ICCJ. Decizia nr. 100/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 100/A/2015
Dosar nr. 460/2/2014
Şedinţa publică din 24 martie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 365/F din 20 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata M.G.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior privind dreptul de a ocupa profesia de avocat de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii pe o perioadă de 2 ani care se va executa după rămânerea definitivă a prezentei.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, privind aplicarea pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei pentru un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen. anterior.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. inculpata se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior privind revocarea suspendării.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută din data de 18 octombrie 2013 până la data de 19 octombrie 2013 şi că prin încheierea din data de 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 14 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a luat faţă de această măsură preventivă a controlului judiciar până la soluţionarea definitivă a cauzei.
S-a constatat că suma de 1.500 de euro folosită la momentul flagrantului, provenită din fondurile special destinate ale D.N.A. a fost restituită D.N.A.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 6.000 de RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpată în cuantum de 75 de RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că prin Rechizitoriul din data de 23 ianuarie 2014, emis în Dosarul de urmărire penală nr. 334/P/2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Bucureşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M.G.L. (avocat în cadrul Baroului Bucureşti) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) Vechiul C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare reţinându-se în esenţă că inculpata, în perioada mai - 15 octombrie 2013, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, apărător ales al lui L.Ş., persoană cercetată pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a pretins în mod direct de la acesta (L.Ş.) suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar în data de 17 octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.
S-a mai dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale în cauză, faţă de L.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de I.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de M.C.O. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la de art. 257 alin. (1) C. pen., fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că la data de 10 octombrie 2013, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, a fost sesizată de către Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti, privind denunţul formulat de către L.Ş. cu privire la săvârşirea unei fapte de corupţie de către M.G.L., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, L.Ş. fiind audiat la aceeaşi dată în legătură cu denunţul sus-menţionat.
Conform denunţului respectiv, s-a reţinut că în data de 12 aprilie 2013, L.Ş. a fost depistat de către lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Generale a Municipiului Bucureşti, Brigada Rutieră pe Bulevardul Timişoara din municipiul Bucureşti în timp ce conducea autoturismul marca MG R. cu nr. de înmatriculare B....., având autorizaţia de circulaţie provizorie expirată, motiv pentru care i-a fost întocmit Dosar penal înregistrat sub nr. 4874/P/2013 la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Ulterior datei de 12 aprilie 2013, data depistării în trafic, denunţătorul L.Ş., prin intermediul martorului S.I., a stabilit o întâlnire inculpata M.G.L., avocat în cadrul Baroului Bucureşti. Cu ocazia acelei întâlniri denunţătorul i-a expus inculpatei situaţia sa juridică, cei doi convenind să ia legătura la o dată ulterioară, după ce denunţătorul va primi citaţia de la organele de poliţie. În cadrul acestei întâlniri inculpata a precizat că îl va reprezenta pe denunţător în faţa organelor de anchetă în calitate de avocat, însă nu s-au făcut referiri cu privire la onorariul acesteia şi nici cu privire la modalitatea în care inculpata urma să îşi realizeze „serviciile".
La data de 30 aprilie 2013, L.Ş. a primit la domiciliul său o citaţie emisă de către D.G.P.M.B. Brigada Rutieră în Dosarul penal nr. 1490907 din 25 aprilie 2013 pentru a se prezenta în data de 15 mai 2013, în vederea audierii sale în calitate de făptuitor. Citaţia astfel primită avea menţiunea referitoare la numele şi prenumele organului de cercetare penală, respectiv al subcomisarului de poliţie M.C.
În consecinţă, având în vedere discuţia anterioară cu inculpata, la începutul lunii mai 2013, denunţătorul L.Ş. a luat legătura telefonic cu aceasta, ocazie cu care i-a relatat acesteia despre citaţia primită, iar cei doi au convenit să se întâlnească la locul de muncă al denunţătorului, ocazie cu care L.Ş. a remis inculpatei citaţia primită de la organul de urmărire penală în dosarul în care era cercetat. La un interval scurt de timp, de câteva zile, inculpata l-a contacta telefonic pe denunţător şi au stabilit din nou o întâlnire la locul de muncă al acestuia. Cu ocazia acestei întâlniri, fără a fi prezente alte persoane la discuţia dintre cei doi, inculpata M.G.L. i-a spus denunţătorului că „prin intermediul unei colege, îl cunoaşte pe poliţistul menţionat pe citaţie" şi poate să rezolve problema în mod favorabil", respectiv să obţină o soluţie de neîncepere a urmăririi penale" solicitând pentru acest „serviciu" suma de 1.500 de euro („pentru rezolvarea dosarului în mod favorabil denunţătorului"), bani despre care inculpata a precizat că îi va da atât poliţistului M.C., respectiv suma de 500 de euro, cât şi procurorului de caz, respectiv suma de 1.000 de euro, în schimbul acestei sume de bani dosarul în care denunţătorul era cercetat urmând să fie soluţionat cu neînceperea urmăririi penale. Tot în cadrul acestei discuţii, denunţătorul a făcut referiri la cuantumul onorariului cuvenit inculpatei în calitate de avocat, aceasta din urmă neprecizându-i niciun cuantum al vreunei sume, specificându-i lui L.Ş. că „noi doi ne înţelegem". Cu privire la suma de 1.500 de euro solicitată de către inculpată, denunţătorul i-a precizat acesteia că la acel moment nu dispune de respectiva sumă de bani, dar va încerca să facă rost în perioada următoare.
La data de 15 mai 2013, L.Ş., însoţit de avocatul său, inculpata M.G.L., s-a prezentat la sediul Brigăzii Rutiere unde a fost audiat de către ofiţerul de poliţie M.C.O.
La finalul audierii, denunţătorul l-a întrebat pe martorul M.C.O. cu privire la cursul anchetei ce îl viza, context în care martorul i-a precizat că va propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale cu aplicarea unei sancţiuni administrative, ceea ce a întărit convingerea denunţătorului L.Ş. potrivit căreia inculpata are o influenţă reală asupra ofiţerului de caz.
După momentul audierii denunţătorului în dosarul în care era cercetat, la sfârşitul lunii mai 2013, inculpata M.G.L. i-a solicitat denunţătorului L.Ş. suma de 1.500 de euro prin intermediul lui C.M. Astfel, martorul C.M. (şoferul acesteia) a fost solicitat de către inculpată să se deplaseze la restaurantul unde lucra denunţătorul şi să ia de la acesta o sumă de bani, fără a preciza nici cuantumul acesteia şi nici ce reprezintă, martorul deplasându-se astfel la respectiva locaţie şi transmiţând cele solicitate, context în care denunţătorul a luat legătura telefonic cu inculpata, ocazie cu care aceasta, i-a solicitat o parte din suma de 1.500 de euro, însă întrucât denunţătorul nu dispunea de bani la momentul respectiv, nu a remis martorului nici o sumă.
La începutul lunii iulie 2013, L.Ş. a plecat să muncească în Germania, iar în cursul lunii august 2013, inculpata M.G.L. a luat legătura cu martorul S.I. căruia i-a transmis faptul că „a rezolvat problema lui L.Ş.", însă acesta „nu i-a dat suma de bani stabilită". Totodată martorul S.I. i-a dat inculpatei numărul de telefon utilizat în Germania de către denunţător şi a luat legătura cu acesta transmiţându-i nemulţumirea manifestată de către inculpată. Denunţătorul a luat legătura telefonic cu inculpata, ocazie cu care i-a explicat că munceşte în Germania şi că încearcă să facă rost de bani.
În data de 3 octombrie 2013, inculpata, de pe numărul utilizat de aceasta, respectiv 0761.XXXX, i-a transmis denunţătorului, pe numărul utilizat de acesta în Germania, un mesaj de tip sms cu textul „Avocata ta sunt, te rog să mă suni". Denunţătorul a contactat-o pe inculpată de pe numărul de telefon 0747.XXXX, utilizat de către acesta în perioada 3 - 18 octombrie 2013, ocazie cu care inculpata şi-a manifestat nemulţumirea cu privire la faptul că nu i-a fost remisă suma de 1.500 de euro, precizându-i totodată lui L.Ş. „că nu este normal să plătească ea pentru clientul său", stabilind să revină în ţară şi să îi dea banii solicitaţi.
În data de 15 octombrie 2013, ca urmare a solicitărilor anterioare ale inculpatei, denunţătorul L.Ş. a contactat-o pe inculpata M.G. comunicându-i faptul că a revenit în ţară, stabilind o întâlnire în cursul acelei zile. Astfel, în jurul orelor 14:00 a avut loc o întâlnire între denunţătorul L.Ş. şi inculpata la cafeneaua unui restaurant situat în zona Gării de Nord - Bucureşti, ocazie cu care cei doi au discutat despre soluţionarea Dosarului penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în contextul necesităţii achitării de către denunţătorul L.Ş. a sumei de 1.500 de euro, pretinse anterior de către inculpata avocată M.G.L., pentru a interveni pe lângă ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal sus-indicat, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a denunţătorului sus-menţionat.
În cadrul acestei întâlniri, inculpata M.G.L. a pretins în mod direct de la denunţătorul L.Ş. suma de 1.500 de euro, bani despre care inculpata a susţinut că deja i-a „plătit" ofiţerului de poliţie competent pentru ca acesta să înainteze dosarul penal la parchet cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Discuţia a fost înregistrată audio-video în baza autorizaţiei emise de instanţa competentă, fiind redată procedural în proces-verbal aflat la dosar, sens în care evidenţiem următoarele pasaje cu relevanţă probatorie în cauză:
L.Ş.: Da am nevoie .. am nevoie de cartea aia! .. [râde] .. (denunţătorul se referă la soluţia de netrimitere în judecată)
M.G.L.: Aşa! Şi stai câteva zile, da?
L.Ş.: Tre' să stau, da!
M.G.L.: Pentru că noi trebuie .. dă-mi .. nu mai am un xerox de la buletinul tău .. [se adresează lui C.M. cu replică ce nu priveşte cauza] L.Ş.: .. [tuşeşte] ..
M.G.L.: O să mă duc la Parchet să fac cerere ca să ne comunice că dacă nu ţi-o comunică peste doi ani, consideră că n-ai nevoie de comunicare ..
L.Ş.: Da 1 a ieşit?
M.G.L.: Ăhă, din august!
L.Ş.: Da?
M.G.L.: M-a sunat poliţistul de când a dus dosarul la Parchet "Du-te!" "Păi, clientul meu e dispărut!" i-am spus!
L.Ş.: îhî!
M.G.L.: Ştii? Şi trebuie să mă duc pentru că ei au depus dosarul, cum este? Ei fac propunerea tot, au făcut-o cum trebuie, şi dosarul a rămas pe masa unui procuror! (se referă la faptul că propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost deja înaintată parchetului competent. Procurorul le ia la rând! Când i-o veni rândul da dacă faci cerere de urgentare şi îi explici "Domnule, eu am primit un 18 indice 1 motiv pentru care îmi trebuie permisul că lucrez şofer în Germania!" el îţi scrie comunicarea! Dacă nu, ţi-o comunică el când şi-o aminti vreodată în viaţă!
L.Ş.: Când îşi aduce el aminte!
M.G.L.: Da! Asta trebuie făcută!
L.Ş.: Bun! Şi acum ce urmează să facem?
M.G.L.: Să-mi dai tu un xerox de la buletin că mă duc eu!
L.Ş.: Bun. Să-mi spun acuma şi amendă? îmi dă şi amendă?
M.G.L.: Au restaurant acolo. Da, îţi dă amendă.
L.Ş.: îmi dă amendă? Nu ştiţi cât e, nu?
M.G.L.: Cred că două milioane.
L.Ş.: Două? Şi onorariu dumneavoastră?
M.G.L.: Lasă-l dracu de onorariu, că m-am încurcat cu banii ăia!
L.Ş.: De ce?
M.G.L.: Păi .. şi nici nu erau banii mei. Erau banii unui client. Păi îmi trebuia să plătesc banii la poliţist. Şi nu i-am mai plătit eu. Şi i-am dat banii omului înapoi, că nu i-am putut să-i fac .. einteligibil.. Dar nici el n-a mai putut s-o facă. Că trecuse termenul. Şi eu n-aveam banii. Aia a fost problema. Până am făcut eu rost de bani să-i dau Iui ăla, a trecut termenul. Ai înţeles? ..[întorcându-se către C.M.:.. Ştii. (inculpata afirmă faptul că ar fi achitat deja banii pretinşi ofiţerului de poliţie competent utilizând în acest sens banii unui alt client ce era cercetat pentru o altă infracţiune)
L.Ş.: A, deci dumneavoastră i-aţi plătit deja?
M.G.L.: Ai Iu' ăla? Da. Atunci. Că, ce crezi că-ţi dădea drumul la dosar? (inculpata afirmă că urmare a sumei de bani sus-indicate date ofiţerului de poliţie competent, acesta a înaintat dosarul denunţătorului la parchet cu propunere de netrimitere în judecata)
L.Ş.: Nu, ă?
M.G.L.: Aia a fost problema. Eu de-aia m-am supărat, că m-am încurcat în .. în treaba asta, ştii?
L.Ş.: Deci cât tre' să .. pregătesc eu?
M.G.L.: O mie cinci sute.
L.Ş.: Atât?
M.G.L.: Da. Şi mie ce vrei tu. (inculpata se referă la în mod distinct la suma de bani pretinsă ce ar fi dat-o deja în numele denunţătorului ofiţerului de poliţie, distinct de onorariul său pentru asistarea acestuia în cauza)
L.Ş.: Şi fără dumneavoastră? Cum ce vreau? Nu există!
M.G.L.: Ce vrei tu.
L.Ş.: Spuneţi-mi!
M.G.L.: Păi, dacă ai bani, dă-mi .. cât mi-ai da?
L.Ş.: N-am bani sunt vai de capul meu! Ce să zic?
M.G.L.: Dă-mi şi mie acolo ceva. Ce consideri tu. Da' ţi-am zis, m-am .. aicea am ..
L.Ş.: Păi, nu suntem la piaţă.
M.G.L.: Ştiu, da' vreau să fii şi tu bine.
L.Ş.: Nu vreau să vă supăraţi. Şi aşa v-aţi supărat.
M.G.L.: M-am supărat .. ţi-am zis de ce. I-am şi spus Iui S., azi, că am apucat .. extrem de mult că .. am apucat de i-am dat banii ăluia, pentru tine, considerând că-i iau şi-i dau. Şi vrei să-ţi spun .. a .. M-am întâlnit cu S., atunci, nu mai puteam să ţin ..[neinteligibil].. Şi a trebuit să.. (inculpata reiterează din nou faptul că ar fi achitat deja banii pretinşi ofiţerului de poliţie competent utilizând în acest sens banii unui alt client ce era cercetat pentru o infracţiune de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice).
L.Ş.: A, v-aţi întâlnit şi cu S.?
M.G.L.: Da' cum? M-am întâlnit. S. a zis: "Bă!"
C.M.: "Mă duc la .." Că se duce la taică-tu.
M.G.L.: "Mă duc la taică-su! Dacă nu rezolvă taică-su, stai liniştit că-ţi dau eu banii."
L.Ş.: Păi, de un să-ţi dea el ..
M.G.L.: Da.
M.G.L.: Şi i-am explicat: „Bă, uite care e problema .. Eu nu veneam .. dacă erau banii mei, era altceva! Dar pe urmă i-am strâns, i-am dat domnului .." i-am spus că n-am găsit doctorii, să-i fac recalcularea ..
L.Ş.: Am înţeles!
M.G.L.: ..[neinteligibil].. Şi-am pierdut dosaru' omului! înţelegi? De-aia m-am .. ciufulit! (inculpata evidenţiază denunţătorului nemulţumirea clientului ai cărui bani nu au fost folosiţi pentru „rezolvarea dosarului" său)
L.Ş.: Da n-am avut .. eu şi .. am .. şi mi-am pus maşina la vânzare .. n-am reuşit s-o vând nici p-aia!
M.G.L.: De-aia m-am dus şi cu dosarul ..[neinteligibil].. să rezolvăm .. le dau şi eu ..[neinteligibil].. recalculare ..[neinteligibil].. n-am mai ..[neinteligibil].. al tău.. şi n-am cum s-o mişc! El n-avea treabă, că e .. adică e băiat bun!'
L.Ş.: Da' n-are?
M.G.L.: N-are! Da! Ţi-am zis, eu de-aia m-am ciufulit, că n-am avut să lucrez mai departe!
L.Ş.: Şi-atuncea, mâine vă duceţi la Parchet, aţi spus?
M.G.L.: Mă duc dimineaţă, că am o prezentare de material .. De-aia ţi-am zis că nu ştiu exact ora când ajung .. Şi eu aş vrea s-ajung la nouă la Parchet .. aici, să ..
L.Ş.: O.K.! Ne putem vedea după-amiază, nu? Să vă dau ..
M.G.L.: Da!
L.Ş.: Că nu am pregătit la mine nimic! Când am zis că vin să vorbesc ..[neinteligibil].. să ştiu exact ce şi cum!
L.Ş.: Păi, şi domnul procuror, dacă a primit, de ce nu a dat drumul la.
M.G.L.: Păi, nu se dă drumul la treaba asta! Aşa se dă drumul! Aştia-s condiţiile! Şi eu nu i-am dat pe-ăia .. Cum a rezolvat ..[neinteligibil]..
L.Ş.: A dat la poliţist!
M.G.L.: El a zis că rezolvă tot şi are .. adică, el şi-a rezolvat!
L.Ş.: Am înţeles!
M.G.L.: înţelegi?
M.G.L.: Şi atunci, când l-am căutat eu pe S., era înainte de .. Ţi-am zis, pe doi august l-am căutat şi deja se dăduse drumu' la dosar!
L.Ş.: Îhm!
M.G.L.: Plecase din Poliţie la Parchet, că m-au anunţat ei: „Poţi să te duci acuma să.. faci cererea!"
L.Ş.: Da! Am înţeles!
M.G.L.: Ştii? Cum au rezolvat ei [neinteligibil]..cui au dat, nu e treaba mea!
L.Ş.: Cum?
M.G.L.: Cum şi-au împărţit ei, pe mine nu mă interesează! (inculpata acreditează ideea că suma de bani pretinsă ce a achitat-o deja ofiţerului de poliţie competent, în numele denunţătorului, e posibil să fi fost împărţită cu procurorul de caz.)
L.Ş.: A! Normal, dai'
L.Ş.: E bine trei sute pentru dumneavoastră
M.G.L.: E bine! Mersi! (se discuta distinct de suma de bani pretinsă, de cuantumul onorariului ce urmează a fi primită de inculpata), în finalul discuţiei sus-redate cei doi au stabilit să se întâlnească a doua zi, (16 octombrie 2013), când inculpata M.G.L. se va deplasa la sediul unităţii de parchet competente (în speţă Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti) pentru a formula o cerere de urgentare a soluţionării dosarului denunţătorului L.Ş., ocazie cu care inculpata urma să primească şi suma de 1.500 de euro pretinsă în condiţiile precizate în denunţ.
Din discuţiile telefonice purtate în data de 16 octombrie 2013 de inculpata M.G.L. cu denunţătorul L.Ş. (discuţii interceptate şi înregistrate legal în cauză şi redate în proces-verbal aflat la dosar) a rezultat că respectivii au amânat întâlnirea sus-indicată pentru a doua zi (17 octombrie 2013) -inculpata menţionându-i deja denunţătorului că urmează să ridice soluţia de netrimitere în judecată corespunzătoare de la unitatea de parchet competentă, context în care desigur urmează să primească suma de 1.500 de euro pretinsă anterior de la denunţător.
La data de 17 octombrie 2013, inculpata M.G.L. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti unde a formulat o solicitarea, în numele lui L.Ş., privind comunicarea soluţiei dispuse în dosarul în care acesta era cercetat. Dosarul se afla în lucru la procuror D.I., care în cursul aceleiaşi zile, respectiv în data de 17 octombrie 2013 a soluţionat Dosarul penal nr. 4874/P/2013 în care era cercetat L.Ş., fiind dispusă soluţia neînceperii urmăririi penale pentru fapta prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 85/2002 şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 RON. Soluţia astfel dispusă a fost înmânată personal inculpatei de către personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
La data de 17 octombrie 2013, au avut loc mai multe discuţii telefonice între inculpata M.G.L. şi denunţătorul L.Ş., inculpata comunicându-i acestuia că i-a ridicat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, ordonanţa procurorului de caz emisă în Dosarul nr. 4874/P/2013, prin care s-a dispus faţă de denunţător neînceperea urmăririi penale şi aplicarea unei amenzi administrative pentru fapta de care era cercetat în dosarul sus-menţionat. Totodată cu ocazia aceloraşi discuţii telefonice, în final inculpata M.G.L. a stabilit cu denunţătorul L.Ş. să se întâlnească în aceeaşi zi, la restaurantul A. situat pe str. P.T. sector 1 Bucureşti, în scopul definitivării formalităţilor necesare recuperării de către denunţător a permisului de conducere (achitarea amenzii administrative deplasarea la sediul organului de poliţie competent), în acest context, având în vedere discuţiile anterioare cu denunţătorul L.Ş., inculpata M.G.L. urmând să primească de la acesta suma de 1.500 de euro pretinsă anterior care face obiectul infracţiunii de trafic de influentă cercetată în cauză.
Faţă de cele sus-expuse, în jurul orelor 15:00 la locaţia stabilită anterior telefonic, a avut loc întâlnirea dintre inculpata M.G.L. (însoţită de şoferul acesteia, martorul C.M.) şi denunţătorul L.Ş., ocazie cu care inculpata a solicitat în mod expres suma de 1.500 de euro (distinct de cuantumul onorariului său în dosar) pentru care, în scopul justificării provenienţei lor, a completat o factură şi chitanţa aferentă cu titlu de „onorariu avocat" în cuantum de 6.600 de RON (echivalentul a 1.500 de euro).
Faptul că suma de bani sus-menţionată reprezintă în realitate obiectul traficului de influenţă denunţat în cauză rezultă însă indubitabil din coroborarea probelor cauzei (declaraţiile denunţătorului L.Ş. fiind confirmate în "acest sens de conţinutul discuţiilor avute de acesta cu inculpata în data de 15 octombrie 2013, discuţii care de altfel au fost înregistrate audio-video în cauză şi redate procedural în dosar).
De altfel, chiar şi cu ocazia discuţiei ambientale avute în data de 17 octombrie 2013, rezultă că în realitate onorariul real destinat avocatei M.G.L. pentru asistenţa acordată în dosarul în care era cercetat denunţătorul, urma a fi plătit ulterior - emiterea de către inculpată a unei facturi şi a unei chitanţe pentru suma de 1.500 de euro reprezentând în realitate o modalitate de a crea aparenţa unei surse legale a sumei respective într-o relaţie contractuală corectă cu denunţătorul L.Ş.
În acest sens, s-a apreciat relevant următorul pasaj din discuţia ambientală avută între inculpata M.G.L. şi denunţătorul L.Ş. în data de 17 octombrie 2013, la locaţia stabilită, discuţie ce a fost înregistrată legal audio-video în cauză şi redată în proces-verbal aflat la dosar:
M.G.L.: Bani aveţi?
L.Ş.: Da.
M.G.L.: Avem! Fac chitanţele?
L.Ş.: Ă. Cu ăia ai dumneavoastră mă mai păsuiţi până plec? (practic este evidenţiat faptul că suma de 1.500 de euro dată inculpatei nu reprezintă în realitate onorariul cuvenit acestuia şi care oricum fusese stabilit de cei doi în discuţia din 15 octombrie 2013 în cuantum de numai 300 de euro)
M.G.L.: Da
L.Ş.: Da?
M.G.L.: Da!
[Conform imaginilor video, L.Ş. scoate dintr-unul din compartimentele portofelului mai multe bancnote din cupiura de 100 (una sută) şi 50 (cincizeci) euro, pe care i le înmânează numitei M.G.L., în momentul în care aceasta efectuează însemnări olografe]
L.Ş.: Număraţi!
M.G.L.: Bagă-i şi tu de aicea că ne ia, dracu cineva, zice că .. am spart vreo bancă.
L.Ş.: Da' ce? Am să vă dau! Ce! Sunteţi avocat, nu?
M.G.L.: A trebuit să ne întâlnim şi noi, nu ca golanii.
În momentele imediat următoare echipa de ancheta a intervenit depistând-o în flagrant pe inculpata M.G.L. având asupra ei suma de 1.500 de euro remisă de denunţător în condiţiile sus-expuse.
Activităţile privind depistarea în flagrant a inculpatei M.G.L. în timpul întâlnirii avute în data de 17 octombrie 2013 cu denunţătorul L.Ş. în restaurantul A. situat în Bucureşti, str. P.T., sector 1. Sunt redate cronologic şi succesiv în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit cu această ocazie - activitatea respectivă fiind de altfel înregistrată audio şi video şi redată şi în fotografii judiciare aflate la dosar.
Astfel cu această ocazie s-a constatat că seriile tuturor bancnotelor ce au compus suma de 1.500 de euro pe care denunţătorul a avut-o asupra sa în data de 17 octombrie 2013 (conform procesului-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în intervalul orar 10:30 - 10:50 ) sunt aceleaşi cu seriile bancnotelor ce compun suma de 1.500 de euro identificată asupra inculpatei M.G.L., începând cu ora 15:00 cu ocazia depistări sale în flagrant în restaurantul A.).
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost probată în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: denunţ formulat de L.Ş. Proces-verbal de audiere L.Ş., declaraţie denunţător L.Ş. seria DM nr. 0025761, Proces-verbal din 16 octombrie 2013 întocmit de ofiţer de poliţie din cadrul Serviciului Tehnic de redare dialog ambiental din 15 octombrie 2013 între L.Ş., M.G.L., C.M. şi alte persoane, proces-verbal din 16 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conţinutului unor convorbiri telefonice purtate între L.Ş. şi M.G.L., Proces-verbal din 16 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conţinutului unor convorbiri telefonice purtate între L.Ş. şi M.G.L., Proces-verbal din 17 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conţinutului unor convorbiri şi comunicări telefonice întocmit de ofiţer de poliţie judiciară din cadrul DNA - Serviciul Tehnic, Proces-verbal din 17 octombrie 2013 de înscriere bancnote (planşă fotografică nr. 798/11-1/2013 privind consemnarea seriilor bancnotelor ce alcătuiesc suma de 1.500 de euro ce va fi remisă de L.Ş. numitei M.G.L., Proces-verbal din 17 octombrie 2013 de constatare a infracţiunii flagrante, adresă emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 în Dosarul nr. 4874/P/2013 de comunicare a soluţiei către L.Ş. Factură emisă de cabinet avocat CIF 21343193 cu delegat L.Ş. şi chitanţa nr. 13 din 17 octombrie 2013 eliberată de acelaşi cabinet de avocatură către L.Ş. (în copii), copie act de identitate L.Ş., planşă fotografică ce conţine aspecte de la constatarea infracţiunii flagrante săvârşită de numita M.G.L. în data de 17 octombrie 2013, Proces-verbal din 17 octombrie 2013 întocmit de ofiţer de poliţie judiciară din cadrul DNA - Serviciul Tehnic privind înregistrarea ambientală audio video a dialogului purtat între L.Ş. - M.G.L. - C.M., Proces-verbal din 17 octombrie 2013 întocmit de ofiţer de poliţie judiciară din cadrul DNA - Serviciul Tehnic privind redarea în formă scrisă a dialogului ambiental purtat la data de 17 octombrie 2013 între L.Ş. - M.G.L. - C.M., Planşă fotografică întocmită de DNA - Serviciul Tehnic reprezentând aspecte din timpul întâlnirii avute de L.Ş. cu M.G.L. şi C.M. la data de 17 octombrie 2013 în restaurantul A., Proces-verbal de percheziţie în sistem informatic din data de 15 noiembrie 2013, Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 334/P/2013 din 2 decembrie 2013, Proces-verbal din 10 decembrie 2013 întocmit de ofiţer de poliţie judiciară din cadrul DNA - STB privind deschiderea şi listarea conţinutului unui document PDF aflat pe suport optic, împreună cu documentele anexate, Dosarul penal nr. 4874/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, declaraţiile martorilor C.M., B.V.D., I.S., B.A.S., I.D.D., I.G., D.O., P.P., E.A., V.A.E., P.R.A. şi M.C.O.
În procedura de Cameră preliminară, prin încheierea din data de 20 martie 2014, s-a dispus începerea judecăţii, respingând cererile şi excepţiile invocate de inculpată, reţinând că din probele administrate că au fost respectate toate dispoziţiile referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, încheierea rămânând definitivă.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a fost audiată, de asemenea au fost administrate, potrivit art. 374 alin. (6) C. proc. pen., probele din cursul urmăririi penale care au fost contestate de inculpată, respectiv au fost audiaţi martorii din rechizitoriu C.M., I.S., E.A., V.A.E., P.R.A., M.C.O., au fost depuse înscrisuri.
S-a reţinut că inculpata este avocat în Baroul Bucureşti şi în perioada mai - 15 octombrie 2013, în calitate de apărător ales al martorului denunţător L.Ş., persoană cercetată pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a pretins în mod direct de la acesta suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă martorul M.C.O., ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat denunţătorul, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17 octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.
Inculpata a negat săvârşirea faptei, declaraţiile sale fiind constante, aceasta invocând în apărarea sa faptul că suma de 1.500 de euro a reprezentat onorariul pentru serviciile de asistare şi reprezentare a denunţătorului L.Ş., sumă pentru care de altfel a emis factură şi chitanţă, reţinând că inculpata nu a negat nici un moment existenţa unei relaţii cu denunţătorul, al cărei apărător a fost în cauza în care acesta a fost cercetat la poliţie pentru infracţiunea la regimul circulaţiei, nici întâlnirile existente între cei doi, de asemenea nici predarea sumei de bani, astfel încât, sub aceste aspecte ale situaţiei de fapt, redate exhaustiv de procuror în rechizitoriu şi expuse anterior, neexistând practic neconcordanţe, apreciindu-se că nu se impune reluarea redării acestora sau analize suplimentare. S-a reţinut că ceea ce a negat constant inculpata a fost exact elementul care determină caracterul penal al faptei sale, respectiv titlul cu care a solicitat şi a primit suma de 1.500 de euro, or, sub acest aspect, apreciind că declaraţiile inculpatei nu pot fi reţinute.
De asemenea, nu s-au reţinut aşadar susţinerile inculpatei sub aspectul esenţial al cauzei faţă de necoroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă administrate, reţinând concordanţa declaraţiilor martorului denunţător L.Ş. cu declaraţiile martorului M.C.O. sub aceleaşi aspecte esenţiale ale cauzei şi cu înregistrările audio video ambientale care au fost efectuate, acestea reprezentând o redare fidelă a conduitei infracţionale a inculpatei, reţinând că inculpata nu a contestat aceste înregistrări, care confirmă sub toate aspectele susţinerile denunţătorului.
Totodată, s-a reţinut că după ce inculpata fost contactată de denunţătorul L.Ş. în sensul solicitării de ajutor pentru soluţionarea dosarului, aceasta l-a asistat la momentul audierii la organele de poliţie, cu acest prilej depunând şi o împuternicire avocaţială, moment la care martorul M.C.O. i-a comunicat denunţătorului şi soluţia pe care urma să o propună procurorului, aceea de neîncepere a urmăririi penale, inculpata luând, la rândul său, cunoştinţă, de soluţia pe care ofiţerul de caz urma să o propună procurorului, aspect care i-a întărit convingerea că poate să insiste asupra denunţătorului cu predarea sumei de bani faţă de "succesul" pe care l-a avut asupra poliţistului, care, urmare a intervenţiei sale, directe şi printr-o prietenă avocat la rândul său, despre care i-a vorbit denunţătorului, a reuşit să obţină netrimiterea în judecată a acestuia.
S-a mai reţinut că în pofida faptului că inculpata a menţionat tot timpul că a fost apărător al denunţătorului şi că suma primită a fost onorariu, nu a încheiat nici un contract de asistenţă juridică, apreciind că împuternicirea avocaţială nu poate face dovada reprezentării/asistării în cauza la care se referă, această împuternicire emiţându-se pe baza contractului de asistenţă juridică, dar în cauza de faţă acest contract nu a existat.
După această întâlnire, inculpata a încercat să obţină suma de bani de la denunţător prin intermediul martorului C.M., care s-a deplasat la locul de muncă al denunţătorului fără a obţine banii, şi ulterior, după plecarea denunţătorului în Germania, aceasta a încercat să îl contacteze pentru remiterea sumei de bani, iar la revenirea denunţătorului în ţară, ceri doi au avut întâlnirea din data de 15 octombrie 2014, în cadrul căreia inculpata i-a vorbit fără echivoc despre necesitatea remiterii banilor, făcând referire la această sumă de 1.500 de euro pe care a trebuit să o plătească pentru obţinerea soluţiei, pe care altfel denunţătorul nu ar fi obţinut-o.
Referirile inculpatei la caracterul sumei de bani au fost, în cadrul acestei întâlniri, explicite şi fără echivoc în sensul că a trebuit să folosească pentru plata poliţistului şi mai departe, la procuror, din banii altui client, or, referirile inculpatei care sunt redate în procesul-verbal de înregistrare fac dovada, dincolo de orice dubiu, că aceasta a solicitat suma de 1.500 de euro pentru a interveni la poliţistul care instrumenta cauza în scopul obţinerii soluţiei de neîncepere şi trimiterea dosarului la procuror cu această soluţie, referirea la onorariul său, la întrebarea explicită a denunţătorului, fiind în sensul că aceasta era o altă chestiune, putând să se înţeleagă sau să lase la latitudinea denunţătorului.
S-a apreciat că din modul în care inculpata face distincţia între suma de 1.500 de euro, pe de o parte, pe care denunţătorul trebuia să o plătească pentru soluţia obţinută şi pe de altă parte, onorariul său, despre care s-a vorbit doar generic, dar distinct, este evident că aceasta a avut tot timpul în vedere natura diferită a sumei de 1.500 de euro ca plată pentru intervenţia asupra poliţistului pentru obţinerea unei soluţii de netrimitere în judecată.
S-a constatat că declaraţiile denunţătorului sub aceste aspecte au fost constante, iar susţinerile nuanţate referitoare la aprecierea asupra soluţiei ce urma a fi dispusă de poliţist sunt nerelevante, faptul că denunţătorul a afirmat în faţa instanţei că soluţia se referea la circumstanţele cauzei şi nu părea influenţată, neavând relevanţă sub aspectul caracterului penal al faptei inculpatei, opinia denunţătorului referitoare la factorul care a determinat soluţia în cauza sa fiind oricum o opinie subiectivă şi fără relevanţă, câtă vreme declaraţiile în sensul căi s-a solicitat de către inculpată o sumă de bani pentru intervenţia asupra ofiţerului de poliţie au fost constante. Convingerea denunţătorului în sensul că inculpata chiar a intervenit sau nu asupra poliţistului excede faptei inculpatei iar declaraţia acestuia în acest sens din cursul judecăţii poate fi şi consecinţa trecerii timpului şi a reducerii memoriei denunţătorului sub aspecte care sunt oricum subiective, nu ţin neapărat de fapte materiale, obiectivate, conduita poliţistului faţă de cauza sa fiind în sine un element subiectiv.
S-a reţinut că declaraţiile sub aspectele esenţiale ale cauzei, respectiv natura şi caracterul sumei de 1.500 de euro de bani cerute de inculpată şi predată acesteia sunt constante şi concordante cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale purtate între inculpată şi denunţător interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Bucureşti, notele de supraveghere operativă şi de asemenea se coroborează cu declaraţiile poliţistului M.C.O.
Acesta a arătat că a dispus soluţia potrivit convingerii sale, că inculpata nu a încercat în nici un mod să intervină asupra sa, însă s-a apreciat că acest aspect este nerelevant, de asemenea, în raport de activitatea infracţională a inculpatei, esenţial fiind faptul că poliţistul era funcţionarul public competent, potrivit funcţiei sale, să dispună o soluţie, oricare ar fi fost aceasta, în cauza în care denunţătorul era cercetat şi că inculpata a pretins că are influenţă asupra acestuia şi că poate interveni pe lângă acesta pentru a dispune o anumită soluţie, aceea de netrimitere în judecată, iar pentru aceasta a pretins şi primit suma de 1.500 de euro de la denunţător.
Cu privire la explicaţiile oferite de inculpată în sensul că această sumă reprezenta onorariu şi această împrejurare o poate dovedi prin emiterea chitanţei şi facturii din data de 17 octombrie 2013, adică de la momentul flagrantului, pentru suma de 6.600 de RON, echivalentul a 1.500 de euro, s-a reţinut că nu pot fi reţinute, aceasta fiind doar o modalitate de a crea aparenţa unei surse legale a sumei, însă aceasta nu reprezintă în opinia Curţii o dovadă că inculpata nu a săvârşit infracţiunea de care se face vinovată.
S-a apreciat că inculpata nu a urmărit decât să îşi constituie „probele" care să îi ateste nevinovăţia, dând o altă semnificaţie sumei primite, însă nu a putut oferi nici o explicaţie plauzibilă referitoare la discuţiile avute cu denunţătorul referitoare la distincţiile dintre sumele de bani, după cum nu a putut oferi nici o explicaţie referitoare la lipsa contractului de asistenţă juridică, neputând reţine existenţa unui contract care nu este semnat de părţi, pe care inculpata îl putea confecţiona oricând şi cu atât mai puţin nu poate reţine această apărare a inculpatei faţă de împrejurarea că nici ulterior, chiar şi la momentul predării sumei de bani, aşadar la momentul realizării obiectului contractului, aceasta nu i-a cerut denunţătorului să semneze contractul.
S-a constatat din analiza caietului de contracte de asistenţă juridică depus de inculpată, că toate contractele, cu excepţia a două contracte anulate, sunt semnate de clienţii inculpatei, aşadar s-a reţinut uzanţa acesteia, care reflectă de altfel respectarea obligaţiilor legale la încheierea unui contract de asistenţă juridică, or, doar în cauza de faţă, inculpata a omis să ceară denunţătorului semnarea contractului, ceea ce s-a apreciat că atestă odată în plus că de fapt inculpata a depus împuternicirea avocaţială doar pentru a face dovada de reprezentare în dosar, neputând să îl asiste pe denunţător altfel în cauză, însă în realitate nu a intenţionat să încheie vreun contract de asistenţă juridică.
Nu în ultimul rând, s-a reţinut că nu se poate să nu se constate, sub acelaşi aspect, al aprecierii caracterului nereal al susţinerilor inculpatei că onorariile încasate de aceasta pe parcursul anului 2013, aşa cum sunt menţionate în înscrisurile depuse, au valori cuprinse între 200 de RON şi 2000 de RON, sporadic şi unele cu sume mai mari, constatând că onorariul mediu încasat de inculpată era între 1.000 - 2.000 de RON, aşadar sub suma de 6.600 de RON, cauzele fiind în mare măsură comerciale, aşa cum inculpata a declarat, context în care s-a apreciat odată în plus că acea chitanţă în valoare de 6.600 de RON (reprezentând „onorariu") nu reflectă realitatea celor consemnate, acestea fiind confecţionate doar pentru a preconstitui probe în dosarul de faţă, neputându-se înţelege care ar fi fost raţiunile pentru care această inculpată nu ar fi încasat în toate celelalte cauze în care a fost apărător onorarii de acest fel, ci doar unele cuprinse între 1.000 de RON şi 2.000 de RON. Această întrebare retorică se pune cu atât mai mult cu cât acest „onorariu" a fost încasat fără ca inculpata să depună la dosar nici un contract de asistenţă juridică.
S-a reţinut că această sumă nu a fost în nici un caz încasată ca onorariu fiind evident că reprezenta suma primită în schimbul intervenţiei anterioare pretins avute faţă de poliţistul care a dispus soluţia de netrimitere în judecată iar înscrisurile prin care se încearcă a li se da o altă conotaţie, una legală, nu pot fi reţinute.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat „Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă. "
De asemenea, potrivit Statutului profesiei de avocat publicat în M. Of. nr. 898 din 19 decembrie 2011 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit art. 108 alin. (1) şi (2) „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori mandatarul acestuia. Forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenţă juridică sunt stabilite prin prezentul statut. "
Potrivit art. 122 alin. (1) din Statut, " Contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.
Totodată art. 122 alin. (1) din Statut prevede care sunt elementele obligatorii ale contractului de asistenţă juridică şi anume: "datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional şi reprezentantul acesteia; datele de identificare ale clientului se indică persoana reprezentantului legal precum şi mandatarul clientului, dacă este cazul; obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de art. 3 din Lege ori mate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare şi conservare a patrimoniului clientului; onorariul; atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului acestuia; modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client; semnăturile părţilor.
Or, faţă de aceste dispoziţii legale, reţinând şi considerentele anterior expuse, s-a apreciat că apărarea inculpatei nu poate fi reţinută, constatându-se că inculpata a încercat să dovedească legalitatea încasării sumei de 1.500 de euro prin alte mijloace decât singurele mijloace prevăzute de lege.
În acelaşi sens, s-a apreciat că nici prin declaraţia martorului C.M., şofer al inculpatei în exact acele împrejurări în care aceasta s-a întâlnit cu denunţătorul, inculpata nu a dovedit caracterul legal al sumei de bani primite. Martorul a arătat că a fost prezent la toate întâlnirile dintre cei doi, a relatat cu detalii extrem de minuţioase, în amănunt, fiecare întâlnire din care a înţeles exact că denunţătorul are probleme juridice şi avea nevoie de un avocat, inculpata reprezentându-l, a fost martor la momentul când denunţătorul a semnat împuternicirea avocaţială, a relatat discuţiile existente la fiecare dintre întâlniri cu referire la cererea repetată a inculpatei ca denunţătorul să achite onorariul, dar nu a putut să dea nici un alt nume al vreunui alt client al inculpatei, nu a putut menţiona dacă întâlnirile acesteia se desfăşurau de obicei la cabinet, dar a ştiut exact că toate întâlnirile cu denunţătorul desfăşurate de fiecare dată în restaurante, erau în relaţia de avocat client, cine era de faţă, ce anume se întâmpla cu fiecare participant la fiecare dintre aceste întâlniri, dar nu a putut menţiona altfel nici cel mai mic indiciu despre orice altă activitate a inculpatei în calitatea sa de avocat.
S-a înlăturat din ansamblul probelor această declaraţie, (ca şi susţinerea martorului S.I. referitoare la caracterul sumei percepute de inculpată de la denunţător) reţinându-se caracterul subiectiv al declaraţiei martorului care, având aceeaşi capacitate de observare, memorie şi atenţie a putut să dea detaliile extrem de minuţioase despre întâlnirile inculpatei cu denunţătorul, fiind total inapt să declare orice despre alte activităţi sau alţi clienţi ai inculpatei, declaraţiile acestuia fiind evident date pro causa, reţinând pe de altă parte şi capacitatea acestui martor de a reda după 1 an mult mai multe detalii decât a dat imediat după săvârşirea faptei, când teoretic amintirile sale erau mult mai apropiate temporal de acţiunile despre care a făcut vorbire şi, în pofida trecerii timpului, acesta şi-a amintit în prezent multe alte detalii pe care la acel moment le-a uitat, aspecte care fac de asemenea necredibilă declaraţia sa.
Referitor la declaraţiile celorlalţi martori, care nu au putut oferi detalii despre activitatea inculpatei, limitându-se doar la a arăta că, în calitate de colegi de serviciu ai denunţătorului, au cunoscut vag despre problemele acestuia cu circulaţia, s-a apreciat că sunt nerelevante sub aspectul vinovăţiei inculpatei, acestea confirmând doar împrejurarea că denunţătorul a avut probleme la legea circulaţiei, aspecte necontestate.
S-a apreciat astfel că prin probele administrate, astfel cum au fost acestea analizate anterior, s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata se face vinovată de infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Conform dispoziţiilor art. 257 alin. (1) C. pen., traficul de influenţă constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, incriminând promisiunea, oferirea sau darea de bani,de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu."
Inculpata M.G.L., avocat în Baroul Bucureşti, apărător ales al lui L.Ş., persoană cercetată pentru infracţiuni la regimul circulaţiei în Dosarul penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, care în perioada mai - 15 octombrie 2013, a pretins în mod direct de la L.Ş. suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care acesta era cercetat, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17 octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a apreciat astfel că încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este corect reţinută în raport de noul C. pen., reţinându-se disp. art. 5 C. pen., s-a apreciat că în ansamblu legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului, nu sub aspectul limitelor de pedeapsă, maximul special fiind într-adevăr mai redus potrivit codului penal în vigoare (anterior, limita maximă era de 10 ani închisoare faţă de 7 ani închisoare potrivit codului în vigoare) însă sub aspectul celorlalte instituţii incidente în cauză şi, în mod deosebit sub aspectul modalităţii efective de individualizare judiciară, instanţa orientându-se la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Având în vedere condiţiile de aplicare ale celor 2 instituţii aşa cum sunt acestea reglementate de cele două legi succesive, la conţinutul obligaţiilor impuse şi al măsurilor de supraveghere, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă în pofida termenului de încercare mai mare, reamintind şi disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul C. pen.
Constatând aşadar că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, s-a dispus condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă, cât şi de datele privind persoana inculpatei, de posibilitatea reeducării acesteia prin prisma scopului pedepsei.
De asemenea, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen. şi s-a apreciat că aceasta s-a prevalat de profesia de avocat, de cunoştinţele juridice pe care le avea pentru a câştiga în mod facil sume de bani.
S-a apreciat că aceasta, în calitatea sa de avocat, persoană care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, a adus prejudicii profesiei de avocat, profesie care trebuie exercitată cu conştiinţă şi bună-credinţă, importantă în desfăşurarea actului de justiţie, activitatea acesteia fiind în măsură să reducă încrederea populaţiei în sistemul judiciar nu doar în raport de calitatea sa de avocat, la serviciile căruia oamenii apelează pentru a beneficia de ajutor de specialitate pentru a putea să îşi soluţioneze disputele juridice, dar şi în raport de alte organe judiciare, în contextul în care a pretind influenţarea ofiţerului de poliţie şi a procurorului din cauză.
S-a reţinut în ceea ce priveşte conduita sa procesuală că aceasta a fost una de natură să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, inculpata invocând tot timpul caracterul legal al sumei de bani primite drept onorariu, încercând să constituie probe în dovedirea acestei împrejurări, toate aceste împrejurări, la care se adaugă, nu în ultimul rând, suma de bani obţinută, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este în măsură să satisfacă rolul şi funcţiile pedepsei.
S-a mai reţinut că inculpata nu are antecedente penale, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar şi apreciază că în cauză nu sunt aplicabile circumstanţe atenuante, nici cele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, lipsa antecedentelor penale fiind de altfel o condiţie obligatorie pentru activitatea desfăşurată de inculpată şi o situaţie de normalitate în general, care nu implică şi premiere, nici cea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, respectiv conduita bună după săvârşirea infracţiunii.
Aplicarea sancţiunii implică luarea în considerare a coordonatelor sociale, profesionale, comportament, atitudinea faţă de exigenţele legii penale, conduita faţă de organele judiciare, astfel încât faţă de cele menţionate anterior, reţinând pe de altă parte vârsta, profesia, buna integrare socială a inculpatei anterior săvârşirii faptei şi aplicând aceste criterii în concret, s-a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, motiv pentru care a condamnat inculpata la pedeapsa cu închisoarea în acest cuantum, această pedeapsă răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatei.
Potrivit art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au aplicat, pe lângă pedeapsa principală, pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei.
S-a amintit că potrivit deciziei în interesul legii nr. 74/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab contra României, dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii de interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit a teza I - C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., respectiv natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului şi interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Astfel, având în vedere natura şi pericolul concret al infracţiunii, s-a apreciat că drepturile sus menţionate, respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi implicit încrederea persoanelor care aleg acea persoană, nu sunt compatibile cu faptul de a săvârşi o infracţiune intenţionată de natura aceleia deduse judecăţii iar faptul că inculpata s-a folosit la săvârşirea faptei de funcţia deţinută s-a apreciat că se impune şi aplicarea pedepsei accesorii şi complementare constând în interzicerea dreptului de a mai exercita profesia de avocat pe o perioadă de 2 ani după rămânerea definitivă a prezentei.
Având în vedere faptul că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, că este încadrată în societate, s-a apreciat că scopul deopotrivă sancţionator şi preventiv al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care, în baza art. 861 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pentru un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen. anterior
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpata să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior privind revocarea suspendării.
S-a constata că inculpata a fost reţinută din data de 18 octombrie 2013 până la data de 19 octombrie 2013 şi că prin încheierea din data de 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 14 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a luat faţă de aceasta măsura preventivă a controlului judiciar până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata M.G.L.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că apelul vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate, în sensul că aceasta este într-un cuantum prea mic şi în regim neprivativ, întrucât instanţa de fond nu a dat eficienta criteriilor de individualizare, scopului urmărit, modalităţii de săvârşire, nefiind avută în vedere nici conduita inculpatei, care a fost prinsă în flagrant.
Concluzionând, a solicitat admiterea apelului, majorarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse spre maximul special şi în regim de detenţie.
Inculpata M.G.L. a susţinut că au fost înlăturate toate apărările sale, iar suma de 1.500 euro reprezintă de fapt onorariul, fiind justificată de contractul de asistenţă juridică, susţinând că potrivit art. 121 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică se poate încheia în mod tacit, iar în cauză contractul de asistenţă juridică a fost întocmit la data de 16 aprilie 2013.
A mai arătat că a depus probe din care rezultă că a fost acceptat tacit contractul de către clientul său şi în mod greşit instanţa de fond a înlăturat declaraţia martorului S.I., întrucât discuţia a fost auzită şi de acesta.
Reţinerea instanţei de fond în sensul că valoarea contractului de asistenţă juridică ar fi prea mare în raport de celelalte contracte încheiate de inculpată nu este reală, întrucât s-a convenit şi s-a făcut o reeşalonare în trei etape, până la 1 august 2013.
A arătat că denunţul a fost făcut doar pentru ca denunţătorul să nu plătească onorariul convenit, având în vedere şi declaraţiile contradictorii date de acesta, care în prima declaraţie a afirmat ca soluţia dată de poliţist este rodul discuţiei pe care a avut-o cu avocatul său, iar în următoarea declaraţie a arătat că nu a mai vrut sa plătească onorariul pentru că soluţia se impunea şi era evidentă.
În consecinţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) din acelaşi cod.
Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de inculpata M.G.L. în raport de dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen.,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Urmare intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, Înalta Curte constată că în cauză legea penală mai favorabilă este legea anterioară având în vedere instituţiile incidente în cauză şi dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu privire la apelul inculpatei M.G.L. prin care se solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată solicitarea, întrucât nu există impedimente legale de a o exonera de răspundere penală pe inculpata M.G.L., fiind întrunite toate cerinţele constitutive ale infracţiunii în forma propusă în conţinutul actului de sesizare şi reţinută ca atare şi de instanţa de fond.
Astfel, Înalta Curte are în vedere că instanţa de fond a dat o interpretare corectă materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de judecată, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare.
Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, iar încadrarea juridică dată faptelor săvârşite a fost corectă, astfel că faptele inculpatei M.G.L. care în perioada mai - 15 octombrie 2013, în calitate de apărător ales al martorului denunţător L.Ş., persoană cercetată pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a pretins în mod direct de la acesta suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă martorul M.C.O., ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat denunţătorul, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17 octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.
Vinovăţia inculpatei este relevată de probatoriul administrat, respectiv denunţul formulat de L.Ş., declaraţia denunţătorului, Procesul-verbal din 16 octombrie 2013 de redare a dialogului ambiental din 15 octombrie 2013 între L.Ş., M.G.L., C.M., Procesul-verbal din 16 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conţinutului unor convorbiri telefonice purtate între L.Ş. şi M.G.L., Procesul-verbal din 16 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conţinutului unor convorbiri telefonice purtate între L.Ş. şi M.G.L., Procesul-verbal din 17 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conţinutului unor convorbiri şi comunicări telefonice, Procesul-verbal din 17 octombrie 2013 de înscriere bancnote, Procesul-verbal din 17 octombrie 2013 de constatare a infracţiunii flagrante, Procesul-verbal din 17 octombrie 2013 privind înregistrarea ambientală audio video a dialogului purtat între L.Ş. - M.G.L. - C.M. privind redarea în formă scrisă a dialogului ambiental purtat la data de 17 octombrie 2013 între L.Ş. - M.G.L. - C.M. întocmită de DNA - reprezentând aspecte din timpul întâlnirii avute de L.Ş. cu M.G.L. şi C.M. la data de 17 octombrie 2013 în restaurantul A., Procesul-verbal de percheziţie în sistem informatic din data de 15 noiembrie 2013, declaraţiile martorilor C.M., B.V.D., I.S., B.A.S., I.D.D., I.G., D.O., P.P., E.A., V.A.E., P.R.A. şi M.C.O.
Potrivit dispoziţiilor art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, traficul de influenţă constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, incriminând promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu."
Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă este corectă, inculpata fiind depistată în flagrant, iar fapta săvârşită întruneşte atât sub aspectul laturii subiective cât şi sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de dispoziţiile art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a înlăturat din ansamblul probelor declaraţiile martorilor C.M., şoferul inculpatei şi a martorului S.I. şi a reţinut caracterul subiectiv al declaraţiilor acestora, întrucât aceştia au putut să dea detalii extrem de minuţioase despre întâlnirile inculpatei cu denunţătorul, însă nu au putut declara despre alte activităţi sau alţi clienţi ai inculpatei.
Totodată, Înalta Curte are în vedere că inculpata în faţa instanţei de apel nu a solicitat administrarea altor probe, nu a solicitat reaudierea martorilor, nefiind contestate declaraţiile acestora, şi totodată, inculpata nu a dorit să fie ascultată de instanţa de apel, aşa cum rezultă din declaraţia acesteia, aflată la dosar.
Susţinerea apărării în sensul că suma ar fi reprezentat onorariu nu se coroborează cu nicio altă probă, dimpotrivă declaraţia martorului denunţător, martorului M.C.O., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi cele din mediul ambiental, demonstrează că suma de bani solicitată reprezintă obiectul traficului de influentă din cauză.
De altfel, susţinerile apărării sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de transcriere a înregistrării audio-video din 15 octombrie 2013 din care rezultă că inculpata i-a spus martorului denunţător să-i dea suma de 1.500 euro, iar pentru onorariul său „ce vrei tu" „inculpata: .. şi nici nu erau banii mei. Erau banii unui client. Păi îmi trebuia să plătesc banii la poliţist.., L.Ş.: Deci dumneavoastră i-aţi plătit deja? M.G.L.: Ai Iu' ăla? Da. Atunci. Că, ce crezi că-ţi dădea drumul la dosar? ..L.Ş.: Deci cât tre să.. pregătesc eu? M.G.L.: O mie cinci sute; L.Ş.: Atât? M.G.L.: Da. Şi mie ce vrei tu, astfel că, suma solicitată de inculpata de 1.500 euro, este distinctă de onorariul său.
Aşadar, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatei şi a făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
Inculpata M.G.L. a fost trimisă în judecată şi condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Cererea parchetului, vizând majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, nu poate fi primită pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanţele reale ale săvârşirii - s-a folosit de profesia de avocat care trebuie exercitată cu buna-credinţă, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei (lipsa antecedentelor penale, fiind o condiţie pentru exercitarea profesiei, a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă).
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin durata privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani cu suspendarea sub supravegherea executării pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. anterior, pe un termen de încercare de 5 ani, în raport cu circumstanţele reale şi personale, este aptă să asigure realizarea dublei finalităţi a acestei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpata M.G.L. împotriva Sentinţei penale nr. 365/F din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpata M.G.L. împotriva Sentinţei penale nr. 365/F din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Obligă apelanta intimată inculpată la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 926/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 102/2015. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
