ICCJ. Decizia nr. 4/2014. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 4/2014
Dosar nr. 26959/4/2013
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2567 din 09 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. 5063/256/2013, în baza art. 456 C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul T.D., deţinut în Penitenciarul Spital Jilava, în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa a sumei de 100 lei - onorariu avocat din oficiu pentru avocat R.R.M.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Medgidia a reţinut că, la data de 18 iunie 2013, condamnatul T.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de proxenetism, cerere adresată Judecătoriei Constanţa şi care nu a fost motivată în drept.
Prin adresa din 02 iulie 2013, Judecătoria Constanţa a înaintat cererea Judecătoriei Medgidia, spre competentă soluţionare.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr. 5063/256/2013 la data de 04 iulie 2013.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa menţionată a reţinut, cu privire la condamnatul T.D., că acesta se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de proxenetism, aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 05 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Din extrasul din Sistemul de evidenţă a datelor persoanelor private de libertate aflat la dispoziţia instanţei a rezultat că petentul condamnat se află la acel moment în Penitenciarul Spital Jilava.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 456 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii pedepsei este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
De asemenea, s-a reţinut că această competenţă nu este alternativă, ci exclusivă, în sensul că, dacă persoana condamnată este arestată, competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei de executare - dacă locul de deţinere se află în raza teritorială a acesteia - şi, respectiv, instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere - dacă locul de deţinere nu se află în raza teritorială a instanţei de executare.
Astfel, s-a constatat că, la data sesizării instanţei, petentul T.D. era deţinut în Penitenciarul Spital Jilava, unde a fost repartizat să execute pedeapsa închisorii, loc de deţinere în care se află în continuare, iar prezenţa petentului în Penitenciarul Poarta Albă nu poate atrage competenţa altei instanţe. S-a apreciat că o altă interpretare contravine scopului legii şi conduce la încurajarea practicii unora dintre persoanele lipsite de libertate de a sesiza alte instanţe decât cea competentă teritorial pentru a fi transferate sau menţinute într-un alt loc de deţinere decât cel în care au fost repartizate să execute pedeapsa închisorii.
În raport de cele reţinute, s-a apreciat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, care este instanţa corespunzătoare instanţei de executare şi în a cărei circumscripţie teritorială se află Penitenciarul Jilava.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 3296 din 26 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 26959/4/2013, în baza art. 42 rap. la art. 456 C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în favoarea Judecătoriei Medgidia.
S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă.
În temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus ca onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu să se plătească în conformitate cu Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Examinând actele dosarului, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 456 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
S-a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 05 martie 2013 a Judecătoriei Constanţa, în baza căreia a fost emis din 10 iunie 2013.
Astfel, s-a constatat că instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, la data introducerii cererii, este Judecătoria Medgidia.
Aşa cum a rezultat din actele dosarului, la data formulării cererii, petentul era deţinut la Penitenciarul Poarta Albă, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Medgidia, acest aspect rezultând din verificările efectuate în evidenţele A.N.P. (fila 3 din Dosarul nr. 5063/256/2013 al Judecătoriei Medgidia), coroborate cu menţiunile de pe plicul expediat la data de 30 mai 2013 (fila 7).
În consecinţă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
S-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi, potrivit art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele:
Condamnatul T.D., aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare - aplicată prin Sentinţa penală nr. 272 din 05 martie 2013 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă la data de 10 iunie 2013 prin Decizia penală nr. 58/ MP din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei, la data introducerii acesteia aflându-se încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, aspect care rezultă din verificările efectuate în evidenţele A.N.P. (fila 3 din Dosarul nr. 5063/256/2013 al Judecătoriei Medgidia), coroborate cu menţiunile de pe plicul expediat la data de 30 mai 2013 (fila 7 din acelaşi dosar).
Înalta Curte reţine că, în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 456 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
Prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că este competentă de a soluţiona cererea de întrerupere a executării pedepsei Judecătoria Medgidia, instanţă în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Poarta Albă, locul de deţinere al condamnatului la momentul promovării cererii.
Aşa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2014. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 20/2014. Penal → |
|---|
