ICCJ. Decizia nr. 521/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 521/2014

Dosar nr. 234/1/2014

Şedinţa publică din 30 mai 2014

Asupra plângerii penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin ordonanţa nr. 1594/P/2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind plângerea prin care petentul C.B. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de C.G. şi R.N., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a faptului că persoanele cercetate dobândiseră calitatea de deputaţi în Parlamentul României în urma alegerilor legislative din anul 2012.

Totodată, prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale, precum şi disjungerea cauzei faţă de A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că petentul C.B. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de C.G. şi R.N. care, în calitate de preşedinţi ai Comisiei municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Paşcani, precum şi alţi membri ai Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Paşcani şi ai Comisiei Judeţene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Iaşi, au tergiversat, în mod nejustificat, întocmirea documentelor şi emiterea actelor necesare în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea numitei M.A., pentru suprafaţa de 1,75 ha de teren situat în intravilanul şi extravilanul municipiului Paşcani.

În urma solicitărilor moştenitorilor legali au fost întocmite documente prin care aceştia erau puşi în posesie iniţial cu suprafaţa de 1,4 ha, pentru diferenţa de teren neexistând o justificare concretă în ceea ce priveşte refuzul reconstituirii dreptului de proprietate de către autorităţile locale.

Toate demersurile legale ale moştenitoarei M.A. au fost întreprinse de numitul C.B., începând cu data de 28 octombrie 2008 acesta fiind împuternicit printr-un mandat general legalizat notarial.

Urmare a demersurilor întreprinse de C.B., autorităţile locale, din care făceau parte în diferite momente şi făptuitorii C.G. şi R.N., în calitate de preşedinţi ai acestora, au constatat că moştenitoarei legale, reprezentată de acesta, nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate decât pentru 1,40 ha teren, justificând faptul că nu au reconstituit dreptul de proprietate şi pentru diferenţa de 0,35 ha, prin adresa nr. 20079 din 31 octombrie 2013, astfel: „în - procedura Legii nr. 247/2005, doamna M.A. a solicitat prin cererea nr. 78 din data de 30 august 2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,35 ha, reprezentând procentul de diminuare cu 20% reţinut în procedura Legii nr. 18/1991, având motivaţia lipsă teren ” .

În aceeaşi adresă, Comisia Municipală de Fond Funciar Paşcani precizează faptul că: „Prin adresa nr. 21403108 decembrie 2011, domnul C.B. a fost notificat să se prezinte la Comisia Municipală de Fond Funciar Paşcani pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie. . La documentaţia înaintată către O.C.P.I. Iaşi, în vederea emiterii titlului de proprietate, s-a solicitat prin adresa de respingere, completarea documentaţiei şi refacerea procesului-verbal de punere în posesie. Comisia Municipală de Fond Funciar Paşcani a refăcut documentaţia şi a solicitat petentului C.B. să se prezinte la comisie pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie, împreună cu ceilalţi moştenitori, pentru a retransmite documentaţia la O.C.P.I. Iaşi. întrucât petentul C.B. şi ceilalţi moştenitori nu s-au prezentat la Comisia Municipală de Fond Funciar Paşcani pentru semnarea documentaţiei (procesului-verbal de punere în posesie), refăcută, nu s-a putut înainta documentaţia la O.C.P.I. Iaşi în vederea titlului de proprietate”.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, procurorul a apreciat că se poate prezuma o culpă a comisiilor locale de aplicare a Legii 18/1991, din care făceau parte şi făptuitorii C.G. şi R.N., precum şi faptul că petentul C.B., ca reprezentant al numitei M.A., nu ar fi depus diligentele legale necesare pentru a i se elibera titlul de proprietate. In aceste condiţii, procurorul a apreciat că se impune a se dispune măsura neînceperea urmăriri penale faţă de făptuitorii menţionaţi, întrucât fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenţie.

Referitor la aspectul declarat de C.B., în declaraţia dată organelor judiciare la data de 24 octombrie 2013, conform căruia în anul 1995 R.N., deputat din Circumscripţia Electorală Paşcani, în calitate de primar ar fi falsificat o cerere de punere în posesie formulată de o persoană al cărei nume este E.M.P., prin modificarea cifrei care viza strada în raport de care persoana dobândea calitatea de posesor al unui teren situat în intravilanul municipiului Paşcani, faptă prev. şi ped. de art. 289 C. pen., procurorul a constatat că în cauză a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale, întrucât infracţiunea la data săvârşirii avea limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni şi 5 ani, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul general de prescripţie se împlineşte după 5 ani. In raport de acest aspect, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.N.

Totodată, reţinând posibilitatea ca alţi membri ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar din municipiul Paşcani, respectiv judeţul Iaşi, să fi comis acte culpabile în raport de care să existe aspecte pentru care instrucţia penală să fie continuată, procurorul a dispus disjungerea şi declinarea cauzei faţă de A.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 249 C. pen., urmând ca actele de urmărire penală să fie continuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani.

Împotriva acestei ordonanţe - petentul C.B. a formulat plângere; susţinând că a depus o serie de înscrisuri care probează abuzurile pe care le-a sesizat.

Prin Rezoluţia din data de 20 decembrie 2013 dispusă în dosarul nr. 3135/11-212013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.B. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 617/P/2013 al aceluiaşi Parchet.

Pentru a se pronunţa astfel, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în anul 1991, M.A., soacra numitului C.B. (mandatar al acesteia), în calitate de moştenitor legal al defuncţilor T.I. şi C., a solicit reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 1,75 ha de teren situat în raza teritorială a municipiului Paşcani.

În temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, susnumitei şi fraţilor acesteia V.J. şi T.M. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,40 ha, prin aplicarea procentului de diminuare de 20% din terenul deţinut în proprietate de T.C. anterior anului 1962.

Ulterior, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, M.A. a solicitat, prin cererea înregistrată la 30 august 2005, sub nr. 78 la Comisia municipală de aplicare a legii fondului funciar Paşcani, reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa de 0,35 ha de teren.

Comisia municipală a propus validarea cererii, ce a fost, însă, respinsă prin Hotărârea nr. 1441 din 25 martie 2008 a Comisiei judeţene Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, apreciindu-se că numitei M.A. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren înscrisă în registrul agricol aferent anilor 1959-1963, aspect ce i-a fost comunicat reprezentantului acesteia.

Procesul verbal de punere în posesie nr. 18440, pentru suprafaţa de 1,40 ha, a fost întocmit la 11 noiembrie 2011, iar la 20 decembrie 2011 documentaţia a fost înaintată Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi în vederea emiterii titlului de proprietate.

S-a mei reţinut că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi a restituit documentaţia pentru înscrierea la rubrica „Observaţii" din cuprinsul procesului verbal de punere în posesie a faptului că parcela A213/6 din tarlaua T26 reprezintă teren situat în administraţia comunei S.P., fiind preluat prin protocol.

După refacerea procesului verbal de punere în posesie, la 19 aprilie 2012, i s-a comunicat numitului C.B. să se prezinte pentru semnarea actului susmenţionat, urmând ca, ulterior, să se procedeze la înaintarea documentaţiei la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi în vederea întocmirii titlului de proprietate (adresa nr. 7597/7785 din 30 mai 2012 a Primăriei Municipiului Paşcani).

Faţă de cele reţinute, procuror şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că soluţia de neurmărire penală dispusă prin ordonanţa nr. 617/P/2013 din 18 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică, în mod corect fiind reţinută de către procuror incidenţa prevederilor art. 10 lit. b) şi g) C. proc. pen.

Astfel, s-a avut în vedere că actele dosarului nu au evidenţiat indicii privind exercitarea abuzivă de către C.G. şi R.N. a atribuţiilor de serviciu în contextul menţionat, întârzierile intervenite în emiterea titlului de proprietate al numitei M.A. putând constitui contravenţia reglementată de art. 110¹ din Legea nr. 18/1991, în condiţiile stabilirii culpei membrilor comisiei municipale sau judeţene de aplicare a legii fondului funciar.

De asemenea, s-a mai reţinut că şi în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la falsificarea unui înscris în cursul anului 1995, soluţia procurorului este corectă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., încă de la sesizarea organelor de urmărire penală fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul acestei infracţiuni.

Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.B. împotriva ordonanţei nr. 617/P/2013 din 18 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 278¹ din C. proc. pen. anterior, petentul C.B. a formulat plângere în instanţă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 ianuarie 2014, sub nr. 234/1/2014.

În motivarea scrisă a plângerii sale (filele 2-5 din dosarul Înaltei Curţi), petentul a criticat soluţiile pronunţate ca fiind nelegale şi netemeinice, solicitând admiterea plângerii, arătând că, deşi soacra sa M.A. avea adeverinţă, toţi cei enumeraţi în plângerea sa nu au emis procese-verbale de punere în posesie şi au aprobat în curtea acesteia titlu de proprietate pe numele E.M.P. în anul 1995 în mod abuziv şi nelegal. A mai arătat petentul că nici până în prezent nu a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie şi nu s-au identificat în teren loturile şi tarlalele aferente, pentru 1,40 ha teren intravilan şi extravilan.

Examinând plângerea formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Prioritar, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 care prevăd că „plângerile împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanţele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeaşi lege. ”

În acest sens, se constată că plângerea petentului împotriva ordonanţei din 18 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost formulată la data de 16 ianuarie 2014 şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 17 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare, la 01 februarie 2014, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, fiind aşadar incidente prevederile legale anterior menţionate, plângerea urmând a fi soluţionată conform regulilor prevăzute de legea penală veche.

Înalta Curte constată că situaţia de fapt criticată de petent constă în faptul că numiţii C.G. şi R.N., în calitate de preşedinţi ai Comisiei municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Paşcani, dar şi alţi membri ai Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Paşcani şi ai Comisiei Judeţene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Iaşi, au tergiversat, în mod nejustificat, întocmirea documentelor şi emiterea actelor necesare în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea numitei M.A., pentru suprafaţa de 1,75 ha de teren situat în intravilanul şi extravilanul municipiului Paşcani.

De asemenea, petentul a mai criticat faptul că în anul 1995 R.N., deputat din Circumscripţia Electorală Paşcani, în calitate de primar, ar fi falsificat o cerere de punere în posesie formulată de o persoană al cărei nume este E.M.P., precum şi că alţi membri ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar din municipiul Paşcani, respectiv judeţul Iaşi, ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. anterior.

Prin ordonanţa din data de 18 noiembrie 2013 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 617/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.G. şi R.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât fapta săvârşită de aceştia nu este prevăzută de legea penală, neînceperea urmăririi penale faţă de R.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. anterior, fiind împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, precum şi disjungerea şi declinarea competenţei faţă de A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. anterior.

Aşadar, nemulţumit de această soluţie petentul C.B. a formulat plângere ce a format obiectul rezoluţiei procurorului şef de secţie prin care soluţiile dispuse au fost menţinute, iar ulterior petentul a formulat plângere pe rolul instanţei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 278¹ C. proc. pen. anterior, potrivit cărora după respingerea plângerii formulate în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Instanţa de judecată realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele, respectiv al soluţiei date. Date fiind limitele în care operează controlul instanţei, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele faţă de care s-au întocmit aceste acte.

Conform dispoziţiilor legale, în baza art. 278¹ C. proc. pen. anterior, pot fi atacate cu plângere soluţiile Ministerului Public, respectiv rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţa sau, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Actele atacate de petentul C.B. sunt ordonanţa din 18 noiembrie 2013 prin care s-a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale, respectiv rezoluţia procurorului şef de respingere a plângerii împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

Deşi petentul a solicitat şi desfiinţarea rezoluţiei nr. 3135/II-2/2013 din data de 29 decembrie 2013, având în vedere natura actului procedural, care are la bază controlul ierarhic al activităţii procurorului, cât şi faptul că obiectul cenzurii instanţei conform art. 278¹ C. proc. pen. anterior este, în speţă, ordonanţa procurorului, Înalta Curte va cenzura ordonanţa din data de 18 noiembrie 2013 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 617/P/2013.

Faptele pentru care s-au făcut cercetări sunt prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. anterior - abuz în serviciu contra intereselor - persoanelor în ceea ce priveşte pe numiţii C.G. şi R.N.; de art. 289 C. pen. - fals intelectual în ceea priveşte pe numitul R.N.; 249 C. pen. - neglijenţă în serviciu în ceea ce priveşte A.N. (alţi membri ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar din municipiul Paşcani, respectiv din judeţul Iaşi), intimaţii în cauză - C.G. şi R.N. - având calitatea de deputaţi în Parlamentul României.

Procedura penală impune judecătorului să soluţioneze plângerea, prin verificarea, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate de petent.

În cursul judecăţii plângerii, petentul C.B. nu a solicitat sau invocat alte mijloace de probă care să conţină date utile sub aspectul faptelor sesizate, nemulţumirea acestuia faţă de soluţia dispusă de procuror nu este probă pertinentă şi utilă şi nu are aptitudinea de a declanşa un proces penal împotriva intimaţilor vizaţi.

Având în vedere argumentele invocate de petent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, din situaţia de fapt expusă nu se conturează elemente concrete ale vreunei infracţiuni anume, din care să rezulte in concreto indiciile săvârşirii vreunei infracţiuni, cu atât mai puţin ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor - persoanelor prev. de art. 246 C. pen. anterior în ceea ce priveşte pe numiţii C.G. şi R.N. sau a celei de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior in ceea priveşte pe numitul R.N.

Aşadar, împrejurarea că petentul este nemulţumit de modul şi durata în care au fost soluţionate cererile sale, precum şi simplele afirmaţiile făcute la adresa membrilor comisiilor în cauză, nu poate determina începerea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor susţinute de petent.

Înalta Curte constată că în considerentele soluţiei dispuse în Dosarul nr. 617/P/2013 au fost analizate, în mod detaliat, toate aspectele invocate de petentul C.B. cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se, în esenţă, că faptele săvârşite de aceştia nu sunt prevăzute de legea penală, în mod corect fiind apreciate incidente prevederile art. 10 lit. b) şi g) C. proc. pen. anterior, întrucât actele dosarului nu au evidenţiat indicii privind exercitarea abuzivă de către C.G. şi R.N. a atribuţiilor de serviciu în contextul descris în cauză.

De altfel, se are în vedere că din chiar cuprinsul plângerii sale, petentul critică faptul că intimaţii se fac vinovaţi de tergiversarea, în mod nejustificat, la întocmirea şi emiterea documentelor necesare eliberării titlului de proprietate, aceste împrejurări fiind analizate de către procuror care a concluzionat că în situaţia în care s-ar reţine vreo culpă a intimaţilor în cauză, ar constitui eventual o contravenţie reglementată de art. 110¹ din Legea nr. 18/1991, şi nicidecum o faptă cu caracter penal în sensul dispoziţiilor legale penale menţionate de petent.

Totodată, se mai reţine că în mod corect procurorul a constatat că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la fapta prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. anterior în condiţiile în care petentul a solicitat cercetarea faptei menţionând că a fost săvârşită de intimatul R.N. în anul 1995, constatându-se că a fost depăşit termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior.

Întrucât în conţinutul plângerilor sale, petentul C.B. nu a învederat date, fapte şi împrejurări care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, Înalta Curte constată că nu au fost evidenţiate indicii în sensul exercitării abuzive a atribuţiilor de serviciu, astfel că învinuirile aduse intimaţilor nu sunt întemeiate, simplele afirmaţii şi aprecieri subiective ale petentului, nesusţinute de probe, neafectând temeinicia soluţiilor pronunţate.

În consecinţă, ordonanţa contestată de petentul C.B. în prezenta cauză este legală şi temeinică, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în privinţa intimaţilor întemeindu-se, în mod corect, pe lipsa oricăror probe privind săvârşirea de către aceştia a vreunei fapte cu caracter penal, în accepţiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentului.

Nefiind reţinută aşadar nicio încălcare a dispoziţiilor legale şi, în urma verificării întregului material probator aflat la dosarul cauzei, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetaţi intimaţii nu sunt prevăzute de legea penală, se constată că ordonanţa atacată este temeinică şi legală, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in temeiul dispoziţiilor art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondată plângerea petentului C.B. împotriva ordonanţei din 18 noiembrie 2013 dispusă în Dosarul nr. 617/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, rezoluţie care va fi menţinută.

Totodată, va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.B. împotriva ordonanţei din 18 noiembrie 2013 dispusă în Dosarul nr. 617/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 3111/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 102/2014. Penal. Infracţiuni privind legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 521/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond