ICCJ. Decizia nr. 14/2015. Penal. Furtul (art.228 NCP). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 14/RC/2015
Dosar nr. 3233/1/2014
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2015
Asupra recursului în casaţie de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3258 din 11 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 33359/215/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul O.A.I. a fost arestat preventiv în perioada 26 noiembrie 2012 – 21 ianuarie 2013.
S-a mai constatat că prin încheierea din data de 18 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 38 din 21 ianuarie 2013, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O.A.I.
În baza art. 1608a alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 1602 alin. (3) C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul O.A.I. a fost obligat să se supună mai multor obligaţii, respectiv: să nu depăşească limita teritorială a municipiului Craiova decât în condiţiile stabilite de instanţă; să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia Municipiului Craiova - Secţia nr. XX Poliţie, conform programului de supraveghere întocmit de acesta, sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. (31) C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să nu comunice direct sau indirect cu partea vătămată şi martorii.
S-a constatat că prin încheierea din data de 29 martie 2013, definitivă, s-a admis cererea formulată de inculpatul O.A.I., de modificare a obligaţiilor stabilite prin încheierea penală din data de 18 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 33359/215/2012, în sensul de a modifica limita teritorială impusă - localitatea Craiova cu limita teritorială - jud. Dolj.
În temeiul art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1605 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie luată faţă de inculpatul O.A.I. prin încheierea din data de 18 ianuarie 2013, modificată prin încheierea din data de 29 martie 2013.
S-a luat act că partea vătămată R.C. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut în esenţă că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 11807/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., întrucât în noaptea de 07 din 08 septembrie 2012 a pătruns prin efracţie în magazia aparţinând părţii vătămate R.C., situată pe str. B. din Mun. Craiova, jud. Dolj, de unde a sustras un număr de 12 jante auto pentru autoturisme marca B. (trei seturi a câte patra jante), cauzând un prejudiciu în cuantum de 4.500 RON.
Analizând probele administrate instanţa de fond a constatat că partea vătămată R.C. cu ocazia audierii a declarat că locuieşte pe str. B., nr. 214 din Mun. Craiova, jud. Dolj, iar peste drum de locuinţă deţine un imobil nelocuit în care a improvizat o magazie şi în care a depozitat diverse obiecte, între care şi mai multe jante auto. În dimineaţa zilei de 08 septembrie 2012, în jurul orei 07,00, deplasându-se la magazie pentru a lua porumb a constatat că lacătul care asigura uşa de acces în anexa respectivă avea o za smulsă, belciugul aflat pe toc fiind rupt, iar din interior lipseau un nr. de 12 jante auto aliaj magneziu, toate echipate cu anvelope. A precizat că achiziţionase jantele respective din Germania de la "dezmembrări" şi nu deţine nici un document care să ateste provenienţa acestora.
A mai precizat că în data de 07 septembrie 2012 a fost la magazia respectivă împreună cu martorul V.S.L., dar nu a deschis lacătul la magazie şi că nu poate spune dacă martorul a mai fost în ziua respectivă în aceeaşi incintă.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul O.A.I. a relevat aceeaşi stare de fapt ca cea adoptată în cursul urmăririi penale.
Starea de fapt a fost probată de parchet cu următoarele probatorii: declaraţii martori I.A., R.C., V.S.L., D.E.S., A.M., B.D.C., B.L.D., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere a bunurilor sustrase părţii vătămate şi planşa foto aferentă, adresa din 02 noiembrie 2012 emisă de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Dolj, raportul de expertiză criminalistică dactiloscopică din 22 noiembrie 2012, procese-verbale de percheziţie domiciliară, declaraţii făptuitor, învinuit, inculpat.
Faţă de probatoriul administrat nemijlocit de instanţa de judecată, în lipsa unor probe directe şi concludente, având în vedere şi poziţia inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, instanţa de fond a apreciat că, în cauză operează principiul "in dubio pro reo", cu privire la sustragerea de către inculpatul O.A.I. a celor 12 jante aparţinând părţii vătămate R.C.
Având în vedere că în cauză probele în acuzare nu au avut un caracter cert şi nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, prima instanţă a considerat că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile martorilor R.C., B.D.C., A.M., I.M., D.E.S., constatându-se imposibilitatea sustragerii jenţilor prin escaladarea gardului şi, totodată că poarta de acces nu a fost forţată.
Constatând că există un dubiu real şi serios cu privire la implicarea inculpatului în săvârşirea- faptei, dubiu ce profită acestuia şi că din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat vinovăţia sa, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, considerând că probatoriul administrat luat în ansamblu, demonstrează că inculpatul a pătruns prin efracţie în magazia părţii vătămate de unde a sustras un număr de 12 jante. Au fost evidenţiate concluziile expertizei criminalistice dactiloscopică, menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor B.D.C., R.C., V.S.L., precum şi perseverenţa infracţională a inculpatului care a fost cercetat în mai multe dosare penale în perioada 2008 — 2012 pentru care s-au aplicat sancţiuni administrative, dar şi condamnare în penal.
Prin decizia penală nr. 352 din 19 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 33359/215/2012 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinţei penale nr. 3258 din 11 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Craiova, desfiinţând în totalitate sentinţa apelată şi în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.A. din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 231 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., prin împăcarea părţilor.
Totodată, a dispus obligarea inculpatului şi a părţii vătămate R.C. la plata sumei de câte 250 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai favorabilă.
Astfel, potrivit art. 386 C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, potrivit modificării noului C. pen. din infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen.
Avându-se în vedere însă poziţia părţii vătămate din data de 12 martie 2013 precizată expres, în instanţă, respectiv la Curtea de Apel Craiova în sensul că dacă se schimbă încadrarea juridică, potrivit noilor reglementări este de acord să se împace cu inculpatul, instanţa de apel a luat act de această manifestare de voinţă, dispunând în consecinţă încetarea procesului penal pentru infracţiunea de furt calificat prin împăcarea părţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, arătând că în mod greşit instanţa de apel a încetat procesul penal faţă de inculpatul O.A.l. cu motivarea că a intervenit împăcarea părţilor, în condiţiile în care, în realitate, lipsea manifestarea de voinţă, expresă şi neechivocă a inculpatului în acest sens.
Prin încheierea nr. 162/RC pronunţată la data de 12 septembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 352 din 19 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi a trimis cauza completului care judecă recursul în casaţie în compunere de 3 judecători, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 3233/1/2014.
La termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2015, Înalta Curte a procedat la audierea intimatului inculpat O.A.l. şi a intimatului parte vătămată R.C., cu privire la intervenirea împăcării părţilor, ca şi cauză ce înlătură răspunderea penală, în conformitate cu prevederile art. 159 C. pen., conform declaraţiilor aflate la dosarul cauzei. De asemenea, a fost depusă la dosar declaraţia notarială dată de părţi în acelaşi sens, autentificată din 10 decembrie 2014 de notar public C.G.
Investită cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată şi reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate, prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal.
În considerarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., invocat de Parchet, este incident în cauză pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (1) C. proc. pen. în cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmentepot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.
Conform dispoziţiilor art. 159 alin. (2) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. Cu privire la acest din urmă aspect, chiar dacă prezenta cauză penală se află în curs de judecată, în stadiul procesual al recursului în casaţie, Înalta Curte va avea în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 care este pe deplin aplicabilă prin analogie în speţa de faţă. În concret, decizia instanţei de contencios constituţional a înlăturat o posibilă situaţie discriminatorie, astfel că o dată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., această cauză de încetare a procesului penal produce efecte şi ulterior citirii actului de sesizare.
Împăcarea poate interveni în cazul infracţiunilor urmărite din oficiu dacă legea o prevede expres, iar pentru a-şi produce efectele împăcarea trebuie sa fie totală, necondiţionată, absolută, expresă şi directă între suspect şi persoana vătămată. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27/2006 stipulează ca încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., există caz care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, atunci când „a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii".
În conformitate cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen., în cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.
În cauză, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul O.A.l. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen.
Potrivit art. 231 alin. (2) C. pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.
În speţa de faţă, conform declaraţiilor părţilor date la termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2015, Înalta Curte constatată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului O.A.l., dar şi cel al părţii vătămate R.C. de a se împăca, exprimat în şedinţa de judecată de către aceştia, personal.
De asemenea, se constată că părţile au încheiat la data de 10 decembrie 2014 declaraţia notarială autentificată de notar public C.G., în sensul că s-au împăcat, cu referire la cauza ce formează obiectul dosarului de faţă.
Aşadar, dând eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. (2) teza finală C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, Înalta Curte, va dispune, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A.l., având în vedere manifestarea de voinţă valabil exprimată în acest sens.
Pentru considerentele expuse, reţinând că în faţa instanţei de apel nu a avut loc manifestarea de voinţă expresă şi neechivocă a inculpatului în sensul împăcării părţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în casaţie al Parchetului este fondat şi, în consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 352 din data de 19 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia atacată şi, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 231 alin. (2) C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., constatând că a intervenit împăcarea părţilor.
De asemenea, va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie de faţă vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 352 din data de 19 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia atacată şi, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 231 alin. (2) C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., constatând că a intervenit împăcarea părţilor.
Menţine celelalte dispoziţii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 143/2015. Penal → |
|---|
