ICCJ. Decizia nr. 146/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 146/2015
Dosar nr. 8557/95/2011
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2015
Prin sentinţa penală nr. 130 de la 29 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 8557/95/2011, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.D. la 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi c) C. pen.; s-a constatat că fapta comisă este concurentă cu infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare şi sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 209 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu; s-a constatat că pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu şi sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, au fost contopite prin sentinţa penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Gorj.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Gorj, în pedepsele componente de: 4 ani şi 6 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008); 6 ani (aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010); 3 ani (aplicată prin sentinţa penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg-Jiu şi 1 an şi 6 luni spor de recidivă; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3648 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în cauza respectivă şi 3 ani închisoare cu suspendare pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, revocată şi cumulată aritmetic; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare pedeapsă aplicată în cauza respectivă şi 3 ani închisoare cu suspendare-aplicată prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, revocată şi cumulată aritmetic.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoria Tg-Jiu, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, inculpatului N.D. fiindu-i aplicată prin contopire pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu şi cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă (stabilită în urma concursului cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 şi nr. 3646 din 10 octombrie 2008), cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea, care s-a sporit cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.; în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta sentinţă, perioada executată de la 03 decembrie 2009 la 05 iulie 2011 şi s-au anulat mandatele de executare emise în baza hotărârilor mai sus amintite, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru inculpatul N.D.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.F. la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la 55.845,25 RON despăgubiri civile către SC W. SRL Craiova; la 7.413,04 RON către SC R.. SRL Bucureşti; la 56.345,91 RON către SC. A.M. SRL Filipeştii de Pădure; la 8.397,11 RON către SC Ro. SRL Giurgiu şi la 102.295,59 RON către SC P.T.C. SRL Bucureşti.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 2000 RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 300 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariu apărător din oficiu şi s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, către Baroul Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova nr. 229/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N.D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. l cu aplicare art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi B.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În cursul cercetării judecătoreşti, şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011 a fost ascultat inculpatul N.D., care a declarat că menţine numai ultima declaraţie pe care a dat-o în faza de urmărire penală. A arătat inculpatul că recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, este de acord să achite prejudiciul părţilor vătămate şi solicită să fie aplicate în cauză disp. art. 3201 C. proc. pen. A mai declarat că îşi însuşeşte în totalitate probatoriul care s-a administrat în timpul urmăririi penale, că nu solicită administrarea altor probe, judecata urmând să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În aceiaşi şedinţă publică, a fost ascultat inculpatul B.C.F., care a declarat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, însă nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul B.C.F. a declarat că l-a cunoscut pe N.D. în vara anului 2009 şi l-a împrumutat în mai multe rânduri cu diferite sume de bani, printre care şi cu suma de 29.900 RON la începutul lunii septembrie 2009, însă ulterior a aflat că această sumă fusese achitată drept avans pentru materialele cumpărate de la SC P.T.C. SRL Bucureşti. Inculpatul a mai declarat că are cunoştinţă despre faptul că inculpatul N.D. a achiziţionat mărfuri de la SC R. SRL şi SC Ro. SRL pe care ulterior le-a vândut societăţii sale SC N. SRL precum şi mărfuri de la alte societăţi pentru care el i-a dat suma de un miliard ROL. A mai declarat inculpatul că nu cunoaşte natura relaţiilor comerciale pe care inculpatul N.D. le-a avut cu SC A.M. SRL, însă ştie că s-ar fi achitat contravaloarea mărfii achiziţionate de la această societate.
Inculpatul B.C.F. a declarat că nu cunoaşte nimic în legătură cu afacerile derulate de inculpatul N.D. cu SC W. SRL, însă a aflat că marfa achiziţionată de la această societate valorează două miliarde ROL şi nu a fost achitată. A mai precizat că în contul sumei cu care l-a împrumutat pe inculpatul N.D., acesta i-a dat marfă în cursul lunii octombrie. La această marfa inculpatul a pus un adaos foarte mare şi a vândut-o cu suma de 2 miliarde cinci sute mii ROL. A mai declarat că nu este adevărat ca marfa să fi fost vândută la un preţ mai mic decât cel de achiziţie; că nu este adevărat ca el să se fi folosit de inabilităţile lui N.D. în raporturile comerciale pe care le-au avut; a menţionat că el nu a avut relaţii comerciale cu-firmele păgubite de inculpatul N.D.; a mai arătat că N.D. nu a avut un birou în cadrul societăţii lui B.C.F.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost ascultaţi martorii C.V., D.C.M., D.G., O.A A., Z.A., C.C.M., S.Ş.E., M.O.F., S.I., C.D. şi R.C., depoziţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei.
De asemenea, la solicitarea inculpatului N.D. a fost reascultat martorul D.G., care şi-a menţinut declaraţia dată cu ocazia primei ascultări în faţa instanţei.
Martorii şi-au menţinut în general declaraţiile date în timpul urmăririi penale, confirmând starea de fapt reţinută în rechizitoriul Parchetului.
În şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011, inculpatul N.D. a precizat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, însă nu menţine în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală şi nu mai doreşte aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. întrucât intenţionează să formuleze în continuare probe din care să rezulte motivele pentru care a avut intenţia să cesioneze firma precum şi faptul că nu a oferit nici o sumă de bani pentru a prelua SC R. SRL. A mai menţionat inculpatul că solicită desfăşurarea procesului penal conform procedurii obişnuite, arătând că inculpatul B.C.F. nu are nici o vină în cele întâmplate şi că sesizările împotriva acestuia au fost influenţate de o anumită stare nervoasă.
Inculpaţii au solicitat în apărare încuviinţarea probei testimoniale cu câte un martor, cerere care a fost admisă de către instanţa de judecată, urmând a fi ascultaţi martorii P.I. propus de inculpatul B.C.F. şi B.L. propus de inculpatul N.D., care se vor prezenta la instanţă necitaţi.
În şedinţa publică din 28 februarie 2012 a fost ascultat martorul P.I. care a declarat că în cursul anului 2008 a fost asociat cu inculpatul B.C.F., deţinând împreună o spălătorie auto, însă nu cunoaşte nimic în legătură cu relaţiile celor doi inculpaţi. A precizat martorul că pe N.D. nu l-a cunoscut. Martorul a mai menţionat că, în afară de afacerea pe care o avea cu el, inculpatul B.C.F. nu mai avea alte afaceri, precum şi faptul că N.D. nu a avut un birou în incinta spălătoriei ce aparţinea inculpatului B.C.F. şi lui P.I.
Instanţa de fond a solicitat o nouă fişă de cazier pentru inculpaţi care a fost ataşată la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, contractele de vânzare cumpărare, declaraţiile martorilor C.V., D.C.M., D.G., O.A.A., Z.A., C.C.M., S.Ş.E., M.O.F., S.I., C.D. şi R.C., declaraţiile inculpaţilor, fişele de cazier, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 21 mai 2009 inculpatul N.D. a preluat prin cesiune 19 părţi sociale (în valoare de 190 RON) din capitalul social al SC R.D. SRL, a devenit administrator unic al acestei societăţi conform actului adiţional, iar sediul societăţii a fost stabilit în com. L., jud. Gorj.
În ziua de 30 iulie 2009 inculpatul N.D. s-a prezentat la Sucursala C. Bank Tg. Jiu cu noul act constitutiv, certificatul de înregistrare fiscală şi a completat fişa cu specimenul de semnătură cu dreptul de a dispune de contul societăţii.
Prin intermediul numitului S.I., inculpatul N.D. l-a cunoscut pe inculpatul B.C.F., căreia i-a spus că vrea să achiziţioneze produse pentru realizarea ferestrelor termopan de la mai multe societăţi, urmând ca inculpatul B.C.F. să-l ajute pe acesta cu sume de bani, precum şi cu valorificarea ulterioară a mărfurilor achiziţionate.
În acest scop, la data de 18 august 2008 inculpatul N.D. s-a deplasat împreună cu D.G. la sediul SC P.T.C. SRL din mun. Bucureşti şi a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect profile din PVC.
Inculpatul B.C.F. confirmă faptul că s-a aflat în Bucureşti împreună cu D.G. şi s-a întâlnit cu N.D. în ziua în care acesta a încheiat contractul, la discuţiile cu reprezentanţii societăţii participând, la sugestia lui B.C.F., şi D.G.
Pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor furnizorului, N.D. a achitat în avans cu două ordine de plată suma de 29.900 RON, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B.C.F.
Marfa a fost livrată cu facturile nr. F1 şi F2 din 18 septembrie 2009, fiind transportată direct de la furnizorul din Bulgaria, la un depozit din mun. Tg-Jiu pus la dispoziţie de inculpatului B.C.F., unde martorul R.C., angajat al SC P.T.C. SRL, i-a predat inculpatului N.D. cele două facturi.
Pentru plata mărfii livrate, inculpatul N.D. a emis fila CEC nr. C1 în valoare de 102.295,59 RON ce a fost refuzată la plata pentru lipsa disponibilului la 18 noiembrie 2009.
Martorul R.C. s-a deplasat la data de 07 noiembrie 2009 la depozitul unde livrase marfa şi a discutat cu inculpatul N.D. care i-a spus că a vândut marfa şi poate introduce fila CEC la plată, însă aceasta a fost refuzată. Ulterior inculpatul nu a mai răspuns la telefon, afirmă martorul şi atunci când l-a găsit internat într-un spital din Tg-Jiu, a refuzat să-i spună unde a dus marfa.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 28 septembrie 2009 inculpatul N.D. a achiziţionat cu două facturi sisteme de fixare (şuruburi, piuliţe, şaibe, unelte) de la SC R. SRL în valoare de 5.832.67 RON, respectiv. 1,480,37 RON cu scadenţa la data de 27 noiembrie 2009.
Pentru plata acestor facturi inculpatul a emis la data de 30 septembrie 2009 un bilet la ordin cu nr. xx în valoare de 7.413,04 RON, ce a fost refuzat la plată la 30 noiembrie 2009 pentru lipsa disponibilului.
La aceeaşi dată (28 septembrie 2009) inculpatul N.D. a achiziţionat de la SC Ro. SRL cu factura nr. F3, marfa în valoare de 8397,11 RON (componente pentru tâmplărie PVC), după ce în prealabil a completat o cerere de încheiere a contractului cadru de vânzare-cumpărare. Şi acest bilet la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului.
Potrivit declaraţiei martorului M.O.F., agent de vânzări în cadrul celor două societăţi, la începutul lunii septembrie 2009 a fost contactat telefonic de inculpatul N.D. care i-a spus că este interesat de achiziţionarea unor sisteme de fixare tâmplărie PVC.
Martorul s-a deplasat în mun. Tg-Jiu la un birou al acestuia situat pe str. Calea B., unde i-a prezentat ofertele, la discuţii participând şi învinuitul D.G. care, afirmă martorul, după modul în care se comporta şi-a dat seama că era asociatul lui N.D.
După ce inculpatul N.D. a comandat marfa, aceasta a fost livrată, susţine martorul, la un depozit din mun. Tg-Jiu unde a fost ajutat să o descarce de către inculpatul B.C. şi învinuitul S.I., fiind prezent de asemenea şi inculpatul N.D.
Contractele cadru de vânzare-cumpărare nr. V1 din 05 octombrie 2009 dintre SC R. SRL şi SC R.D. SRL, respectiv, nr. V2 din 05 octombrie 2009 dintre SC Ro. SRL şi SC R.D. SRL au fost semnate de inculpatul N.D., care a semnat şi cele două bilete la ordin menţionate anterior.
Martorul a încercat, de asemenea, să-l contacteze pe inculpatul N.D. după ce biletele la ordin au fost refuzate la plată, dar a aflat că acesta vânduse societatea unei alte persoane, pe nume C.D.
După livrarea mărfii de către SC P.T.C., inculpatul B.C.F. i-a cerut învinuitului D.G. să se deplaseze împreună cu inculpatul N.D. în localitatea Filipeştii de Pădure unde, acesta din urmă, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu SC A.M. SRL (nr. V3 din 02 octombrie 2009) având ca obiect livrarea de armătură pentru tâmplărie PVC.
Societatea furnizoare a emis factura fiscală din 15 octombrie 2009 în valoare de 56.545.91 RON pentru plata căreia inculpatul N.D. a emis fila CEC nr. C2 şi biletul la ordin nr. zz ce au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului.
Marfa achiziţionată de la SC A.M. SRL a fost transportată la acelaşi depozit unde fusese livrată şi marfa cumpărată de la SC P.T.C. SRL, inculpatul N.D. asistând la descărcare, după care l-a trimis pe învinuitul S.I. cu oferte de preţ la mai multe ateliere de tâmplărie PVC din mun. Tg. Jiu.
Reprezentantul SC A.M. SRL a declarat că după livrarea mărfii a încercat să ia legătura cu inculpatul N.D., ce i-a spus iniţial că va plăti bunurile cumpărate, după care nu a mai răspuns la telefon.
La data de 29 septembrie 2009 inculpatul N.D., după ce anterior discutase telefonic cu martorul D.C.M., agent de vânzări la SC W. SRL, a transmis prin fax o comandă pentru cumpărarea de feronerie şi accesorii pentru tâmplăria din PVC.
În baza acestei comenzi, au fost emise două facturi nr. F4 în valoare de 13.290,78 RON şi nr. F5 în valoare de 16.840,63 RON, din data de 30 septembrie 2009, marfa fiind transportată cu autoturismul societăţii furnizoare 1 condus de martorul C.C.M.
Pentru marfa livrată învinuitul a emis un bilet la ordin seria kk, iar la data de 01 octombrie 2009 a fost semnat contractul cu nr. xx.
La data de 20 octombrie 2009 inculpatul N.D. s-a deplasat în mun. Craiova cu autoutilitara condusă de martorul C.V., pentru a ridica din nou marfă de la SC W. SRL, fiind însoţiţi de învinuitul S.I.
Inculpatul N.D. nu a ajuns la depozitul SC W. SRL pentru a nu fi văzut de reprezentanţii acestei societăţi, ci l-a trimis pe învinuitul S.I., căruia i-a cerut să-şi treacă numele în factură "P.M.N." şi o serie de buletin pe care i-o notase pe un bileţel.
S.I., care a avut calitatea de învinuit în cauză, a fost cel care, sub numele de P.M.N., l-a contactat pe martorul C.V. şi i-a cerut să efectueze transportul mărfii din mun. Craiova până în mun. Tg-Jiu.
Martorul D.C.M. i-a predat lui S.I. marfa, acesta semnând factura nr. F6 în valoare de 25.713 şi a primit în schimb de la acesta biletul la ordin nr. yy semnat de inculpatul N.D.
Cele două bilete la ordin emise pentru marfa achiziţionată de la SC W. SRL au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului, după ce înainte cu o zi de data scadenţei îi asigurase pe reprezentanţii societăţii că are bani în cont, iar ulterior nu a mai putut fi contactat.
Marfa a fost adusă în mun. Tg-Jiu cu autoutilitara condusă de martorul C.V., iar de aici, la cererea învinuitului S.I., martorul a transportat marfa până la ieşirea din Defileul Jiului, unde a predat-o unui bărbat în vârstă de circa 40-45 ani care i-a achitat cursa şi, i-a înapoiat factura ce a restituit-o învinuitului S.I. la întoarcerea în mun. Tîrgu-Jiu.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că întreaga marfă achiziţionată de la aceste societăţi comerciale de către inculpatul N.D., a fost vândută sub preţul de achiziţie SC N. SRL administrată de inculpatul B.C.F. care, la rândul său, a vândut-o SC W.T. SRL cu sediul în mun. Deva, al cărui director era martorul S.Ş.E.
Spre exemplu, SC R.D. SRL cumpără de la SC P.T.C. SRL următoarele produse pe care le revinde la SC N. SRL, după cum urmează: adaptor mic alb - 72 bucăţi achiziţionate la preţul de 5,45 RON fără TVA şi revândute la preţul de 4 RON fără TVA, toc 3 camere cu garnitură - 1440 bucăţi achiziţionate la preţul de 8,69 RON fără TVA şi revândute la preţul de 6,39 RON fără TVA, toc 3 camere fără garnitură -1440 bucăţi achiziţionate la preţul de 8,05 RON fără TVA şi revândute cu 5,90 RON fără TVA, toc 4 camere alb fără garnitură - 1440 bucăţi achiziţionate la preţul de 9,03 RON fără TVA şi revândute cu 6,64 RON fără TVA, toc 4 camere alb cu garnitură - 1440 bucăţi achiziţionate la preţul de 9,67 RON fără TVA şi revândute cu 7,11 RON fără TVA.
Această societate a achitat iniţial marfa în numerar, iar ulterior prin bilete la ordin, în mai multe rate, într-un interval de aproximativ 2-3 luni, fiind plătită integral.
Inculpatul N.D. a declarat cu ocazia audierii că marfa a fost luată fără acordul său din depozitul din Tg. Jiu şi vândută de inculpatul B.C.F. unei societăţi din mun. Deva, dar a primit o parte din suma încasată.
În condiţiile în care SC N. SRL a vândut întreaga marfă către SC W.T. SRL la data de 21 octombrie 2009, iar inculpatul N.D. avea cunoştinţă despre acest lucru, acesta din urmă cesionează la 20 octombrie 2009 societatea sa martorului C.D., pe care l-a cunoscut prin intermediufui inculpatului B.C.F. şi a martorului O.A.A.
Martorul C.D. - care nu ştie carte - s-a deplasat împreună cu N.D. la Administraţia Financiară şi Oficiul Registrului Comerţului, unde a semnat documentele necesare preluării societăţii şi a primit de la învinuit trei ştampile, un card şi documente de evidenţă contabilă. Pentru faptul că a preluat societatea martorul a primit de la inculpaţii B.C.F. şi N.D. suma de 500 RON.
Cu ocazia audierii, martorul O.A.A. a confirmat faptul că a fost rugat de inculpatul B.C.F. să găsească un prieten care să preia o firmă, în aceleaşi condiţii în care, anterior, a mai preluat şi el alte societăţi la rugămintea, lui B.C.F. Ştiind că martorul C.D. are o situaţie materială precară, l-a contactat pe acesta şi l-a prezentat inculpatului B.C.F.
Astfel, instanţa de fond a constatat că: fapta comisă de inculpatul N.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.; fapta comisă de inculpatul B.C.F. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată. Astfel, s-a reţinut de prima instanţă că inculpatul B.C.F. i-a dat sumele de bani lui N.D. oferite drept avans societăţilor cu care a derulat relaţii comerciale pentru a câştiga încrederea unităţilor furnizoare.
Inculpatul B.C.F. a asigurat spaţiile în care era depozitată marfa şi a participat efectiv împreună cu inculpatul N.D. la operaţiunile de încărcare şi descărcare a mărfii revândute.
Inculpatul B.C.F. s-a folosit de martorii D.G. şi S.I., care l-au însoţit pe inculpatul N.D. la societăţile cu care a încheiat contracte comerciale de achiziţionare a mărfurilor.
Cei doi martori ascultaţi de instanţa de judecată, nu au putut oferi o explicaţie plauzibilă în care să arate motivul pentru care s-a datorat prezenţa lor la sediul societăţilor comerciale cu care inculpatul N.D. a încheiat contracte comerciale de achiziţionare marfa pentru confecţionarea de tâmplărie termopan.
Astfel, în declaraţia dată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2012 martorul D.G. arată că s-a deplasat cu N.D. la sediul unei firme din Bucureşti de unde acesta a achiziţionat profile tâmplărie termopan fără a fi rugat de B.C. în acest sens. Martorul mai menţionează că l-a însoţit pe N.D. şi la Filipeştii de Pădure la o societate unde acesta trebuia să semneze un contract de achiziţionare a unor materiale necesare confecţionării tâmplăriei de termopan. Deplasarea s-a făcut cu un autoturism marca B. pe care martorul îl împrumutase de la un prieten.
Contravaloarea cursei în cuantum de 5 milioane ROL a fost achitată de inculpatul N.D.
Martorul a arătat că nu a fost de faţă când N.D. a încheiat documentele cu reprezentanţii societăţii comerciale.
În şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2012, a fost ascultat şi martorul S.I., care a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că l-a cunoscut pe inculpatul N.D. în urmă cu 3 ani prin intermediul unui prieten pe nume N. A mai arătat martorul că, într-o discuţie ulterioară pe care a avut-o cu inculpatul N.D., acesta l-a întrebat dacă ştie vreo persoană ce ar putea să-l împrumute cu o sumă de bani. Martorul i-a spus că îl cunoaşte pe B.C.F. care are bani întrucât vânduse nişte terenuri. Martorul l-a sunat pe B.C.F. care a fost de acord să-i dea numărul său de telefon inculpatului N.D., urmând ca aceştia să se întâlnească ulterior. Martorul a arătat că N.D. i-a promis că în situaţia în care va face rost de bani îl va angaja şi pe el la firma sa cu un salariu de 15 milioane ROL. După aproximativ o lună de zile N.D. i-a spus martorului că poate să vină la muncă, respectiv la un depozit pe care îl avea pe Calea B., Cartierul Drăgoieni din Municipiul Tg-Jiu unde urma să facă curăţenie, urmând ca în zilele următoare să primească marfă. După câteva zile la depozitul respectiv a venit un tir încărcat cu profile de tâmplărie termopane.
Martorul a declarat că a înţeles de la B.C. că l-ar fi împrumutat pe N.D. cu o sumă de bani. La un interval de câteva zile.; la acelaşi depozit a mai venit un tir care a adus armătură pentru tâmplărie termopan.
În cursul lunii octombrie 2009, martorul a fost trimis de N.D. să închirieze o dubă cu care să se deplaseze la Craiova de unde să achiziţioneze de la o firmă "elemente de feronerie. N.D. i-a spus martorului că la firma respectivă urma ca acesta să-şi dea alt nume decât cel real întrucât nu este angajatul său cu carte de muncă şi în situaţia în. care îşi va da numele real îi va face probleme.
La firma din Craiova martorul a încărcat mai multe cutii şi la întocmirea documentelor l-a delegat a trecut numele de P.M.N. pe care ii dăduse inculpatul N.D. precum şi seria şi numărul documentului de identitate, oferite tot de inculpatul N.D. Martorul a recunoscut că a semnat factura tot cu numele de P.M.N.
După ce a încărcat marfa, martorul a sunat pe inculpatul N.D. care se afla în Municipiul Craiova şi au plecat împreună spre Tg-Jiu. Pe drum inculpatul N.D. i-a spus şoferului că marfa trebuie dusă la Petroşani, dându-i acestuia adresa şi un număr de telefon. Cursa a fost plătită de N.D., iar când s-a întors de la Petroşani, şoferul i-a adus martorului factura de livrare a mărfii pe care acesta i-a predat-o inculpatului N.D.
Martorul S.I. a declarat că nu cunoaşte destinaţia la care s-a dus marfa. A mai arătat acelaşi martor că, în cursul anului 2009 N.D. a adus nişte băieţi şi au încărcat împreună toată marfa existentă în depozit în două sau trei camioane, marfă ce a fost transportată la o destinaţie necunoscută. Când marfa era încărcată în camioane a venit la depozit şi B.C.F. care a discutat 2-3 minute cu N.D., după care a plecat. Martorul a arătat că din cele întâmplate a înţeles că proprietar al mărfii ce se afla în respectivul depozit era N.D. A mai arătat martorul că pe D.G. l-a cunoscut prin intermediul lui B.C. La N.D., martorul a muncit peste o lună de zile, fiind plătit cu suma de 5 sau 7 milioane ROL. A mai precizat martorul că la Craiova nu i s-au solicitat documente de identitate întrucât N.D. vorbise la telefon cu reprezentanţii firmei şi totul era pregătit.
Din cele mai sus prezentate a rezultat fără dubiu că între cei doi inculpaţi exista o înţelegere în relaţiile comerciale pe care le desfăşurau. Inculpatul B.C.F. nu era niciodată prezent la încheierea tranzacţiilor şi îi trimitea pe cei doi martori cu un motiv sau altul la societăţile de unde N.D. achiziţiona marfă pentru a avea informaţii complete cu privire la tranzacţiile desfăşurate.
Procedând astfel, inculpatul B.C.F. încerca să evite răspunderea pentru faptele sale folosindu-se de modul superficial în care inculpatul N.D. privea derularea relaţiilor comerciale cu societăţile înşelate.
Firma SC N. SRL administrată de inculpatul B.C.F. a achiziţionat marfa de la SC R.D. SRL sub preţul de achiziţie, revânzând marfa şi încasând integral preţul.
Între cei doi inculpaţi au apărut diferite disensiuni pe motive financiare, respectiv pentru sumele de bani pe care le-au primit din revânzarea mărfii, iar în ziua de 20 octombrie 2009 inculpatul N.D. a cesionat societatea al cărui administrator era unei persoane analfabete probabil pentru a înlătura consecinţele neachitării mărfii furnizată la aceiaşi dată de către SC W. SRL Craiova.
Din depoziţia martorului D.G. a rezultat şi faptul că acesta a fost prezent când inculpatul N.D. i-a dat inculpatului B.C.F. mai multe facturi şi chitanţe, la scurt timp martorul fiind rugat de inculpatul B.C.F. să afle dacă pe raza localităţii Petroşani există societăţi comerciale ce intenţionează să achiziţioneze materiale în vederea confecţionării de tâmplărie termopan.
Înţelegerea existentă între inculpaţii B.C.F. şi N.D., a rezultat şi din faptul că B.C.F. l-a sprijinit pe N.D. să înstrăineze SC R.D. SRL, cunoscând că marfa achiziţionată de societatea respectivă nu fusese achitată.
Procedând astfel, cei doi inculpaţi considerau că ar putea scăpa nepedepsiţi pentru faptele comise.
Factura referitoare la marfa achiziţionată de SC R.D. SRL de la W. SRL a fost întocmită la data de 20 octombrie 2009, data livrării, marfa specificată în respectiva factură fiind vândută către SC N. SRL cu facturile din 02 septembrie 2009, din.03 septembrie 2009 şi din 04 septembrie 2009, înainte ca marfa să fie achiziţionată.
Vânzarea mărfurilor achiziţionate prin înşelăciune la un preţ inferior celei de achiziţie, denotă faptul că inculpaţii au dorit „să scape" mai repede de marfa respectivă, cel puţin pentru două motive: evitarea returnării mărfii la solicitarea părţilor păgubite, din probele administrate în cauză rezultând că unele societăţii când au sesizat că au fost înşelate au făcut verificării pentru a afla locul unde a fost depozitată marfa şi dacă aceasta a fost vândură; pentru ştergerea urmelor.
A rezultat faptul că între cei doi inculpaţi a existat o înţelegere să înşele societăţile comerciale de la care societatea aparţinând inculpatului N.D. - SC R.D. SRL - s-a aprovizionat cu diverse materiale în vederea confecţionării de tâmplărie termopan.
Activitatea infracţională a celor doi inculpaţi s-a desfăşurat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale fiind evidenţiată de modul cum au acţionat şi în care s-au folosit de martorii D.G. şi S.I., aspecte ce au fost mai sus prezentate.
Instanţa de fond, apreciind că vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii, a fost probată, a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social deosebit al faptelor comise, valoarea prejudiciului, modul şi împrejurările în care au fost comise infracţiunile precum şi persoana celor doi inculpaţi. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că inculpatul N.D. a fost condamnat de mai multe ori pentru infracţiuni similare, iar în timpul judecării cauzei a avut o atitudine neconsecventă, iniţial recunoscând fapta comisă şi solicitând judecarea conform disp. art. 3201 C. proc. pen., ulterior revenind şi solicitând judecarea procedurii obişnuite, întrucât intenţionează să formuleze probe în apărarea sa. Atitudinea inculpatului a oscilat de la recunoaşterea totală la negarea totală a faptelor comise.
Referitor la inculpatul B.C.F., prima instanţă a constatat că acesta nu a mai fost condamnat, iar în timpul procesului penal a avut o atitudine consecvent nesinceră, nerecunoscând în nici un mod implicarea în vreun fel în relaţiile comerciale pe care inculpatul N.D. le-a derulat cu societăţile păgubite.
Pedeapsa stabilită a fost aceea privativă de libertate, orientată spre minim în ceea ce priveşte pe inculpatul B.C.F. şi spre moderat în ceea ce priveşte pe inculpatul N.D.
S-a constatat de instanţa de fond că fapta comisă de inculpatul N.D. este concurentă cu infracţiunea de înşelăciune pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare şi sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 209 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu.
Totodată, instanţa de fond a constatat că pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu şi sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, au fost contopite prin sentinţa penală nr. 1353 din 29 iunie 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 706 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Gorj; de asemenea, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoria Tg-Jiu, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, inculpatului N.D., fiindu-i aplicată prin contopire pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg-Jiu şi cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg-Jiu, în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II, lit. b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen., inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a condamnat pe inculpatul B.C.F. la pedeapsa închisorii.
Ambilor inculpaţi le-au fost aplicate de instanţa de fond pedepse accesorii şi pedepse complementare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpaţii N.D. şi B.C.F.
Prin decizia penală nr. 84 din 13 martie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte, sentinţa penală atacată, pe latură penală şi rejudecând:
A înlăturat sporurile de 1 an şi respectiv 2 ani închisoare şi a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.D., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.
A reţinut în favoarea inculpatului N.D. circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C.pen.
A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului N.D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 7 ani aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg Jiu şi cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Tg Jiu, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care a adăugat, în baza art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg Jiu, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A reţinut în favoarea inculpatului B.C.F. circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen.
A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.F., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul B.C.F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Totodată, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost admisă cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată la data de 17 ianuarie 2013 şi s-a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 200 RON aplicat prin încheierea din data de 12 decembrie 2012.
A fost respinsă cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată la data de 27 februarie 2012 ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt şi de drept, văzând şi disp. art. 371 şi 372 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat în primul rând că tribunalul a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor şi a reţinut o corectă situaţie de fapt. În acest sens s-a arătat că, în cauză, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii N.D. şi B.C.F. a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăţiei acestora, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Apărările inculpatului N.D., în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea faptei, deoarece nu a acţionat cu intenţia specifică infracţiunii de înşelăciune, nu au putut fi primite.
În acest sens s-a arătat că, potrivit art. 215 C. pen. constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. De asemenea, există înşelăciune prin inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, precum şi emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea-termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de înşelăciune este necesară intenţia directă, a cărei existenţă trebuie stabilită cu certitudine, respectiv făptuitorul şi-a dat seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta a pricinuit o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o; totodată, în varianta prevăzută de alin. (4) al textului legal, nu este suficient ca fila CEC emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil, ci este necesară dovedirea activităţilor dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate.
În speţă, această componentă a laturii subiective a infracţiunii a fost dovedită indubitabil, deoarece inculpatul a indus în eroare reprezentanţii părţilor civile asupra unui aspect fundamental în formarea conştiinţei şi voinţei de a contracta, atât la momentul încheierii contractelor, cât şi pe parcursul executării acestora, prin declaraţii mincinoase privind bonitatea firmei, emiterea cecurilor sau biletelor la ordin fără acoperire şi prin susţineri nereale că ar fi în măsură să onoreze obligaţiile contractuale.
Beneficiarii CEC-urilor nu au cunoscut lipsa descoperirii în cont a CEC-urilor, fiind induşi în eroare, în scopul ca inculpatul sa obţină un folos material injust, cauzând totodată o pagubă, posesorilor CEC-urilor, criticile vizând încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nefiind fondate.
S-a arătat că, în speţă, devin incidente concluziile deciziei nr IX din 24 octombrie 2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit asupra unei persoane, ştiind ca pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., fapta încadrându-se în dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 numai dacă „beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras", conform pct. 2 al aceleiaşi decizii, or, beneficiarii nu au cunoscut acest aspect.
În privinţa biletelor la ordin, s-a arătat că situaţia privind intenţia inculpatului este similară. Acesta ştia că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară şi totuşi le-a emis şi respectiv folosit cu intenţia de a înşela părţile vătămate şi de a le pricinui o pagubă.
Funcţia atribuită biletului la ordin este aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plata, fiind elemente de natura a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale făptuitorului (decizia secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - nr. 663 din 06 februarie 2002). S-a făcut referire şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin decizia penală nr. 338 din 13 decembrie 2004, a statuat că „emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenţei nu există acoperirea necesară nu constituie infracţiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare conţinutului constitutiv al unei fapte penale. Când beneficiarul este indus sau menţinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în aşa fel încât fără aceasta eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.".
Inculpatul a emis bilete la ordin la intervale de timp diferite, intercalate cu CEC-uri, cunoscând lipsa de disponibil în cont, lăsându-le părţilor civile convingerea ca sumele menţionate vor fi plătite de el.
În concret, în ceea ce priveşte actele materiale săvârşite în raport de SC P.T.C. SRL Bucureşti, instanţa a reţinut că, potrivit declaraţiei martorului R.C. cu ocazia încheierii contractului din 18 august 2009 între societatea anterior amintită şi societatea administrată de inculpatul N.D., SC R.D. SRL s-a stabilit ca plata contravalorii mărfii urma să se facă în două etape, 30% înainte de livrare şi 70% în termen de 55 de zile cu filă CEC, aspect ce este confirmat de clauzele contractuale inserate în actul semnat de părţi. Pentru a crea o aparenţă de solvabilitate, inculpatul a plătit la data semnării contractului suma de 29.900 RON, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B.C.F.
Din declaraţia aceluiaşi martor, instanţa a mai reţinut că, înainte de introducerea filei CEC ce a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, inculpatul a dat asigurări martorului, în calitate de reprezentant al societăţii parte vătămată, că va fi în măsură să onoreze obligaţiile contractuale, iar ulterior nu a mai răspuns la telefon.
În acelaşi mod a procedat inculpatul şi în raporturile contractuale derulate cu SC Ro. SRL, din declaraţia martorului M.O. rezultând că, la momentul livrării mărfurilor achiziţionate de inculpat, acesta a emis două bilele la ordin, cu care urma să se facă plata la expirarea termenului de scadenţă a obligaţiei, iar după ce a acestea au fost refuzate pentru lipsa disponibilului din cont, nu a mai răspuns la telefon.
Acelaşi mod de operare s-a constatat şi în cazul societăţii cu SC A.M. SRL, din declaraţia martorului D.Y. rezultând că, inculpatul N.D. a emis, în scopul inducerii în eroare reprezentanţilor acestei societăţi, o filă CEC şi un bilet la ordin, ce au fost ulterior refuzate la plată din lipsă totală de disponibil, şi de această dată, după livrarea mărfurilor, inculpatul făcând afirmaţii nereale, în sensul că plata va fi efectuată.
Cât priveşte actele.materiale săvârşite în raport de SC W. SRL Craiova instanţa de apel a reţinut că, din coroborarea declaraţiilor martorilor D.C.M., C.C.M. şi C.V. inculpatul a folosit aceeaşi modalitate de inducere în eroare a reprezentanţilor societăţii, emiţând bilete la ordin, în condiţiile lipsei totale de disponibil, şi asigurându-i pe aceştia, înainte cu o zi de data scadenţei, că are bani în cont, ulterior nemaiputând fi contactat.
În plus, după o primă livrare a mărfurilor, inculpatul s-a deplasat din nou în mun. Craiova cu autoutilitara condusă de martorul C.V., pentru a ridica din nou marfa de la SC W. SRL, fiind însoţiţi de S.I., pe care l-a trimis să discute cu reprezentanţii societăţii şi pe care l-a instruit să-şi atribuie şi să semneze factura sub un nume fictiv.
Intenţia inculpatului de a induce în eroare societăţile părţi vătămate şi a produce acestora un prejudiciu prin neachitarea mărfurilor achiziţionate rezultă din cele mai sus precizate, dar şi din faptul că inculpatul a urmărit ca toate livrările de marfa să se efectueze anterior datei introducerii în bancă a biletelor la ordin sau a filelor CEC, fapt care demonstrează că inculpatul a conceput activitatea infracţională anterior stabilirii raporturilor contractuale şi a urmărit inducerea în eroare a părţilor civile şi crearea prejudiciului.
Nici criticile formulate de apelantul inculpat B.C.F. nu au fost apreciate fondate, interpretarea logica şi corelată a probelor administrate în cauza dovedind, în opinia instanţei de apel, în mod evident faptul că inculpatul a cunoscut activitatea infracţională a coinculpatului N.D., pe care a sprijinit-o şi a înlesnit-o.
Inculpatul B.C.F. s-a implicat nemijlocit în activitatea infracţională, în sensul că, acesta i-a dat sumele de bani lui N.D. oferite drept avans societăţilor cu care a derulat relaţii comerciale pentru a câştiga încrederea unităţilor furnizoare, a asigurat spaţiile în care era depozitată marfa şi a participat efectiv împreună cu inculpatul N.D. la operaţiunile de încărcare şi descărcare a mărfii revândute, şi, totodată, s-a folosit de martorii D.G. şi S.I., care l-au însoţit pe inculpatul N.D. la societăţile cu care a încheiat contracte comerciale de achiziţionare a mărfurilor pentru a monitoriza desfăşurarea planului infracţional, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond.
În acest sens au fost reţinute declaraţiile martorilor S.I. şi D.G. coroborate cu declaraţia coinculpatului N.D. din care a rezultat că inculpatul B.C.F. i-a remis acestuia din urmă sume de bani, în vederea desfăşurării activităţii, respectiv pentru achitarea unui avans pentru marfa achiziţionată.
Declaraţiile martorilor M.O.F. şi S.I. au confirmat implicarea inculpatului B.C.F. în operaţiunile de descărcare - încărcare a mărfurilor livrate de societăţile prejudiciate.
Susţinerile inculpatului, în sensul că suma de 29.000 RON ce a fost achitată în avans SC P.T.C. SRL Bucureşti a fost acordată coinculpatului N.D. cu titlu de împrumut, motiv pentru care, ulterior, a preluat marfa achiziţionată de acesta din urmă, pentru a-şi recupera banii împrumutaţi, nu au putut fi reţinute. Astfel, un aspect apreciat ca deosebit de important a fost acela că, pe lângă faptul că, societatea administrată de inculpatul B.C.F., SC N. SRL, a cumpărat marfa achiziţionată de SC R.D. SRL, administrată de inculpatul N.D. sub preţul de achiziţie, revânzând marfa şi încasând integral preţul, facturile de achiziţionare a mărfurilor, ce proveneau de la SC W. SRL poartă o dată anterioară celei înscrise în factura emisă de această din urmă societate, fapt ce evidenţiază înţelegerea existentă între cei doi inculpaţi.
Legătura subiectivă între aceştia a rezultat şi din împrejurarea că inculpatul B.F.C. a fost cel care l-a ajutat pe inculpatul N.D. să cesioneze părţile sociale ale SC R.D. SRL unei persoane analfabete, respectiv martorului C.D., aspect reţinut din coroborarea declaraţiilor martorilor O.A. şi C.D.
S-a arătat totodată că prezenta sa pe tot parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, în momentele decisive ale acesteia, exclude o implicare întâmplătoare şi în necunoştiinţă de cauză, aşa cum s-a reţinut, în mod justificat, de către instanţa de fond.
Cât priveşte declaraţiile inculpatului N.D. date în faţa instanţei de fond, dar şi în faţa instanţei de apel, prin care a negat orice implicare a coinculpatului B.F.C. în activitatea infracţională, acestea au fost înlăturate ca fiind nesincere, făcute în mod evident cu scopul de a disculpa pe acesta din urmă de consecinţele faptelor sale, constatându-se şi faptul că acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.
În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit art. 68 C. proc. pen. declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în speţă.
Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând, declaraţiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte şi împrejurări care rezulta din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susţinerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte şi împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.
Chiar şi în acest context, instanţa are facultatea, iar nu obligaţia de a reţine declaraţiile inculpatului, câta vreme legiuitorul a folosit sintagma „declaraţiile pot servi", iar nu „servesc", doar aceasta ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.
Aşadar, declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpaţilor sunt simple afirmaţii, care au ca scop doar disculparea acestora de consecinţele penale ale faptelor lor, fiind vădit pro causa, motiv pentru care instanţa le-a apreciat ca atare.
Deşi inculpatul B.F.C. a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat, pe nedrept, Curtea a constatat că susţinerile acestuia nu au suport probator. Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile, analizate pe larg în considerentele hotărârii atacate.
Nici criticile apelantului inculpat B.C.F. referitoare la faptul că instanţa nu a administrat proba cu expertiză contabilă în vederea stabilirii prejudiciului, precum şi a altor elemente contabile cu relevanţă penală, în opinia acestuia, precum fluxul numerar al societăţii administrate de inculpatul N.D., creanţele pe care acesta le avea de încasat, preţul de revânzare a mărfurilor sau momentul revânzării lor, nu au putut fi primite, deoarece, pe de o parte, cât priveşte prejudiciul, acesta constă în contravaloarea mărfurilor achiziţionate de inculpat, valoarea acestuia fiind cert stabilită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, celelalte aspecte nu prezintă relevanţă în cauză.
Astfel, chiar în situaţia în care SC R.D. SRL, administrată de inculpatul N.D., urma să primească bani în cont din alte contracte, aceasta relevă împrejurarea că în momentul emiterii CEC-urilor sau a biletelor la ordin, nu avea disponibil în cont şi chiar şi în aceste condiţii, inculpatul a continuat emiterea CEC-urilor şi a biletelor la ordin.
Nu a fost apreciat întemeiat nici motivul de apel invocat de inculpatul N.D. ce vizează trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea administrării probei cu expertiză grafică, Curtea considerând că în mod corect, această probă a fost respinsă de către instanţă prin încheierea din data de 24 aprilie 2012, ca fiind inutilă soluţionării cauzei, ansamblul materialului probator administrat în cauză confirmând faptul că facturile, filele CEC şi biletele la ordin au fost semnate de acesta, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor D.Y.M., R.C., M.O.F., D.C., C.C.M.
Relativ la critica vizând pedepsele aplicate atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, invocată de ambii inculpaţii Curtea a constatat că aceasta este fondată, în cauză, existând împrejurări de natură să atragă la atenuarea tratamentului sancţionator aplicabil acestora.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.D., instanţa de apel a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere starea de sănătate a inculpatului, reliefată de actele medicale depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care, a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare, ţinându-se cont de dispoziţiile art. 76 lit. a) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., apreciindu-se, că în cazul acestui inculpat, o astfel de pedeapsă, cu executare în regim de detenţie, este aptă să corespundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului (care este recidivist postcondamnatoriu, conform art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat anterior pentru infracţiuni de acelaşi gen, fapt ce dovedeşte perseverenţă pe calea infracţională) pe de o parte, şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Relativ la inculpatul B.C.F., Curtea a apreciat că, sunt incidente prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) şi 76 alin. (2) C. pen., având în vedere că, acesta a avut un comportament corespunzător anterior săvârşirii faptei, fiind o persoană fără antecedente penale, astfel încât, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, s-a coborât pedeapsa aplicată inculpatului, sub minimul special prevăzut de lege, până la un cuantum de 4 ani, considerat de instanţă îndestulător pentru a asigura realizarea scopului coercitiv şi educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 861 alin. (1) C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.; se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 861 C. pen. în raport de cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare, de faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, arătându-se că, convingerea instanţei este că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie de către inculpat a pedepsei aplicate.
Această convingere s-a fundamentat pe circumstanţele personale ale inculpatului, constând în faptul că nu are antecedente penale, provine dintr-o familia organizată, este bine integrat în societate, este în vârstă de 28 de ani, aspect care nu poate fi neglijat de către instanţă, şi având în vedere şi particularităţile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost comisă, Curtea a apreciat că, prin fixarea unui termen de încercare de 9 ani, (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracţional în această perioadă) şi impunerea de obligaţii în sarcina inculpatului, se atinge scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., de prevenţie generală, de coerciţie, dar şi de reeducare al pedepsei, într-o mai mare -măsură decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii N.D. şi B.C.F. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 mai 2013, având primul termen de judecată fixat pentru data de 22 octombrie 2013. Deşi pe parcursul soluţionării cauzei, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare noul C. proc. pen. iar recursul nu mai este o cale ordinară de atac, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Motivele scrise de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., criticile formulate vizând nereţinerea circumstanţei agravante prevăzută de dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. atrasă de comiterea faptelor de trei sau mai multe persoane împreună respectiv cei doi inculpaţi şi numiţii S.I. şi D.G.; greşita reţinere a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în cauză fiind incidente dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi art.; greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C.F.
Cu ocazia dezbaterilor, niciunul dintre aceste motive nu a mai fost susţinut de către Parchet, arătându-se că acestea nu se circumscriu cazului de casare invocat, Ministerul Public solicitând însă admiterea căii de atac în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C.F., fiind incidente dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor pentru 4 din cele 5 infracţiuni de înşelăciune ce au fost reţinute în sarcina acestuia.
Recursul declarat de inculpatul N.D. a fost motivat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., memoriul cuprinzând motivele de recurs fiind depus la dosar la data de 11 martie 2014, iar criticile pe care acesta le-a formulat au vizat greşita apreciere a probelor şi caracterul insuficient al acestora pentru a reţine situaţia de fapt. Cu ocazia dezbaterilor aceste motive nu au fost susţinute, apărarea solicitând aplicarea legii penale noi, ca fiind lege mai favorabilă şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C.F., nici acesta nu s-a conformat exigenţelor dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. privind motivarea recursului cu 5 zile înainte de primul termen de judecată. Memoriul cuprinzând motivele de recurs a fost depus la data 11 martie 2014, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune pentru care a fost condamnat, în cauză facându-se o analiză a probatoriului ce susţine, în opinia recurentului, această concluzie. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea legii noi ca lege penală mai favorabilă, cu consecinţa reducerii pedepselor.
Pe parcursul soluţionării recursurilor, Înalta Curte, având în vedere şi jurisprudenţa anterioară a instanţei de contencios constituţional în materia art. 320 C. proc. pen. anterior (pe deplin aplicabilă şi în ceea ce priveşte art. 159 alin. (3) C. pen. care limitează efectele împăcării la cazul în care aceasta intervine anterior citirii actului de sesizare), faţă de dispoziţiile art. 244 alin. (3) din noul C. pen., a acordat, atât la cererea inculpatului B.C.F., cât şi a părţilor civile, mai multe termene de judecată pentru a iniţia/finaliza demersurile de împăcare.
Conform declaraţiei notariale autentificată din 14 martie 2014, între inculpatul B.C.F. şi C.Ş., în calitate de administrator al SC R. SRL şi al SC Ro. SRL a intervenit împăcarea.
Împăcarea a intervenit şi între SC P.T.C. SRL şi acelaşi inculpat, între părţi fiind încheiată o tranzacţie judiciare, intrată în vigoare odată cu achitarea primei tranşe din prejudiciu, respectiv la data de 23 iunie 2014, în cuprinsul actului menţionându-se în mod expres că a intervenit împăcarea părţilor conform art. 159 C. pen. De asemenea, la dosar s-a depus o declaraţie notarială, autentificată sub nr. 819 din 14 noiembrie 2014, a administratorului SC P.T.C. SRL prin care se confirmă faptul că a intervenit împăcarea cu inculpatul B.C.F.
La data de 19 ianuarie 2015 a intervenit împăcarea între inculpat şi partea civilă SC A.M. SRL, reprezentată prin lichidator judiciar Casa de insolvenţă Transilvania Filiala Bucureşti SPRL (declaraţie notarială autentificată sub nr. 53 din 19 ianuarie 2015).
Cu ocazia dezbaterilor, apărarea inculpatului şi-a reformulat motivele de recurs, solicitând încetarea procesului penal urmare a intervenirii împăcării cu SC R. SRL, SC Ro. SRL, SC P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL şi aplicarea noului C. pen. ca lege penală mai favorabilă în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţii civile SC W. SRL şi renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia.
Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate astfel cum acestea au fost precizate cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte constată următoarele:
I. Asupra recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi al inculpatului B.C.F. Astfel cum s-a arătat anterior, Ministerul Public şi-a modificat motivele de recurs, calea de atac fiind susţinută în favoarea inculpatului B.C.F. pentru care s-au formulat concluzii de aplicare a dispoziţiilor noului C. pen., identificat ca fiind lege penală mai favorabilă, şi de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunile de înşelăciune comise în dauna părţilor vătămate SC R. SRL, SC Ro. SRL, SC P.T.C.. SRL şi SC A.M. SRL, urmare a intervenirii împăcării părţilor.
Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen. în vigoare, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă; în cauză, suntem într-o asemenea situaţie, întrucât după comiterea infracţiunii şi mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 1 februarie 2014, a intrat in vigoare un Nou C. pen., ce a dus modificări substanţiale, care pot influenţa soluţia ce poate fi pronunţată.
Verificarea incidenţei dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 159 alin. (2) C. pen., astfel cum s-a solicitat atât în recursul inculpatului B.C.F. cât şi în cel al Parchetului, implică o analiză din perspectiva art. 5 C. pen. astfel cum acesta a fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, respectiv prin aprecierea globală şi alegerea dispoziţiilor unei singure legi, cu privire la toate instituţiile de drept substanţial aplicabile în cauză.
În sarcina inculpatului B.C.F. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (5 acte materiale), în forma de participaţie a complicităţii, constând în aceea că, acesta, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul N.D. să inducă în eroare părţile civile SC R. SRL, SC Ro. SRL, SC P.T.C. SRL, SC W. SRL şi SC A.M. SRL, de la care au fost achiziţionate profile din PVC şi diferite componente pentru tâmplăria PVC, pentru care acesta din urmă a emis file CEC (în favoarea SC P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL) şi bilete la ordin, care nu au putut fi încasate din lipsă totală de disponibil. Ajutorul concret dat de inculpatul B.C.F., aşa cum a fost reţinut prin hotărârile de condamnare, a constat în punerea la dispoziţia coinculpatului a sumelor de bani ce au fost oferite drept avans societăţilor cu care s-au derulat relaţiile comerciale pentru a câştiga încrederea unităţilor furnizoare, în asigurarea spaţiilor în care era depozitată marfa, în participarea împreună cu inculpatul N.D. la operaţiunile de încărcare şi descărcare a mărfii revândute, şi, totodată, în folosirea martorilor D.G. şi S.I., care l-au însoţit pe inculpatul N.D. la societăţile cu care a încheiat contracte comerciale de achiziţionare a mărfurilor.
În drept fapta inculpatului B.C.F. a fost încadrată în dispoziţiile art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, prin valorificarea ca şi circumstanţă atenuantă, în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. a comportamentului corect în societate al acestuia anterior săvârşirii faptelor.
Noul C. pen., intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, a adus modificări esenţiale în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune dar şi referitor la condiţiile de existenţă a unităţii legale de infracţiune.
Astfel, potrivit art. 244 C. pen. „(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală".
Se observă că în noua reglementare limitele pedeapsă sunt sensibil reduse, că există posibilitatea împăcării părţilor, dar şi faptul că săvârşirea infracţiunii cu ocazia încheierii şi executării unui contract nu mai este prevăzută distinct ca modalitate a infracţiunii şi, totodată, că nu există nicio dispoziţie specială referitoare la emiterea de Cec-uri fără acoperire.
Această din urmă împrejurare nu poate conduce la concluzia că a operat o dezincriminare a faptei de emitere de Cec-uri fără a exista provizia necesară, aceasta regăsindu-se în dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 187/2012), potrivit cărora „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni până la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, emiterea unui cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot sau în parte de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare".
În contextul actualei reglementări, neexistând identitate între faptele prevăzute ca infracţiuni în cele două dispoziţii, raportul dintre incriminarea din Legea nr. 59/1934 şi infracţiunea de înşelăciune este stabilit de dispoziţiile finale ale alin. (2) al art. 244 C. pen., conform cărora dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
În prezenta cauză însă, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C.F. nu a fost stabilită de către instanţe nicio activitate concretă care să se constituie într-un act de ajutor dat coinculpatului N.D. la emiterea filelor CEC în favoarea SC P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL astfel că, în sarcina acestuia, conform legii noi, nu ar putea fi reţinută şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Condiţiile de existenţă a unităţii legale de infracţiune au fost modificate, prin dispoziţiile noului C. pen., art. 35 alin. (1) statuând că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Ca atare, potrivit legii noi, faptele inculpatului B.C.F. ar întruni elementele constitutive a 5 infiracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., comise în forma de participaţie a complicităţii prevăzută de dispoziţiile art. 48 C. pen. şi în concurs real.
Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, pe parcursul soluţionării recursului, între părţile civile SC R. SRL, SC Ro. SRL, SC.P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL şi inculpatul B.C.F. a intervenit împăcarea.
Conform art. 159 alin. (2) C. pen. împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, iar potrivit alin. (3) ale aceluiaşi art. împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare.
Dispoziţiile art. 159 alin. (3) C. pen. au fost însă considerate constituţionale numai în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depăşit {Decizia Curţii Constituţionale nr. 508/2014 publicată în M.Of. nr. 843/19.11.2014),
Ca atare, Înalta Curte constată că împăcarea intervenită între inculpat şi cele 4 părţi civile produce efectele prevăzute de art. 159 alin. (2) C. pen. chiar dacă aceasta a avut loc ulterior citirii actului de sesizare, respectiv pe parcursul soluţionării recursului.
Rezultă aşadar că potrivit noului C. pen. sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului B.C.F. numai în ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate SC W. SRL prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune, se constată că, şi în condiţiile nereţinerii circumstanţei atenuante stabilită în apel, constând în comportamentul corect în societate al inculpatului anterior săvârşirii faptei şi care nu se regăseşte în dispoziţiile art. 75 C. pen., sancţiunea ce poate fi aplicată inculpatului, de 1 an închisoarea, este mai redusă decât cea stabilită conform legii în vigoare la dată comiterii infracţiunii.
Ca atare, Înalta Curte constată că legea nouă îndeplineşte exigenţele pentru a fi considerată lege penală mai favorabilă inculpatului, aceasta permiţând încetarea procesului penal pentru o parte din faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată şi aplicarea unei pedepse mai reduse.
Având în vedere limitele judecăţii în recurs, aceasta fiind cantonată exclusiv asupra problemelor de drept, instanţa neavând posibilitatea să facă aprecieri sub aspectul individualizării executării pedepsei în condiţiile abrogării pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte nu poate schimba modalitatea de executare stabilită în apel, aceea a suspendări sub supraveghere.
Deşi în interpretarea art. 5 C. pen., instanţa de contencios constituţional a stabilit că dispoziţiile sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen. reglementează în art. 16 alin. (2) o situaţie punctuală, ce constituie o excepţie prevăzută în mod expres de legiuitor de la aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Astfel, potrivit textului, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C. pen., instanţa va avea în vedere sfera - obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Sfera obligaţiilor prevăzute în art. 93 C. pen. este mult mai extinsă decât cea din reglementarea anterioară şi, iar împlinirea termenului de supraveghere nu mai are ca efect reabilitarea de drept a condamnatului astfel cum statuau dispoziţiile art. 86 C. pen. anterior.
Ca atare, în mod evident dispoziţiile care reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din C. pen. anterior îi sunt mai favorabile inculpatului şi urmează a-i fi aplicate, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.C.F., va casa în parte hotărârile recurate şi rejudecând:
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cinci infracţiuni prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. va dispune încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii de către inculpatul B.C.F. a patru infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., intervenind împăcarea cu părţile civile SC R. SRL, SC Ro. SRL, SC P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL.
În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., îl va condamna pe inculpat B.C.F. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte civilă SC W. SRL).
În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 862 C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul B.C.F. urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatului B.C.F. de către părţile civile SC R. SRL, SC Ro. SRL, SC P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.
II Asupra recursului declarat de inculpatul N.D.
Astfel cum s-a arătat anterior, motivele de recurs formulate în scris de către inculpat şi prin care se critica starea de fapt stabilită de către instanţe şi insuficienţa probatoriului care să susţină o soluţie de condamnare, au fost modificate cu ocazia dezbaterilor, apărarea inculpatului formulând concluzii numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile care a fost apreciată ca fiind noul C. pen. Oricum criticile învederate în scris nu puteau fi cenzurate din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. astfel cum acestea au fost restrânse prin Legea nr. 2/2013, efectul devolutiv al recursului fiind limitat exclusiv la aspectele de drept.
Înalta Curte constată că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.D. legea veche, în vigoare la data săvârşirii faptelor, îi este mai favorabilă, pedeapsa rezultantă fiind mai redusă decât cea care i-ar putea fi aplicabilă potrivit noului C. pen.
Astfel, în sarcina acestuia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a indus în eroare părţile civile SC R. SRL, SC Ro. SRL, SC P.T.C. SRL, SC W. SRL şi SC A.M. SRL, de la care a achiziţionat profile din PVC şi diferite componente pentru tâmplăria PVC, pentru care a emis file CEC (în favoarea SC P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL) şi bilete la ordin, care nu au putut fi încasate din lipsă totală de disponibil. Instanţa de apel a reţinut ca circumstanţă atenuantă, în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi 76 alin. (1) lit. a) C. pen., situaţia medicală precară a inculpatului, coborând astfel pedeapsa sub minimul special, până la 7 ani închisoare.
Această pedeapsă a fost contopită, în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen. cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg Jiu şi cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătorie Tg Jiu.
Ulterior, în baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3268 din 30 octombrie 2007 a Judecătoriei Tg Jiu, urmând ca inculpatul N.D. să execute, în final, 7 ani închisoare.
Potrivit dispoziţiilor noului C. pen., faptele inculpatului N.D. ar întruni elementele constitutive a cinci infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 35 alin. (1) C. pen., pentru reţinerea unităţii legale de infracţiune, a unităţii subiectului pasiv) şi a două infracţiuni prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (filele Cec emise în favoarea SC P.T.C. SRL şi SC A.M. SRL, fără a exista provizia necesară); argumentele prezentate în cazul inculpatului B.C.F. în sensul că nu a operat o dezincriminare a faptei de emitere de Cec-uri fără a exista provizia necesară, sunt pe deplin incidente.
Faptele sunt concurente între ele, şi totodată săvârşite în stare de recidivă, primul termen fiind atras de condamnarea la 3 ani închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tîrgu Jiu.
Având în vedere împrejurarea că noul C. pen. aspectele ce au fost reţinute de către instanţa de apel în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, nu pot fi circumscrise niciuneia dintre circumstanţele atenuante reglementate de art. 75, pedeapsa ce i-ar putea fi aplicată inculpatului N.D. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa ar fi egală cu minimul prevăzut de lege, respectiv de 1 an închisoare pentru fiecare din cele 5 infracţiuni de înşelăciune şi de câte 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracţiuni prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Acestea ar trebui contopite, potrivit art. 40 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 912 din 04 mai 2010 a Judecătoriei Tg Jiu şi cu cea de 1 an şi 6 luni dispusă prin sentinţa penală nr. 3646 din 10 octombrie 2008 a Judecătorie Tg Jiu.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. pedeapsa ce ar trebui aplicată ar fi pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul fix şi obligatoriu de 2 ani şi 6 luni, echivalentul a 1/3 din totalul celorlalte pedepse (7 ani şi 6 luni închisoare), deci în final 5 ani şi 6 luni închisoarea.
Faptele fiind comise în stare de recidivă, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, ar trebui adăugată, conform art. 43 alin. (2) C.pen., pedeapsa neexecutată de 3 ani închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 56 din 14 ianuarie 2005 a Judecătoriei Tîrgu Jiu şi care reprezintă primul termen al recidivei.
Se constată astfel că pedeapsa ce ar putea fi aplicată potrivit noului C. pen. ar fi de 8 ani şi 6 luni închisoare, mai mare decât cea care a fost stabilită de instanţa de apel în conformitate cu dispoziţiile C. pen. în vigoare la data săvârşirii faptelor şi ca atare, legea nouă nu îndeplineşte exigenţele pentru a fi considerată ca lege penală mai favorabilă inculpatului N.D.
În raport de considerentele anterioare, având în vedere totodată că nu se pot reţine cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte urmează să respingă recursul inculpatului N.D. ca nefondat şi, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. îl va oblige pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.C.F., împotriva deciziei penale nr. 84 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia recurată şi sentinţa penală nr. 130 de la 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj şi, rejudecând:
Face aplicarea art. 5 C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C.F. şi în consecinţă:
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cinci infracţiuni prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. dispune încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii de către inculpatul B.C.F. a patru infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., intervenind împăcarea cu părţile civile SC A.M. SRL, SC P T.C. SRL, SC R. SRL şi SC Ro. SRL.
În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., condamnă inculpatul B.C.F. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte civilă SC W. SRL).
În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 86 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul B.C.F. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatului B.C.F. de către părţile civile SC A.M. SRL, SC P.T.C. SRL, SC R. SRL şi SC Ro. SRL.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.
II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.D.
Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de inculpatul B.C.F. rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.C.F., în sumă de 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat N.D., la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 150/2015. Penal → |
|---|
