ICCJ. Decizia nr. 147/2015. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 147/2015

Dosar nr. 2907/115/2012

Şedinţa publică din 28 ianuarie 2015

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii A.R.P., G.V. şi I.S.S. împotriva Deciziei penale nr. 232 din 05 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 2907/115/2012, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 74 din 12 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2907/115/2012, Tribunalul Arad, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 65 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.R.P., studii superioare, director la A.P.I.A. Caraş-Severin, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, la:

- 8 (opt) ani închisoare pentru complicitate la luare de mită şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 6 (şase) ani închisoare pentru trafic de influenţă.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 8 (opt) ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V., căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, la:

- 6 (şase) ani închisoare pentru luare de mită şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 6 (şase) ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul I.S.S., studii superioare, primar al Oraşului O.R., judeţul Caraş-Severin, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, la:

- 4 (patru) ani închisoare pentru luare de mită şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 4 (patru) ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul J.T.I., studii superioare, administrator la SC R.I. S.R.L. Lugoj, căsătorit, 11 copii minori, stagiul militar satisfăcut, la:

- 2 (două) luni închisoare pentru dare de mită.

În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 (unu) an închisoare pentru trafic de influenţă.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 (una) lună închisoare pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 (unu) an închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 1 (unu) an închisoare.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 şi 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpatului J.T.I., pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.

A dedus din pedepse durata reţinerii şi arestării preventive pe perioada 26 aprilie - 30 iulie 2012 pentru inculpatul I. şi pe perioada 26 aprilie - 29 august 2012 pentru inculpaţii A. şi G.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpaţii A.R.P. şi G.V. câte 25.000 euro, sau echivalentul în lei a valutei la data executării, de la inculpatul I.S.S. suma de 15.000 lei, iar în baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul J.T.I. suma de 36.609,177 lei.

În baza art. 350 alin. (7) C. proc. pen. a dispus restituirea sumelor depuse cu titlu de cauţiune, după cum urmează:

- 50.000 lei către inculpatul A., consemnată cu recipisa nr. 807029/1 din 20 august 2012, la C.E.C.B.;

- 50.000 lei către inculpatul G., consemnată cu recipisa nr. 336164/1 din 29 august 2012, la C.E.C.B.;

-50.000 lei către inculpatul I., consemnată cu recipisa nr. 2453131/1 din 24 iulie 2012, la C.E.C.B.

A menţinut măsurile asigurătorii luate în timpul urmăririi penale, respectiv:

- indisponibilizarea sumei de 15.000 lei, aparţinând inculpatului I.S.S., dispusă prin ordonanţa din 3 mai 2012 şi dispune restituirea către acest inculpat a sumelor de 13.100 euro, 5.040 dolari americani şi 13.000 lei;

- indisponibilizarea sumelor de 15.700 euro şi 1.735 lei, aparţinând inculpatului G.V., dispusă prin aceeaşi ordonanţă;

- indisponibilizarea sumei de 5.700 euro, aparţinând inculpatului A.R.P., dispusă prin aceeaşi ordonanţă şi sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din 11 iunie 2012, asupra imobilului înscris în CF nr. 1536 T., respectiv CF nr. 30499 - CI - U9 Reşiţa.

A dispus anularea înscrisurilor falsificate după cum urmează:

- contractul de servicii nr. 2319 din 12 septembrie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC S.H. SRL, cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente;

- contractul de servicii nr. 2277 din 7 septembrie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC M.I. SRL, cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente;

- contractul de servicii nr. 2278 din 7 septembrie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC M.I. SRL, cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente;

- procesul-verbal de recepţie din 27 octombrie 2011, încheiat de Primăria Comunei S.;

- contractul de servicii nr. 1590 din 20 iunie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC S.H. SRL cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente;

- procesul-verbal de recepţie parţială din 19 noiembrie 2009, încheiat de Primăria Comunei S.;

- procesele-verbale de recepţie finală nedatate, emanând de la Primăria comunei S..

A obligat pe inculpaţi să plătească statului câte 7.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 iunie 2012, în Dosarul nr. 107/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A.R.P., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- G.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- I.S.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- J.T.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de acuzare s-a reţinut în sarcina acestora că, în cursul anului 2011, în urma acordului concordant cu mai mulţi administratori ai unor societăţi comerciale, inculpatul A.R.P., a iniţiat şi constituit o asociere infracţională, pretinzând şi primind de la aceşti administratori, în numele său personal şi al primarilor unor localităţi din judeţul Caraş-Severin, diverse sume de bani în lei şi valută, reprezentând 1/6 respectiv 1/3 din valoarea totală a lucrărilor decontate de primării din fondurile primite ca subvenţii pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere a pajiştilor comunale. în schimbul acestor sume, inculpatul A.R.P. a propus şi s-a angajat faţă de administratorii firmelor că îi va determina pe primarii localităţilor să-şi exercite necorespunzător prerogativele şi atribuţiile, în sensul de a încredinţa direct aceste lucrări societăţilor comerciale vizate, eludând dispoziţiile legale imperative cu privire la organizarea de licitaţii.

În acest sens, inculpatul A.R.P. a mijlocit primirea de către primarii care au aderat ulterior la asocierea infracţională a sumelor oferite ca mită, determinându-i pe primari ca la datele alimentării conturilor primăriilor cu sumele reprezentând subvenţiile să încheie contracte de lucrări antedatate, ca şi cum aceste lucrări ar fi fost deja efectuate, pentru a se putea deconta facturile emise în aceleaşi zile.

Inculpatul A.R.P. a insistat pe lângă primarul comunei S., judeţul Caraş-Severin, inculpatul G.V., captând interesul şi acordul acestuia de a se alătura tandemului infracţional deja constituit. Ca urmare a interesului şi acceptului inculpatului G.V. de a adera la asocierea infracţională, în data de 28 septembrie 2011, inculpaţii A.R.P. şi J.T.I. au remis inculpatului G. o primă parte a sumei totale ce au stabilit că ar reveni primarului, respectiv 1/3 din valoarea totală a contractelor, remiţând efectiv inculpatului G.V. suma de 5000 lei din suma totală de 25000 euro pretinsă de inculpatul G.V. Ulterior acestei date, în cursul lunii octombrie 2011 au avut loc mai multe discuţii între inculpaţi, aceştia convenind detaliile punerii în aplicare a înţelegerilor anterioare, astfel că în data de 27 octombrie 2011 la sediul A.P.I.A. Caraş-Severin, inculpatul G.V. a încheiat un număr de patru contracte de prestări servicii antedatate cu două dintre societăţile comerciale administrate/controlate de inculpatul J.T.I., documentele fiind completate de inculpatul G.V. împreună cu martora J.R., după ce cu o zi înainte inculpatului G.V. îi mai fusese remisă şi suma de 50000 lei din suma totală pretinsă, iar diferenţa de 12200 de euro a primit-o ulterior, în echivalent monedă naţională, prin intermediul inculpatului A.R.P., acesta din urmă beneficiind de o sumă echivalentă cu suma totală remisă inculpatului G.V.

În executarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A.R.P., a propus şi inculpatului I.S.S. - primar al oraşului O.R., judeţul Caraş-Severin, să adere la asocierea infracţională deja constituită cu inculpatul J.T.I., astfel că la începutul lunii decembrie 2011 inculpatul I.S.S. şi-a exprimat şi manifestat adeziunea, implicându-se în punerea în aplicare a planului infracţional, sens în care a solicitat emiterea unei facturi pentru plata lucrărilor încă înainte de a fi încheiat contractul, după care, împreună cu martora J.R. a întocmit şi semnat o situaţie falsă de lucrări, pentru a crea aparenţa că obiectul contractului de prestări servicii ar fi fost realizat şi pentru ca astfel să poată dispune virarea sumelor către firma inculpatului J.T.I. Pentru participaţia sa la săvârşirea infracţiunilor, inculpatului I.S.S. i s-a remis în data de 19 decembrie 2011 suma de 15000 lei, banii fiind predaţi de către inculpatul J.T.I. soţiei inculpatului I.S.S., la domiciliul din comuna G. nr. 269 jud. Caraş-Severin. Diferenţa de 15000 lei din valoarea contractului, după achitarea impozitelor, a fost împărţită în mod egal între inculpaţii A.R.P. şi J.T.I.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea cauzei a fost strămutată la Tribunalul Arad. Ca urmare a strămutării judecării cauzei, aceasta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 11 februarie 2013 formând obiectul dosarului nr. 2907/115/2012.

Inculpaţii A.R.P., G.V., I.S.S. în faza de urmărire penală nu au recunoscut comiterea faptelor, această poziţie procesuală fiind avută de inculpatul I. şi în faţa instanţei, iar inculpaţii A.R.P. şi G.V. prevalându-se în faţa instanţei de dreptul de a nu face declaraţii.

Inculpatul J.T.I. în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor şi a colaborat la aflarea adevărului în cauză. Cu ocazia ascultării în faţa instanţei inculpatul J.T.I. a declarat în temeiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. că recunoaşte comiterea faptei reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Instanţa a reţinut materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, în faţa Tribunalului şi anume - proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, Lugoj, str. I.M. nr. 56, cu autorizaţia nr. 57 din 23 aprilie 2012, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, Lugoj, str. P. nr. 14, cu autorizaţia nr. 59 din 23 aprilie 2012 şi planşa foto, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, Reşiţa, P.R. nr. 28, cu autorizaţia nr. 55 din 23 aprilie 2012, original şi coduri CPV; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, Reşiţa, str. F. nr. 18, cu autorizaţia nr. 56 din 23 aprilie 2012, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, T., nr. 470 A, cu autorizaţia nr. 53 din 23 aprilie 2012, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, Reşiţa, str. F.N., bl. 5 se. 1, et. 2, ap. 8, cu autorizaţia nr. 54 din 23 aprilie 2012, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, O.R., str. R. nr. 3, cu autorizaţia nr. 65 din 23 aprilie 2012 şi planşa foto, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, O.R., B.L. nr. 11, bloc L 4 et. 1 ap. 4, cu autorizaţia nr. 64 din 23 aprilie 2012 şi planşa foto, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, G., nr. 269, cu autorizaţia nr. 63 din 23 aprilie 2012 şi planşa foto, original; proces-verbal de percheziţie din 26 aprilie 2012, com. S., sat Z. nr. 149, cu autorizaţia nr. 60 din 23 aprilie 2012 şi planşa foto, original; adresa DGA CS nr. 405315 din 24 mai 2012, împreună cu procesul-verbal din 23 mai 2012, original; proces-verbal din 26 aprilie 2012 de ridicare documente de la sediul R.I., original şi copie contract de sediu; adresa 957 din 26 aprilie 2012 a Primăriei S. de înaintare a unor documente, original; declaraţie martor J.R.; declaraţie martor P.A.; declaraţie martor P.C.; declaraţie martor G.C.; declaraţie inculpat J.T.I. şi completare din 08 mai 2012; fişa postului privind pe A.R.P.; declaraţie inculpat I.S.S.; declaraţie inculpat, proces-verbal sigilare imobil din Z. nr. 276, privind pe G.V.; copie adresă din 25 aprilie 2012 către primăria O.R. de solicitare documente şi copie răspuns nr. 3973 din 26 aprilie 2012 a primăriei, împreună cu originalele următoarelor documente: extras de cont din 09 decembrie 2011, factura fiscală 0137 din 08 decembrie 2011 emisă de M.I. (formular albastru), OP nr. 1220 din 09 decembrie 2011 pentru suma de 38.023,05 lei, contract de lucrări nr. 12.479 din 06 decembrie 2011 şi situaţie de lucrări aferentă; proces-verbal din 14 iunie 2012 de restituire bunuri (laptop, medii stocare, telefoane mobile) inculpatului G.V., original; proces-verbal din 14 iunie 2012 de restituire bunuri inculpatului A.R.P. (40 ceasuri, 11 perechi butoni, pix, brichetă), original; proces-verbal din 24 aprilie 2012 de redare în formă scrisă a dialogurilor telefonice şi ambientale dintre A.R.P., J.T.I., G.V. ş.a. pentru perioada 26 septembrie 2011 - 04 aprilie 2012, original; proces-verbal din 25 aprilie 2012 de redare în formă scrisă a dialogurilor telefonice şi ambientale dintre A.R.P., J.T.I., I.S.S. ş.a. pentru perioada 05 decembrie 2011 - 16 ianuarie 2012, original; proces-verbal din 06 decembrie 2011 de redare în formă scrisă a dialogurilor telefonice şi ambientale dintre A.R.P., J.T.I., S.I., M.A. original; copie proces-verbal de percheziţie din data de 26 aprilie 2012 privind pe G.V., com. S., sat Z. nr. 149; proces-verbal din 04 mai 2012 de desigilare şi identificare înscrisuri ridicate cu ocazia percheziţiei de la imobilul din com. S., sat Z. nr. 149, împreună cu documentele şi înscrisurile identificate şi menţionate în cuprinsul acestuia şi delegaţie substituire avocat A. cu S.C.; adresa DNA din 26 aprilie 2012 şi răspunsul primăriei comunei S. nr. 957 din 26 aprilie 2012 de transmitere a documentelor privind lucrările de întreţinere a pajiştilor; documente transmise de primăria S. privind acte contabile referitoare la contractele nr. 2278 din 07 septembrie 2011, 2319 din 12 septembrie 2011, 1590 din 20 iunie 2011, 2277 din 07 septembrie 2011, 876 din 04 aprilie 2011, aşa cum sunt menţionate în adresa de mai sus (facturi, ordine de plată, procese-verbale de recepţie); documente transmise de primăria S. privind acte contabile referitoare la contractul nr. 876 din 04 aprilie 2011, aşa cum sunt menţionate în adresa de mai sus (procese-verbale de recepţie, situaţii de lucrări, anexe, cereri ofertă, oferte) M.I.; documente transmise de primăria S. privind acte referitoare la contractul nr. 2319 din 12 septembrie 2011, aşa cum sunt menţionate în adresa de mai sus (factură, cerere ofertă, ofertă, anexa, situaţie de lucrări) S.H.; documente transmise de primăria S. privind acte referitoare la contractul nr. 2277 din 07 septembrie 2011, aşa cum sunt menţionate în adresa de mai sus (factură, cerere ofertă, ofertă, anexa, situaţie de lucrări) M.I.; documente transmise de primăria S. privind acte contabile referitoare la contractul nr. 2278 din 07 septembrie 2011, aşa cum sunt menţionate în adresa de mai sus (factură, cerere ofertă, ofertă, anexa, situaţie de lucrări) M.I.; documente transmise de primăria S. privind acte contabile referitoare la contractul nr. 1590 din 20 iunie 2011, aşa cum sunt menţionate în adresa de mai sus (factură, proces-verbal de recepţie 2793 din 27 octombrie 2011, cerere ofertă, ofertă, anexa, situaţie de lucrări) S.H.; documente transmise de primăria S. privind contractul nr. 2859 din 09 noiembrie 2009, aşa cum sunt menţionate în adresa de mai sus, cu anexă, R.I.; contract nr. 03 din 06 octombrie 2009 înregistrat la primărie sub nr. 2505 din 06 octombrie 2009 încheiat cu V.M.I., având ca obiect consultanţă achiziţii publice; contract nr. 2019 din 31 august 2009 cu R.I., cerere ofertă nr. 2015 din 28 august 2009, oferta, anexa; raportul procedurii de evaluare nr. 2802 din 02 noiembrie 2009, împreună cu adrese către A.O.F. şi R.I., proces-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor nr. 2747 din 28 octombrie 2009, declaraţii de confidenţialitate şi imparţialitate ale membrilor comisiei, dispoziţia nr. 652 din 26 octombrie 2009 de numire comisie de evaluare, documentaţia de atribuire nr. 2615 din 15 octombrie 2009, caiet de sarcini privind amenajare păşuni şi întreţinere pajişti în comuna S. cu note justificative, de estimare, referat de necesitate, calendar al procedurii şi proces-verbal de recepţie; documente de calificare, propunere tehnică, oferta de preţ ale firmei R.I.; situaţii de lucrări R.I. pentru contract 2859 din 09 noiembrie 2009, proces-verbal de recepţie; dispoziţie privind reorganizarea comisiei de recepţie nr. 437 din 15 octombrie 2009, împreună cu două procese-verbale în original, semnate "în alb", fără dată şi fără menţiunile contractului; situaţie de lucrări parţială la contract 2859 din 09 noiembrie 2009, recomandare; copie contract 83 din 14 ianuarie 2011 încheiat cu A.O.F.; documente depuse de R.I. din 2008 şi copie contract 984 din 02 iunie 2008, copie proces-verbal de deschidere oferte din 26 noiembrie 2010; adresa 144 din 09 decembrie 2010 a M.I., certificat de participare din 09 decembrie 2010 şi alte acte depuse de aceeaşi firmă (cazier fiscal, scrisoare de bonitate, certificat de atestare fiscală, lista angajaţi); confirmare de primire din 07 decembrie 2010, fax adresă primărie S. nr. 141 din 06 decembrie 2010 (2980 din 09 decembrie 2010) către M.I., extras CF 30050 S. din 17 octombrie 2011 privind teren şi staţie de benzină în proprietatea fam. G. şi listă cu numere de telefoane; proces-verbal din 08 mai 2012 de desigilare şi ridicare de date din laptop-ul aparţinând martorei J.R., predare ştampile ş.a., împreună cu CD-R marca V. cu seria constructivă 107 25MB16182, copii ale documentelor restituite şi acte imprimate din folderul identificat în laptop (contracte, procese-verbale de recepţie, situaţii de lucrări, cereri, oferte, caiet de sarcini, documentaţie de atribuire, note de estimare şi justificative, referat de necesitate, raportul procedurii de evaluare, proces-verbal de deschidere oferte ş.a.); cerere din 23 mai 2012 de autorizare a percheziţiei informatice, încheierea nr. 24 mai 2012 a Tribunalului Timiş, autorizaţia de percheziţie nr. 76 din 24 mai 2012, adresa şi ordonanţa din 06 iunie 2012 de delegare a efectuării percheziţiei informatice, procesul-verbal de percheziţie informatică din 06 iunie 2012 împreună cu suportul optic aferent, original; proces-verbal din 11 iunie 2011 de predare a telefoanelor şi stick-urilor percheziţionate lui A.R.P. în original, copie proces-verbal de desigilare din 04 mai 2012, dovadă de ridicare telefon de la acelaşi inculpat din 26 aprilie 2012 în original; ordonanţă de extindere a cercetărilor din 13 aprilie 2012 ora 14:05, original; în copie, declaraţii martori: I.B., Ţ.M., D.A., S.I., V.S., V.I.; în copie declaraţie martor C.O.A. şi documentaţia predată de către acesta privind contract de întreţinere păşuni în S.; în copie: adresa Primăriei S. nr. 1240 din 05 iunie 2012 privind relaţia cu A.O.F., împreună cu documentaţia menţionată în aceasta; ordonanţa din 03 mai 2012 de indisponibilizare a unor sume de bani privind pe I.S.S. în original şi copii ale documentelor de consemnare la C.E.C., respectiv recipisa TA nr. 2171168,chitanţa TTF nr. 3407324, recipisa TA nr. 2171167, chitanţa TTF nr. 0,recipisa TA nr. 2171163, chitanţa TTF nr. 3407326, recipisa TA nr. 2171165, chitanţa TTF nr. 3407328, recipisa TA nr. 2171162, chitanţa TTF nr. 1,recipisa TA nr. 2171164, chitanţa TTF nr. 3407327, recipisa Ta nr. 2171169,chitanţa TTF nr. 3407325, recipisa TA nr. 2171166, chitanţa TTF nr. 3407321 - filele 393 - 406;ordonanţa din 03 mai 2012 de indisponibilizare a unor sume de bani privind pe G.V., în original, împreună cu copii ale documentelor de consemnare la C.E.C.: recipisa TA nr. 2171160, chitanţa TTF nr. 3407233, recipisa TA nr. 2171159, chitanţa TTF nr. 3407234; ordonanţa din 03 mai 2012 de indisponibilizare a unei sume de bani privind pe A.R.P., în original, împreună cu copii ale documentelor de consemnare la C.E.C.: recipisa TA nr. 2171161, chitanţa TTF nr. 3407232; ordonanţa din 11 iunie 2012 de luare a măsurilor asigurătorii asupra unor imobile aparţinând inc. A.R.P., adresa OCPI Caraş-Severin nr. 547 din 06 iunie 2012 cu extrasele de CF aferente, proces-verbal de aplicare a sechestrului din 11 iunie 2012 şi adresa din aceeaşi dată către OCPI, toate în original; proces-verbal de sigilare birou director A.P.I.A. din 26 iunie 2012 şi proces-verbal de desigilare din 02 mai 2012, original; ordonanţa din 23 aprilie 2012 de delegare a unor ofiţeri de poliţie judiciară DGA, original; adresa 38178 din 27 aprilie 2012 a serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Timiş; ordonanţă din 14 iunie 2012 de luare a măsurilor asigurătorii asupra unui imobil aparţinând J.T.I., proces-verbal de aplicare a sechestrului din 14 iunie 2012, extras CF 406070 Lugoj şi adresă către OCPI Timiş din aceeaşi dată, original.

Coroborând probele administrate a fost reţinută de către instanţă următoarea stare de fapt:

Inculpatul A.R.P. - director al A.P.I.A. Caraş-Severin, abuzând de prerogativele funcţiei sale, s-a implicat în fraudarea fondurilor europene şi naţionale alocate prin programele de sprijinire a producătorilor agricoli şi utilizatorilor de terenuri, în complicitate cu diferiţi oameni de afaceri, unul din aceştia fiind J.T.I. (care deţine şi controlează mai multe societăţi comerciale), mecanismul de fraudare constând fie în executarea parţială a lucrărilor de întreţinere şi amenajare a pajiştilor şi recepţia lucrărilor pe baza unor documente justificative false, fie prin neexecutarea în totalitate a acestor lucrări, sumele de bani virate de către A.P.I.A. fiind împărţite între aceştia şi primarii unor localităţi din judeţul Caraş-Severin, ca urmare a încheierii unor contracte fictive şi în mod preferenţial, alegerea ofertantului fiind denaturată, întrucât firmele ofertante sunt controlate de aceeaşi persoană.

Astfel, în virtutea faptului că se cunoşteau şi colaborau din cursul anului 2008, stabilindu-se o relaţie de încredere reciprocă, inculpatul A.R.P. i-a propus inculpatului J.T.I. ca firmele administrate, ori doar controlate, de către inculpat să fie un paravan prin care banii alocaţi diverselor primării pentru lucrările menţionate să fie însuşiţi şi împărţiţi în cote egale de câte 1/3 între ei şi primarii localităţilor respective, primari cu care inculpatul A.R.P. era în relaţii apropiate.

Inculpatul J.T.I. era asociat unic şi administrator al SC "R.I." S.R.L. Lugoj şi avea calitatea de asociat sau administrator la SC "S.H." S.R.L. Berzasca, SC "M.I." S.R.L. Valea Mare şi SC "A.G." SRL. Lugoj.

Inculpatul A.R.P. era informat în legătură cu momentul în care conturile diverselor primării erau alimentate, prin intermediul A.P.I.A. Caraş-Severin, cu sume reprezentând subvenţiile din fonduri europene pentru lucrările de întreţinere a pajiştilor comunale.

Inculpatul A.R.P. îl informa, despre aceasta, pe inculpatul J.T.I., care lua legătura cu primarii şi încheia cu aceştia contracte antedatate, pentru a crea aparenţa că lucrările ar fi fost efectuate anterior momentului virării banilor în conturile primăriilor. Concomitent, inculpatul J.T.I. întocmea şi alte documente semnate şi acceptate de primari, respectiv situaţii de lucrări, facturi şi procese-verbale de recepţie, pentru a evita consecinţele negative ale unor controale ulterioare.

Rolul inculpatului A.R.P. în asocierea infracţională era acela de a se asigura că plăţile fondurilor către primăriile agreate se vor face integral şi prioritar, iar instituţia condusă de el, singura cu atribuţii legale de control al modului în care au fost utilizate aceste fonduri, va asigura protecţia activităţii infracţionale pe care inculpatul o propunea inculpatului J. şi în care urma să atragă şi primari din judeţul Caraş-Severin.

Inculpatul J.T.I. a fost de acord să ridice banii în numerar şi să-i împartă în cote egale de 1/3 cu inculpatul A.R.P. şi cu fiecare din primarii care ar fi fost de acord să adere la asocierea infracţională pusă la cale şi constituită de către inculpatul A. şi inculpatul J. Din aceste sume inculpatul urma ca mai întâi să plătească către bugetul de stat 40%, (TVA de 24% şi impozit pe profit de 16%), obligaţii legale care îl nemulţumeau pe inculpatul A. pentru că nu puteau să-şi împartă integral sumele deturnate.

Potrivit celor stabilite, fiecare contract pe care urmau a-l încheia firmele administrate/controlate de inculpatul J. cu diverse primării urmau a se încadra până în echivalentul în lei a sumei de 15.000 de euro plus TVA, pentru ca în acest fel primarii atraşi în activitatea infracţională să nu fie obligaţi să posteze contractele pe Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (S.E.A.P.) şi să evite organizarea de licitaţii la care să se înscrie şi societăţi comerciale independente care ar fi putut să facă imposibilă activitatea infracţională concepută şi pusă în executare de participanţi. Cum sumele alocate fiecărei localităţi depăşeau cu mult acest plafon valoric, organizarea licitaţiilor fiind în aceste condiţii obligatorie, inculpaţii au convenit ca fiecărui contract să-i fie atribuit un alt cod CPV de lucrare, Codul Comun Internaţional Privind Achiziţiile de Produse şi Servicii (Common Procurement Vocabulary). Astfel, aparent, fiecare din contractele încheiate prin încredinţare directă privea un alt tip de lucrare de întreţinere a pajiştilor, în aşa fel încât, raportat la specificul zonei şi particularităţile de relief şi vegetaţie, să existe falsa aparenţă a necesităţii efectuării unor lucrări diferenţiate, ce au necesitat încheierea unor contracte distincte, prin încredinţare directă.

Ca atare, inculpatul J.T.I. a fost de acord integral cu cele propuse de către inculpatul A.R.P. şi, împreună cu acesta, a constituit asocierea infracţională ce avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, respectiv trafic de influenţă şi luare de mită, funcţionarii astfel corupţi urmând a-şi exercita necorespunzător atribuţiile de serviciu, pentru ca astfel membrii asocierii infracţionale să beneficieze în folos propriu de importante sume de bani, deturnându-le de la scopul legitim şi destinaţie prin întocmirea unor înscrisuri false.

Unul din primarii avuţi în vedere de inculpatul A.R.P. era inculpatul G.V., primar al comunei S. din judeţul Caraş-Severin, care a fost atras în asocierea infracţională constituită de către inculpatul A. şi inculpatul J., încă din cursul anului 2010, de când societăţi comerciale administrate/controlate de către inculpatul J.T.I. aveau încheiate contracte de prestări servicii întreţinere a pajiştilor comunale cu primăria condusă de inculpatul G.V.

În luna septembrie 2011, inculpatul G.V. era deja informat şi de acord cu activitatea infracţională ce i se propusese de către iniţiatorii asocierii, inculpatul G.V. aderând anterior lunii septembrie 2011 la această asociere. Pentru contractele pe care urma să le încheie în numele Primăriei S. cu societăţile comerciale administrate/controlate de inculpatul J., inculpatul G.V. a pretins, ca parte a sa, suma de 25.000 de euro, afirmând că această sumă îi era necesară în campania electorală din anul 2012, când intenţiona să candideze pentru un nou mandat de primar în localitate, inculpatul A. şi inculpatul J. fiind de acord cu modul în care inculpatul G.V. a calculat sumele ce urmau a fi avute în vedere la încheierea contractelor, inculpatul G.V. intenţionând să contracteze suma totală de aproximativ 800.000 lei aflată în conturile primăriei pentru astfel de lucrări, însă contractele urmau a fi încheiate discret, eşalonat. Suma pretinsă de inculpatul G.V. urma să fie profitul său din primele contracte ce urmau a se încheia, aceeaşi sumă convenindu-se să-i revină şi inculpatului A.R.P. şi inculpatului J.T.I.

Ulterior, cele convenite nu au mai putut fi puse în aplicare până la capăt. în data de 28 septembrie 2011 inculpatul A.R.P. a fost vizitat la birou de către inculpatul G.V. şi inculpatul J.T.I., purtând discuţii de detaliu cu privire la modalitatea în care ar putea soluţiona nelegal unele probleme întâmpinate la realizarea unui obiectiv de investiţii în localitatea S., inculpatul A. fiind la curent cu detaliile problemelor create de către o societate comercială ce a profitat de neglijenţa inculpatului G.V. şi a creat obligaţii financiare administraţiei conduse de către inculpatul G.. În acel context al discuţiilor purtate liber în legătură cu problemele financiare generate, inculpatul G.V. a relatat că a propus administratorului acelei societăţi comerciale să "compenseze" obligaţia financiară generată de neglijenţa primarului prin atribuirea unui contract de întreţinere a pajiştilor cu o valoare de 15.000 de euro, fără ca lucrările să fie executate, astfel încât societatea comercială să-şi încaseze suma, iar debitul să fie stins.

Inculpatul A.R.P. i-a cerut inculpatului J.T.I. să se deplaseze în biroul său şi să ducă o sumă de bani din buzunarul sacoului inculpatului A.R.P., sumă ce a înmânat-o inculpatului G.V., acesta însuşindu-şi 5.000 de lei, ca avans al sumei de 25.000 de euro pretinsă pentru lucrările ce urmau a fi încredinţate firmelor inculpatului J..

După plecarea inculpatului J.T.I. din birou discuţia a continuat între inculpaţii A.R.P. şi G.V., cu privire la faptul că nu se vor executa niciun fel de lucrări de către societăţile inculpatului J., că inculpatul G. şi inculpatul J. pot întocmi documente fictive, din care să rezulte prestarea serviciilor de întreţinere a pajiştilor inclusiv iarna, pentru că inculpatul A. avea, prin subordonaţii săi, atribuţii exclusive de control şi că nici consilierii locali şi nici Direcţia Naţională Anticorupţie nu ar putea stabili că lucrările nu au fost realizate.

Pentru ducerea la îndeplinire a detaliilor stabilite cu ocazia întâlnirii din data de 28 septembrie 2011, în data de 19 octombrie 2011 a avut loc o nouă întâlnire la sediul A.P.I.A. Caraş-Severin între inculpatul A.R.P., inculpatul J.T.I. şi inculpatul G.V., ocazie cu care inculpatul A. i-a explicat inculpatului G. că va trebui ca fiecare dintre contracte să fie antedatat, purtând o dată situată cu aproximativ 5-6 luni în urmă, însă inculpatul G.V. avea temeri legate de faptul că anumiţi consilieri locali ar putea sesiza că lucrările nu s-au efectuat şi ar putea reclama aceste aspecte. De asemenea, inculpatul G.V. i-a cerut inculpatului A. să-l consilieze, ori să solicite unui angajat A.P.I.A. să-i indice alte coduri CPV ce ar putea fi folosite, deoarece nu mai putea încheia alte contracte pe codul deja folosit, situaţie în care ar fi obligat să posteze anunţul de licitaţie pe S.E.A.P. şi nu ar mai putea încredinţa contractele cu "dedicaţie" firmelor inculpatului J.T.I..

În data de 12 octombrie 2011, inculpatul J.T.I. s-a deplasat din nou la biroul inculpatului A., informându-l pe acesta cu privire la faptul că s-a întâlnit cu inculpatul G.V. şi că urmează a încheia cu acesta 4 contracte de întreţinere a păşunilor, fiecare din aceste contracte urmând a avea valoarea de 15.000 de euro + TVA.

Tot în biroul inculpatului A.R.P., în data de 20 octombrie 2011, a avut loc o altă întâlnire cu inculpatul G.V., ocazie cu care acesta din urmă a explicat că întâmpină dificultăţi şi cu acei membrii ai comisiei de recepţie asupra cărora era convins că are influenţa necesară pentru a-i determina să încheie procese-verbale false de recepţie a lucrărilor, consemnând că acestea ar fi fost efectuate, inculpatul G.V. exprimându-şi temerea că ar putea fi obligat să mai angajeze o altă firmă, care să facă un minim de lucrări.

Pentru că în evidenţele A.P.I.A. lucrările de întreţinere a pajiştilor primăriei din localitatea S. apăreau ca fiind executate în cursul lunilor iunie - iulie 2011, în data de 24 octombrie 2011, cu ocazia unei convorbiri telefonice, i-a atras atenţia inculpatului J.T.I. ca atunci când va încheia contractele de prestări servicii cu inculpatul G.V. să nu uite să consemneze ca perioadă a încheierii contractelor lunile iunie - iulie.

În data de 25 octombrie 2011, inculpatul G.V. s-a deplasat din nou la biroul inculpatului A.R.P., reluând discuţiile referitoare la încheierea contractelor cu firmele inculpatului J.T.I., reiterându-se faptul că vor fi încheiate 4 contracte distincte, la semnarea cărora inculpatul urma să mai primească încă 50.000 de lei, din totalul de 25.000 de euro pretinşi pentru atribuirea acestor contracte lui J.T.I.

În cursul aceleaşi zile de 25 octombrie 2011, inculpatul J.T.I. a început să facă demersuri pentru a procura până a doua zi suma de 50.000 de lei sau echivalentul în euro, pentru a fi remisă inculpatului G.V., de martorul P.C., în localitatea S..

În dimineaţa zilei următoare, 26 octombrie 2011, inculpatul G.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.R.P., interesându-se la ce oră va ajunge la S. persoana trimisă de inculpatul A. pentru a semna contractele, atrăgându-i atenţia inculpatului A. că este necesar ca acea persoană să aibă asupra sa ştampilă şi facturier. Prin emiterea facturilor concomitent cu semnarea contractelor antedatate, inculpaţii G.V. şi A.R.P. stabileau modul în care creau aparenţele unor lucrări deja executate.

Ca urmare a celor stabilite de către inculpaţii A. şi G. şi J.T.I., J.R. a ajuns la sediul A.P.I.A. unde a intrat în biroul directorului adjunct C.L., în aşteptarea inculpatului G.V.. înainte de plecarea din sediul instituţiei, inculpatul A.R.P. a intrat în biroul în care aştepta J.R. şi i-a comunicat acesteia să-i transmită inculpatului G.V. că cele două firme cu care urma să contracteze sunt ale inculpatului A., iar J.R. ar fi doar delegată.

Inculpatul G.V., a dat indicaţii făptuitoarei în vederea completării contractelor, facturilor, situaţiilor de lucrări şi proceselor-verbale de recepţie, contractul pe care urma să-l completeze fiind înregistrat pentru data de 20 iunie 2011, astfel că inculpatul G.V. şi J.R. puteau opera facturarea lucrărilor şi plata lor în lunile octombrie - noiembrie, lăsând între aceste date un interval de timp suficient pentru ca lucrările să fi putut fi executate.

De asemenea, cu aceeaşi ocazie, inculpatul G.V. şi J.R. au mai stabilit codurile CPV pe care le-au atribuit celor patru contracte false, în aşa fel încât să existe o acoperire care să facă faţă exigenţelor plăţilor prin Trezorerie, respectiv situaţii de lucrări false şi procese - verbale de recepţie false.

În data de 01 noiembrie 2011, inculpatul A.R.P. a fost vizitat la birou de către inculpatul J.T.I., care l-a informat că inculpatul G.V. i-a plătit doar o parte a sumelor din contracte, respectiv 79.000 lei şi că nu crede că li se vor mai face alte plăţi în curând de la Primăria S..

Despre încasarea acelor sume reprezentând avansuri, inculpatul J.T.I. l-a informat şi pe inculpatul A.R.P. în data de 08 noiembrie 2011, când l-a vizitat la birou, afirmând că ar trebui să încheie şi alte contracte cu Primăria S., pentru a-şi putea însuşi şi împărţi între ei şi cei 160.000 lei de care ar mai fi dispus primăria ca plăţi pentru lucrări de întreţinere.

Cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o inculpatului A.R.P. la birou, inculpatul G.V. a insistat că ar fi nevoie de acoperire în sensul că inculpatul J.T.I. ar trebui să efectueze un minim de lucrări, fiindu-i teamă să nu fie executate deloc lucrări pentru diferenţa de bani pe care trebuia să o mai plătească la cele trei contracte achitate doar parţial prin avansurile de 30%.

În data de 30 noiembrie 2011, inculpatul J.T.I. l-a vizitat la birou pe inculpatul A.R.P., ocazie cu care l-a informat că G.V. intenţionează ca până în primăvara anului 2012 să nu mai facă nicio plată, în sensul de a nu achita şi diferenţele la cele trei contracte unde achitase doar sumele reprezentând avansul de 30%, deoarece inculpatului G.V. i-ar fi fost fiică să nu fie descoperită activitatea lor infracţională, ori să nu aibă probleme cu sătenii cu câteva luni înaintea alegerilor locale.

Inculpatul G.V. nu a mai virat nicio sumă de bani pentru cele trei contracte ce nu erau achitate integral, respectiv contractele nr. 2277 din 07 septembrie 2011, 2278 din 07 septembrie 2011 şi 2319 din 12 septembrie 2011, plătind doar avansuri în sume de 22.827,43 lei, 22.851,89 lei şi 22.854 lei.

Cu ocazia unei discuţii purtate cu inculpatul A.R.P. în biroul acestuia din urmă, în data de 13 martie 2012, inculpatul G.V. s-a arătat îngrijorat cu privire la un control efectuat de Poliţia Moldova Nouă la Primăria S., fiind verificate investiţia la un teren de sport şi modul de plată a subvenţiilor pentru păşuni. Concret, inculpatul G.V. îşi exprima temerile că ar putea avea probleme în legătură cu atribuirea directă a contractelor privind lucrările de întreţinere a păşunilor către firmele inculpatului J.T.I., niciuna din lucrări nefiind postată pe S.E.A.P. Referitor la temerile inculpatului G.V., sugestia inculpatului A.R.P. a fost de a masca ilegalităţile comise prin rezilierea contractelor ce nu au fost achitate integral, firmele inculpatului J. urmând însă a păstra banii plătiţi cu titlu de avans în luna noiembrie 2011. Cu toate acestea, inculpatul G.V. nu a fost mulţumit de soluţia propusă, deoarece astfel inculpatul J. ar fi rămas cu toţi banii din avansurile plătite, inculpatul G. afirmând că el nu ar fi beneficiat de folosul infracţiunii şi că ar fi avut nevoie de diferenţele de bani ce urmau a fi plătite, pentru a-şi finanţa propria campanie electorală, lucru care devenea imposibil în situaţia în care ar fi reziliat cele trei contracte, context în care inculpatul A.R.P. a afirmat că şi el ar fi fost "ţepuit" de către inculpatul J. cu 800.000 de euro, dar că se teme să ia vreo măsură cu privire la inculpatul J., pentru că acesta din urmă ar putea să-i pună în pericol pe toţi dacă s-ar simţi ameninţat şi ar începe să povestească despre activitatea infracţională pe care au conceput-o şi executat-o împreună. De asemenea, inculpatul A.R.P. a încercat să-l liniştească pe inculpatul G.V. în legătură cu diferenţele de bani necheltuite de primărie şi pe care nu apucaseră să le deturneze şi să le însuşească.

În urma celor discutate între cei doi inculpaţi în biroul inculpatului A., în aceeaşi zi inculpatul J.T.I. a fost contactat telefonic de inculpatul G.V., convenind o întâlnire peste două zile, însă în ziua următoare, respectiv în data de 14 martie 2012, a avut loc o nouă convorbire telefonică între cei doi, ocazie cu care inculpatul G.V. a solicitat ca J.R. să se deplaseze la S. având la ea un suport de memorie cu ultimele contracte pe care le-au încheiat, respectiv ştampilele şi contractele în original, pentru a le schimba pe cele anterior încheiate cu altele noi, pe care inculpatul să le poată prezenta organelor de poliţie ce efectuau activitatea de control. După două zile, respectiv în data de 16 martie 2012, J.R. i-a comunicat telefonic inculpatului J.T.I. că în urma întâlnirii cu inculpatul G.V. au convenit să nu mai schimbe contractele, pentru că poliţiştii de la Moldova Nouă au ridicat deja copii ale primelor contracte şi ar exista riscul de a fi descoperită o eventuală înlocuire a documentelor, însă au în vedere redactarea unor acte adiţionale care să dea o aparenţă de legalitate contractelor încheiate şi plăţilor deja efectuate.

În data de 04 aprilie 2012, în biroul inculpatului A.R.P. acesta i-a povestit inculpatului J.T.I. că s-a întâlnit în ziua precedentă cu inculpatul G.V., care ar fi fost disperat de teama controlului efectuat de organele de poliţie, inculpatul A.R.P. exprimându-şi temerea serioasă că ar putea fi trădaţi de către inculpatul G.V.

Inculpatul J.T.I. şi-a exprimat din nou nemulţumirea legată de modul în care inculpatul G. a înţeles să-şi ducă la îndeplinire partea sa de îndatoriri în asocierea la care a aderat, afirmând că inculpatul G. a acţionat corespunzător înţelegerii doar până când a primit cei 25.000 de euro pretinşi ca parte ce i se cuvenea din participarea sa la săvârşirea infracţiunilor.

În realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, potrivit înţelegerii intervenite între inculpatul A.R.P. şi inculpatul J.T.I., cu privire la însuşirea în folos propriu a sumelor plătite ca subvenţii pentru lucrările de întreţinere a păşunilor din judeţul Caraş-Severin, la începutul lunii decembrie 2011, la asocierea infracţională constituită de cei doi a fost invitat să adere şi inculpatul I.S.S., primar al oraşului O.R. din acelaşi judeţ.

După o prealabilă discuţie între inculpaţii A.R.P. şi I.S.S., cu privire la faptul că banii destinaţi lucrărilor de întreţinere a păşunilor oraşului O.R. să fie împărţiţi integral între inculpaţi şi administratorul firmei recomandate de inculpatul A., în data de 05 decembrie 2011, inculpatul J.T.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.S.S., afirmând că sună din partea inculpatului A.R.P. şi au convenit o întâlnire la sediul Primăriei O.R. în cursul zilei următoare. Pentru a se asigura că persoana care l-a contactat are acordul inculpatului A. şi că acesta este cel la care s-a referit directorul A.P.I.A. ca fiind administratorul firmei cu care vor sustrage fondurile destinate lucrărilor de întreţinere a pajiştilor, inculpatul I.S.S. a verificat acest aspect, apelându-l telefonic pe inculpatul A., care i-a confirmat inculpatului I. faptul că inculpatul J.T.I. este cel cu care "mergem înainte".

Ulterior, în data de 08 decembrie 2012, inculpatul A.R.P. a fost contactat de către inculpatul I.S.S., care i-a cerut să-i transmită inculpatului J.T.I. să se prezinte la Primăria O.R. cu factura pentru plata lucrărilor, aceasta în condiţiile în care la acea dată nu fusese încheiat nici măcar contractul, chiar dacă acesta avea un caracter pur formal, iar lucrările nu urmau a fi executate.

A fost încheiat un singur contract, în valoare totală de 38.000 lei, datele acestui contract fiind stabilite de către J.R. şi juristul Primăriei O.R. Anexat acestui contract a fost întocmită o singură situaţie de lucrări, cu caracter foarte general, fără a fi indicate parcelele pe care s-ar fi efectuat lucrările şi fără să se încheie un proces-verbal de recepţie a lucrărilor ce ar fi trebuit executate.

În cursul zilei de 12 decembrie 2012, la sediul A.P.I.A. Caraş-Severin s-a prezentat inculpatul J.T.I., acesta purtând o discuţie cu inculpatul A.R.P. în legătură cu faptul că, cel mai probabil în cursul zilei următoare, inculpatul I.S.S. avea să facă plata acelui contract, valoarea ce rămânea de împărţit între inculpaţi şi inculpatul I.S.S., după scăderea impozitelor în cuantum de 40%, fiind de 30.000 lei. Această sumă trebuia divizată în trei părţi egale, de aproximativ 10.000 de lei, ori câte 2.000 de euro.

Pentru că urma să plece în Statele Unite al Americii şi voia să intre în posesia părţii sale de o treime din suma alocată lucrărilor ce nu au mai fost efectuate, în data de 18 decembrie 2011, inculpatul I.S.S. i-a cerut inculpatului J.T.I. să se prezinte la biroul inculpatului I. cu partea sa din folosul infracţiunii.

Despre telefonul primit, inculpatul J.T.I. l-a informat şi pe inculpatul A.R.P. în data de 19 decembrie 2011, când s-a deplasat la sediul A.P.I.A. Caraş-Severin. În contextul acelei discuţii, inculpatul A., după ce i s-a reamintit care a fost valoarea contractului după plata impozitelor, respectiv 30.000 lei, a efectuat calcule pentru a stabili cât înseamnă în monedă treimea ce-i revenea inculpatului I., stabilind să-i fie remişi inculpatului 15.000 de lei.

Conform calculelor şi a celor stabilite de către inculpatul A.R.P., inculpatul I.S.S. urma să primească de această dată o cotă de 1/2 din beneficiile afacerii, aceasta pentru că inculpatul A.R.P. dorea să-l atragă şi pentru alte contracte, respectiv pentru suma de 500.000 lei despre care ştia că se mai află în conturile Primăriei O.R. pentru astfel de lucrări. Tot cu ocazia acelei întâlniri, inculpatul A.R.P. a solicitat inculpatului J.T.I. să-i remită şi lui personal suma de 5.000 de lei din partea ce i se cuvenea, afirmând că are cheltuieli, respectiv că trebuie să plătească muzicanţii ce urmau să cânte la petrecerea de sărbători. Inculpatul a dat curs solicitării inculpatului A. şi i-a remis acestuia suma solicitată.

În aceeaşi zi, după aproximativ 4 ore, inculpatul J.T.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.S.S., informându-l pe acesta că tocmai pornea din Timişoara spre O.R., urmând să ia din nou legătura cu inculpatul în momentul în care se apropia, în vederea stabilirii locului unde se vor întâlni pentru a-i remite inculpatului suma de bani solicitată. în acest sens, atunci când a ajuns în apropierea localităţii, inculpatul J. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul I. pentru a primi instrucţiuni, acesta informându-l că nu se va întâlni cu el, ci cu soţia sa A., la domiciliul inculpatului din comuna G..

Referitor la întâlnirea cu soţia inculpatului I.S.S., inculpatul J.T.I. l-a informat şi pe inculpatul A.R.P. a doua zi, respectiv în data de 20 decembrie 2011, când l-a vizitat la birou şi a aflat că inculpatul I. a expediat acelaşi mesaj de mulţumire şi inculpatului A., concluzionând că inculpatul I.S.S. trebuie să fi fost deosebit de mulţumit de suma primită din partea lor, dovadă în acest sens fiind şi faptul că a primit de la soţia inculpatului I. două sticle cu băutură, pe care intenţiona să i le lase inculpatului A.

Reţinând starea de fapt mai sus descrisă instanţa a înlăturat susţinerile inculpaţilor A., G. şi I. care au negat comiterea faptelor, cu aprecierea că vinovăţia acestora a fost dovedită fără nici un dubiu, aşa cum rezultă în primul rând, din declaraţia inculpatului J., din declaraţiile martorilor J.R., P.C., G.C. şi P.A., probe care se coroborează cu prima declaraţie dată de inculpatul A. în faza de urmărire penală şi cu celelalte probe la care s-a făcut referire mai sus, respectiv cu discuţiile telefonice interceptate purtate între inculpaţi.

Astfel, inculpatul A. a solicitat să fie excluse probele obţinute ilegal, potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la înregistrările şi interceptările audio autorizate de către instanţă, cu motivarea că proba a fost solicitată şi obţinută potrivit art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României şi folosită ulterior în prezentul dosar, cerere contrară prevederilor art. 91 alin. (5) C. proc. pen. care permite utilizarea unei astfel de probe şi în alt dosar decât cel în care a fost obţinută; acelaşi inculpat, prin concluziile scrise depuse la dosar, a susţinut că declaraţia martorului P. a fost interpretată de către procuror în mod trunchiat, martorul necunoscând ce conţinea plicul primit de la inculpatul J. şi predat inculpatului G., nefiind astfel probată predarea banilor către acest inculpat, susţinere ce a fost înlăturată pe baza celor deja arătate (declaraţia inculpatului J. şi înregistrarea convorbirilor telefonice). În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă şi instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, acelaşi inculpat a solicitat să se dispună achitarea, primele două infracţiuni neexistând, iar celei de-a treia lipsindu-i un element constitutiv, respectiv latura obiectivă, întrucât nu a iniţiat sau constituit asocierea, însă instanţa a înlăturat şi aceste susţineri pe baza celor arătate mai sus.

Totodată, au fost înlăturate şi susţinerile inculpatului I. care a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa cu aprecierea că nu a săvârşit aceste infracţiuni, precum şi apărările inculpatului G. care a solicitat achitarea, arătând fie că faptele nu există (infracţiune de luare de mită şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată), fie că lipseşte un element constitutiv al infracţiunii (infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni), din aceleaşi considerente.

Faptele inculpatului A.R.P. care, în cursul anului 2011, a propus inculpatului J.T.I. să constituie o asociere infracţională ce avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, respectiv trafic de influenţă şi luare de mită, angajându-se faţă de inculpatul J. să-i determine pe funcţionari, prin intermediul acţiunilor personale ale inculpatului A., pentru ca aceştia să-şi exercite necorespunzător atribuţiile de serviciu, în vederea obţinerii în folos propriu a sumelor de 25.000 de euro inculpatul G.V., 15.000 lei inculpatul I.S.S. şi 25.000 euro, respectiv 7.500 lei însuşiţi de către inculpatul A.R.P. în folos propriu, deturnându-le de la scopul legitim şi destinaţie prin întocmirea unor înscrisuri false (patru contracte, situaţii de lucrări şi procese - verbale de recepţie, anexe ale contractelor false), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la luare de mită prevăzută de art. art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 65 C. pen., trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului G.V. care, în cursul anului 2011, a acceptat propunerea inculpaţilor A.R.P. şi J.T.I. să adere la o asociere infracţională deja constituită de cei doi, ce avea ca scop săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, respectiv luare de mită, angajându-se ca, în schimbul sumei de 25.000 de euro pe care a pretins-o şi primit-o, să-şi exercite necorespunzător atribuţiile de serviciu, în vederea atingerii obiectivului ca membrii asocierii infracţionale să beneficieze în folos propriu de importante sume de bani, deturnându-le de la scopul legitim şi destinaţie prin întocmirea unor înscrisuri false, inculpatul falsificând patru contracte, situaţii de lucrări şi procese-verbale de recepţie, anexe ale contractelor false, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului I.S.S. care, în cursul anului 2011, a acceptat propunerea inculpatului A.R.P. şi a inculpatului J.T.I. să adere la o asociere infracţională deja constituită de cei doi, ce avea ca scop săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, respectiv luare de mită, angajându-se faţă de inculpatul A. şi inculpatul J. ca, în schimbul sumei de 15.000 de lei pe care a pretins-o şi primit-o, să-şi exercite necorespunzător atribuţiile de serviciu, în vederea atingerii obiectivului ca membrii asocierii infracţionale să beneficieze în folos propriu de importante sume de bani, deturnându-le de la scopul legitim şi destinaţie prin întocmirea unor înscrisuri false, respectiv prin falsificarea de către inculpatul I.S.S. a unei situaţii de lucrări, ce atesta falsa realitate că lucrările, obiect al contractului de prestări servicii, ar fi fost executate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului J.T.I. care, în cursul anului 2011, a acceptat propunerea inculpatului A.R.P. să constituie o asociere infracţională ce avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, respectiv trafic de influenţă şi luare de mită, inculpatul A.R.P. angajându-se faţă de inculpatul J. să-i determine pe funcţionarii astfel corupţi prin intermediul acţiunilor sale personale şi a sumelor de bani puse la dispoziţie de inculpatul J., respectiv câte 25.000 de euro remişi inculpaţilor G.V. şi A.R.P. şi 15.000 lei remişi inculpatului I.S.S., 7.500 lei remişi inculpatului A.R.P., pentru ca aceştia să-şi exercite necorespunzător atribuţiile de serviciu, în vederea atingerii obiectivului ca membrii asocierii infracţionale să beneficieze în folos propriu de importante sume de bani, deturnându-le de la scopul legitim şi destinaţie prin întocmirea unor înscrisuri false, inculpatul instigând-o pe J.R. să falsifice cinci contracte de prestări servicii şi anexele acestora, respectiv situaţii de lucrări şi procese-verbale de recepţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., trafic de influenţă prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, precum şi persoana inculpaţilor.

În privinţa inculpatului A.R.P., instanţa a reţinut lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia - având 43 ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire şcolară, respectiv absolvent de studii superioare, faptul că este căsătorit, are un loc de muncă, precum şi atitudinea avută în faţa organelor judiciare. Totodată a avut în vedere contribuţia sa la comiterea faptelor şi calitatea în care a participat la comiterea acestora, inculpatul având un rol determinant.

Referitor la inculpatul G.V., tribunalul a reţinut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nivelul de instruire şcolară, respectiv absolvent de studii superioare, vârsta - având 44 ani la data comiterii faptelor, poziţia procesuală, împrejurarea că este căsătorit şi are un loc de muncă.

În privinţa inculpatului I.S.S. tribunalul a avut în vedere împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penele, aspect care rezultă din fişa de cazier judiciar, faptul că este căsătorit, are un loc de muncă, avea 54 ani la data comiterii faptei, precum şi atitudinea avută în faţa organelor judiciare.

Pentru inculpaţii A.R.P., G.V. şi I.S.S. tribunalul a apreciat că executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate, cât şi cel educativ, al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.

În privinţa inculpatului J.T.I., tribunalul a apreciat că, în procesul individualizării pedepselor nu trebuie să se scape nici un moment din vedere făptuitorul cu toate datele ce caracterizează personalitatea lui, orice supralicitare a elementelor obiective cu neglijarea celor subiective punând în pericol corectitudinea adaptării tratamentului penal la cazul şi persoana în cauză.

Referitor la persoana acestui inculpat instanţa a reţinut vârsta acestuia - având 41 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire şcolară, respectiv absolvent de studii superioare, faptul că este căsătorit, are copii minori în întreţinere, are un loc de muncă, a avut o bună conduită în societate anterior comiterii prezentei fapte, aspect ce rezultă din fişa de cazier judiciar (fiind fără antecedente penale). De asemenea, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei, ceea ce dovedeşte acceptul de a suporta consecinţele propriei fapte, regretul pentru cele întâmplate, împrejurări care au micşorat potenţialul de periculozitate individuală a acestuia şi au mărit corespunzător şansele de reintegrare socială. Tribunalul a apreciat că toate aceste împrejurări constituie circumstanţe atenuante de natură a coborî pedeapsa proporţional acestora, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective şi subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancţionator şi educativ, poate fi realizat şi în lipsa executării ei efective.

Conduita bună în familie şi societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că faptele săvârşite sunt urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul J.T.I. să se abată de la conduita sa obişnuită.

Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat şi faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de convieţuire socială, tribunalul a considerat că prezentele infracţiuni reprezintă o excepţie de la comportamentul său obişnuit şi că acesta nu prezintă pericol pentru societate şi a apreciat că scopul preventiv, coercitiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, fiind suficient pentru corectarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii I.S.S., A.R.P. şi G.V.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, inculpatul I.S.S. a susţinut că sentinţa atacată este nelegală întrucât instanţa nu a motivat înlăturarea apărărilor inculpaţilor.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a arătat că nu a iniţiat, nu a constituit şi nici nu a aderat la vreo grupare infracţională. În perioada 05 decembrie 2011 - 19 decembrie 2011 în care s-a reţinut că a comis infracţiunile nu a avut şi nici nu putea să aibă reprezentarea că s-a asociat la o grupare infracţională, neavând niciodată vreo înţelegere de acest fel cu inculpatul A. sau cu inculpatul J.

Constituirea asocierii, ca formă de săvârşire a elementului material al laturii obiective a infracţiunii presupune acordul expres şi explicit al asociaţilor, iar sprijinirea sau aderarea ca forme de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii presupune preexistenţa asocierii şi reprezentarea faptului că prin faptă te raliezi unor astfel de grupări infracţionale. Din nicio probă nu rezultă că ar fi avut cunoştinţă despre înţelegerile dintre A. şi J. şi activităţile lor infracţionale şi cu atât mai puţin despre vreo înţelegere între ei şi inculpatul G.V.

Mai mult, din interceptarea din 12 decembrie 2011 rezultă că aceştia au intenţionat să-l atragă într-o activitate infracţională, dar acest fapt nu s-a realizat, acest lucru rezultând din împrejurarea în perioada anului 2012, lunile ianuarie - aprilie, Primăria O.R. nu a mai încheiat nici un contract cu societăţile administrate de către J.T.I., deşi existau fonduri suficiente pentru întreţinerea pajiştilor, însă pentru că societatea reprezentată de acesta nu executase integral contractul încheiat în decembrie 2011, a considerat că J.T.I. este neserios şi nu a mai încheiat alte contracte.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, instanţa nu a arătat care sunt menţiunile false din contract. Infracţiunea se realizează printr-o acţiune de contrafacere a scrierii sau subscrierii sau prin alterarea în orice mod. A arătat că acel contract încheiat cu societatea administrată de J. este un contract care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute de lege şi doar pentru că nu a fost executat, nu înseamnă că era fals. A solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, a susţinut că soluţia de condamnare a instanţei se bazează pe declaraţia inculpatului J., singurele probe fiind convorbirile telefonice din 05, 12, 19 decembrie 2011. A arătat că l-a sunat pe inculpatul A. doar pentru a verifica dacă această societate lucrează în mod curent cu A.P.I.A., vrând să se asigure de seriozitatea ofertei.

La semnarea contractului s-a prezentat martora J.R. cu care nu a avut nici o discuţie, semnând doar contractul. A menţionat că a efectuat plata facturii, deşi lucrările nu erau făcute, deoarece banii fiind repartizaţi în luna decembrie, trebuia să efectueze plăţi aferente bugetului pe 2011, legea permiţând plata în avans a unor astfel de lucrări. A susţinut că nu poate fi incriminat de convorbirea dintre A. şi J. din 12 decembrie 2011 deoarece în declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul J. a arătat că nu a fost niciodată la casa sa din G. şi nici nu o cunoaşte pe soţia sa, dar a arătat că a dat o sumă de bani unei femei.

Inculpatul G.V. a solicitat prin motivele de apel achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 - 76 C. pen. şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acesteia sau sub supraveghere. A precizat că s-a dispus de către prima instanţă o pedeapsă mult prea severă în raport de starea de fapt şi probele existente la dosar, iar după strămutarea dosarului, inculpaţilor nu li s-a permis a da declaraţii în faţa instanţei de judecată. Cererile inculpaţilor privind ascultarea lor şi solicitările de probe au fost respinse fără a fi motivate. Tribunalul Arad, după strămutare, trebuia să observe că inculpaţii au solicitat să fie audiaţi după administrarea probatoriului, dar nu au fost audiaţi, fiind încălcat astfel dreptul la apărare.

Inculpatul a arătat că prima instanţă a reţinut starea de fapt identică cu cea din rechizitoriu, fapt ce a condus la reţinerea eronată a acestei stări de fapt. Nu s-a avut în vedere că acele contracte, chiar dacă au fost antedatate, nu au fost achitate decât parţial şi ulterior au fost demarate proceduri legale pentru anularea acelor contracte. A susţinut că referirile cu privire la sumele remise de inculpatul J. către inculpaţii A. şi G. sunt absurde deoarece sunt într-un cuantum mai mare decât contravaloarea lucrărilor.

Inculpatul a mai arătat că în sentinţa atacată, prima instanţă a reţinut că inculpatul s-ar fi deplasat la sediul A.P.I.A. unde, faţă de inculpatul A., şi-a manifestat îngrijorarea că lucrările nu vor fi executate, iar acest fapt coroborat cu împrejurarea că nu au mai fost achitate alte sume de bani, cu excepţia avansurilor, conduce la stabilirea bunei credinţe a inculpatului întrucât, văzând că inculpatul J. nu-şi onorează obligaţiile, nu a mai achitat alte sume de bani.

Instanţa a înlăturat orice apărare a inculpaţilor, folosind probe obţinute ilegal, respectiv interceptările telefonice obţinute în baza Legii nr. 51/1991 şi ulterior folosite în acest dosar contrar prevederilor art. 91 alin. (5) C. proc. pen., iar declaraţia martorului P. a fost înlăturată, deşi acesta a arătat că nu ştia dacă în plicul primit de la inculpatul J. şi remis inculpatului G. erau bani sau acte.

Aceleaşi argumente au fost invocate şi de către inculpatul A.R.P. În plus, inculpatul A. a mai solicitat achitarea sa pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a), respectiv a) şi d), şi restituirea sumei de 5.000 euro.

A susţinut că sentinţa primei instanţe este vădit nelegală, fiind de fapt o copie fidelă a rechizitoriului, cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare.

A arătat că este acuzat că s-ar fi implicat în fraudarea fondurilor europene, deşi prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru toate infracţiunile în legătură cu fondurile europene. Procurorul şi instanţa de judecată s-au referit la plata sumelor de bani către primării, operaţiune care s-ar efectua sub controlul său, când în realitate plăţile se fac de către A.P.I.A. - instituţia centrală. De asemenea, a arătat că nu s-a avut în vedere declaraţia martorului P.C., care a arătat că nu a văzut bani în acel plic şi, cel mai important, că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul A.R.P.

Inculpatul a susţinut că din declaraţia martorei J.R. nu s-a putut stabili că acele contracte au fost antedatate pentru că aceasta a arătat că acele contracte au fost tehnoredactate, iar în acest context nu a putut fi reţinută operaţiunea de antedatare.

Inculpatul A.R.P. a solicitat înlăturarea probelor obţinute ilegal în temeiul art. 64 alin. (2) C. proc. pen., respectiv interceptările şi înregistrările audio autorizate de către instanţă şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât temeiul în baza căruia au fost solicitate aceste autorizaţii constă în dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 51/1991.

În faţa instanţei de apel, au fost audiaţi inculpaţii I.S.S., G.V., A.R.P. şi martorii G.T., A.F., D.A. şi I.B.

Examinând sentinţa atacată pe baza motivelor invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 232 din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis apelurile declarate de inculpaţii A.R.P., G.V. şi I.S.S. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 12 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2907/115/2012.

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul A.R.P., studii superioare, director la A.P.I.A. Caraş-Severin, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, la o pedeapsă de:

- 6 (şase) ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 1 (unu) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în

Înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 6 (şase) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul G.V., studii superioare, primar al Comunei S., judeţul Caraş-Severin, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, la o pedeapsă de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de:

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat inculpatul I.S.S., studii superioare, primar al Oraşului O.R., judeţul Caraş-Severin, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 323 C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Examinând apelurile inculpaţilor, Curtea a reţinut următoarele:

1. Aspecte rezultând din declaraţia inculpatului I.S.S. şi a martorilor audiaţi de către prima instanţă (Tribunalul Caraş-Severin, anterior strămutării).

În declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpatul I.S.S. a arătat că nu a primit nici o sumă de bani de la inculpatul J. şi că doar a încheiat un contract cu acesta, pentru care Primăria a achitat un avans din preţ, iar lucrările urmau a fi realizate ulterior. A precizat că anterior a mai deţinut în Primărie fonduri destinate curăţării şi îngrijirii pajiştilor, însă nu cu firmele inculpatului J. a încheiat contracte. A menţionat că l-a cunoscut pe inculpatul J. în decembrie 2011 şi nu a mai făcut afaceri cu firmele acestuia. Referitor la mesajele de mulţumire despre care s-a consemnat în rechizitoriu a arătat că sunt pentru faptul că a considerat că a încheiat o afacere serioasă deoarece inculpatul J. a fost recomandat de inculpatul A., pe care îl cunoştea de 20 de ani. A mai arătat că inculpatul J. nu s-a întâlnit cu soţia sa în luna decembrie conform celor arătate în rechizitoriu, ci el trebuia să se întâlnească cu inculpatul pentru a discuta despre contract, dar întrucât inculpatul a întârziat, nu l-a mai aşteptat.

Fiind audiat, inculpatul J. s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., fiind totodată audiat şi cu privire la starea de fapt, acesta susţinând în continuare că inculpatul G.V. a primit prin intermediul său suma de 5.000 lei şi ulterior 50.000 lei, iar suma de bani pentru inculpatul I.S.S., respectiv cea reţinută în rechizitoriu a fost remisă soţiei inculpatului la locuinţa acestuia din G.. A mai arătat că banii trimişi prin martorul P. se aflau în plic închis, martorul cunoscând că va duce nişte acte. A arătat că a fost împreună cu sora sa, J.R., la Primăria O.R. unde s-a întocmit contractul de prestări serviciu pentru curăţire pajişti. După ce au discutat, contractul a fost redactat de un funcţionar din cadrul Primăriei. Referitor la persoana căreia i-a remis suma de 15.000 lei pentru inculpatul I.S.S., a arătat că nu ştia dacă este soţia inculpatului, el doar a presupus asta şi nu a purtat discuţii cu aceasta.

Martora J.R. a arătat că a avut procură generală de administrare pentru SC M.I. şi SC S.H. S.R.L. şi a fost cea care s-a întâlnit cu inculpatul G.V. pentru încheierea unui nr. de 4 contracte pentru care inculpatul şi fratele său se înţeleseseră să fie antedatate, inculpatul G. fiind cel care a stabilit data trecută pe contracte şi cea pentru unele din situaţiile de lucrări. A precizat că această întâlnire a avut loc la sediul A.P.I.A., iar inculpatul G. avea pregătite numerele şi datele ce au fost trecute pe contracte. A mai arătat că din câte cunoaşte, în realitate nu s-a făcut o recepţie efectivă a lucrărilor prestate, iar contractele erau formulare tipizate, însă nr. şi data erau trecute cu pixul.

A menţionat că în luna decembrie 2011 s-a deplasat la Primăria O.R. pentru a semna tot un contract de întreţinerea pajiştilor, prima dată deplasându-se împreună cu inculpatul J.T., dar nu l-au găsit pe primar, iar a doua oară s-a deplasat singură, având asupra sa un stick pe care avea un model de contract, dar au ales un model pregătit deja de un angajat din primărie, iar contractul a fost antedatat cu două zile. De asemenea, martora a precizat că a lăsat o situaţie de lucrări şi, atât contractul, cât şi acea situaţie, au fost semnate de primar.

Martorul P.C. a declarat că a dus la cererea inculpatului J. un plic pentru primarul localităţii S., primind de la inculpatul J. nr. de telefon al acestuia. Inculpatul J. i-a spus că va trebui să spună inculpatului G. că banii vin din partea unei persoane pe care o numea "şeful". S-a întâlnit cu inculpatul G. şi acesta i-a zis să urmărească maşina în care inculpatul se afla până au ajuns într-o anumită locaţie. I-a dat plicul inculpatului G., acesta l-a desfăcut, s-a uita pe nişte acte şi şi-a dat seama că sunt făcute de inculpatul J. şi i-a spus că vor trebui refăcute. A arătat că nu a văzut tot timpul ce a făcut inculpatul G. în momentul în care a intrat în posesia plicului deoarece a stat şi afară vreo 10 minute. Inculpatul G. i-a dat plicul înapoi martorului şi i-a spus să-l ducă şefului, ca acesta să se ocupe de refacerea documentelor sub aspectul numerelor sau datelor de pe contract. Nu a putut aprecia dacă la returnarea plicului, din acesta lipsea ceva. A menţionat că nu ştia ce se află în acel plic.

Martora G.C., contabilă la primăria S. a arătat că în cursul anului 2011 au fost plătite mai multe contracte de întreţinere şi amenajare a pajiştilor, care fiecare aveau valoarea de până în 15.000 euro şi a menţionat că acele contracte erau însoţite de procese-verbale de recepţie, încheiate cu două trei zile înainte de plata facturilor.

2. Aspecte rezultând din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi în faza de judecată a apelului.

Inculpatul I.S.S. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de apel că în luna decembrie 2011 au fost alocate sume de bani primăriei pentru curăţirea pajiştilor şi aceşti bani trebuiau folosiţi până la sfârşitul anului, în caz contrar sumele de bani trebuiau restituite. Pentru ca primăria să beneficieze de suma de bani a apelat la directorul A.P.I.A., inculpatul A., pentru a-i recomanda o societate comercială cu care să demareze astfel de lucrări. A arătat că nu-l cunoştea dinainte pe inculpatul J. şi nu a solicitat nicio sumă de bani de la acesta. A încheiat un contract cu o firmă a inculpatului J. în aceeaşi lună decembrie 2012, iar inculpatul J. avea obligaţia de a începe lucrarea. A arătat că nu există nici un proces-verbal de primire recepţie pentru lucrările efectuate întrucât nici nu s-au făcut. Această sumă a fost un avans pentru efectuarea lucrării de aproximativ 30 mii lei, bani ce urmau a fi recuperaţi de primărie în cazul în care nu se efectuau lucrările, însă nu s-a putut demara un astfel de proces judiciar deoarece actele de la primărie au fost ridicate de DNA. A arătat că legislaţia în vigoare îi permitea să fac o încredinţare directă a lucrării dacă contratul era de sub 15.000 euro. A precizat că legislaţia în vigoare permitea plata în avans a unor lucrări dacă avansul era sub 30 la sută din valoarea lucrării. În vederea unor astfel de lucrări a fost alocată în ianuarie - februarie -martie 2012 suma de 200.000 lei, bani care au rămas în contul primăriei, întrucât văzând că firma inculpatului J. nu este serioasă nu a intenţionat să continue lucrările cu acesta. Aceste sume de bani au rămas în contul primăriei. A susţinut că toate acuzaţiile aduse sunt nedovedite, motiv pentru care consideră că a fost arestat pe nedrept. A precizat că nu este adevărat că inculpatul J. s-a întâlnit cu soţia sa pentru a-i remite o sumă de bani întrucât soţia sa, în data de 18 decembrie 2011 a fost plecată de la domiciliu. A menţionat că inculpatul J. a tot insistat să se întâlnească şi pentru a scăpa de el l-a trimis la domiciliul său pentru că ştia că nu este nimeni acasă. Nu s-au întocmit în primul trimestru din 2012 contracte pentru întreţinerea păşunii întrucât în temeiul contractului din decembrie această obligaţie îi revenea firmei inculpatului J. A arătat că discuţia avută cu inculpatul J. la telefon, prin care îi aducea la cunoştinţă unde locuieşte şi îi cerea să îi dea un semnal pe telefon când va ajunge acolo întrucât era soţia acolo, era doar pentru a scăpa de acesta deoarece inculpatul J. insista foarte mult să vină. După această convorbire nu a mai vorbit cu el şi nici nu ştie dacă a găsit sau nu casa. A susţinut că a trimis mesaj de mulţumire inculpatului J. pentru că acesta împreună cu inculpatul A. l-a ajutat să încheie acest contract ce ar fi trebuit să fie benefic pentru comunitate. Inculpatului A. i-a mulţumit pentru că i-a prezentat firma lui J. A menţionat că în baza contractului a plătit un avans, însă nu a atestat că lucrările au fost realizate. Inculpatul A. nu a insistat să încheie contractul cu firma inculpatului J. şi nu a solicitat nicio recompensă pentru această intermediere şi nici pentru sumele alocate în vederea întreţinerii păşunii.

Inculpatul G.V. a arătat în declaraţia sa că Primăria S. era beneficiară a unor sume de bani, ca şi alte primării, de la A.P.I.A. Bucureşti pentru întreţinerea păşunilor. În cursul anului 2011 a încheiat 4 contracte pentru lucrări de întreţinere cu 2 din firmele inculpatului J. Pentru fiecare contract era prevăzută suma de aprox. 15.000 euro. Din aceste 4 contracte unul din acesta era achitat în totalitate, iar pentru celelalte era alocate avansuri de 30 la sută din valoarea contractelor. A arătat că lucrările la primul contract achitat integral au fost recepţionate pe bază de proces-verbal de către o comisie, raportul privind efectuarea lucrărilor i-a fost prezentat, iar plata integrală a sumelor de bani s-a efectuat după ce contabila a avizat controlul financiar preventiv. Contribuţia sa în derularea contractelor s-a limitat la semnarea acestora. A optat pentru întocmirea mai multor contracte sub 15 mii euro pentru ca încheierea acestora să se facă prin negociere directă întrucât formalităţile necesare desfăşurării licitaţiei publice se prelungesc în timp şi orice lucrări efectuate ar fi devenit ineficiente. Crede că cele 4 contracte au fost încheiate în toamna anului 2011 sau mai devreme. Este adevărat că au fost făcute modificări cu privire la data semnării contractelor. A menţionat că primăria a avut contracte cu firmele inculpatului J. şi anterior încheierii acestor 4 contracte, în acest mod fiind posibil să apară în evidenţă lucrări efectuate în iunie - iulie 2011. Lucrările pentru primul contract pentru care s-a dispus plata integrală au fost efectuate în cursul verii - toamnei 2011. În mod cert lucrările decontate integral s-au făcut după încheierea contractului. După ridicarea documentelor de către DNA, Primăria S. a luat măsuri de reziliere a celor 3 contracte întrucât s-a dovedit că firmele inculpatului J. nu sunt serioase. A arătat că a optat pentru încheierea acestor 4 contracte cu firmele lui J. întrucât anterior una din firmele acestuia a câştigat o licitaţie pentru construirea unui teren de sport şi în mare parte s-a dovedit până atunci destul de serios. A menţionat că suma de 5.000 lei pe care a primit-o în sediul A.P.I.A. erau de la A. trimis de inculpatul J. ca să plătească nişte persoane fizice cu care firmele inculpatului J. au subcontractat în vederea efectuării unor lucrări la terenul de fotbal din S.. în înregistrarea audio din acel moment se aude cum inculpatul A. îi spune "i-a banii şi plăteşte oamenii". A menţionat că în privinţa celui de-al doilea act material de luate de mită a sumei de 50.000 lei nu există nicio probă din care să rezulte că ar fi luat această sumă de bani. A apreciat că este total nevinovat pentru actele imputate. A precizat că după ce s-au semnat contractele şi au fost predate, nu s-au mai făcut modificări la acestea, iar plata în avans s-a făcut conform contrarului şi dispoziţiilor legale şi erau necesare pentru demararea lucrărilor. A arătat că niciodată nu a primit şi nici nu a dat bani inculpatului A. în legătură cu lucrări care se fac de A.P.I.A. La negocieri şi semnarea contratelor a participat şi J.R. În încheierea acestor contracte nu a fost influenţat de nimeni. Atunci când a primit 5.000 lei inculpatul A. i-a dat de înţeles că provin de la inculpatul J. pentru plata oamenilor angajaţi.

Inculpatul A.R.P. a arătat că începând cu luna mai 2009 până în aprilie 2012 a îndeplinit funcţia de direct la A.P.I.A. Caraş-Severin. În declaraţia sa, inculpatul a descris procedura de accesare a fondurilor europene pentru agricultură susţinând că A.P.I.A. Bucureşti făcea plăţile, iar agenţia judeţeană nu avea atribuţii în ce priveşte plata fondului. Având în vedere că inculpatul făcea doar controale şi nu plăţi, nu avea cum să oblige primarii să încheie contracte cu societăţi agreate de el aşa cum s-a susţinut în rechizitoriu. A menţionat că în 2011, în luna septembrie - octombrie, a fost contactat de I.S.S. care l-a rugat să-l sprijine pentru găsirea unei societăţi comerciale care să-l ajute la efectuarea lucrării de întreţinere a păşunilor. A arătat că atunci când administraţiile locale veneau la A.P.I.A. cu o cerere nouă de accesare de fonduri trebuia să prezinte şi decontul privind modul de cheltuire a fondurilor anterioare. La acest decont trebuiau anexate toate documentele legale privind cheltuirea banilor publici, inclusiv hotărâri ale consiliului local prin care se stabilea modalitatea de cheltuire a banilor. Având în vedere solicitarea inculpatului I.S.S. a înţeles să-l ajute contactându-l pe inculpatul J., întrucât i-a văzut societăţile administrate de el în deconturile altor administraţii locale ca fiind cel care a întocmit situaţia de lucrări şi de aceea l-a contactat şi l-a chemat la sediul A.P.I.A.

A menţionat că acesta a fost la O.R., a încheiat contractele şi a efectuat lucrările. Rechizitoriul menţionează că acesta ar fi avut o înţelegere în sensul de a-l mitui pe I.S.S., însă a susţinut că inculpatul J. a minţit. A arătat că nu a luat vreo sumă de bani în legătură cu această intermediere şi că l-a contactat pe J. deoarece dorea să nu existe riscuri ca Primăria O.R. să piardă bani. A arătat că a avut convorbiri telefonice cu mulţi primari din Caraş-Severin, însă convorbirile au fost trunchiate în sensul că au fost consemnate doar acele discuţii cu privire la care era interesat DNA. Spre exemplu, a fost odată sunat de I.S.S. care i-a cerut să-l sune pe J. să-l lase în pace şi să nu-l mai sune în fiecare zi întrucât inculpatul J. dorea să se întâlnească cu acesta. în ziua în care se presupune că inculpatul J. a fost acasă la I.S.S. pentru predarea de bani, a avut convorbiri telefonice cu I.S.S. care nu sunt consemnate sau transcrise în rechizitoriu, convorbiri în care I.S.S. i-a spus că îl va face pe J. să nu vrea să-l vadă. A menţionat că inculpatul I.S.S. dorea să refuze întâlnirea cu J. şi evita să se vadă cu acesta întrucât presupunea că inculpatul J. intenţiona să-l mituiască. Atunci când J. a fost în birou şi i-a spus că a fost la G. şi s-a întâlnit cu doamna A., soţia lui I., ştia că minte. Din convorbirile avute cu I. în acea zi a înţeles că acesta l-a trimis acasă la el ca să-şi bată joc de el.

Inculpatul a mai arătat că nu este adevărat că ar fi făcut trafic de influenţă pe lângă G.V. pentru a încheia contracte cu firmele lui J., de asemenea nu este adevărat că aceste firme i-ar aparţine în fapt şi că J. doar le administra. A arătat că datorită funcţiei deţinute nu era asociat în societăţi comerciale şi că nu i-a sugerat niciodată inculpatului J. să dea bani inculpatului G.V., sub nicio formă.

A mai precizat că ştia de la G.V. că în urma unei hotărâri a consiliului local acesta a încheiat nişte contracte de întreţinere a păşunii cu una din firmele administrate de J. şi tot de la G.V. ştia că acele hotărâri de consiliu local s-au dat în baza unei H.G. nr. 36/2008 sau 2009, potrivit căreia se putea atribui direct, prin analiză de ofertă, un astfel de contract de curăţire şi întreţinere păşuni.

Cu privire la suma de 5.000 lei pentru G.V., a susţinut că i-a dat-o inculpatului J. ca să aibă bani să plătească oamenii care efectuau lucrări pentru administraţia locală. Această sumă era dată cu titlu de împrumut. A menţionat că i-a şi spus inculpatului J. în birou că este sub titlu de împrumut, dar aceasta afirmaţie nu este transcrisă. A arătat, în legătură cu susţinerile din rechizitoriu că prin intermediul său a ajuns suma de 50.000 lei la inculpatul G.V. prin numitul P.C., că acestea sunt nereale, întrucât nu a trimis inculpatului G.V. nicio sumă de bani. A susţinut că anumite discuţii avute la el în birou sau în altă parte şi care au fost înregistrate în mediul ambiental au fost scoase din context. A precizat că nu a avut nici un fel de discuţii cu J.R. sau G.V. în sensul de a-i determina pe aceştia să insereze anumite clauze în contractele încheiate sau să le modifice într-un fel. Nu s-au încheiat astfel de contracte în biroul său.

Au fost audiate martorele G.T. şi A.F., la cererea inculpatului I.S.S., martore care au afirmat că în perioada 18.19 decembrie 2011, numita I. A., soţia inculpatului a fost în Timişoara la cumnata sa (martora G.T.).

Martorul I.B. a precizat în faţa instanţei că a făcut parte din comisia de recepţie în perioada 2011 - 2012 cu privire la lucrările de întreţinere a pajiştilor şi că lucrările contractate cu SC S.H. au fost realizate şi s-a efectuat recepţia lucrărilor. A mai arătat că a fost de faţă când inculpatul G.V. l-a sunat pe inculpatul J. pentru a-i transmite că trebuie să plătească muncitorii care lucrau la sala de sport, şi l-a însoţit pe G.V. la Reşiţa, unde inculpatul G., în timp ce martorul l-a aşteptat în maşină, s-a întâlnit cu J. şi a primit suma de 5.000 lei, sumă ce s-a dovedit insuficientă.

Martorul D.A. a arătat că lucrările de întreţinerea a pajiştilor au fost câştigate de SC S.H. şi SC M.I., deoarece s-a ales preţul cel mai mic. Cele două societăţi comerciale aveau sedii şi administratori diferiţi.

Martorul a mai arătat că inculpatul J. trebuia să facă nişte lucrări la sala de sport din localitate, însă a abandonat lucrarea şi au trebuit să fie angajaţi alţi oameni. L-a însoţit pe G.V. împreună cu un alt coleg până la A.P.I.A. Caraş-Severin deoarece acesta aflase că inculpatul J. este acolo. G.V. a reuşit să recupereze suma de 5.000 lei, dar nu cunoaşte cine i-a înmânat acea sumă. Martorul a mai precizat că inculpatul G.V. a plătit nişte muncitori care au lucrat la sala de sport din proprii săi bani.

Pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, în faţa primei instanţe, precum şi în faţa instanţei de apel, Curtea a stabilit următoarea stare de fapt:

Inculpatul A.R.P., în calitate de director executiv la A.P.I.A., împreună cu inculpatul J.T.I., asociat şi administrator la mai multe societăţi comerciale, au conceput modalitatea de deturnare a unor sume de bani provenite din fonduri europene şi alocate diferitelor primării pentru acţiuni de întreţinere şi amenajare a pajiştilor. Modalitatea prin care cei doi au stabilit să deturneze aceste sume a fost aceea de a contacta primarii unor localităţi de pe raza judeţului Caraş-Severin, urmând ca aceştia să încheie cu una din societăţile administrate sau controlate de inculpatul J.T.I. contracte de întreţinere a pajiştilor, lucrările să nu fie executate sau să fie executate parţial, dar să fie achitate integral, urmând ca după încasarea banilor şi plata sumelor către bugetul statului, ceilalţi bani să fie împărţiţi între inculpaţi.

Astfel, inculpatul A. luând legătura cu primarii localităţii S. şi oraşului O.R., a mijlocit primirea de către aceştia a sumelor de bani cu titlu de mită, pentru ca aceştia să întocmească contracte antedatate de amenajare a pajiştilor, recepţii de lucrări care în fapt nu au fost executate pentru a se putea deconta facturile emise de firmele inculpatului J. pentru efectuarea aşa-ziselor lucrări.

Inculpatul J.T.I. avea calitate de asociat şi administrator la SC R.I. S.R.L., dar desfăşura activităţi şi în alte patru societăţi comerciale în care avea putere de decizie, respectiv SC S.H., S.R.L., SC M.I. S.R.L. şi SC A.G. S.R.L. Lugoj.

În scopul de a derula în acest mod activitatea de deturnare a fondurilor, contractele ce urmau a fi încheiate trebuiau să fie sub valoarea de 15.000 euro, întrucât în caz contrar, Primăria trebuia să organizeze licitaţie publică. Unul dintre primarii care a aderat la această asociere a fost inculpatul G.V. Inculpatul J.T.I. a arătat în declaraţia sa că a colaborat în mod infracţional cu acest inculpat încă din aul 2010, însă instanţa de apel a reţinut doar faptele cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, deşi din probele administrate a rezultat că inculpatul G.V. cunoştea această modalitate de deturnare a fondurilor, fiind la curent cu ceea ce avea de făcut.

În data de 28 septembrie 2011, inculpatul G.V. a mers la sediul A.P.I.A. unde s-a întâlnit cu inculpatul A. având cu acesta discuţii generale despre mai multe nelegalităţi săvârşite în exercitarea mandatului, motiv pentru care se temea de un control al Curţii de Conturi şi că pentru a se feri de consecinţe, are nevoie de un nou mandat de primar, iar pentru a câştiga un nou mandat are nevoie de cel puţin 20.000 euro. Cu aceeaşi ocazie, inculpaţii G.V., A.R.P. şi J.T.I. s-au deplasat în biroul directorului adjunct al A.P.I.A. Caraş-Severin pentru a continua discuţiile referitoare la contractele de întreţinere a pajiştilor. La cererea inculpatului A., inculpatul J. a adus din biroul primului suma de 5.000 lei ce a fost remisă inculpatului G. ca un prim avans din suma totală ce urma să o primească. Acest aspect a rezultat din înregistrările ambientale, din declaraţia inculpatului J.T.I., cât şi din declaraţia dată de inculpatul A. în faza de urmărire penală.

De asemenea, inculpatul G.V. şi inculpatul A. au stabilit în continuare că nu se vor executa acele lucrări, inculpatul G. exprimându-şi totodată temerea că în urma unui control s-ar observa că lucrările nu s-au efectuat, inculpatul A. asigurându-l că numai el ar putea veni în control. De asemenea, inculpatul G. era conştient că pentru decontarea lucrărilor are nevoie şi de situaţia de lucrări şi se temea că cei din comisie nu vor semna acele situaţii dacă ştiu că lucrările nu sunt făcute.

Pe parcursul judecăţii, respectiv în faza de judecată a apelului, inculpatul G.V. a ţinut să dovedească că suma de 5.000 lei a fost primită pentru a plăti nişte muncitori pe care i-a angajat să termine o lucrare, întrucât acea lucrare nu a fost finalizată tot de una din firmele inculpatului J.. Inculpatul a susţinut în continuare că a contractat lucrările de întreţinere pajişti cu inculpatul J. pentru că până atunci fusese serios, însă s-a contrazis prin propria declaraţie când a susţinut că una din firmele inculpatului J. ar fi abandonat lucrările la sala de sport şi apoi l-a determinat pe acesta (pe J.) să suporte el cheltuielile cu plata muncitorilor.

În data de 10 octombrie 2011 a avut loc o nouă întâlnire la sediul A.P.I.A. Caraş-Severin între inculpatul A.R.P., inculpatul J.T.I. şi inculpatul G.V., ocazie cu care acele contracte au fost antedatate, purtând o dată situată cu aproximativ 5 - 6 luni în urmă, iar inculpatul G.V. şi-a exprimat temerea că anumiţi consilieri locali ar putea sesiza că lucrările nu s-au efectuat şi ar putea reclama aceste aspecte.

În data de 25 octombrie 2011, inculpatul G.V. s-a deplasat din nou la biroul inculpatului A.R.P., reluând discuţiile referitoare la încheierea contractelor cu firmele inculpatului J.T.I., având totodată discuţii şi cu privire la sumele de bani ce revine fiecăruia, inculpatul G.V. menţionând că urmează să dea câte 50 euro pentru fiecare membru din comisia de recepţie a lucrărilor.

În data de 26 octombrie 2011, inculpatul G.V. a aşteptat la S. persoana împuternicită să semneze contractele. Inculpatul J. l-a trimis pe martorul P.C. la locuinţa inculpatului din S. cu un plic cu documente, informând despre aceasta şi pe inculpatul A. După deplasarea pe care martorul a făcut-o la S., inculpatul G. a insistat că trebuie să se întâlnească cu inculpatul J. care va trebui să aibă la el acelaşi pix cu care a completat contractele. Din declaraţia inculpatului J. a rezultat că în acelaşi plic se afla şi suma de 50.000 lei, pe care inculpatul şi-a însuşit-o ca parte din suma ce-i revenea din înţelegerea avută cu ceilalţi doi inculpaţi.

Ulterior, inculpatul J.T.I. a lăsat inculpatului atât diferenţa de 12.200 euro pentru inculpatul G.V., cât şi suma de 25.000 euro, partea ce-i revenea inculpatului A.R.P., aspect ce a rezultat din declaraţia inculpatului J.T.I.

În data de 27 octombrie 2011 inculpatul J.T.I. şi J.R. au ajuns la sediul A.P.I.A. Aici urmau să fie semnate contractele, ca urmare a înţelegerii dintre inculpatul G.V. şi inculpatul A.R.P., acesta din urmă fiind în permanenţă informat cu privire la derularea evenimentelor. Inculpaţii au intrat în biroul directorului adjunct C.L., în aşteptarea inculpatului G.V. La venirea acestuia, s-au completat contractele, facturile, situaţiile de lucrări şi procesele-verbale de recepţie.

În acest mod au fost încheiate - contractul de servicii nr. 2319 din 12 septembrie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC S.H. SRL, cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente; contractul de servicii nr. 2277 din 7 septembrie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC M.I. SRL, cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente, contractul de servicii nr. 2278 din 7 septembrie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC M.I. SRL, cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente, procesul-verbal de recepţie din 27 octombrie 2011, încheiat de Primăria Comunei S., contractul de servicii nr. 1590 din 20 iunie 2011, încheiat între Primăria Comunei S. şi SC S.H. SRL cu anexa şi situaţiile de lucrări aferente, procesul-verbal de recepţie parţială din 19 noiembrie 2009, încheiat de Primăria Comunei S. G.V. şi J.R. au mai stabilit codurile CPV pe care le-au atribuit celor patru contracte false, precum şi pentru a acoperi împrejurarea că nu s-a organizat licitaţie publică, optându-se pentru încheierea a patru contracte cu valori de până la 15.000 euro. Nici în contracte, dar nici în procesele-verbale de recepţie nu au fost identificate cu nr. topo şi suprafaţă terenurile unde urmau să fie efectuate acele lucrări. După încheierea şi semnarea acestor contracte, imediat a doua zi s-a făcut plata sumei de 79.000 lei, plată în legătură cu care a fost informat şi inculpatul A.

În data stabilită pentru reluarea plăţilor, respectiv 07 noiembrie 2011, J.R. l-a informat telefonic pe inculpatul J.T.I. că inculpatul G.V. a completat ordinele de plată, unul de 44.000 de lei pentru SC "M.I." S.R.L. Valea Mare şi unul de 22.000 de lei pentru SC "S.H." S.R.L. Berzasca. Inculpatul J.T.I. şi-a manifestat dorinţa într-o discuţie cu inculpatul A. să încheie şi alte contracte cu Primăria S., pentru a-şi putea însuşi şi împărţi între ei şi cei 160.000 lei de care ar mai fi dispus primăria ca plăţi pentru lucrări de întreţinere.

Ulterior, inculpatul G.V. nu a mai făcut alte plăţi, informându-l pe inculpatul A. că inculpatul J.T.I. ar trebui să efectueze un minim de lucrări, fiindu-i teamă să plătească integral contractele.

În data de 30 noiembrie 2011, inculpatul J.T.I. l-a vizitat la birou pe inculpatul A.R.P., ocazie cu care acesta din urmă l-a informat că G.V. intenţionează ca până în primăvara anului 2012 să nu mai facă nicio plată, lucru ce l-a nemulţumit pe inculpatul J., arătând că în felul acesta inculpatul G. a dovedit că nu a fost speriat când a primit partea lui din activitatea infracţională, da este speriat când trebuie să dea pentru ca ceilalţi inculpaţi să-şi ia partea.

Inculpatul G.V. nu a mai virat nicio sumă de bani pentru cele trei contracte ce nu erau achitate integral, respectiv contractele nr. 2277 din 07 septembrie 2011, 2278 din 07 septembrie 2011 şi 2319 din 12 septembrie 2011, plătind doar avansul în sume de 22.827,43 lei, 22.851,89 lei şi 22.854 lei.

La începutul lunii decembrie 2011, la asocierea infracţională constituită de cei doi a fost invitat să adere şi inculpatul I.S.S., primar al oraşului O.R. din acelaşi judeţ. Inculpatul I.S.S. a fost informat cu privire la modalitatea în care vor fi deturnate sumele de bani primire pentru întreţinerea pajiştilor, iar în data de 05 decembrie 2011 a avut loc o întâlnire între inculpatul I. şi inculpatul J. Inculpatul A. l-a informat telefonic pe I.S.S. că inculpatul J. este persoana cu care va încheia contractele.

În data de 08 decembrie 2012 inculpatul A. a fost apelat de către inculpatul I., care fiind de acord cu modalitatea de fraudare a acestor sume de bani, i-a transmis că poate fi contactat de J. în acest scop. Astfel, inculpatul J., cu ajutorul lui J.R., a pregătit toate documentele ce trebuiau semnate. A fost încheiat un singur contract pentru suma de 38.000 lei, iar situaţia de lucrări întocmită avea, ca şi situaţia celor încheiate cu primăria S., caracter general fără a fi identificat terenul unde urmau să de efectueze lucrările. Procesul-verbal era fictiv şi se referea la recepţionarea lucrărilor.

Instanţa de apel a reţinut şi că din declaraţiile inculpatului şi procesul-verbal de înregistrare ambientală a rezultat că inculpatul A. era şi de această dată informat cu privire la paşii urmaţi de ceilalţi inculpaţi în vederea atingerii scopului avut în vedere, respectiv însuşirea sumelor de bani, inculpatul A. având în acest sens o discuţie cu inculpatul J. în data de 12 decembrie 2011. Totodată, în data de 18 decembrie 2011, l-a sunat pe inculpatul J. comunicându-i intenţia sa de a călători în S.U.A. şi solicitându-i parte sa din această înţelegere frauduloasă, aspect ce a rezultat din declaraţia inculpatului J.. Astfel, în data de 19 decembrie 2011, inculpatul J. l-a informat şi pe inculpatul A. cu privire la acest aspect şi acesta din urmă a hotărât să-i aloce o sumă mai mare raportat la valoarea contractului, tocmai în considerarea faptului că vor mai fi încheiate şi alte contracte, Primăria O.R. urmând a mai beneficia de 500.000 lei din fonduri europene pentru astfel de destinaţii.

În cursul aceleiaşi zile, inculpatul J. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.S.S. în scopul de a se întâlni şi a-i remite suma de bani, iar la momentul când J. a ajuns în localitatea G., unde se afla locuinţa inculpatului I., acesta prin telefon spunându-i adresa şi informându-l că este acasă A. care va ieşi afară.

Inculpatul J.T.I. a confirmat în declaraţia dată că s-a întâlnit cu acea persoană despre care nu ştie dacă era soţia inculpatului, el doar presupunând acest lucru şi i-a dat un plic cu suma de 15.000 lei. După ce a fost înmânată suma de bani, I.S.S. a expediat un mesaj de mulţumire atât către inculpatul J., cât şi către inculpatul A.

Totodată, conform înţelegerilor, inculpatul J. l-a apelat pe inculpatul A. şi i-a transmis că a înmânat suma de bani persoanei care a ieşit la adresa indicată de inculpat, despre care credea că este soţia inculpatului I. şi că inculpatul I. a fost probabil mulţumit de suma primite şi pentru aceea a trimis mesaje de mulţumire.

Instanţa de apel a reţinut această stare de fapt pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi a celor administrate în faţa instanţei de judecată şi a instanţei de apel.

În faţa instanţei de apel, inculpatul I.S.S. a susţinut că nu este adevărat că în data de 19 decembrie 2011, soţia sa s-ar fi întâlnit cu inculpatul J. pentru a i se înmâna vreo sumă de bani, pentru că în acea zi soţia sa se afla Timişoara pentru cumpărături, în aceste sens fiind audiate două martore, a căror declaraţii au fost mai sus prezentate. Instanţa de apel a apreciat că aceste probe nu sunt concludente. Fără a aprecia asupra sincerităţii sau nu a martorelor, instanţa a reţinut că, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului J., cât şi din interceptări, inculpatul I. nu a precizat că îl va aştepta soţia, ci o persoană A., folosind şi apelativul "a mică", inculpatul J. doar presupunând că ar fi soţia inculpatului, pe care nu o cunoscuse însă anterior, deci nu a putut preciza exact cine este. Totuşi, instanţa de apel a reţinut ca fiind dovedită împrejurarea că în faţa locuinţei din G. a inculpatului I.S.S., inculpatul J. s-a întâlnit cu o persoană de sex feminin trimisă de inculpatul I. căreia i-a înmânat suma de bani. Acest aspect a fost dovedit de interceptările, înregistrările în mediu ambiental şi mesajul trimis de inculpatul I. coinculpaţilor.

Instanţa de apel nu a putut reţine ca fiind veridice declaraţiile martorilor solicitaţi de inculpatul G.V., a căror conţinut a fost mai sus detaliat, întrucât pe parcursul urmăririi penale acea comisie nu a fost în măsură să indice locaţiile în care s-a efectuat lucrările şi nici nu s-a putut justifica de ce în biroul inculpatului G.V. se aflau procese-verbale de recepţie lucrări în alb, adică doar semnate de comisie.

A reţinut, totodată, ca probe legal administrate, interceptările telefonice în mediu ambiental, autorizaţiile de interceptare fiind emise în cauză după sesizarea din oficiu a organelor judiciare din 23 august 2011, prima autorizaţie fiind emisă la data de 13 septembrie 2011, fiind întemeiată pe art. 91¹ şi 91⁴ C. proc. pen. Nu există date din care să rezulte că interceptările efectuate în baza autorizaţiile emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 au fost folosite în prezentul dosar.

Instanţa de apel a reţinut în probatoriu şi declaraţia inculpatului A. din faza de urmărire penală, prin care a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, neexistând date că acesta ar fi fost supus vreunei presiuni şi instanţa nu a putut primi apărarea că acesta nu a ştiut ce semnează având în vedere gradul său de instruire.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu şi reţinută de către Tribunal, instanţa de apel a reţinut că aceasta este corectă.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., aceasta implică realizarea prin consensul mai multor persoane a unei pluralităţi constituite de făptuitori, organizată în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi a aduce la îndeplinire săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni; iar pentru existenţa infracţiunii este suficient, dar şi necesar, ca între subiecţi să fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea respectivei grupări, consens care priveşte atât constituirea, cât şi scopul acestuia, respectiv, săvârşirea de infracţiuni.

În speţă, iniţiativa (iniţierea) constituirii asocierii a avut-o A.R.P. în acord cu inculpatul J.T.I., la această asociere aderând pe de o parte inculpatul G.V. şi pe de altă parte inculpatul I.S.S.. Prin urmare, critica inculpaţilor cu privire la reţinerea acestei infracţiuni este nefondată.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat că prima instanţa a făcut o greşită individualizare a pedepselor raportat criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. potrivit cu care la aplicarea pedepselor pentru fiecare infracţiune s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

În cauză, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere caracterul grav al faptelor săvârşite, forma continuată a unora din infracţiuni (pentru inculpaţii A. şi G.), dar şi aspectele favorabile inculpaţilor precum lipsa antecedentelor penale, situaţia personală, elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor reţinute din caracterizările depuse la dosar.

Instanţa de apel a avut totuşi în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul A. profitând de funcţia ce i-a fost încredinţată, aducând o gravă atingere imaginii instituţiei a cărui director a fost şi, respectiv, de către ceilalţi doi inculpaţi profitând de funcţiile în care au fost aleşi, înşelând astfel încrederea comunităţii în acele persoane în care şi-au încredinţat prin votul exprimat bunăstarea comunei, respectiv a oraşului.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de apel a reţinut că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. Infracţiunile săvârşite aduc atingere unor valori sociale importante ocrotite de legea penală, relaţiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor acte de corupţie de către funcţionari, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare al infractorilor. în această manieră, retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială. Cu atât mai mult, a reţinut instanţa de apel, în cazul infracţiunilor de corupţie, trebuie avute în vedere, în egală măsură persoana infractorului şi, respectiv, reeducarea şi reintegrarea sa socială, cât şi dimensiunea fenomenului infracţional şi aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale, pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte.

Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A.R.P., 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.V. şi 3 ani închisoare pentru inculpatul I.S.S., după distincţiile arătate în dispozitivul prezentei decizii, cu executare în regim de detenţie, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Instanţa de apel a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante întrucât nu au fost identificate elemente care să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare, respectiv împrejurări care, dacă ar fi luate în considerare, reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o aşa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, lipsa antecedentelor penale dovedeşte un grad mai redus de periculozitate al inculpaţilor, însă nu suficient pentru a determina reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., ci doar reducerea pedepselor, astfel cum s-a procedat.

Împotriva Deciziei penale nr. 232 din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat recurs inculpaţii A.R.P., G.V. şi I.S.S.

I.S.S. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. actual, achitarea sa. A apreciat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior. Totodată, a arătat că susţine şi pct. 18 invocat, în scris, la termenul anterior.

În subsidiar, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi, în rejudecare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că sunt suficiente temeiuri care să conducă la concluzia că reeducarea sa se poate realiza şi fără privare de libertate. În acest sens, a arătat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. anterior.

A precizat, în ceea ce priveşte legea procesual penală aplicabilă, că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prevăd că recursurile declarate împotriva hotărârilor supuse apelului potrivit legii vechi, se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoarea la recurs. Prin urmare, a considerat aplicabile în speţă prevederile C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Referitor la legea penală mai favorabilă, având în vedere atât dispoziţiile art. 5 C. pen. actual, cât şi cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, a apreciat că îi sunt mai favorabile prevederile C. pen. anterior. În acest sens, a arătat că Parchetul a reţinut în sarcina sa o pluralitate infracţională, respectiv concursul de infracţiuni, iar sub acest aspect îi sunt mai favorabile vechile reglementări, chiar dacă limitele speciale de pedeapsă sunt mai mici în noul C. pen. Astfel, a solicitat, în principal, achitarea sa, iar în subsidiar, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, a arătat că, potrivit rechizitoriului, în calitate de primar al oraşului O.R., în cursul anului 2011, a acceptat propunerea celorlalţi doi inculpaţi, A.R.P. şi J.T.I., de a adera la o asociere infracţională deja constituită de cei doi. A susţinut că, din punct de vedere strict juridic, aderarea, ca element material al laturii obiective a infracţiunii, necesită acordul expres şi explicit în sensul asocierii. De asemenea, aderarea presupune preexistenta asocierii şi reprezentarea faptului că, prin faptele proprii te raliezi unei astfel de grupări. A apreciat că, în speţă, din probele dosarului nu reiese că el şi-a manifestat acordul în acest sens, aspect ce se încadrează la prevederile art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior. A arătat că această faptă a fost descrisă pur teoretic, atât în rechizitoriu, cât şi de către instanţele inferioare, fără analizarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni. A solicitat achitarea sa, având în vedere că lipseşte elementul constitutiv al infracţiunii constând în acordul expres şi explicit în vederea asocierii.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că el a întocmit în fals contractul de prestări servicii, încheiat între Primăria oraşului O.R. şi societatea administrată de inculpatul J.T.I., a apreciat că respectivul contract îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, iar împrejurarea că nu a fost pus în executare nu poate constitui infracţiunea de fals. De asemenea, a menţionat că, la fila 63 din rechizitoriu, se indică singurele acte reţinute a fi false, respectiv contracte, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, care nu au fost însă întocmite şi nu au fost semnate de el. Singurul act semnat de el este contractul de prestări servicii care nu este un act fals, dovadă în acest sens fiind şi faptul că nu a fost anulat de instanţa de fond sau de cea de apel. Astfel, a precizat că, deşi pretinsul autor al infracţiunii de fals a fost condamnat pentru această faptă, actul a rămas valabil. Prin urmare, a solicitat achitarea sa pentru această infracţiune, întrucât fapta nu există.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, constând în primirea sumei de 15.000 lei de la inculpatul J.T.I. pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către el, a arătat că singurele probe în acest sens au fost interceptările telefonice. A susţinut că o declaraţie de recunoaştere a unui coinculpat nu poate constitui, strict juridic, o probă în cauză, în condiţiile în care nu este susţinută şi confirmată de alte elemente din dosarul cauzei.

În completare, a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor legale, pentru a exista infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, grupul la care se aderă trebuie să fie format din trei persoane. Ori, în speţă, grupul era format din două persoane, respectiv A.R.P. şi J.T.I., lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

În aceste condiţii, a apreciat că este aplicabil art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, potrivit căruia dispoziţiile art. 4 C. pen. actual sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă penală determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formelor de vinovăţie.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, a apreciat că nu este vorba despre o reapreciere a probelor, ci despre o reevaluare a acestora, potrivit art. 103 C. proc. pen. Cu privire la plata facturii, deşi nu s-au executat lucrările, a arătat că în motivele de recurs s-au invocat dispoziţiile art. 54 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 273/2006, care permiteau efectuarea plăţii. în acest sens, a menţionat că el a făcut această plată deoarece se termina anul bugetar şi pierdea banii.

Inculpatul G.V. a arătat că recursul a fost declarat şi motivat în termenul prevăzut de lege. în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) raportat la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior sau art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. anterior a solicitat admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei. A apreciat că reeducarea sa se poate realiza şi fără privare de libertate. A solicitat individualizarea pedepsei şi a apreciat că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior şi să se constate că fapta a fost dezincriminată.

Inculpatul A.R.P. a susţinut că, în cauză, au fost depuse motivele de recurs de către apărătorul desemnat din oficiu, în care sunt invocate cazurile de casare prevăzute la art. 385⁹ pct. 11, 14 şi 17² C. proc. pen. anterior.

A susţinut că infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare şi reţinută de instanţele referitoare, este dezincriminată. A observat că, în speţă, s-a constituit o asociere din două persoane, nu din trei, aşa încât nu se poate vorbi de existenţa unui grup infracţional organizat în sensul art. 367 alin. (6) C. pen., aşa cum a fost interpretat prin Decizia nr. 12/2014 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, faţă de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 4 C. pen., a apreciat că nu se mai poate reţine soluţia de condamnare pentru această infracţiune şi, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În susţinerea recursului a invocat şi dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior. A apreciat că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care Curtea de Apel Timişoara a realizat o reindividualizare judiciară pornind de la pedeapsa rezultantă, fără a face trimitere la criteriile avute în vedere. De asemenea, a susţinut că, în cauză, s-ar fi impus reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu efectul generat de art. 76 din C. pen. anterior. În acest sens, a arătat că instanţa de apel a reţinut că atât conduita bună, cât şi lipsa antecedentelor penale dovedesc un grad mai redus de periculozitate. A apreciat că aceste aspecte corespund elementelor circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, însă instanţa de apel nu l-a valorificat în procesul de reindividualizare a pedepsei. A solicitat achitarea pentru infracţiunea de grup infracţional organizat şi reindividualizarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă, a apreciat că legea veche este mai favorabilă. A mai arătat că în sarcina sa s-a reţinut fapta de aderare la un grup care nu era încă format, iar susţinerea procurorului referitoare la apartenenţa la acest grup şi a sa, reprezintă o situaţie de fapt neprevăzută în rechizitoriu.

Analizând căile de atac declarate în cauză, instanţa de recurs găseşte criticile fondate doar în ceea ce priveşte greşita condamnare pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, şi doar pe considerente ce ţin de numărul membrilor grupului (A.R.P., G.V.), la data aderării celui de al treilea (I.S.S.).

Legea incidentă cu privire la cazurile de casare

Împotriva Deciziei penale nr. 232 din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs inculpaţii A.R.P., G.V. şi I.S.S.. De la data pronunţării deciziei recurate (5 decembrie 2013) şi până la data judecării recursului au fost abrogate C. proc. pen. şi C. pen. anterior şi au intrat în vigoare noile coduri, C. pen., respectiv C. proc. pen.. în consecinţă, în afara criticilor referitoare la decizia Curţii de apel Timişoara, instanţa de recurs trebuie să decidă asupra cadrului procesual în care vor fi analizate aceste critici. Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile declarate împotriva hotărârilor supuse apelului potrivit legii vechi, se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoarea la recurs. Astfel, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare l-a recurs. Legea veche privitoare la recurs, la care face referire norma tranzitorie este legea în vigoare la data pronunţării deciziei recurate. Astfel că în speţă sunt incidente prevederile C. proc. pen. anterior astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În consecinţă, hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

2.*** Abrogat

3. instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. pen. sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

6. judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie;

7.*** Abrogat

8.*** Abrogat

9.*** Abrogat

10.*** Abrogat

11.*** Abrogat

12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen.;

13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

15. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului a fost graţiată;

16. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

17.*** Abrogat

17¹. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;

17². când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

18.*** Abrogat

19.*** Abrogat

20.*** Abrogat

21.*** Abrogat

Conform legii, cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 C. proc. pen. se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului. Faţă de cele ce preced instanţa constată că nu mai pot fi examinate criticile invocate de recurenţi şi care se încadrează în dispoziţiile C. proc. pen. din 1969 în forma anterioară modificării produse de Legea nr. 2/2013, dar în prezent abrogate (art. 385⁹ pct. 11 şi 18 C. proc. pen. anterior, invocate de A.R.P. şi I.S.S.), deoarece decizia din speţă a fost pronunţată la zece luni după intrarea în vigoare a cazurilor de casare modificate. De asemenea cazurile de casare în vigoare vor fi analizate în limitele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 2/2013.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, apărarea a invocat două cazuri de casare.

Cazul de casare prevăzut de art. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (Cazul de casare a fost invocat de către G.V., A.R.P.).

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii (Cazul de casare a fost invocat de către I.S.S., A.R.P. cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).

Apărarea a solicitat reindividualizarea pedepsei prin alegerea unei sancţiuni neprivative de libertate. Apărarea inculpatului A.R.P. a apreciat că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care Curtea de Apel Timişoara a realizat o reindividualizare judiciară pornind de la pedeapsa rezultantă, fără a face trimitere la criteriile avute în vedere. De asemenea, a susţinut că, în cauză, s-ar fi impus reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu efectul generat de art. 76 din C. pen. anterior. În acest sens, a arătat că instanţa de apel a reţinut că atât conduita bună, cât şi lipsa antecedentelor penale dovedesc un grad mai redus de periculozitate. A apreciat că aceste aspecte corespund elementelor circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, însă instanţa de apel nu l-a valorificat în procesul de reindividualizare a pedepsei. A solicitat achitarea pentru infracţiunea de grup infracţional organizat şi reindividualizarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. în acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. în consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Faţă de cele ce preced, criticile sunt nefondate.

Speţa de faţă pune în discuţie în primul rând aprecierea corectitudinii soluţiilor de stabilire a vinovăţiei inculpaţilor, iar în subsidiar stabilirea legii penale mai favorabile

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen. anterior;

Apărarea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. actual, achitarea. Critica este fondată în raport de situaţia inculpaţilor I.S.S., G.V., A.R.P., doar în ceea ce priveşte asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni.

De la data săvârşirii faptei şi până la soluţionarea cauzei în recurs a intervenit situaţia tranzitorie determinată de abrogarea C. pen. anterior şi intrarea în vigoare a C. pen. actual, care a produs modificări inclusiv în ceea ce priveşte modul de reglementare a semnificaţiei pluralităţii constituie. Asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni

Art. 323 C. pen. anterior

Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni

Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1), care denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii.

Art. 367 C. pen. în vigoare

Constituirea unui grup infracţional organizat

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui as fel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Acuzaţia reţinută de Curtea de apel se referă la faptul că I.S.S., în calitate de primar al oraşului O.R., în cursul anului 2011, a acceptat propunerea lui A.R.P. şi J.T.I., de a adera la o asociere infracţională deja constituită de cei doi. Faţă de abrogarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., instanţa de recurs nu poate interveni sau modifica faptele reţinute de către Curtea de apel. În consecinţă, în analiza criticilor va fi avută în vedere componenţa grupului infracţional astfel cum a fost reţinută de către Curtea de apel, respectiv aderarea lui I.S.S. la grupul format din A.R.P. şi J.T.I.: "A.R.P., a propus lui I.S.S. - primar al oraşului O.R., judeţul Caraş-Severin, să adere la asocierea infracţională deja constituită cu inculpatul J.T.I.".

Codul actual defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Pentru a exista infracţiunea, grupul la care se aderă trebuie să fie format din trei persoane. În cauza de faţă, instanţa de apel a reţinut constituirea unei asocieri formate din două persoane (A.R.P. şi J.T.I.), lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv numărul de membri ai grupului.

Nu s-ar putea susţine nici că prin aderarea lui I.S.S., grupul a dobândit numărul de membri prevăzut ca element de tipicitate. Pentru existenţa ilicitului penal, aderarea trebuie să se producă în raport de un grup deja existent, în sensul art. 367 alin. (6) C. pen., în consecinţă la un grup format din trei persoane.

Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, dispoziţiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Achitarea pentru asocierea în vederea comiterii de infracţiuni decurge din faptul că aderarea (modalitatea normativă reţinută de către acuzare în cazul lui I.S.S.) presupune un grup infracţional deja constituit, întrunind toate condiţiile de tipicitate ale faptei, inclusiv cea referitoare la numărul de persoane. Aderarea la un grup format din două persoane reprezintă doar circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei persoane împreună, dacă fapta ce intră în scopul grupării a fost pusă în executare chiar şi sub forma unei tentative pedepsibile. Deşi în cauză, având în vedere comiterea faptelor de către trei persoane, ar fi trebuit reţinut art. 75 lit. a) C. pen. anterior, reţinerea unei circumstanţe agravante în propria cale de atac a inculpaţilor, fără să existe o cale de atac declarată în defavoarea acestora, ar încălca principiul prevăzut de art. 385 C. proc. pen. anterior (Instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs) al neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, luare de mită şi trafic de influenţă criticile sunt nefondate.

Faptele reţinute de instanţa de apel conduc la concluzia existenţei vinovăţiei inculpaţilor şi totodată sunt susţinute de probele administrate.

Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut, pe baza probelor, falsificarea unui înscris sub semnătură privată de către I.S.S. şi G.V., instigarea lui A.R.P., primirea de bani care nu i se cuvin şi acceptarea promisiunii unor astfel de foloase în scopul de nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu şi în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri de către G.V. şi I.S.S. cu complicitatea lui A.R.P., primirea ori pretinderea de bani, acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către A., care avea influenţă asupra A.P.I.A..

Inculpatul A.R.P., prin natura funcţiei sale de director A.P.I.A., era informat în legătură cu momentul în care conturile diverselor primării erau alimentate, prin intermediul A.P.I.A. Caraş-Severin, cu sume reprezentând subvenţiile din fonduri europene pentru lucrările de întreţinere a pajiştilor comunale. Totodată, aceeaşi funcţie îi permitea lui A.R.P. să asigure plăţile fondurilor, integral şi prioritar, către primăriile agreate. J.T.I. a recunoscut faptul că a fost de acord să ridice banii în numerar şi să-i împartă în cote egale de 1/3 cu inculpatul A.R.P. şi cu fiecare din primari. J. a recunoscut şi că fiecare contract pe care urmau a-l încheia firmele administrate/controlate cu diverse primării urma a se încadra până în echivalentul în lei a sumei de 15.000 de euro plus TVA, pentru ca în acest fel primarii atraşi în activitatea infracţională să nu fie obligaţi să posteze contractele pe Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (S.E.A.P.) şi să evite organizarea de licitaţii la care să se înscrie şi societăţi comerciale independente care ar fi putut să facă imposibilă activitatea infracţională concepută şi pusă în executare de participanţi.

G.V., primar al comunei S. din judeţul Caraş-Severin, a pretins ca parte a sa, suma de 25.000 de euro, afirmând că această sumă îi era necesară în campania electorală din anul 2012, când intenţiona să candideze pentru un nou mandat de primar în localitate. A.R.P. a discutat cu G.V., obţinând acordul acestuia, astfel că în data de 28 septembrie 2011 A.R.P. şi J.T.I. au remis inculpatului G. o primă parte a sumei totale ce au stabilit că ar reveni primarului, respectiv 1/3 din valoarea totală a contractelor, remiţând efectiv inculpatului G.V. suma de 5000 lei din suma totală de 25000 euro pretinsă de inculpatul G.V. Ulterior acestei date, în cursul lunii octombrie 2011 au avut loc mai multe discuţii între inculpaţi, aceştia convenind detaliile punerii în aplicare a înţelegerilor anterioare, astfel că în data de 27 octombrie 2011 la sediul A.P.I.A. Caraş-Severin, inculpatul G.V. a încheiat un număr de patru contracte de prestări servicii antedatate cu două dintre societăţile comerciale administrate/controlate de inculpatul J.T.I., documentele fiind completate de inculpatul G.V. împreună cu martora J.R., după ce cu o zi înainte inculpatului G.V. îi mai fusese remisă şi suma de 50000 lei din suma totală pretinsă, iar diferenţa de 12200 de euro a primit-o ulterior, în echivalent monedă naţională, prin intermediul inculpatului A.R.P., acesta din urmă beneficiind de o sumă echivalentă cu suma totală remisă inculpatului G.V.

I.S.S. şi-a exprimat şi manifestat adeziunea, implicându-se în punerea în aplicare a planului infracţional, sens în care a solicitat emiterea unei facturi pentru plata lucrărilor încă înainte de a fi încheiat contractul, după care, împreună cu martora J.R., a întocmit şi semnat o situaţie falsă de lucrări, pentru a crea aparenţa că obiectul contractului de prestări servicii ar fi fost realizat şi pentru ca astfel să poată dispune virarea sumelor către firma inculpatului J.T.I. Pentru participaţia sa la săvârşirea infracţiunilor, inculpatului I.S.S. i s-a remis în data de 19 decembrie 2011 suma de 15000 lei, banii fiind predaţi de către inculpatul J.T.I. soţiei inculpatului I.S.S., la domiciliul din comuna G. nr. 269 jud. Caraş-Severin. Diferenţa de 15000 lei din valoarea contractului, după achitarea impozitelor, a fost împărţită în mod egal între inculpaţii A.R.P. şi J.T.I.

Instanţa de recurs constată că toate faptele reţinute de către instanţa de apel sunt confirmate de probele administrate, iar consecinţele acestora sunt cele din încadrările juridice care au fost menţionate în decizia de condamnare.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză instanţa retine următoarele:

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurenţi instanţa de recurs urmează să analizeze influenta modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi, instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă instanţa urmează să examineze dispoziţiile legale incidente în codul penal în vigoare la data săvârşirii faptelor respectiv la data judecării recursului.

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată

Art. 290 C. pen. anterior

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Art. 322 C. pen. în vigoare

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Art 254 C. pen. anterior

Luarea de mită

(1) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 289 C. pen. în vigoare

Luarea de mită

(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 257 C. pen. anterior

Traficul de influenţă

(1) Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

(2) Dispoziţiile art. 256 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 291 C. pen. în vigoare

Traficul de influenţă

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Legea nr. 78/2000

Art. 6

(1) Infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 C. pen. şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

Art 18*

(1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d¹) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracţiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani (...)

Art. 34 C. pen. anterior

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

(..) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

Art. 39 C. pen. în vigoare

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

(...)

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. (...)

Conform art. 79 pct. 10 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), art. 18 din Legea nr. 78/2000 se abrogă.

Totodată, în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, instanţa constată că legea nouă nu are un caracter mai favorabil şi nu poate retroactiva, având în vedere orientarea instanţei de apel către pedepse în cuantum apropiat de minim, coroborat cu faptul că limita minimă a sancţiunilor este mai mică în legea veche, luând în considerare efectele concursului de infracţiuni în legea veche (cauză de agravare facultativă), în raport de efectele concursului de infracţiuni în legea nouă (cauză de agravare obligatorie, prin adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite).

În consecinţă, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii A.R.P., G.V. şi I.S.S. împotriva Deciziei penale nr. 232 din 05 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 2907/115/2012 şi a Sentinţei penale nr. 74 din 12 martie 2013 a Tribunalului Arad.

Va casa în parte decizia penală şi sentinţa mai sus menţionate şi, rejudecând:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.R.P. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, aplicate pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită; 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă; 1 (unu) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată; 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.V. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv: 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită; 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată; 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.S.S., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv: 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită; 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată; 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., în considerarea art. 3 din Legea nr. 187/2012, va achita pe inculpatul A.R.P. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., în considerarea art. 3 din Legea nr. 187/2012, va achita pe inculpatul G.V., cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. în considerarea art. 3 din Legea nr. 187/2012 va achita pe inculpatul I.S.S., cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

3.a) În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A.R.P. după cum urmează:

- 6 (şase) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 (unu) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

b) În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului G.V. după cum urmează:

- 4 (patru) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

c) în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului I.S.S. după cum urmează:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Va menţine în rest dispoziţiile deciziei şi sentinţei recurate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de câte 80 lei pentru fiecare inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii A.R.P., G.V. şi I.S.S. împotriva Deciziei penale nr. 232 din 05 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 2907/115/2012 şi a Sentinţei penale nr. 74 din 12 martie 2013 a Tribunalului Arad.

Casează în parte decizia penală şi sentinţa mai sus menţionate şi, rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.R.P. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, aplicate pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită; 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă; 1 (unu) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată; 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită; 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată; 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.S.S., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită; 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată; 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., în considerarea art. 3 din Legea nr. 187/2012, achită inculpatul A.R.P. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 23 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., în considerarea art. 3 din Legea nr. 187/2012, achită inculpatul G.V., cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. în considerarea art. 3 din Legea nr. 187/2012 achită inculpatul I.S.S., cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

3. a) În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A.R.P. după cum urmează:

şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

b) În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului G.V. după cum urmează:

şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

c) În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului I.S.S. după cum urmează:

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Menţine în rest dispoziţiile deciziei şi sentinţei recurate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia. Onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de câte 80 lei pentru fiecare inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 452/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 145/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 147/2015. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs