ICCJ. Decizia nr. 102/2015. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Contestaţie în anulare - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 102/A/2015
Dosar nr. 1453/54/2014
Şedinţa publică din 25 martie 2015
Asupra apelului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1513 din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins cererea de suspendare a executării Sentinţei penale nr. 273 din 30 septembrie 2013 a Tribunalului Gorj definitivă prin Decizia penală nr. 1027 din 18 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova.
S-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 1027 din 18 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 1633/95/2013, ca nefondată.
A fost obligat contestatorul la 100 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 273 din 30 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în Dosarul nr. 1633/95/2013, a fost respinsă cererea formulată de către inculpatul L.A. prin apărătorii aleşi de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. cu referire la art. 741 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul L.A. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi s-a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.
În baza art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale, ce se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului L.A. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură' a putea fi controlate mijloacele condamnatului de existenţă, să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi şi de martorii cauzei şi să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.
În baza art. art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că în cazul nerespectării obligaţiilor sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare se va revoca suspendarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei aplicate s-a dedus reţinerea pentru 24 de ore de la 11 ianuarie 2013.
În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 1451 C. proc. pen., s-a luat faţă de inculpatul L.A. măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
A fost desemnată Poliţia municipiului Târgu Jiu ca organ de supraveghere a inculpatului.
S-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de aceasta măsura arestării preventive.
Au fost anulate înscrisurile falsificate: nota de inspecţie nr. 123 din 3 iunie 2011 a Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, Certificatul sanitar veterinar nr. 879 din 3 iulie 2011 şi Certificatul sanitar veterinar nr. 880 din 7 septembrie 2011.
A fost admisă acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă SC L.S. SRL reprezentată prin lichidator judiciar S. SPRL şi a fost obligat inculpatul L.A. la plata către partea civilă a sumei de 1.486.000 RON.
S-a constatat recuperat integral, prin plată, prejudiciul în sumă de 52.514 RON produs părţii civile Statul român prin fapta de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul L.A.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului prezentei.
A fost obligat inculpatul la 2.225 RON cheltuieli judiciare statului.
Prin aceeaşi hotărâre, au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii, pentru fapte similare, inculpaţii L.M., F.D. şi G.A.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că în calitate de administrator al SC L.S. SRL Târgu Jiu în perioada 9 iulie 2009 - 12 aprilie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a evidenţiat în contabilitate toate veniturile realizate din vânzarea produselor din came şi preparate din carne, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului consolidat al statului cu suma de 52.514 RON (TVA şi impozit pe profit) şi a însuşit şi folosit în interes personal suma de 1.486.000 RON pe care a împrumutat-o, conform Contractului autentificat sub nr. 1768 din 31 martie 2010, în numele SC L.S. SRL Târgu Jiu, de la numiţii N.C.P. şi martora N.R.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, părţile civile Statul Român reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova prin A.J.F.P. Gorj şi de inculpaţii L.M., G.A., F.D. şi L.A.
Prin Decizia penală nr. 1027 din 18 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, părţile civile Statul Român reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova prin A.J.F.P. Gorj şi inculpaţii L.M., G.A., F.D. şi L.A., a desfiinţat sentinţa penală atacată în parte, sub aspectul laturii penale şi civile, şi a modificat-o în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.A., astfel:
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 741 C. pen. de la 1969 reţinute pentru inculpatul L.A. şi s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.A. din infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 295 C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 75 alin. (2) C.pen şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A., la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare (fapta săvârşită în perioada 2008 - 2009).
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale pe o durată de 1 an.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (fapta săvârşită în perioada 7 septembrie 2009 - 12 aprilie 2010).
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale pe o durată de 1 an.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale.
În baza art. 38 alin. (1) - 39 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A. pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din durata celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale pe o durată de 1 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi de administrare a societăţilor comerciale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.
A fost obligat inculpatul L.A. la plata sumei de 52.514 RON şi a accesoriilor aferente, calculate conform art. 119 şi 1201 C. proc. fisc.
S-a constatat achitată, din prejudiciul cauzat de inculpatul L.A., suma de 52.514 RON.
În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de apel a constatat că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 74 C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul L.A., întrucât, potrivit practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, achitarea prejudiciului până la condamnarea inculpatului în primă instanţă trebuie să cuprindă nu numai debitul principal, ci şi accesoriile aferente, iar DGFP Craiova prin AJFP Gorj s-a constituit parte civilă cu o sumă care include şi accesoriile fiscale.
Soluţionând contestaţia în anulare formulată de către contestatorul L.A. împotriva deciziei instanţei de apel, anterior menţionată, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri penale definitive şi numai dacă există unul dintre cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen., printre cazurile în care se poate formula contestaţie împotriva unei hotărâri penale definitive regăsindu-se şi situaţia în care inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal - art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Prevăzând acest caz de contestaţie în anulare, legiuitorul a dorit să acorde posibilitatea celui condamnat să atace o decizie nelegală şi să obţină aplicarea corectă a legii penale.
Există, însă, acest caz de contestaţie în anulare atunci când s-a formulat de către o parte un motiv de apel privind aplicarea cauzei de încetare a procesului penal, rezultată din probele administrate sau s-a cerut în cadrul dezbaterilor judiciare să se dea eficienţă unei asemenea cauze, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel sau asupra cererii formulate (în acest sens, Grigore Teodora, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu 2007, pag. 847).
În cazul în care instanţa de apel s-a pronunţat asupra motivului de apel, în sensul că acesta este neîntemeiat sau că o astfel de cauză nu există, contestaţia în anulare nu poate fi admisă (în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală Decizia nr. 999/1998).
Analizând actele de la dosarul cauzei, prin prisma dispoziţiilor legale menţionate şi în concordanţă cu literatura şi practica judiciară în materie, Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 273 din 30 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1663/95/2013, în baza art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen., cu referire la art. 741 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul L.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În considerentele hotărârii pronunţate s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile legale privind încetarea procesului penal, întrucât inculpatul a achitat prejudiciul în sumă de 52.514 RON cauzat bugetului consolidat al statului prin infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită.
Soluţionând apelurile declarate în cauză, instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 1027 din 18 iulie 2014, a modificat hotărârea primei instanţe în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.A., în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 741 C. pen. şi în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului L.A. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit prima instanţă a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 741 C. pen., întrucât potrivit practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, achitarea prejudiciului până la pronunţarea hotărârii de condamnare trebuie să cuprindă nu numai debitul principal, ci şi accesoriile aferente, accesorii pe care inculpatul nu le-a achitat.
Curtea de Apel Craiova a constatat astfel, că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au analizat cazul de încetare a procesului penal solicitat de inculpatul L.A., pronunţând soluţii diferite. În aceste condiţii, pe calea contestaţiei în anulare nu mai poate fi modificată hotărârea instanţei de apel, întrucât aceasta s-a pronunţat asupra cazului de încetare invocat.
Împotriva deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare, a declarat apel contestatorul L.A., solicitând, în baza art. 432 şi art. 421 pct. 2 C. proc. pen., admiterea apelului şi a contestaţiei în anulare, desfiinţarea Hotărârii nr. 1027 din 18 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 1633/95/2013, şi rejudecarea apelului.
Examinând cauza, Înalta Curte apreciază apelul declarat de contestator ca fiind inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Având în vedere dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen. - sentinţele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, precum şi cele ale art. 432 alin. (4) C. proc. pen. - sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, rezultă că se poate exercita calea de atac a apelului numai împotriva unei sentinţe.
În prezenta cauză, se reţine că împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, respectiv Sentinţa penală nr. 273 din 30 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în Dosarul nr. 1633/95/2013, inculpatul L.A. a exercitat calea de atac prevăzută de lege, respectiv apel, soluţionată prin Decizia penală nr. 1027 din 18 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova. Împotriva deciziei pronunţate în apel, inculpatul a declarat contestaţie în anulare, în temeiul art. 426 C. proc. pen., cale extraordinară de atac soluţionată prin Decizia penală nr. 1513 din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizie care, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, este o hotărâre penală- definitivă. împotriva deciziei pronunţate în contestaţia în anulare, contestatorul L.A. a declarat apel.
Ca atare, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, contestatorul L.A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 1513 din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 1513 din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 107/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
