ICCJ. Decizia nr. 122/2015. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 122/2015
Dosar nr. 716/42/2014
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2015
Asupra contestaţiilor de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 141 din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de către contestatoarele N.A. şi T.V. împotriva deciziei penale nr. 700/2014 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti.
S-a reţinut că prin cererea formulată la data de 25 septembrie 2014 petentele N.A. şi T.V., au formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 700/2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare, precizată de contestatoarele N.A. şi T.V. împotriva deciziei penale nr. 390 din 11 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, criticând decizia şi alte hotărâri pronunţate în cauzele anterioare.
În esenţă, contestatoarele au susţinut că sunt nemulţumite de modul de stabilire a cheltuielilor judiciare în sarcina lor prin decizia penală menţionată, arătând faptul că nu au formulat nici o cale de atac ordinară sau extraordinară care să investească Curtea de Apel Ploieşti şi, pe cale de consecinţă, nu era posibilă obligarea lor la plata unor sume de bani.
În motivarea cererii, contestatoarele au invocat şi elemente care vizează mai multe litigii cu care au sesizat organele judiciare, fiind prezentate nemulţuinirile acestora cu privire la procedurile în care au fost implicate.
S-a reţinut că în conformitate cu prevederile textului legal anterior menţionat se poate formula contestaţie la executare în situaţia în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.
S-a apreciat că susţinerile contestatoarelor în sensul că nu au formulat contestaţia în anulare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3483/277/2013/a1 al Curţii de Apel Ploieşti nu se pot reţine în condiţiile în care din analiza deciziei penale nr. 700 din 24 iunie 2014 rezultă faptul că la termenul de judecată, în şedinţă publică, a fost prezentă contestatoarea N.A., care la interpelarea instanţei, a precizat că cererea formulată reprezintă o contestaţie în anulare.
Totodată, în condiţiile în care contestatoarele au exercitat calea de atac extraordinară menţionată, iar aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, în mod legal, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Astfel, s-a constatat să elementele menţionate de contestatoare nu constituie un element care să reprezinte o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută şi nici nu conduc la împiedicare executări acesteia şi, în conformitate cu prevederile art. 599 rap. la art. 597 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţii contestatoarele N.A. şi T.V. şi au solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei, arătând că este nelegală şi netemeinică sentinţa penală nr. 141 din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare împotriva deciziei penale nr. 390 din 11 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Examinând contestaţiile formulate de contestatoarele N.A. şi T.V., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 700 din 24 iunie 2014 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarele N.A. şi T.V. împotriva deciziei penale nr. 390 din 11 septembrie 2014.
Prin decizia penală definitivă nr. 390 din 11 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-au respins ca inadmisibile apelurile declarate de revizuientele N.A. şi T.V. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de acestea în contradictoriu cu intimatul L.M.
Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În speţă, motivele invocate de către contestatoarele N.A. şi T.V., respectiv nemulţumirea acestora referitoare de modul de stabilire a cheltuielilor judiciare în sarcina lor, nu se regăsesc în cazurile reglementate de prevederile art. 598 C. proc. pen.
Întrucât contestatoarele au exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare la Curtea de Apel Ploieşti, iar aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, instanţa, în mod corect, a aplicat dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. şi a obligat contestatoarele la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Astfel, se constată că în speţă nu este incident nici unul dintre cazurile reglementate de lege care ar impune admiterea contestaţiei la executare.
Faţă de considerentele ce preced se constată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel, că Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatoarele N.A. şi T.V. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarele la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatoarele N.A. şi T.V. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarele la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 104/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 715/2015. Penal → |
|---|
