatul P.I. şi respectiv 4 ani (compus din 2 ani cuantumul pedepsei şi 2 ani intervalul de timp fixat de instanţă), pentru inculpatul C.N.F.

În baza art. 86³ C. pen., a fost obligat fiecare dintre cei doi inculpaţi ca pe durata termenelor de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj ;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;

S-a atras atenţia fiecăruia dintre inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 alin. (3) Iit. b) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.I. perioada detenţiei preventive de la 30 august 2011 la zi şi s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.N.F. perioada detenţiei preventive de la 30 august 2011 la zi şi s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

9. M.S.G. la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 125 din 16 martie 2010 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 170 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, aşa încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., se deduce din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de la 27 octombrie 2009 la 30 august 2011.

10. V.E.G. la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 86⁵ C. pen., a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru executarea pedepsei de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 125 din 16 martie 2010 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 170 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de la 27 octombrie 2010 la 16 martie 2010.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e), lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul V.T.G. suma de 15.975 RON; de la inculpatul S.N. suma de 14.400 RON; de la inculpatul P.M.I. suma de 10.650 RON; de la inculpatul G.R.I. suma de 5.775 RON; de la inculpatul C.N.F. suma de 1.300 RON şi de la inculpatul P.I. suma de 7.000 RON reprezentând sumele de bani dobândite prin săvârşirea faptelor.

A fost menţinut sechestrul asigurător asupra sumelor de 1.000 euro şi 400 dolari SUA ridicate de la domiciliul inculpatului G.R.I. cu ocazia percheziţiei efectuată la 30 august 2011.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca X. proprietatea numitului C.C.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, inculpaţii C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I., I.C.S., P.I., C.N.F., M.S.G. şi V.E.G.

Prin decizia penală nr. 185 din 28 mai 2012 de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis în parte apelurile declarate de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii I.C.S., V.E.G., P.I. împotriva sentinţei penale nr. 579 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19391/63/2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Dolj şi inculpaţii C.C., P.I., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I., C.N.F., I.C.S., M.S.G., V.E.G.

Prin decizia penală nr. 3876 din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 19391/63/2011, au fost admise recursurile, a fost casată decizia penală atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, s-a menţinut starea de aresta a inculpaţilor C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi I.C.S.; onorariile apărătorilor din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi C.N.F., au fost plătite din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariile parţiale pentru inculpaţii V.E.G., P.I., I.C.S. şi M.S.G., în sumă de câte 120 RON, au fost plătite din fondul Ministerului Justiţiei.

În rejudecare;

Prin decizia penală nr. 282 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I., P.I., C.N.F., M.S.G., împotriva sentinţei penale nr. 570 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19391/63/2011, ca nefondate.

A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii V.E.G. şi I.C.S.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

1. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 şi art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa stabilită mai sus cu pedepsele stabilite în cauza dedusă judecăţii şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2455 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 409 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.I. durata detenţiei preventive de la 13 februarie 2008 la 14 martie 2008 şi respectiv de la 30 august 2011 la 19 decembrie 2011.

2. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.E.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 şi art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa stabilită mai sus cu pedepsele stabilite în cauza dedusă judecăţii şi pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 125 din 16 martie 2010 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 170 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 86⁵ C. pen. cu referire la art. 85 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante stabilite inculpatului I.C.S. prin sentinţa penală nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) şi art. 36 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele sus menţionate cu pedepsele stabilite în prezenta cauză, inculpatul I.C.S. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

4. A fost înlăturată dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca X. proprietatea numitului C.C. şi în baza art. 112 lit. h) raportat la art. 118²lit. i) şi lit. ş) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea acestuia de la numitul C.C.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a fost dedusă în continuare, durata arestului preventiv de la 19 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi I.C.S.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I., P.I., C.N.F., M.S.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 550 RON fiecare, din care 400 RON reprezintă onorariu apărător oficiu.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchet şi inculpaţii V.E.G. şi I.C.S., au rămas în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor, în sumă de 400 RON fiecare, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de prim control judiciar a reţinut că probatoriul luat în ansamblu a demonstrat comiterea infracţiunilor de către inculpaţi, în sensul că inculpatul C.C. a iniţiat constituirea grupului infracţional, cu scopul copierii datelor de pe cărţile de credit şi apoi, după ce au fost atraşi şi ceilalţi inculpaţi, fiecare cu roluri clar determinate şi după inscripţionarea cardurilor au efectuat tranzacţiile frauduloase, cauzând prejudicii importante. Implicarea inculpaţilor în activitatea infracţională descrisă a fost demonstrată cu listingurile privind apelurile sau datele găsite în telefoane, cu prilejul percheziţiilor informatice efectuate, din examinarea convorbirilor purtate de inculpaţi, prin deţinerea de echipamente de skimming, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, răspunsurile unităţilor bancare, răspunsurile autorităţilor italiene, percheziţiile efectuate, care se coroborează, în parte, cu recunoaşterea faptelor de către inculpaţii V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. şi C.N.F.

La stabilirea cuantumului pedepselor şi alegerea modalităţii de executare, s-au avut în vedere împrejurările în care s-au comis infracţiunile, pericolul social concret al acestora, contribuţia fiecăruia în cadrul grupului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii C.C., G.R.I., nerecunoaşterea faptelor pentru o parte din apelanţi (C.C., P.I., I.C.S., M.S.G. şi V.E.G.) dar şi numărul impresionant de retrageri de bani, reţinute pentru inculpaţii care au recunoscut faptele (V.T.G., P.M.I., S.N. şi G.R.I.).

În raport de materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, Curtea a constat că nu pot fi primite criticile vizând achitarea inculpaţilor apelanţi pentru faptele deduse judecăţii.

Astfel, Curtea a reţinut că la 26 octombrie 2009 Banca A.R., Agenţia Craioviţa Nouă a sesizat B.C.C.O. Craiova, cu privire la efectuarea în cursul nopţii de 26 octombrie 2009, Ia ATM -ul Angenţiei Craioviţa a unui număr de 86 de tranzacţii cu cardul, efectuate în intervalul orar 3:37-6:22, cu consecinţa golirii ATM-ului în cauză, comunicând totodată desfăşurătorul tranzacţiilor efectuate precum şi un număr de 13 chitanţe retragere numerar.

Având în vedere sesizarea sus amintită, în noaptea următoare, (26 din 27 octombrie 2009), lucrătorii B.C.C.O. Craiova au organizat o acţiune de supraveghere a ATM-urilor de pe raza municipiului Craiova, acţiune în cadrul căreia au surprins în jurul orei 2:40, în apropierea complexului F., un autoturism marca V.G. de culoare vişinie, din care a coborât un tânăr cu constituţie atletică, ce purta o şapcă de culoare albă şi care s-a îndreptat spre ATM-ul Băncii A.R. SA, efectuând o serie de operaţiuni. În acest interval, autoturismul marca V.G. s-a deplasat prin zonă, situându-se constant în apropiere. Considerând comportamentul persoanelor amintite suspect, s-a procedat la oprirea şi legitimarea acestora, conducătorul autoturismului V.G. fiind identificat în persoana inculpatului V.E.G., iar persoana ce a efectuat operaţiunile bancare ca fiind inculpatul M.S.G.

Cu ocazia controlului corporal asupra inculpatului M.S.G. au fost găsite patru carduri de culoare aurie, prevăzute cu bandă magnetică şi care nu prezentau nici un fel de date de identificare, dar pe care se afla lipit câte un fragment de hârtie pe care erau inscripţionate olograf mai multe cifre, un fragment de hârtie pe care erau notate olograf cu pixul pe 10 rânduri combinaţii de cifre, suma de 2.000 RON în bancnote de 100, 50 şi 10 RON şi o chitanţă tip ATM, reprezentând o retragere de numerar în valoare de 1.000 RON, precum şi telefonul mobil marca Y. De asemenea, în ATM-ul situat în apropiere s-a găsit o a doua chitanţă de acelaşi fel.

Trecându-se la percheziţionarea autoturismului marca V.G., condus de V.E.G., în torpedoul maşinii au fost găsite trei carduri de acelaşi fel (de culoare aurie, prevăzute cu bandă magnetică ce nu prezentau nici un fel de date de identificare şi pe care se afla lipit câte un fragment de hârtie pe care erau inscripţionate olograf mai multe cifre), iar în cotiera integrată banchetei din spate, alte trei carduri similare, împreună cu suma de 9.600 RON, constituită din bancnote din cupiura de 100, 50, 10 şi 5 RON.

Procedându-se la compararea cifrelor aflate pe fragmentele de hârtie ataşate cardurilor, s-a constatat că acestea corespund integral cifrelor aflate pe fragmentul de hârtie găsit asupra inculpatului M.S.G., fiind vorba de numere de ordine pentru identificarea fiecărui card în parte, ce aveau corespondent (pe fragmentul de hârtie) PI N-urile aferente.

Fiind conduşi la sediul D.I.I.C.O.T., cei doi inculpaţi au declarat faptul că în aceeaşi noapte s-au deplasat împreună la mai multe ATM-uri ale unor bănci de pe raza municipiului Craiova, de unde au retras ilegal, folosind carduri bancare falsificate, suma de 11.600 RON.

Ambii inculpaţi au fost condamnaţi pentru faptele mai sus reţinute, prin sentinţa penală nr. 125 de la 16 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 617/63/2010.

De asemenea, Curtea a reţinut că în aceeaşi noapte, a fost identificat inculpatul P.I. în apropierea locului în care fuseseră reţinuţi inculpaţii V.E.G. şi M.S.G., acesta încercând să se sustragă de la control, fiind necesară urmărirea în trafic a autoturismului marca XX condus de inculpat.

Deşi asupra inculpatului P.I. nu s-au găsit la controlul corporal niciun fel de carduri bancare, Curtea a reţinut că această împrejurare nu are semnificaţia reclamată de acesta, în sensul că nu a efectuat operaţiuni frauduloase de retragere numerar cu carduri bancare donate.

Dimpotrivă, acest lucru demonstrează că în cursul manevrelor de sustragere de la control (pe traseul cât a fost urmărit în trafic de echipajele de poliţie), inculpatul a aruncat toate cardurile pe care le avea asupra sa, fără a mai distinge dacă acestea erau contrafăcute sau valabile. Această concluzie se impune ţinând cont că inculpatul P.I. este surprins în aceeaşi noapte de camerele video ale ATM-urilor Băncii R.D. de pe str. N.T. şi str. G.E. efectuând tranzacţii cu cardul, tranzacţii despre care inculpatul a arătat că au fost realizate cu carduri valabile, aparţinând membrilor familiei sale. De altfel, Curtea reţine că inculpatul P.I. nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă a modului în care au dispărut din posesia sa cardurile pretins valabile folosite la efectuarea tranzacţiilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor. De asemenea, Curtea constată că potrivit listing-ului comunicat de Banca R.D. numărul de card aparţinând numitului P.G. nu apare printre cele utilizate la ATM-urile în cauză.

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat şi că tranzacţiile efectuate în intervalul orar 23:36:03-1:18:03, în care inculpatul s-a aflat în raza ATM-uriloraparţinând Băncii R.D. Agenţia S. din municipiul Craiova şi, respectiv, Agenţia G. din municipiul Craiova aparţin aceluiaşi lot de carduri contrafăcute (copii ale cardurilor emise de unităţi bancare din Italia) cu care au derulat operaţiuni frauduloare inculpaţii M.S.G. şi V.E.G.

Totodată, s-a reţinut că toate elementele de fapt mai sus menţionate, coroborate cu împrejurarea că datele informatice existente pe cardurile utilizate de inculpat la bancomatele amintite au fost copiate pe alte blank-uri şi utilizate pentru alte retrageri frauduloase în dimineaţa imediat următoare, în municipiul Bucureşti (de către membrii aceluiaşi grup, G.R.I., S.N., P.M.I. şi V.T.G.), ca şi în cazul celor folosite de inculpaţii M.S.G. şi V.E.G, conturează în mod pertinent şi suficient participarea inculpatului P.I., alături de aceştia din urmă la grupul infracţional organizat în scopul efectuării de tranzacţii frauduloase cu instrumente electronice de plată falsificate al cărui lider a fost inculpatul C.C.

În ceea ce priveşte apartenenţa inculpaţilor M.S.G. şi V.E.G. la grupul infracţional organizat şi implicit a rolului de lider deţinut de inculpatul C.C., Curtea a avut în vedere că imediat după prinderea în flagrant a inculpaţilor M.S.G. şi V.E.G., acesta din urmă a fost contactat de inculpatul C.C., de la un post telefonic, căruia i-a comunicat că a fost prins de organele de poliţie.

Aceste elemente rezultă din coroborarea datelor relevate de percheziţia informatică a telefonului mobil utilizat de inculpatul V.E.G., în a cărui agendă telefonică a fost identificat contactul C.C., cu listingul convorbirilor telefonice derulate în noaptea de 26 din 27 octombrie 2009, potrivit căruia inculpatul V.E.G. şi inculpatul C.C. au avut diverse convorbiri în intervalul orar 23:29-3:02, ultima fiind cea în care inculpatul C.C. a fost anunţat despre prinderea celor doi în flagrant.

De asmenea, conţinutul mesajului SMS trimis de inculpatul C.C. către inculpatul V.E.G. la data de 26 octombrie 2009 ora 22:59:11 „vezi k se face 1 să le separaţi pe alea de sunt până în 1 cu ce faceţi după 1” demonstrează fără echivoc rolul de coordonator pe care îl deţinea inculpatul C.C. în activitatea grupului infracţional, acesta transmiţând indicaţii celor doi (M.S.G. şi V.E.G.) să separe cardurile folosite înainte de ora 1:00, ora Italiei (ora 0:00 în România) de cele folosite după această oră, pentru a se putea valorifica eficient limita maximă zilnică de retragere (250 euro=1.000 RON), respectiv pentru a se realiza două retrageri înainte ca frauda să fie descoperită de titularii de drept ai cardurilor.

În acest context, Curtea apreciază că în mod evident SMS-ul mai sus citat nu se referă la pariuri sportive, aşa cum a susţinut (la instanţa de fond) apelantul inculpat C.C., şi nici la feţe (în faţa judecătorului învestit cu propunerea de arestare preventivă), inculpatul neoferind, de altfel, nicio explicaţie referitoare la utilitatea unei asemenea separări a biletelor de pariuri, sau cu atât mai puţin a feţelor, înainte de o anumită oră, aceste apărări fiind neplauzibile şi nesincere.

De asemenea, rolul de lider deţinut de inculpatul C.C. în cadrul grupului infracţional rezultă şi din transcrierile convorbirilor telefonice derulate între acesta şi inculpatul V.T.G. în data de 10 ianuarie 2010 din care rezultă că îl trage la răspundere pe inculpatul V.T.G. pentru modul cu privire la sume de bani pe care acesta le-ar fi luat peste plafonul cuvenit din activitatea infracţională, prevalâdu-se totodată de poziţia sa dominantă în raport cu ceilalţi membri: „Ascultă aici ce-ţi spun: tu şi cu S.N., ştii destul de bine că eu v-am dat viaţă vouă”, sau „Bă, am şi eu o întrebare pentru tine: m-ai furat vreodată”. De asemenea, din conţinutul de ansamblu, al convorbirii mai sus menţionate, rezultă că discuţia dintre cei doi nu se referă la un împrumut nerestituit, ci la faptul că inculpatul V.T.G. şi-ar fi însuşit sume de bani fără aprobarea inculpatului C.C.: „Bă, ţi-am luat 20 de milioane, îţi spun 100%!. (...) Atunci când am rămas eu cu mama, am fost în ultima zi pe pe la discotecă (...) mai rămâne (...) am zis: „Hai mă, luăm şi noi (...) Atâta! Să moară familia mea dacă te mint cu ceva (...)”.

În acelaşi sens converg şi celelalte interceptări telefonice dintre cei doi inculpaţi nominalizaţi mai sus din care rezultă că inculpatul C.C. se ocupă de organizarea pe echipe a membrilor grupului în vederea realizării scopului infracţional, în sensul că o echipă compusă din inculpatul C.C., V.T.G., I.C.S. aflată în Italia realiza activităţile de skimming, după care datele obţinute erau transferate în ţară, unde erau copiate pe carduri care erau folosite la ATM de ceilalţi membri ai grupului. Într-una din aceste convorbiri, inculpatul C.C. îi ordină inculpatului V.T.G să se deplaseze în Italia, asumându-şi şi costurile ocazionate de efectuarea deplasării cu avionul, pentru a lucra împreună, iar în următoarea convorbire, la aceeaşi dată inculpatul V.T.G. îi aduce la cunoştinţă date referitoare la urmărirea penală ce se desfăşura cu privire la inculpaţii V.E.G. şi M.S.G., precum şi la iminenţa riscului de a fi descoperită întreaga componenţă a grupului infracţional, ca urmare a identificării seriilor cardurilor bancare capturate şi a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere cu ocazia retragerilor frauduloase de la ATM-uri din Bucureşti din luna noiembrie 2009.

În consecinţă, Curtea constată că nu pot fi primite criticile inculpaţilor C.C., V.T.G., M.S.G. şi G.R.I. privind inexistenţa probelor cu privire la existenţa grupului infracţional organizat şi nici nu poate fi reţinută teza subsidiară a constituirii unei asocieri în vederea săvârşiri de infracţiuni.

Faptele probatorii conţinute de notele de redare a convorbirilor telefonice derulate în perioada sus menţionată între inculpaţi, din care au fost citate mai sus doar câteva pasaje şi doar exemplificativ, dovedesc că grupul constituit şi condus de inculpatul C.C. avea o structură piramidală, fiecare inculpat având roluri stabilite, aceştia acţionând după un plan stabilit şi sub coordonarea liderului. Astfel, inculpaţii C.C., I.C.S. şi ulterior şi inculpatul V.T.G., au avut rolul, în perioada sus amintită de a efectua activităţile de skimming în Italia, datele obţinute fiind trasferate electronic în ţară, unde erau transcrise pe carduri blank, acestea fiind folosite ulterior de membrii grupului (S.N., G.R.I., V.T.G., P.M.I., M.S.G., V.E.G.) care efectuau retragerile de numerar în mod fraudulos de la ATM.

Faptul că unii dintre inculpaţi au ocazional roluri multiple în cadrul grupului, cum este cazul inculpatului V.T.G., acesta participând în ultimă fază şi la activităţile de skimming, deplasându-se în acest scop în Italia, la chemarea inculpatului C.C., după ce, anterior, se ocupase în ţară, de retrageri de numerar de la ATM-uri, nu este de natură să transforme pluralitatea constituită de infractori într-una ocazională, sau într-o asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni în sensul dispoziţiilor art. 323 C. pen., aşa cum au invocat apelanţii inculpaţi C.C., V.T.G., M.S.G., S.N. şi G.R.I. câtă vreme aceştia au acţionat în mod continuu şi coordonat, în vederea realizării scopului infracţional

Curtea de Apel a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate de inculpatul C.C. privind condamnarea de către prima instanţă sub o altă încadrare juridică decât cea conţinută în actul de sesizare. În acest sens, din dispozitivul rechizitoriului rezultă că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 ca autor şi nu ca instigator, aşa cum a invocat apelantul inculpat, instanţa de fond procedând în mod corect la condamnarea acestuia conform încadrării conţinute în dispoziţia de trimitere în judecată, nefiind necesară punerea în discuţie a unei eventuale schimbări a acesteia, dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. nefiind incidente. Dispoziţiile art. 25 C. pen. coninute în dispoziţia de trimitere în judecată se referă la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nefiind aplicabile în bloc tuturor infracţiunilor enumerate după aceasta.

Neîntemeiate au fost apreciate şi criticile inculpaţilor apelanţi C.C., P.I., V.T.G., P.M.I., S.N. şi G.R.I. privind achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 neputând fi primite apărările acestora vizând imposibilitatea reţinerii acesteia în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 sau neîndeplinirii condiţiei privind autenticitatea mijloculului de plată folosit.

Astfel, art. 24 din Legea nr. 365/2002 incriminează, în alin. (1), falsificarea unui instrument de plată electronică, iar, în alin. (2), punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie a unui astfel de instrument falsificat în timp ce art. 27 alin. (1) din aceeaşi lege sancţionează efectuarea de operaţiuni financiare prin utilizarea unui instrument de plată, fără consimţământul titularului său, astfel încât nu se poate considera că infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) ar fi absorbită natural în conţinutul art. 27 alin. (1), ci dimpotrivă acestea se află în concurs cu conexitate etiologică, infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) fiind săvârşită în scopul folosirii la ATM a cardului falsificat.

Potrivit art. 33 lit. a) teza a II-a C. pen., există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 nu condiţionează realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare prin utilizarea unui instrument de plată fără consimţământul titularului, de autenticitatea instumentului de plată folosit, o asemenea condiţie neputând fi dedusă din textul legal care incriminează infracţiunea.

Nu au fost primite nici criticile privind neefectuarea cercetării judecătoreşti, dată fiind specificitatea probatiunii în cazul infracţiunilor deduse judecăţii. Astfel, faţă de acuzaţiile aduse inculpaţilor şi de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, acestea constând preponderent în înscrisuri, relaţii comunicate de unităţile bancare, transcrieri ale unor convorbiri telefonice, relaţii comunicate de autorităţile italiene, procese-verbale de percheziţie domiciliară, sau după caz, informatică, instanţa de fond nu putea dispune readministrarea acestora, acestea fiind obţinute prin procedee probatorii unice, realizabile exclusiv în faza urmăririi penale.

În ceea ce priveşte reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de instanţa de fond apelanţilor inculpaţi P.M.I., S.N., V.T.G., M.S.G., I.C.S. Curtea s-a constat că acestea respectă toate criteriile de individualizare stabilite de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social şi împrejurările comiterii faptelor circumstanţele reale în care au fost săvârşite, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor, nefiind incident niciun motiv de reducere a acestora.

În acest sens, Curtea a reţinut că pedepsele aplicate acestora pentru infracţiunea de grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt egale cu minimul special, iar în raport de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, şi că nu se identifică elemente care ar putea fi reţinute drept circumstanţe atenuante. Pretinsa atitudine sinceră a inculpaţilor V.T.G. şi S.N. s-a limitat la recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor scop, niciunul dintre aceştia nerecunoscând că au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, încercând să-şi minimizeze participarea la activitatea infracţională.

Lipsa antecedentelor penale în cazul acestor inculpaţi a fost just evaluată de instanţa de fond prin aplicare unor pedepse orientate spre minimul special, neputându-se face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., faţă de împrejurarea că în cazul acestora nu sunt relevate date privind existenţa unei conduite generale conformă ordinea de drept, fiind persoane fără ocupaţie, efectuarea de operaţiuni frauduloase cu carduri bancare constituind principala sursă de venit a acestora.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpatul C.N.F., care a solicitat reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi aplicării în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 81 C. pen., Curtea a constat că acesta,deşi se află la primul conflict cu legea penală fiind şi încadrat în muncă anterior arestării sale preventive, a înţeles să-şi completeze veniturile în mod ilicit, săvârşind infracţiunile deduse judecăţii, element ce conturează concluzia că simpla aplicare a pedepsei nu este suficientă pentru a realiza reeducarea şi reinserţia socială a inculpatului şi că aceasta trebuie dublată de un regim strict de supraveghere în sensul dispoziţiilor art. 86³ C. pen.

Sechestrul asigurător asupra autoturismului în cauză a fost dispus în vederea confiscării, prin ordonanţa din 31 august 2011, acesta fiind achiziţionat de inculpatul C.C. (aşa cu chiar acesta a declarat în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă) ulterior începerii activităţii infracţionale, cu bani obţinuţi din săvârşirea de infracţiuni în Italia, actele de proprietate fiind întocmite pe numele fratelui său, C.C.

Totodată, Curtea a reţinut că în cursul judecării cauzei au intrat în vigoare dispoziţiile art. 118² C. pen. care reglementează confiscarea extinsă, acestea aplicându-se retroactiv, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 12 alin. (2) C. pen. care consacră retroactivitatea legii care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative.

Potrivit acestor dispoziţii, unt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracţiuni de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup [lit. i)], sau pentru infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice şi al mijloacelor de plată electronice [lit. ş)], dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare.

De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu acesta, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul.

În consecinţă, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile lege sus citate, Curtea a constatat că în mod greşit instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului menţionat, această măsură impunându-se a fi menţinută în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării extinse.

Împotriva acestei decizii, inculpaţii C.C., P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., C.N.F., M.S.G. V.E.G. şi persoana interesată C.C. a declarat, în termen legal, recursurile de faţă.

Inculpatul C.C. a solicitat prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., coroborat cu dispoziţiile art. 5 noul C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, următoarele:

- schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., urmând a se aplica acestuia o pedeapsă, raportat la prevederile art. 375 alin. (1) C. proc. pen., orientată spre minimul special prevăzut de lege, minimul de 1 an;

- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 311 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 313 C. pen. şi aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege;

- referitor la infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, apărarea a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, întrucât aceste texte reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, ţinându-se seama de faptul că limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani, iar în noua reglementare, art. 314 alin. (2) C. pen., aceste limite de pedeapsă sunt de la 2 ani la 7 ani;

- schimbarea încadrărilor juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. (anterior), raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 47, raportat la art. 250 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (actual), precum şi din infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), în infracţiunea prevăzută de art. 47, raportat la art. 360 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (actual);

- ca toate pedepsele ce urmează a fi aplicate să fie orientate către minimul special prevăzut de lege, astfel cum au apreciat şi instanţele anterioare, iar în atare situaţie, contopirea pedepselor să fie realizată conform prevederilor vechiului C. pen. şi cuantumul pedepsei rezultante să fie apropiat de perioada de detenţie pe care a executat-o deja, urmând a se avea în vedere data la care a fost încarcerat, vârsta pe care o avea la data comiterii faptei, o vârstă fragedă, capacitatea redusă de discernământ în raport cu vârsta sa, precum şi faptul că a înţeles să-şi schimbe atitudinea procesuală, regretând faptele săvârşite.

Referitor la cealaltă faptă comisă anterior, s-a susţinut că se impune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare şi executarea acesteia alături de pedepsa rezultantă din prezenta cauză.

Persoana interesată C.C. a solicitat:

- în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât acesta instanţă a încălcat normele procesuale cât şi cele substanţiale, acesta nefiind citat în cauză la momentul la care s-a luat măsura sechestrului asigurător împotriva bunurilor proprietatea acestuia.

- în subsidiar, casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, respectiv, ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Inculpatul P.I., invocând incidenţa cazului de casare prevăzuut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., a solicitat:

- în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru toate faptele reţinute în sarcina sa;

- în subsidiar, să fie dată relevanţă noilor încadrări juridice prevăzute de actualul C. pen., dispoziţii care reduc substanţial limitele de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii, faţă de prevederile în vigoare la data condamnării, şi prin reţinerea unei slabe participaţii penale, o reindividualizare a cuantumului pedepselor şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante în condiţiile art. 86¹ C. pen. (anterior).

Inculpatul V.T.G. a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.;

- o reindividualizare a pedepeselor şi aplicarea unei pedepse rezultante sub minimul special prevăzut de lege, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 72, art. 74 şi art. 76 C. pen. (anterior), iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere, în condiţiile art. 86¹ C. pen. (anterioar).

Inculpatul S.N., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., în raport cu dispoziţiile art. 5 C. pen., a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., şi, în raport cu această nouă încadrare juridică, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special;

- pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 365/2002, de asemenea, aplicarea legii penale mai favorabile.

- în privinţa concursului de infracţiuni, aplicarea legii vechi, pe care a apreciat-o a fi mai favorabilă;

- o reindividualizare a pedepsei rezultante în sensul aplicării unui cunatum egal cu perioada executată în stare de arest preventiv, iar în situaţia în care se va aprecia necesară aplicarea unei pedeapse într-un cuantum mai mare, să se dispună suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Inculpatul G.R.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. (anterior), coroborat cu art. 5 C. pen., a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de în art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.;

- din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen.;

- din infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.;

- din infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), în infracţiunea prevăzută de art. 360 alin. (1) şi alin. (2), C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;

- în procesul de reindividualizare a pedepselor să se aibă în vedere participaţia sa la comiterea faptei, împrejurarea că a recunoscut faptele comise şi că o pedeapsă sub minimul special i-ar acorda şanse sporite de reintergare socială, ţinându-se seama şi de faptul că este tatăl unui copil minor.

- aplicarea art. 33, art. 34 C. pen. (anterioar) în privinţa concursului de infracţiuni pentru stabilirea pedepsei rezultante, apreciind că vechile reglementări sunt favorabile;

Inculpatul C.N.F. a formulat recursul contestând suma cu privire la care s-a dispus confiscarea, 1.300 RON în situaţia în care suma retrasă a fost în cuantum de doar 200 RON, cât a încercat iniţial să retragă.

Inculpatul M.S.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., raportat la art. 5 C. pen., a solicitat:

- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., iar în raport cu această nouă încadrare, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, egală cu perioada deja executată în stare de arest preventiv;

- în situaţia în care se va aplica o pedeapsă mai mare decât perioada deja executată, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform art. 86¹ C. pen. (anterior), apreciindu-se, în raport cu vârsta sa şi lipsa antecendentelor penale, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Inculpatul V.E.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., raportat la art. 5 C. pen., a solicitat:

- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., iar în raport cu această nouă încadrare, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, 1 an închisoare, aceasta fiind limita minimă prevăzută de noile reglementări pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., referitor la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Asupra tuturor recursurilor de faţă;

Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 24 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluţiei recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost substanţial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (din 1969) care este legea procesual penală aplicabilă recursurilor de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate în art. 385⁹alin. (1) C. proc. pen.

1. În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii C.C., P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., M.S.G. şi V.E.G., Înalta Curte constată că sunt fondate în parte, în sensul şi pentru considerentele ce urmează;

Cererea inculpatului P.I., de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru toate faptele reţinute în sarcina sa, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., nu este fondată.

Ipoteza în care s-ar fi comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, constituia, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare [art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.] era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385⁹alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea dată prin sus-menţionata lege) reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, critica recurentului inculpat P.I. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

2. Nefondate sunt şi solicitările recurenţilor inculpaţi C.C., P.I., V.T.G., S.N., M.S.G. şi V.E.G., vizând reindividualizarea pedepselor, cu consecinţa reducerii cuantumului acestora sub minimul special, şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86¹ C. pen. deoarece nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., neputând fi examinate nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al aceluiaşi art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate, sub singurul aspect al individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs.

De asemenea, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, se apreciază ca neîntemeiate cererile, cu aspecte comune, formulate de inculpaţii C.C., P.I., S.N. şi G.R.I., de schimbare a încadrării juridice;

a) - din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 311 alin. (2) C. pen. şi de art. 313 C. pen., (inculpatul C.C.) sau, doar, în infracţiunea prevăzută de art. 311 alin. (2) C. pen. (inculpaţii P.I., S.N. şi G.R.I.);

b) - din infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. (inculpaţii S.N., P.I., G.R.I.);

c) - din instigare (art. 25 C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în instigare (art. 47 C. pen.) la infracţiunea prevăztă de art. 250 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (inculpatul C.C.);

d) - din infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 360 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (inculpaţii S.N., G.R.I. şi P.I.), respectiv, în instigare la sus, zisa infracţiune, art. 47, raportat la art. 360 alin. (1), alin. (2) C. pen., cereri întemeiate în termen expreşi, pe prevederile art. 5 alin. (1) C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

a¹) - comparându-se regimul sancţionator instituit prin art. 24 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 365/2002 (închisoare de 3 la 12 ani) cu cel instituit prin art. 311 alin. (2) C. pen. (închisoarea de la 3 la 10 ani) se observă, pe de o parte, că fiecare dintre inculpaţi (C.C., G.R.I., S.N. şi P.I.) a fost condamnat pentru această infracţiune la pedeapsa minimă (3 ani închisoare) iar, pe de altă parte, că minimul prevăzut de legea nouă [art. 311 alin. (2) C. pen.] este identic cu cel prevăzut de legea penală veche [art. 24 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 365/2002] 3 ani închisoare; aşa fiind, se constată că schimbarea încadrării juridice (în sensul solicitat de inculpaţi) nu este posibilă, neputându-se aprecia, la speţă, că legea nouă este mai favorabilă, şi, în orice caz, ar fi lipsită de orice eficienţă practică din moment ce stabilirea pedepsei sub minimul special în lipsa unor circumstanţe atenuante, nu ar fi posibilă; în context se observă şi că inculpatul C.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune unică [art. 24 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 365/2002) într-un concurs de infracţiuni [art. 311 alin. (2) şi art. 313 C. pen.] ceea ce, în propria cale de atac, este inadmisibil (altfel încălcându-se principiul non reformatio in pejus);

b¹) - tot astfel, comparându-se regimul sancţionator instituit prin art. 27 alin. (1) din Legea nr. Legea nr. 365/2002 (închisoare de la 1 la 12 ani) cu cel instituit prin art. 250 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (închisoarea de la 2 la 7 ani) se observă, pe de o parte, că fiecare din cei trei inculpaţi autori ai acestei infracţiuni au fost condamnaţi la pedepse situate în proximitatea minimului special (3 ani închisoare, inculpaţii S.N. şi G.R.I., respectiv 2 ani închisoare, inculpatul P.I.), iar pe de altă parte, că minimul prevăzut de legea penală nouă (2 ani închisoare) este mai mare decât cel prevăzut de legea penală veche (1 an închisoare). Se constată că, şi în acest caz, schimbarea încadrării juridice (în sensul solicitat de sus-numiţii inculpaţi) nu este posibilă, neputându-se aprecia, la speţă, că legea nouă este mai favorabilă, şi, în orice caz, ar fi lipsită de orice eficienţă practică, din moment ce pedeapsa nu ar putea fi modificată (în sensul reducerii), fiind o chestiune de temeinicie iar nu una de legalitate;

c¹) - considerentele expuse mai sus [sub lit. b¹)] sunt în întregime pertinente şi în ce priveşte cererea formulată de inculpatul C.C. (condamnat la 3 ani închisoare ca instigator la infracţiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002), observându-se şi că regimul sancţionator al instigării prevăzut de art. 27 C. pen. este identic cu cel prevăzut de art. 49 C. pen.);

d¹) - în fine, comparându-se regimul sancţionator instituit prin art. 42 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 161/2002 (închisoare de la 3 la 12 ani) cu cel instituit prin art. 360 alin. (1), alin. (3) C. pen. (închisoare de la 2 la 7 ani), se observă, preliminar, că alin. (3) al art. 42 din Legea nr. 161/2003 este preluat, chiar dacă în alţi termeni, cu semnificaţie evident identică sau, cel puţin, echivalentă, în alin. (3) al art. 360 C. pen., text de lege a cărui iminentă incidenţă în cazul în care s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice este însă omisă de inculpaţi, care au solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 360 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., iar în fond, că, strict formal, legea penală nouă [art. 360 alin. (3) C. pen.] ar reprezenta legea penală mai favorabilă [conform art. 5 alin. (1) C. pen.], însă determinarea (identificarea) legii penale mai favorabile se apreciază a fi inutilă dacă nu ar fi aptă să antreneze, Ia speţa în curs de judecată, un beneficiu imediat şi efectiv. Or, dacă în cauza de faţă, abstracţie făcându-se de constatarea că pedeapsa stabilită fiecărui inculpat, 3 ani închisoare, se situează între limitele (2-7 ani închisoare) prevăzute de legea nouă [art. 360 alin. (3)], s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice şi s-ar aplica pedeapsa minimă (2 ani închisoare), această modificare nu ar reprezenta pentru nici unul dintre inculpaţi acel beneficiu imediat şi efectiv, în condiţiile în care aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 şi art. 36 C. pen. (anterior), privind cumulul juridic al pedepselor, fiind inevitabilă, pedeapsa rezultantă ar fi cea de 3 ani închisoare [conform lit. a¹) de mai sus].

Cererile, formulate în termeni neechivoci de inculpaţi recurenţi C.C., P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., M.S.G. şi V.E.G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sunt însă întemeiate deoarece, urmare intrării în vigoare, la 1 februarie 2014, a noilor coduri (C. pen. şi C. proc. pen.), instanţa, chiar şi din oficiu, trebuie să examineze şi să decidă dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine cele ce urmează:

Inculpaţii C.C., P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., M.S.G. şi V.E.G. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care prevedea că: „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de 5 ani la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

În prezent, această infracţiune (art. 7 din Legea nr. 39/2003) îşi are corespondentul în art. 367 alin. (1) C. pen., care prevede că:

„Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Comparându-se cele două texte de lege mai sus,evocate, se constată că în noul C. pen. această infracţiune este sancţionată cu pedeapsa închisorii între 1 an şi 5 ani, în timp ce în legea veche nr. 39/2003 pedeapsa era mult mai aspră (5 ani la 20 de ani închisoare), motiv pentru care art. 367 alin. (1) C. pen. (nou) reprezintă legea penală mai favorabilă inculpaţilor.

În context, referitor la starea de recidivă [postcondamnatorie, art. 37 lit. a) C. pen.] a inculpatului C.C., din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 415 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia penală sus-numitul inculpat fusese condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Potrivit vechiului C. pen. [art. 37 lit. a)], când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoare mai mare de un an există stare de recidivă.

Potrivit art. 41 noul C. pen. „Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Aşa fiind, condamnarea (anterioară) la pedeapsa de 1 an închisoare nu mai poate constitui primul termen al recidivei (aspect sub care noul C. pen. reprezintă legea mai favorabilă) şi, în consecinţă, se va proceda la înlăturarea aplicării art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii C.C., P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., M.S.G. şi V.E.G. împotriva deciziei penale nr. 282 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Vor fi casate, în parte, atât decizia penală recurată cât şi sentinţa penală nr. 570 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj şi, în rejudecare, se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:

I. Vor fi descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor C.C., P.I., V.T.G., S.N. şi G.R.I., pedepse pe care vor fi repuse în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina acestor inculpaţi din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia fiecare inculpat va fi condamnat la pedeapsa principală de câte 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

1. Va fi înlăturată reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în sarcina inculpatului C.C.

În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (anterior) va fi contopită pedeapsa aplicată inculpatului C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen. cu pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va fi menţinută aplicarea art. 83 C. pen. (anterior) privind revocarea suspendării condiţionate executării a pedepsei de 1 an închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 415 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

2. Va fi menţinută aplicarea art. 85 C. pen. (anterior) privind anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.I. prin sentinţa penală nr. 2455 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 409 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj.

În baza art. 33, art. 34 lit. b), art. 35 şi art. 36 C. pen. (anterior) se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului P.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu pedepsele aplicate acestuia în prezenta cauză pentru celelalte infracţiuni, precum şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2455 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 409 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior). Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

3. În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (anterior) se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului V.T.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

4. În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (anterior) se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului S.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen. cu pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

5. În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (anterior) se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului G.R.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va menţine aplicarea art. 86⁴ C. pen. (anterior) privind revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 34 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care acesta o va executa alături de pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

II. Se va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului M.S.G.

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.S.G. din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (anterior) se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen. (anterior) aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 125 din 16 martie 2010 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 170 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

III. Se va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului V.E.G.

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului V.E.G. din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. (anterior), în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

Se va menţine aplicarea art. 86⁵ C. pen. (anterior) privind anularea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior) aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 125 din 16 martie 2010 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 170 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (anterior) se vor contopi pedepsele mai sus menţionate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Referitor la recursul inculpatului C.N.F.;

Înalta Curte constată că cererea inculpatului privind modificarea cuantumului sumei supuse confiscării, 200 RON, în loc de 1.300 RON, este nefondată întrucât această critică vizează netemenicia şi nu nelagalitatea deciziei atacate or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, instanţa de recurs nu mai poate examina decât critici de nelegalitate şi nu şi de netemeinicie.

Referitor la recursul persoanei interesate C.C.;

Înalta Curte constată că în mod judicios instanţa de apel a înlăturat dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca X. proprietatea numitului C.C. întrucât, întradevăr, în cursul judecării cauzei au intrat în vigoare dispoziţiile art. 118² C. pen. care reglementează confiscarea extinsă, acestea aplicându-se retroactiv, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 12 alin. (2) C. pen. care consacră retroactivitatea legii care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative.

Potrivit acestor dispoziţii, sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracţiuni de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup [lit. i)], sau pentru infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice şi al mijloacelor de plată electronice [lit. ş)], dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare.

De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu acesta, sau persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul.

În consecinţă, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile lege sus citate, întru totul judicios Curtea de Apel a constatat că în mod greşit instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului menţionat, această măsură, luată în timpul urmăririi penale, impunându-se a fi menţinută în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării extinse

Pentru considerentele expuse vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.N.F. şi de persoana interesată C.C.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive, astfel: pentru C.C. de la 3 octombrie 2007 la 5 noiembrie 2007 şi de la 30 august 2011 la 30 aprilie 2014 şi pentru V.T.G., S.N. şi G.R.I. de la 30 august 2011 la 30 aprilie 2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat C.N.F. va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul persoană interesată C.C. va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi V.T.G., S.N. şi G.R.I., în sumă de câte 500 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.S.G. şi V.E.G., în sumă de câte 400 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.C. şi P.I., în sumă de câte 300 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.C., P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., C.N.F., M.S.G. şi V.E.G. împotriva deciziei penale nr. 282 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 570 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj şi, rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:

I. Descontopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor C.C., P.I., V.T.G., S.N. şi G.R.I., pedepse pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina acestor inculpaţi din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe fiecare inculpat la pedeapsa principală de câte 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

1. Înlătură reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în sarcina inculpatului C.C.

În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (anterior) contopeşte pedeapsa aplicată inculpatului C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen. cu pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Menţine aplicarea art. 83 C. pen. (anterior) privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 415 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul o execută alături de pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).