ICCJ. Decizia nr. 107/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Apel

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 107/A/2015

Dosar nr. 525/54/2013

Şedinţa publică din 30 martie 2015

Deliberând asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 123 din 12 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art, 5 C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei L.D. din infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, uz de fals prev. de art. 291 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) CPA în infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, uz de fals prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA şi înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata L.D. pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata L.D. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, art. 74 lit. c) CPA raportat la art. 76 lit. e) CPA a fost condamnată inculpata la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, a mai fost condamnată inculpata la pedeapsa amenzii în sumă de 5.000 RON.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) CPA, s-au contopit pedepsele mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea a amenzii în sumă de 5.000 RON.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost anulate următoarele înscrisuri falsificate - chitanţe de achitare a taxelor judiciare de timbru: MHDTC nr. 60819 din 6 iunie 2011 - valoare 800 RON, MHDTC nr. 60820 din 30 mai 2011 - valoare 2.000 RON, MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 - valoare 214 RON, MHDTC nr. 5343 din 16 mai 2011 valoare 251 RON, MHDTC nr. 45685 din 4 iunie 2010 valoare 251 RON, MHDTC nr. 48544 din 20 octombrie 2010 valoare 300 RON, MHDTC nr. 48544 din 10 noiembrie 2011 valoare 100 RON, MHDTC nr. 53043 din 28 aprilie 2011 valoare 150 RON, MHDTC 53044 din 15 februarie 2011 valoare 300 RON, MHDTC nr. 53712 din 7 ianuarie 2011 valoare 200 RON.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracţiune.

A fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fonda reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 813/P/2011 din 26 martie 2011, în temeiul art. 262 pct. 1 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 228 alin. (6) la art. 10 lit. d) şi a) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

1. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei L.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., participate improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art, 33 lit. a) C. pen., pentru toate infracţiunile.

2. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători C.A.U., C.B. şi C.I.B. de la Judecătoria Baia de Arama pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

3. Neînceperea urmăririi penale faţă de L.D., pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de 72 C. pen.

În fapt, potrivit rechizitoriului, inculpata ocupa funcţia de avocat în cadrul Baroului Mehedinţi şi în perioada 17 noiembrie 2009 - 10 noiembrie 2011, în calitate de avocat, a încasat de la mai multe părţi cu care avea contract de asistenţă juridică suma totală de 5.890 RON ducându-le în eroare că le va achita la Primăria Baia de Aramă taxa de timbru.

În realitate inculpata L.D. modifica prin radiere rubricile referitoare la data, nume şi prenume, suma şi scopul achitării de pe chitanţele eliberate anterior de către Primăria Baia de Aramă diferitelor persoane, trecând apoi numele părţilor şi sumele primite de la aceştia, pe care şi le însuşea, iar apoi depunea chitanţele false în dosare motivând că au fost achitate taxele de timbru, aspecte menţionate în hotărârile judecătoreşti.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale s-au reţinut următoarele:

La data de 17 iunie 2011 denunţătorul L.N. a formulat plângere în calitate de procurator şi, respectiv, parte prin care a sesizat că în Dosarele civile nr. 268/181/2011 şi 321/181/2011 ale Judecătoriei Baia de Aramă, instanţa a pus în vedere reclamantului S.C. să timbreze acţiunile cu sumele de 2.800 RON şi, respectiv 214 RON.

Denunţătorul a arătat că pe data de 9 iunie 2011, studiind dosarul a constatat că taxa de timbru în Dosarul nr. 268/181/2011 a fost achitată, cu două chitanţe depuse în original, respectiv chitanţa seria MH DTC din 30 mai 2011, pentru suma de 2.000 RON şi chitanţa seria MH DTC din 6 iunie 2011 pentru suma de 800 RON, iar în Dosarul nr. 321/181/2011 era depusă chitanţa seria MH DTC din 17 mai 2011 pentru suma de 214 RON.

Comparând datele şi numărul chitanţelor din Dosarul nr. 268/181/2011 se observă că numărul mai mic - 60819 de pe chitanţa apare ilogic eliberată la 6 iunie 2011, iar nr. 60820 la 30 mai 2011.

În realitate, chitanţa seria MH DTC nr. 60819 a fost eliberată 30 mai 2011 pe numele lui D.I., pentru achitarea sumei de 6 RON, iar chitanţa nr. 60820 fusese eliberată pe numele lui A.N. pentru achitarea unei taxe de 2 RON.

Judecătorul C.A.U., prin Încheierea din iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 268/181/2011, a menţionat că a fost achitată taxa de timbru în cuantum de 2.800 RON, iar judecătoarea C.B. prin Încheierea din 25 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1/181/2011, a menţionat că a fost depusă taxa de timbru în cuantum de 214 RON.

La aceeaşi dată, denunţătoarea S.M., pârâta în Dosarul nr. 451/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă a sesizat că chitanţele seria MH DTC nr. 45685 cu suma de 251 RON din 4 iunie 2010 pe numele lui V.G. şi seria MH DTC nr. 53043 cu suma de 251 RON pe numele Iui V.F. sunt false şi în realitate sumele nu au fost depuse la Primăria Baia de Aramă.

Din verificările efectuate la Primăria Baia de Aramă rezultă că, chitanţa cu seria MH DTC nr. 45685 a fost eliberată lui C.V. pentru care a achitat suma de 2 RON, iar chitanţa seria MH DTC 53043 a fost eliberată altei persoane ce a achitat 8 RON. Aceste chitanţe au fost falsificate şi depuse în Dosarul nr. 451/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă de către învinuita L.D., iar judecătorul C.B., în încheierile din 9 iunie 2010 şi 18 mai 2011, a consemnat că a fost achitată taxa de timbru.

La data de 6 iulie 2011 denunţătoarea B.M. a sesizat că în Dosarul civil nr. 1045/181/2009 în care are calitate de reclamant, la termenul din 20 octombrie 2010, a fost depusă chitanţa seria MH DTC nr. 48544 pe numele lui B.Gh., prin care fusese achitată taxa de timbru în suma de 300 RON şi că, chitanţa a fost falsificată de inculpata L.D. avocata pârâtului.

În Încheierea din 20 octombrie 2010, judecătoarea C.B. a consemnat achitarea taxelor de timbru de către pârâtul B.Gh.

Continuând cercetările, au mai fost identificate şi alte cazuri în care inculpata L.D., în calitate de avocat, a primit sume de bani de la părţi, ducându-le în eroare că le plăteşte taxele de timbru, în realitate şi-a însuşit sumele respective, depunând în instanţă chitanţele falsificate.

Astfel, în Dosarul civil nr. 385/181/2011, învinuita L.D., avocat al contestatorului D.I., a depus chitanţa cu seria MH DTC nr. 61039 eliberată la data de 22 iunie 2011 pentru suma de 61 RON de către Primăria Baia de Aramă, iar în realitate chitanţa cu numărul respectiv fusese eliberată pe numele lui B.A. care achitase suma de 15 RON ca taxe comerţ stradal.

Judecătoarea C.B. a consemnat în Încheierea 1 iunie 2011, că a fost achitată taxa de timbru, deşi suma primită de la parte fusese însuşită de L.D.

În Dosarul nr. 923/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă inculpata L.D., în calitate de avocat al lui D.P., a întocmit în fals chitanţa nr. 58544 din 10 noiembrie 2011, în care a trecut ca taxă de timbru suma de 100 RON pe care a depus-o în dosar, deşi în realitate, la numărul de mai sus fusese eliberată chitanţa pe numele lui B.P. la 1 septembrie 2010 pentru plata unei taxe judiciare în sumă de 6 RON.

Dosarul nr. 83/181/2011 al Judecătoriei Baia de Aramă, inculpata L.D., avocat ai reclamantului V.B.Gh., a depus chitanţa seria MH DTC nr. 53044 eliberată la U. 2011 pentru achitarea sumei de 300 RON taxă de timbru, iar în realitate chitanţa respectivă fusese eliberată învinuitei L.D. la 18 ianuarie 2011 de către Primăria Baia de Aramă pentru plata sumei de 2 RON taxe judiciare.

Judecătorul C.A.U. a consemnat în Sentinţa civilă nr. 88 din 17 februarie 2011 ca reclamantul a plătit taxa de timbru.

Inculpata L.D. a mai primit suma de 150 RON de la acelaşi V.B.Gh. pentru care a falsificat chitanţa nr. 3, chitanţa ce apare cu acelaşi număr şi pe numele lui V.F.

De asemenea, în Dosarul nr. 758/181/2009 inculpata L.D. a depus chitanţa seria MH DTC nr. 36546 pentru intervenientul V.P., prin care atestă că a plătit taxa de timbru în sumă de 91 RON şi în realitate chitanţa cu numărul respectiv fusese eliberată la data de 17 noiembrie 2009 Iui N.P. pentru taxa de timbru.

Judecătorul C.I.B. a consemnat în Încheierea din 17 noiembrie 2009 achitarea taxei de timbru.

În acelaşi dosar a fost depusă chitanţa seria MH DTC nr. 82 de către inculpata L.D., avocata lui S.Gh. cu suma de 300 RON reprezentând taxa de timbru, iar în realitate chitanţa fusese eliberată de Primăria Baia de Aramă la data de 14 ianuarie 2010 lui P.E. pentru plata sumei de 1 RON.

Judecătorul C.I.B., prin încheierea din septembrie 2010, a luat act de achitarea taxei de timbru.

În Dosarul nr. 1101/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă, inculpata L.D., avocat al pârâtei S.E., a depus chitanţele seria MH DTC nr. 53712 pentru suma de 200 RON şi 59.655 pentru suma de 792 RON, ambele falsificate, care atesta plata taxei de timbru.

De menţionat că, chitanţa seria MH DTC nr. 53712 a fost depusă şi în Dosarul nr. 321/181/2011 din care rezultă că S.C. a plătit suma de 214 RON ca taxă de timbru.

Judecătorul C.A.U., în Încheierile din 20 octombrie 2011 şi 9 iunie 2011, a consemnat achitarea taxelor de timbru în sumă de 200 RON şi, respectiv, 792 RON.

Audiate, părţile vătămate S.C., V.G., V.F., D.I., D.P., P.Gh., B.Gh. şi S.E. au declarat că, pe lângă onorariu, inculpata L.D. Ie-a solicitat să-i achite şi sumele de bani ce reprezintă taxa de timbru, motivându-le că le va depune aceasta la Primăria Baia de Aramă, iar unora dintre aceştia Ie-a şi prezentat chitanţele care erau false.

Interogată inculpata L.D. a declarat iniţial că, chitanţele au fost falsificate de martorul R.I. pe care îi trimitea uneori să depună taxele de timbru, însă ulterior, pusă în faţa probelor, respectiv declaraţia martorului R.I. şi a Raportului de expertiză criminalistică nr. 128555 din 28 februarie 2012 întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul de expertize criminalistice din cadrul IGPR, în care se concluzionează că rubricaţiile chitanţelor seria MH DTC nr 60820 din 30 mai 2011, 48544 din 20 octombrie 2010, 45685 din 4 iunie 2010, 53712 din mai 2011, 53043 din 16 mai 2011 şi 60819 din 6 iunie 2011 au fost completate de către inculpată, aceasta a recunoscut săvârşirea faptelor, explicând în declaraţia din 15 martie 2012 modalitatea falsificării chitanţelor, respectiv „prin scanarea chitanţei cu ajutorul unei imprimante, în calculator erau şterse datele privind numele plătitorului, suma, data, fiind menţinută doar semnătura de la rubrica casier".

Martorul R.I., în prezenţa apărătorului ales, în declaraţia din 4 iulie 2012, a revenit asupra afirmaţiilor anterioare şi a precizat că în vara anului 2011 a fost sunat de către inculpata L.D., care l-a rugat să declare că el a falsificat chitanţele, ceea ce nu este adevărat.

Părţile vătămate audiate în cauză au declarat că nu se constituie părţi civile.

Coroborând recunoaşterile inculpatei cu declaraţiile părţilor vătămate ale martorului R.I. şi concluziile raportului de expertiză grafică, rezultă cu certitudine săvârşirea faptelor de către inculpata avocat L.D.

În drept, potrivit rechizitoriului, s-a apreciat că:

- fapta inculpatei L.D. de a falsifica rubricile chitanţele eliberate de Primăria oraş Baia de Aramă, în care atesta numele, data, sumele şi ce prezintă acestea, întruneşte elementele că prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta inculpatei L.D. de a depune în instanţă chitanţele false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta inculpatei L.D. de a determina judecătorii să consemneze în hotărârile judecătoreşti, fără vinovăţie, că au fost achitate taxele de timbru, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participate improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta inculpatei L.D. de a induce în eroare părţile că va depune sumele de bani reprezentând taxa de timbru la Primăria Baia de Aramă, sume pe care şi Ie-a însuşit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. pentru toate infracţiunile.

Deoarece judecătorii C.A.U., C.B. şi C.I.B. de la Judecătoria Baia de Aramă au atestat în hotărârile judecătoreşti, fără vinovăţie, că a fost achitată taxa de timbru de către părţi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia pentru infracţiunea de fals intelectual, deoarece fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de L.D. pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa faptei.

Starea de fapt, aşa cum a fost arătată mai sus, s-a probat pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate S.C., V.G., V.F., B.Gh., D.I., D.P., S.Gh., S.E., C.V., P.Gh., declaraţiile martorilor L.N. şi R.I., coroborate cu declaraţiile inculpatei L.D., copii ale chitanţelor falsificate, Raport de expertiză criminalistică nr. 128555 din 28 februarie 2012 emis de M.A.J. - I.G.P.R. Institutul Naţional de Expertize Criminalistice.

Dosarul în care a fost trimisă în judecată inculpata a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 28 martie 2013, sub nr. 525/54/2013.

Competenţa instanţei de fond a fost stabilită potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în raport de calitatea avută de inculpata L.D., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi.

Cercetarea judecătorească s-a desfăşurat în perioada 11 iunie 2013 - 12 februarie 2014, a fost ascultată inculpata L.D., martorii din lucrări B.M., L.N., S.M., R.I., precum şi părţile vătămate V.F., V.G. şi S.C., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

La solicitarea inculpatei, prin apărător, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, constând în chitanţe de achitare a taxelor judiciare de timbru.

La data de 2 iulie 2013 martora S.M. a declarat că a suferit o pagubă în urma săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii, constând în pierderea moştenirii provenind de la părinţii săi, respectiv a casei părinteşti, astfel că se constituie parte civilă cu suma de 36.000 RON, reprezentând contravaloarea acesteia.

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Sub aspectul laturii penale:

Inculpata L.D. este avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, calitate în care a prestat servicii de asistenţă juridică şi reprezentare avocaţială în perioada 17 noiembrie 2009 - 10 noiembrie 2011, beneficiarii acestor servicii fiind părţile vătămate din prezenta cauză.

1. Astfel, în cauza nr. 268/181/2011, aflată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, având ca obiect uzucapiune, inculpata a avut calitatea de avocat a reclamantului S.C., în sarcina căruia instanţa a stabilit obligaţia de a depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2.800 RON şi timbru judiciar de 5 RON.

La termenul din 9 iunie 2011, colaboratorul inculpatei, avocat N.A., care l-a asistat pe reclamantul S.C. la acest termen, a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajului în cuantumul sus-arătat, respectiv chitanţele seria MHDTC nr. 60819 din 6 iunie 2011 în valoare de 800 RON şi MHDTC nr. 60820 din 30 mai 2011 în valoare de 2.000 RON, instanţa luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeaşi dată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, menţiunile de completare a rubricaţiei celor două chitanţe au fost executate de aceeaşi persoană, respectiv inculpata L.D.

Confruntând aceste chitanţe cu exemplarele cu aceeaşi serie şi număr aflate la cotorul chitanţierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă că acestea au fost falsificate prin radierea rubricilor aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate şi semnăturii casierului, urmate de completarea aceloraşi rubrici cu datele şi sumele necesare pentru a se face dovada achitării sumei destinate satisfacerii timbrajulul în cauză.

Astfel, în realitate, chitanţa seria MHDTC nr. 60819 fusese eliberată la 30 mai 2011 numitului D.I., care a achitat suma de 6 RON, iar chitanţa MHDTC nr. 60820 fusese eliberată la aceeaşi dată, pe numele Iui A.N., pentru achitarea sumei de 2 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

La data de 30 iunie 2011, inculpata L.D. a depus la judecătoria Bala de Aramă în Dosarul nr. 268/181/2011 o cerere însoţită de chitanţele nr. 60306 din 17 iunie 2011 şi 60359/2011 privind achitarea sumei de 2.800 RON, precizând în faţa instanţei că nu îşi însuşeşte taxele de timbru depuse anterior, deoarece au fost emise de o persoană care şi-a însuşit banii.

La acelaşi termen de judecată, judecătoria Baia de Aramă a admis excepţia nelegalei timbrări a cererii formulate de reclamantul S.C., pe care a anulat-o ca netimbrată, apreciind că nu a fost făcută dovada achitării taxei de timbru la termenul stabilit, respectiv 9 iunie 2011, aşa cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 326/2011.

În declaraţia dată în faţa Instanţei, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanţele seria MHDTC nr. 60819 din 6 iunie 2011 în valoare de 800 RON şi MHDTC nr. 60820 din 30 mai 2011 în valoare de 2.000 RON, precizând că ulterior a achitat sumele menţionate în acestea la Primăria Baia de Aramă, depunând chitanţele astfel eliberate la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru aceste fapte.

2. În cauza nr. 321/181/2011, aflată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, având ca obiect revendicare imobiliară, inculpata a avut calitatea de avocat a aceluiaşi reclamant S.C., în sarcina căruia instanţa a stabilit obligaţia de a depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 214 RON şi timbru Judiciar de 0,15 RON.

La termenul din 25 mai 2011, inculpata L.D. a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajulul în cuantumul sus arătat, respectiv chitanţa seria MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 în valoare de 214 RON, instanţa luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeaşi dată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, menţiunile de completare a rubricaţiei acestei chitanţe au fost executate de aceeaşi persoană, respectiv inculpata L.D.

Confruntând chitanţa sus-menţionată cu exemplarul cu aceeaşi serie şi număr aflat la cotorul chitanţierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate şi semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparenţa legalei achitări a taxei judiciare de timbru.

În realitate, chitanţa seria MHDTC nr. 53712 fusese eliberată la 7 ianuarie 2011 numitului C.V., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

La data de 22 iunie 2011, Inculpata L.D. a depus la judecătoria Baia de Aramă în Dosarul nr. 321/181/2011 chitanţa nr. 59790 din 6 iunie 2011 privind achitarea sumei de 120 RON, precizând în faţa instanţei că într-adevăr chitanţa depusă anterior pare a fi falsă şi a solicitat un termen pentru a achita diferenţa de taxă de timbru.

La aceeaşi dată, prin Sentinţa nr. 307/2011, Judecătoria Baia de Aramă a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C., apreciind că nu a fost făcută dovada achitării taxei de timbru la termenul stabilit, aşa cum rezultă din examinarea acestei sentinţe.

În declaraţiile date atât în faza urmăriri penale cât în faţa instanţei, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanţa seria MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 în valoare de 214 RON precizând că ulterior a achitat suma sus-arătată la Primăria Baia de Aramă, depunând chitanţa valabilă la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru faptele deduse judecăţii.

3. În cauza nr. 451/181/2010, aflată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, având ca obiect partaj judiciar, inculpata L.D. a avut calitatea de avocat a reclamantului V.G. şi a intervenientei V.F., în sarcina cărora instanţa a stabilit obligaţia de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 215 RON fiecare.

Astfel, la termenul din 9 iunie 2010, inculpata L.D. a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajului în cuantumul sus-arătat pentru reclamantul V.G., respectiv chitanţa seria MHDTC nr. 45685 din 4 iunie 2010 în valoare de 251 RON, instanţa luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeaşi dată. De asemenea, la termenul din 18 mai 2011, inculpata a depus la dosar dovada timbrării cererii de intervenţie - chitanţa seria MHDTC nr. 53043 din 16 mai 2011 emisă pentru suma de 251 RON, în care figura ca plătitor V.F.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, menţiunile de completare a rubricaţiei acestor chitanţe au fost executate de aceeaşi persoană, respectiv inculpata L.D.

Şi în cazul acestor două chitanţe, din confruntarea cu exemplarele cu aceeaşi serie şi număr aflate la cotoarele chitanţierelor arhivate la Primăria Baia de Aramă, rezultă că rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate şi semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparenţa legalei achitări a taxelor judiciare de timbru.

În realitate, chitanţa seria MHDTC nr. 45685 din 4 iunie 2010 fusese eliberată la 10 iunie 2010 numitei C.V., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, iar chitanţa seria MHDTC nr. 53043 din 16 mai 2011 fusese eliberată în urma achitării unei sume de 3 RON, aşa cum reţinută din relaţiile comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către Primăria Oraşului Baia de Aramă, cu Adresa nr. 5046 din 9 ianuarie 2013.

În declaraţiile date atât în faza urmăriri penale cât în faţa instanţei, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanţele mai sus menţionate, precizând că ulterior a achitat sumele înscrise în acestea la Primăria Baia de Aramă, depunând chitanţele valabile la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru faptele deduse judecăţii.

4. În cauza nr. 1045/181/2009, aflată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, având ca obiect partaj judiciar, inculpata L.D. a avut calitatea de avocat a pârâtului reconvenţional B.Gh., în sarcina căruia instanţa a stabilit obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 300 RON aferentă cererii reconvenţionale.

La termenul din 20 octombrie 2010, până la închiderea şedinţei de judecată inculpata L.D. a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajului în cuantumul sus-arătat pentru pârâtul B.Gh., respectiv chitanţa seria MHDTC nr. 48544/20 octombrie 2010 în valoare de 300 RON, instanţa luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeaşi dată, când a fost şi respinsă excepţia nelegalei timbrări a cererii reconvenţionale.

Şi în cazul acestei chitanţe, din confruntarea cu exemplarul cu aceeaşi serie şi număr aflat la cotorul chitanţierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă că rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate şi semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparenţa legalei achitări a taxei judiciare de timbru.

În realitate, chitanţa seria MHDTC nr. 48544 din 20 octombrie 2010 fusese eliberată la 1 septembrie 2010 numitului B.P. în urma achitării sumei de 6 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, aspect recunoscut de inculpată prin declaraţiile date atât în faza urmăriri penale cât în faţa instanţei. Inculpata a precizat că ulterior a achitat suma de 300 RON la Primăria Baia de Aramă, acoperind astfel prejudiciul cauzat Primăriei Bala de Aramă.

5. În cauza nr. 385/181/2011 aflată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, având ca obiect contestaţie la executare, inculpata L.D. a avut calitatea de apărător a contestatorului D.I., în sarcina căruia s-a stabilit de către instanţă obligaţia satisfacerii timbrajului cu 61 RON taxă judiciară de timbru şi 1,5 RON timbru judiciar.

Inculpata a făcut dovada achitării sumei de 61 RON cu chitanţa seria MHDTC nr. 61039 din 22 iunie 2011, emisă pe numele contestatorului D.I., chitanţă care nu a fost alterată în niciun mod, aşa cum rezultă din confruntarea acesteia cu copia certificată de conformitate cu originalul comunicată de Primăria Baia de Aramă, între cele două exemplare existând identitate perfectă.

A menţionat instanţa de fond că susţinerea din actul de sesizare, potrivit căreia inculpata ar fi radiat rubricile unei alte chitanţe emise pentru suma de 15 RON pe numele B.A. are la bază preluarea eronată a numărului unei alte chitanţe - 60039, aflată în copie certificată, din tabelul centralizator întocmit de Primăria Baia de Aramă, fără a se observa că nu există identitate de serie şi număr între chitanţa depusă de inculpată şi cea pretins falsificată.

6. În Dosarul nr. 923/181/2010 aflată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, având ca obiect pretenţii, inculpata L.D. a avut calitatea de apărător a reclamantului D.P. La termenul din 18 noiembrie 2010, inculpata a depus la dosar chitanţa seria MHDTC nr. 48544 din 10 noiembrie 2010, privind achitarea sumei de 100 RON cu titlu de taxă Judiciară de timbru, aspect de care instanţa a luat act prin încheierea de la aceeaşi dată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăriri! penale, menţiunile de completare a rubricaţiei acestei chitanţe au fost executate de inculpata L.D., iar din confruntarea cu exemplarul cu aceeaşi serie şi număr aflat la cotorul chitanţierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă că rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate şi semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparenţa legalei achitări a taxei judiciare de timbru.

În realitate, chitanţa seria MHDTC nr. 48544 din 10 noiembrie 2010 fusese eliberată la 1 septembrie 2010 numitului B.P. în urma achitării sumei de 6 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, aceeaşi serie şi număr de chitanţă, însă cu o altă dată a eliberării (20 octombrie 2010) a fost folosită de inculpată şi în cauza nr. 1045/181/2009, aşa cum s-a detaliat mai sus, la pct. 4, aspect recunoscut de inculpată prin declaraţiile date atât în faza urmăriri penale cât în faţa instanţei.

Inculpata a precizat că ulterior a achitat suma de 100 RON la Primăria Baia de Aramă, acoperind astfel prejudiciul cauzat Primăriei Baia de Aramă şi a depus în acest sens chitanţa nr. 89362 din 27 septembrie 2013.

7. În Dosarul nr. 23/181/2011 (în actul de sesizare s-a menţionat eronat 83/181/2011) având ca obiect partaj judiciar, aflat pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, inculpata L.D. a avut calitatea de apărător a reclamantului V.B.Gh. La ultimul termen de judecată, inculpata a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON cu chitanţa seria MHDTC nr. 53044 din 15 februarie 2011, împrejurare de care instanţa a luat act în practicaua sentinţei nr. 88/2011 pronunţată la aceeaşi dată.

În aceeaşi cauză, aflată în recurs la Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, la termenul din 28 aprilie 2011 inculpata U.D., în calitate de apărător a aceluiaşi recurent reclamant V.B.Gh., a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru de 150 RON aferentă căii de atac (1/2 din taxa datorată pentru soluţionarea fondului), respectiv chitanţa seria MHDTC nr. 53043 din 28 aprilie 2011, aspect consemnat în practicaua Deciziei nr, 644/R pronunţată în aceeaşi dată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, menţiunile de completare a rubricaţiei chitanţei nr. 53043 au fost executate de Inculpata L.D.

În realitate, chitanţa seria MHDTC nr. 53044 din 15 februarie 2011 fusese eliberată la 13 ianuarie 2011 inculpatei L.D., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, tar chitanţa seria MHDTC nr. 53043 din 16 mai 2011 fusese eliberată în urma achitării unei sume de 3 RON, aşa cum rezultă din relaţiile comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către Primăria Oraşului Baia de Aramă, cu adresa nr. 5046 din 9 ianuarie 2013. De altfel, chitanţa cu acelaşi număr şi serie, însă cu o altă dată a întocmirii a fost plăsmuită de inculpată şi folosită în cauza nr. 452/181/2010, astfel cum s-a detaliat la pct. 3.

Falsificarea celor două chitanţe rezultă în mod evident din modul defectuos în care au fost întocmite de inculpată, fără a respecta o succesiune cronologică, chitanţa cu nr. 53044 fiind datată de inculpată cu două luni anterior celei cu nr. 53043.

În declaraţiile date atât în faza urmăririi penale cât în faţa instanţei, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanţele mai sus menţionate, precizând că ulterior a achitat sumele înscrise în acestea la Primăria Baia de Aramă, şi că a depus chitanţele valabile la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru faptele deduse judecăţii.

8. În cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă sub nr. 758/181/2009, având ca obiect partaj judiciar, avocat T.L. a asigurat asistenţă juridică pârâtului S.Gh. la termenul din 7 septembrie 2010 substituind-o pe inculpata L.D., calitate în care a depus la dosar chitanţa de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 300 RON seria MHDTC nr. 39082 din 1 septembrie 2010.

Din examinarea copiei certificate a chitanţei cu aceeaşi serie şi număr, comunicată de Primăria Baia de Aramă cu adresa nr. 5166 din 19 ianuarie 2013 instanţa reţine că aceasta a fost eliberată în realitate numitei P.E., în urma achitării sumei de 1 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, inculpata a recunoscut că a falsificat această chitanţă, procedând în acelaşi mod ca şi în cazul celor descrise anterior.

La termenul din 17 noiembrie 2009, în aceeaşi cauză, inculpata în calitate de apărător a intervenientului V.P. a depus la dosar chitanţa seria MHDTC nr. 36546 din 17 noiembrie 2009 privind achitarea sumei de 91 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Deşi în actul de sesizare s-a reţinut că inculpata ar fi falsificat această chitanţă, instanţa de fond a constatat că această concluzie are la bază menţionarea eronată a numelui plătitorului în tabelul centralizator cu chitanţele înaintate în copie certificată de Primăria Baia de Aramă, acesta fiind trecut „N." în loc de „V." aşa cum rezultă din copia certificată a chitanţei cu acelaşi număr.

Totodată, din examinarea comparativă a chitanţei seria MHDTC nr. 36546 din 17 noiembrie 2009 cu copia certificată a exemplarului arhivat la Primăria Baia de Aramă, instanţa de fond a constatat că acestea sunt identice, atât sub aspectul datei întocmirii, persoanei plătitoare cât şi a sumei achitate, neexistând niciun element de fapt care să sprijine concluzia că ar fi fost alterată în vreun mod.

9. În Dosarul nr. 1101/181/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, având ca obiect partaj bunuri comune, inculpata L.D. a asigurat asistenţă juridică pârâtei reconvenţionale S.E., depunând pentru aceasta dovada achitării taxei judiciare de timbru după cum urmează:

La data de 20 ianuarie 2011, inculpata prin avocat N.A., împuternicit să o substituie, a depus la dosar chitanţa seria MHDTC nr. 53712 din 7 ianuarie 2011 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, iar la termenul din 9 iunie 2011 a depus ia dosar diferenţa de taxă în cuantum de 792 RON aferentă cererii reconvenţionale, respectiv chitanţa seria MHDTC nr. 59655 din 2 iunie 2011.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, menţiunile de completare a rubricaţiei chitanţei nr. 53712 au fost executate de inculpata L.D., iar din examinarea comparativă a acesteia cu exemplarul cu aceeaşi serie şi număr aflat în arhiva Primăriei Baia de Aramă, rezultă că în realitate, chitanţa seria MHDTC nr. 53712 fusese eliberată la 7 ianuarie 2011 numitului C.V., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

În declaraţiile date atât în faza urmăriri penale cât în faţa instanţei, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanţa seria MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 în valoare de 200 RON precizând că ulterior a achitat această sumă la Primăria Baia de Aramă, depanând în acest sens chitanţa nr. 89359/27 septembrie 2013.

Instanţa de fond a arătat că, contrar celor reţinute în partea descriptivă a rechizitoriului, chitanţa seria MHDTC nr. 59655 din 2 iunie 2011 nu a fost falsificată, existând corespondenţă perfectă sub aspectul datei întocmirii, identităţii plătitorului şi sumei achitate, cu datele conţinute de copia certificată de conformitate cu originalul comunicată de Primăria Baia de Aramă. Acelaşi aspecte rezultă şi din tabelul centralizator ai chitanţelor anexat adresei nr. 5166 din 19 ianuarie 2013, unde la poziţia 13 este indicată chitanţa în discuţie cu suma de 792 RON achitată de S.E.

De asemenea, instanţa de fond a mai arătat că deşi în citativul rechizitoriului au fost menţionate încă două părţi vătămate - C.V. şi P.Gh., iar în cuprinsul rechizitoriului s-au evocat declaraţiile acestora potrivit cărora i-au predat inculpatei sume de bani pentru achitarea taxelor de timbru, se constată că în actul de sesizare nu o fost descrisă nicio activitate infracţională a inculpatei în legătura cu asistenţa juridică prestată acestora, nu a fost menţionată nicio chitanţă posibil falsificată, sau vreun număr de dosar în care aceasta ar fi fost depusă.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că nu a fost învestită cu alte acte materiale în afara celor analizate mai sus, iar potrivit art. 371 C. proc. pen. judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare.

În drept, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatei L.D. de a falsifica în perioada 9 iunie 2010 - 22 iunie 2011, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, chitanţe de achitare a taxei judiciare de timbru, prin radierea datelor referitoare la data întocmirii, numele plătitorului, suma achitată şi semnătura casierului şi completarea în mod corespunzător cu alte date pentru a crea aparenţa legalei achitări a taxei datorate la Primăria Baia de Aramă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în material în înscrisuri oficiale în forma continuată, prev. de art. 288 alin. (1) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

De asemenea, s-a apreciat că faptele aceleiaşi inculpate, de a induce în eroare părţile vătămate S.C., V.G., V.F.a, B.Gh., D.P., V.B.P., S.Gh. şi S.E. prin promisiunea mincinoasă că va achita în numele acestora la Primăria Baia de Aramă taxele judiciare de timbru datorate în dosarele în care aceştia aveau calitatea de reclamanţi, însuşindu-şi sumele remise de părţile vătămate cu acest titlu, prezentându-le drept dovadă a achitării chitanţe falsificate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma continuată, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

Instanţa de fond a mai arătat că faptele aceleiaşi inculpate, de a depune la instanţa de judecată în perioada 9 iunie 2010 - 22 iunie 2011, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, chitanţe false de achitare a taxelor judiciare de timbru, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în forma continuată, prev. de art. 291 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

S-a apreciat că inculpata a săvârşit faptele cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând şi urmărind rezultatul acestora.

În ceea ce priveşte participaţia improprie la infracţiunea de fals intelectual în forma continuată prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, constând în aceea că inculpata ar fi determinat pe judecătorii C.A.U., C.B. şi C.I.B. de la Judecătoria Baia de Aramă să ateste fără vinovăţie în încheierile şi hotărârile judecătoreşti pronunţată că a fost achitată taxa judiciară de timbru, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu se încadrează în tipicitatea normei de incriminare, cu menţionarea următoarelor argumente:

Consemnarea făcută în practicaua încheierii sau hotărârii judecătoreşti privind depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru sau menţionarea în partea descriptivă a hotărârii că acţiunea a fost legal timbrată, nu constituie o operaţiune de atestare a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, pentru că judecătorul nu atestă nici faptul că partea a plătit taxa de timbru, o asemenea operaţiune nefiind făcută în faţa sa, nici valabilitatea chitanţei de achitare a taxei. Faptul plăţii este atestat de chitanţa de achitare a taxei de timbru şi nu de hotărârea judecătorească, la fel cum actul juridic în sensul de manifestare de voinţa ce naşte, modifică sau stinge un raport juridic - în speţă plata taxei de timbru, nu se confundă cu înscrisul constatator (în sensul de instrumentum probationis) - chitanţa de plată.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanţa de fond a arătat că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul C. pen. - Legea nr. 286/2009, care a incriminat în art. 244 alin. (1) şi (2) ca infracţiune de înşelăciune fapta de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase sau alte mijloace frauduloase, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, pentru care legea nouă prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, fiind reduse considerabil atât minimul cât şi maximul special în raport cu reglementarea anterioară (art. 215 alin. (1) şi (2) CPA de la 3 la 15 ani închisoare).

Totodată, potrivit art. 244 alin. (3) C. pen., împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, în raport de infracţiunea de înşelăciune, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatei este Noul C. pen., având în vedere nu doar limitele de pedeapsă mai reduse, ci şi posibilitatea împăcării părţilor, pe care aceasta a valorificat-o la primul termen după intrarea în vigoare a legii penale noi, depunând la dosar declaraţii autentificate emanând de la toate părţile vătămate prin care se atestă că părţile s-au împăcat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale în forma continuată, instanţa de fond a reţinut că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive, legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptelor este mai favorabilă inculpatei, art. 288 CPA prevăzând un minim special mai redus (3 luni la 3 ani închisoare) în raport cu reglementarea actuală care prevede pedeapsa închisorii în limite de la 6 luni la 3 ani.

Sub aspectul infracţiunii de uz de fals, s-a apreciat că Noul C. pen. este legea penală mai favorabilă inculpatei, întrucât art. 323 teza I prevede pedeapsa închisorii în aceleaşi limite ca şi reglementarea anterioară (art. 291 teza I CPA) însă alternativ cu amenda.

În cadrul operaţiunii concrete de individualizare judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 74 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, decurs din modalităţile de săvârşire adoptate de inculpată, întinderea redusă a prejudiciului cauzat prin falsificarea chitanţelor de achitare a taxelor de timbru, cât şi multitudinea datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, cu o bună comportare anterioară, stăruinţa depusă de aceasta pentru repararea prejudiciului, aceasta achitând nu o dată, ci de mal multe ori, atât înainte de sesizarea organelor judiciare, în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, sumele menţionate în chitanţele falsificate, atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret manifestată în ambele faze ale procesului penal, elemente cărora le va fi recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu consecinţele prev. de art. 74, 76 CPA însă numai în raport de infracţiunea prev. de art. 288 CPA.

Totodată, aceste elemente vor fi avute în vedere şi la alegerea felului pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., instanţa de fond apreciind că se impune aplicarea pedepsei amenzii, ţinând cont şi de împrejurarea că inculpata a recunoscut în parte săvârşirea faptelor iar probatoriul administrat a confirmat în totalitate starea de fapt relatată de aceasta (fiind infirmate susţinerile din rechizitoriu referitoare la falsificarea chitanţelor MHDTC nr. 61039 din 22 iunie 2011 pe numele D.I., MHDTC nr. 36546 din 17 noiembrie 2009 privind achitarea sumei de 91 RON pe numele V.P., şi MHDTC nr. 59655 din 2 iunie 2011 pentru suma de 792 RON achitată de S.E.), fapt care a pus-o pe inculpată în imposibilitatea de a uza de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile:

Având în vedere chitanţele de achitare a taxelor judiciare de timbru depuse la dosar de inculpată, adresa Primăriei Baia de Aramă nr. 5046 din 9 ianuarie 2013 care atestă recuperarea integrală a prejudiciului (3.795 RON) precum şi ordinul de plată privind achitarea sumei de 2.120 RON reprezentând diferenţa între suma reţinută în rechizitoriu (5.890 RON) şi cea calculată cu titlu de prejudiciu de Primăria Baia de Aramă (3.795 RON), instanţa de fond a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracţiune.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.M., instanţa de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă şi o va respinge ca atare. Martora S.M. a declarat că a suferit o pagubă de pe urma infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale dedusă judecăţii, constând în contravaloarea casei părinteşti pierdută în procesul de partaj cu V.G. şi V.F., ambii asistaţi de inculpata L.D. (Dosar. nr. 451/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă). Susţinerile părţii civile sunt neîntemeiate. Tranşarea litigiului dintre partea civilă S.M. şi V.G. prin hotărâre judecătorească de partaj nu are semnificaţia producerii unei pagube, atribuirea imobilului casă părintească în lotul reclamantului V.G. nefiind rezultatul infracţiunii, ci al sistării stării de indiviziune dintre copărtaşi, partea civilă primind sultă corespunzătoare cotei sale succesorale.

Împotriva sentinţei au declarat prezentele apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpata L.D.

Motivele de apel ale Ministerului Public şi ale inculpatei au fost pe larg menţionate în încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării deciziei, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În cursul judecării apelurilor a fost audiată inculpata, părţile vătămate prezente şi au fost depuse înscrisuri în apărare.

Apelurile declarate de Ministerul Public şi de inculpată vor fi admise având în vedere următoarele:

În esenţă, apelenta-inculpată nu a contestat faptele pentru care a fost trimisă în judecată, cu excepţia faptei referitoare la partea vătămată D.I.

În aplicarea art. 5 din noul C. pen. şi a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20 mai 2014, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă este noul C. pen. (cu referire la limitele de pedeapsă, la posibilitatea împăcării părţilor etc.), chiar dacă pentru forma continuată a infracţiunilor urmează a se reţine o pluralitate de infracţiuni (sub forma concursului de infracţiuni).

Înalta Curte constată că actele şi lucrările dosarului, pe de o parte, confirmă împrejurările menţionate de instanţa de fond la pct. 5 din expunerea situaţiei de fapt cu referire la chitanţele care au făcut obiectul trimiterii în judecată (partea vătămată D.I.), iar pe de altă parte, confirmă apărarea inculpatei, soluţia urmând să fie achitarea acesteia în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte apreciază întemeiată soluţia instanţei de fond cu privire la limitele învestirii prin rechizitoriu (faptele referitoare la persoanele vătămate C.V. şi P.Gh.).

Se constată că apelanta-inculpată, în cursul procesului penal, a depus la dosar declaraţii notariale de împăcare cu toate persoanele vătămate (care au legat această calitate procesuală în cauza penală) cu privire la aceste declaraţii notariale, inclusiv cea cu partea vătămată V.B.Gh., este incidentă Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 843/19 noiembrie 2014.

În consecinţă, în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. combinat cu art. 244 alin. (3) C. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 508 din 7 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale a României, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpată pentru infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., aflate în concurs prev. de art. 38 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

Înalta Curte, însuşindu-şi integral argumentele instanţei de fond, pe care nu le reiterează, apreciază legală şi temeinică soluţia de achitare a inculpatei pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, urmând însă a face aplicarea dispoziţiilor C. proc. pen. în vigoare şi, respectiv, din noul C. pen. (ca lege penală mai favorabilă, pentru motivele arătate).

Cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi uz de fals, prev. de art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Înalta Curte reţine următoarele:

Apelanta-inculpată a recunoscut săvârşirea acestor infracţiuni, probatoriul administrat confirmând existenţa faptelor, persoana care le-a săvârşit şi vinovăţia acesteia. De asemenea, apelanta inculpată a manifestat în cursul procesului penal, pe lângă sinceritate, şi regretul pentru săvârşirea acestor fapte, fiind preocupată de înlăturarea tuturor consecinţelor, inclusiv a consecinţelor financiare/achitând sumele de bani datorate către stat şi realizând declaraţii notariale de împăcare cu toate persoanele vătămate (persoane fizice). în sfârşit, sumele de bani reprezentând taxele de timbru, chiar totalizate, au un cuantum redus, apelanta-inculpată procedând la achitarea integrală a acestora, iar din fişa de cazier rezultă că este la prima încălcare a legii penale. În cursul judecăţii, în fond şi în apel, inculpata s-a prezentat la termenele de judecată, a manifestat o atitudine procesuală corectă, în esenţă necontestând faptele şi vinovăţia, solicitând clemenţă cu privire la modalitatea de sancţionare.

Toate aceste împrejurări sunt de natură a justifica concluzia, pe de o parte, ca infracţiunile săvârşite prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care au fost comise, motivul şi scopul urmărit, iar pe de altă parte, că în raport cu persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunilor, precum şi posibilităţile de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, nu sunt incidente limitările prev. de art. 80 alin. (2) din noul C. pen. care să facă inaplicabilă soluţia renunţării la aplicarea pedepsei,

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. Înalta Curte va renunţa la aplicarea pedepsei faţă de inculpata L.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În conformitate cu disp. art. 81 alin. (1) şi (3) C. pen. va aplica inculpatei un avertisment şi, potrivit art. 81 alin. (2) C. pen., va atenţiona inculpata asupra conduitei sale viitoare, asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni, precum şi asupra disp. art. 80 alin. (2) lit. b) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor urmează a rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondurile statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpata L.D. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 12 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, cu aplicarea disp. art. 5 din C. pen. şi Decizia nr. 256 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale a României privind aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv cu privire la recalificarea faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpata L.D. pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 52 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. combinat cu art. 244 alin. (3) C. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 508 din 7 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale a României, încetează procesul penal faţă de inculpată pentru 8 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., aflate în concurs prev. de art. 38 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpată pentru o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpata L.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În conformitate cu disp. art. 81 alin. (1) şi (3) C. pen. aplică inculpatei un avertisment.

Potrivit art. 81 alin. (2) C. pen. atenţionează inculpata asupra conduitei sale viitoare, asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite Infracţiuni, precum şi asupra disp. art. 80 alin. (2) lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 102/2015. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 113/2015. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 107/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Apel