ICCJ. Decizia nr. 452/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 452/2015
Dosar nr. 18479/3/2012
Şedinţa publică din 06 aprilie 2015
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111/F din data de 15 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.G. în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului D.G. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Totodată s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la 18 octombrie 2012.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatei S.C.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., fiind aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la zi, fiind menţinută starea de arest.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C.C., s-a dispus achitarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (folosirea Hotărârii nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL în vederea obţinerii certificatului de atestare fiscală cu nr. 145553), inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., fiind aplicată pe lângă aceasta şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate şi 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 33 lit. a), b) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului P.C.C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Relativ la inculpatul M.B.A. s-a dispus achitarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi condamnarea sa la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen. cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen. şi de 2 ani interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., precum şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului M.B.A., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la 18 octombrie 2012.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Ţ.F. şi T.V.V., prima instanţă a dispus achitarea acestora sub aspectul ambelor infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată.
În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate.
Pe latură civilă, instanţa a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor prin desfiinţarea următoarelor acte:
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. "N.";
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011 de B.N.P. " I.A. ", declaraţiile autentificate sub nr. 2281 din 03 octombrie 2011 şi nr. 2718 din 15 decembrie 2011 de B.N.P. "I.A.";
- antecontractul de vânzare autentificat sub nr. 5862 din 29 decembrie 2011 de B.N.P. C.;
- încheierea nr. 112824 din 12 august 2011 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară al judeţului Ilfov, extrasele de carte funciară cu nr. 112824 din 12 august 2011, nr. 177661 din 12 decembrie 2011, şi nr. 184076 din 21 decembrie 2011 şi certificatele de atestare fiscală cu nr. 19041 din 28 septembrie 2011, nr. 24271 din 08 decembrie 2011, nr. 21616 din 02 noiembrie 2011 şi nr. 1380 din 24 ianuarie 2012 emise de către Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite.
Totodată s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor P.C.C., M.B.A., D.G. şi S.C.D. la plata către partea civilă P.C. a sumei de 44.450 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al BNR la data plăţii, şi a sumei de 12.501 lei.
S-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Bucureşti, B-dul M.K., nr. 13, proprietatea inculpatei S.C.D. şi a soţului acesteia, N.N.F., până la concurenţa sumelor mai sus menţionate.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă H.D., s-a dispus obligarea inculpatului D.G. la plata către partea civilă a sumei de 5.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al BNR la data plăţii.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin intermediul inculpatei S.C.D., care s-a ocupat de înfiinţarea mai multor societăţi comerciale având drept asociaţi cetăţeni ciprioţi, nerezidenţi în România, şi ca obiect de activitate dezvoltarea imobiliară, şi care avea în posesia sa actele constitutive ale societăţilor comerciale şi actele de proprietate cu privire la imobilele deţinute de acestea, inculpaţii din prezentul dosar au intrat în posesia actelor de proprietate asupra unor terenuri deţinute de societăţile SC E.G.I. SRL şi SC E.B.L.D. SRL Totodată, inculpatul P.C.C. a intrat în posesia unor împuterniciri false, pretins emise de asociaţii societăţilor comerciale menţionate, prin care era mandatat să înstrăineze imobilele aparţinând acestora.
În activitatea infracţională au mai fost implicaţi şi inculpatul D.G., căruia i-au fost vândute în mod fictiv de către inculpatul P.C.C., în calitate de împuternicit al SC E.B.L.D. SRL, terenurile proprietatea acestei societăţi situate în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, dar şi inculpatul M.B.A., care a participat şi la această vânzare (pct. 1), precum şi la încercările ulterioare de înstrăinare ale terenurilor. În acest context, au avut loc încheierea contractului cu partea civilă P.C. (pct. 2), precum şi încercarea de înstrăinare a terenului către martorul A.C.V. (pct. 3 A), dar şi unele încercări realizate de inculpatul D.G. pe cont propriu de obţinere de sume de bani prin prezentarea drept garanţie a unuia din cele două terenuri (pct. 3 B şi 4).
Totodată, în baza procurii false pretins emise de SC E.G.I. SRL, inculpatul P.C.C., beneficiind de sprijinul inculpatului M.B.A., a încercat să vândă în schimbul sumei de 180.000 euro terenul aparţinând societăţii comerciale menţionate situat în Bucureşti, str. Ş., nr. 27 - 29, Sector 2 (pct. 5).
S-a reţinut că în unele dintre tranzacţii ce au făcut obiectul cercetării au fost implicaţi şi inculpaţii T.V.V. şi Ţ.F., fără însă ca probele administrate să dovedească cunoaşterea de către aceştia a caracterului fals al procurilor pretins emise de societăţile comerciale.
1. Cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 între inculpatul P.C.C., în calitate de împuternicit al SC E.B.L.D. SRL şi inculpatul D.G. cu privire la imobilului situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, s-au reţinut următoarele:
La data de 10 august 2011 a fost autentificat de B.N.P. N. sub nr. 3072 din 10 august 2011 contractul de vânzare-cumpărare încheiat între inculpatul P.C.C., în calitate de împuternicit al SC E.B.L.D. SRL şi inculpatul D.G., contract având ca obiect vânzarea către inculpatul D.G. a imobilului situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, compus din teren intravilan în suprafaţă de 1.875,24 mp, identificat cu numărul cadastral 780/1 şi teren intravilan în suprafaţă de 3.125,46 mp, identificat cu numărul cadastral 780/2, în cuprinsul contractului menţionându-se faptul că preţul vânzării a fost de 1.209.169,26 euro, acest preţ fiind achitat în echivalent lei, în numerar, anterior datei autentificării contractului.
Calitatea de împuternicit a inculpatului P.C.C. a fost dovedită de acesta prin Hotărârea nr. 42 din 28 aprilie 2011 a unicului asociat al SC E.B.L.D. SRL, pretins semnată de reprezentantul acestei societăţi - E.C.. Această hotărâre a fost prezentată B.N.P. N. în forma originală, având aplicată apostila, potrivit Convenţiei de la Haga din 05 octombrie 1961, de către Ministerul Justiţiei şi Ordinii Publice din Cipru şi în traducere legalizată. Potrivit acestei hotărâri, inculpatul P.C.C. ar fi fost mandatat de către SC E.B.L.D. SRL să vândă cele două loturi mai sus menţionate, fiind împuternicit să efectueze toate formalităţile necesare în vederea efectuării vânzării.
Caracterul fals al acestui mandat este dovedit, în afară de declaraţia constantă a reprezentantului părţii civile SC E.B.L.D. SRL - E.C., potrivit căreia acesta nu l-a mandatat pe P.C.C. şi nici nu îl cunoaşte pe inculpat, de relaţiile comunicate de IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, potrivit cărora lucrători de poliţie din cadrul Departamentului de Investigaţii Criminale din localitatea Limassol, Cipru, l-au contactat pe numitul S.K., funcţionarul cipriot care ar fi atestat semnătura executată de E.C., ocazie cu care acesta a precizat că scrisul de pe document nu îi aparţine şi că timbrele aplicate pe hotărârea cu nr. 42 din 28 aprilie 2011 sunt mai mici decât cele pe care le foloseşte în mod obişnuit şi sunt aplicate pe documentul respectiv într-un loc diferit decât cel în care sunt aplicate de obicei de către acesta. În acelaşi sens sunt şi relaţiile comunicate de Ministerul Justiţiei şi Ordinii Publice din Cipru, potrivit cărora numărul de apostilă 161917/11 aplicat pe hotărârea menţionată nu corespunde cu niciunul din numerele de apostilă pe care le-a emis serviciul competent la data de 28 aprilie 2011, iar persoana care este menţionată ca semnatar al apostilei - S.F. - nu a activat în cadrul ministerului în cursul anului 2011, iar semnătura aplicată nu îi aparţine acestuia.
Din declaraţiile martorei I.Z.C., notarul public care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare din data de 10 august 2011, şi ale martorei N.R. rezultă faptul că persoana care s-a ocupat de formalităţile anterioare încheierii contractului, respectiv de depunerea, în copii xerox, a documentelor necesare pentru obţinerea extraselor de carte funciară, a fost inculpatul M.B.A., care s-a prezentat ca şofer al SC E.B.L.D. SRL, cele două martore precizând şi faptul că anterior "vânzării" terenului către inculpatul D.G. a mai existat o încercare eşuată de vânzare a acestuia către un cetăţean moldovean.
La data de 12 august 2011, B.N.P. N. a înaintat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, în vederea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea inculpatului D.G., cererea fiind înregistrată sub nr. 112824 din 12 august 2011. Prin încheierea nr. 112824 din 12 august 2011 a acestei instituţii s-a dispus înscrierea în favoarea inculpatului D.G. a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 3.125,46 mp înscris în cartea funciară nr. 14353 a localităţii Voluntari, cu nr. cadastral 780/2, şi teren în suprafaţă de 1.875,24 mp înscris în cartea funciară nr. 14354 a localităţii Voluntari cu număr cadastral 780/1. La aceeaşi dată, ca efect al cererii B.N.P. N., Oficiul de Cadastrul şi Publicitate Imobiliară Ilfov a eliberat două extrase de carte funciară pentru informare cu privire la cele două terenuri, în cuprinsul acestora menţionându-se în partea a II-a "înscrieri privitoare la proprietari" numele inculpatului D.G., urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011.
Din declaraţiile coroborate ale inculpaţilor M.B.A. şi D.G. rezultă caracterul fictiv al contractului încheiat la data de 10 august 2011.
Astfel, deşi ambii inculpaţi au susţinut că persoana care a cumpărat în fapt terenul a fost martorul T.M.V., niciunul dintre aceştia nu a putut prezenta o explicaţie logică cu privire la motivul pentru care ar fi fost necesar ca terenul să fie "cumpărat" pe numele inculpatului D.G. şi nici cu privire la motivul pentru care în cuprinsul contractului ar fi fost trecut un preţ de 1.209.169,26 euro, deşi potrivit celor arătate de M.B.A. preţul convenit între T.M.V. şi P.C.C. a fost de aproximativ 120.000 euro (preţ ce nu ar fi fost nici el plătit în întregime). În acelaşi sens, sunt şi declaraţiile inculpatului M.B.A. referitoare la faptul că după "cumpărarea" terenului de către D.G. exista speranţa ca acesta să fie vândut contra sumei de 1.500.000 euro, condiţii în care tranzacţia dintre inculpaţii P. şi D. apare de la început ca fiind făcută în vederea fraudării SC E.B.L.D. SRL, proprietara terenurilor, aspect care nu avea cum să nu fie cunoscut celor 3 inculpaţi. Totodată, prima instanţă a reţinut că explicaţiile date de inculpatul M.B.A. cu privire la motivele pentru care s-ar fi procedat la încheierea tranzacţiei în varianta menţionată sunt puţin plauzibile, caracterul absurd al acestora fiind recunoscut şi de către inculpat: "şi domnul P. şi domnului T.M.V. mi-au spus că terenul nu putea să fie cumpărat direct de societatea comercială întrucât dacă societatea cipriotă ar fi intrat în insolvenţă, iar terenul ar fi fost cumpărat direct de o altă societate comercială, această societate comercială ar fi putut să piardă terenul, urmare a acţiunii lichidatorului; "mie mi s-a părut o tâmpenie (faptul că P. ar fi insistat să se treacă în contract preţul de 1.200.000 euro, în loc de cel stabilit de 120.000 euro, pentru că avea unele probleme în contabilitate şi pentru a se face compensare de TVA - n.n.) ştiind că această compensare se face în momentul în care cumperi ceva, nu când vinzi, dar întrucât auzisem că se întâmplă lucruri ciudate în imobiliare nu mi-am mai pus întrebări (f. 204 voi. I d.i).
Tot cu privire la poziţia inculpatului M.B.A., Tribunalul a reţinut pe baza declaraţiilor martorilor I.Z.C. şi N.R., că acesta s-a folosit pentru a justifica implicarea sa în încheierea contractului de o calitate fictivă - cea de şofer în cadrul SC E.B.L.D. SRL, dar şi faptul acesta a fost implicat inclusiv în încercarea de vânzare a terenurilor către cetăţeanul moldovean, el fiind în plus cel care a comunicat preţul ce urma a fi trecut în cuprinsul contractului. Explicaţiile inculpatului referitoare la faptul că ar fi afirmat că este şoferul martorului T.M.V. (persoană necunoscută de cele două martore) sau că ar fi solicitat să fie tratat ca un şofer, în sensul de persoană ce nu are cunoştinţe de specialitate, au fost înlăturate de instanţă, fiind contrazise de restul materialului probator.
S-a apreciat că existenţa bunei-credinţe a celor 3 inculpaţi este exclusă în condiţiile încheierii unor contracte fictive, prin folosirea, chiar potrivit declaraţiilor inculpaţilor M. şi D., de persoane interpuse, prin menţionarea mincinoasă a plăţii unor sume ce nu corespund realităţii, toate aceste aspecte susţinând acuzaţiile aduse inculpaţilor în cuprinsul rechizitoriului.
Raportat la cele reţinute, Tribunalul a apreciat că în acest caz ne aflăm în schema infracţională deja consacrată a înşelăciunilor prin vânzări frauduloase de imobile - terenul fiind "vândut" iniţial unei persoane care cunoaşte situaţia acestuia (respectiv faptul că vânzarea nu se realizează de către adevăratul proprietar) şi care nu plăteşte preţul stipulat în contract (acesta fiind inculpatul D.G.), pentru ca ulterior, pornind de la acest titlu de proprietate în formă autentică, imobilul să fie înstrăinat cu mai multă uşurinţă şi fără a isca suspiciuni unui cumpărător de bună de credinţă, acesta fiind şi motivul pentru care în cuprinsul contractului încheiat între inculpaţii P. şi D. a fost menţionat ca preţ suma de 1.209.169,26 euro, sumă ce nu ridica dubii raportat la preţul de achiziţie al terenului şi la evoluţia pieţei imobiliare ulterior anului 2008.
S-a reţinut că o dovadă suplimentară în acest sens este implicarea ulterioară a inculpatului P.C.C. în unele din încercările de vânzare a terenului după "cumpărarea" acestuia de către inculpatul D.G.. Astfel, potrivit celor arătate de către inculpatul M.B.A., inculpatul P.C.C. ar fi urmat şi el să caute un cumpărător pentru terenurile pe care chiar el le vânduse inculpatului D.G.. Explicaţia inculpatului referitoare la faptul că P. ar fi procedat în acest fel întrucât ar fi primit doar suma de 60.000 euro din cei 120.000 euro susţine şi aceasta acuzaţiile parchetului. În acest sens s-a subliniat că nu rezultă în nici un mod cum inculpatul M.B.A. ar fi putut considera, de bună credinţă fiind, că o societate comercială ar fi acceptat să înstrăineze în schimbul primirii doar a sumei de 60.000 euro un teren dobândit în urmă cu 3 ani pentru o sumă de 1.800.000 euro şi pentru care exista speranţa de revânzare contra sumei de 1.500.000 euro şi de ce s-ar fi acceptat de către vânzător trecerea în contract a faptului că preţul a fost plătit în întregime în condiţiile în care nu aceasta ar fi fost situaţia.
Tot în legătură cu contractul încheiat la data de 10 august 2011, Tribunalul a constatat că prin acţiunile lor conjugate inculpaţii P.C.C. şi D.G. au determinat notarul public să înscrie în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 menţiuni false referitoare la faptul că inculpatul P.C.C. ar fi fost mandatat de SC E.B.L.D. SRL să înstrăineze terenul situat în Voluntari, dar şi referitoare la calitatea de cumpărător a terenului a inculpatului D.G. şi la plata de către acesta anterior încheierii contractului a sumei de 1.209.169,26 euro.
De asemenea, se mai impune precizarea că, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului S.V.Ş.E., coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în vederea încheierii tranzacţiei menţionate, inculpatul P.C.C. a prezentat anterior martorului pentru traducere autorizată Hotărârea nr. 42 din 28 aprilie 2011 a unicului asociat al SC E.B.L.D. SRL, în care se menţiona în mod fals că inculpatul ar fi fost împuternicit să vândă terenul din Voluntari aparţinând societăţii comerciale. Procedând astfel, inculpatul P.C.C. a determinat traducătorul autorizat de Ministerului Justiţiei să insereze în traducerea efectuată menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la existenţa unei împuterniciri din partea societăţii comerciale.
2. Cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011 între inculpatul D.G. şi partea civilă P.C. cu privire la terenul în suprafaţă de 1.875,24 mp., situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, s-au reţinut următoarele:
Ulterior încheierii contractului mai sus prezentat, după cum rezultă din declaraţiile concordante ale inculpaţilor D.G. şi M.B.A., aceştia, împreună cu P.C.C., au realizat în continuare demersuri în vederea înstrăinării terenurilor situate în localitatea Voluntari.
În acest context, după cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V., inculpatul M.B.A. s-a deplasat şi la sediul P.P.D.D., unde îşi avea biroul inculpatul T.V.V., deţinătorul unei agenţii imobiliare, unde a lăsat în copie documentele referitoare la terenul din Voluntari în scopul identificării unui cumpărător sau a unei persoane dispuse să acorde un împrumut garantat cu terenurile menţionate (susţinerile inculpatului M.B.A. referitoare la faptul că a intrat în contact cu inculpatul Ţ.F. pentru prima dată în sediul B.N.P. I.A. au fost înlăturate de instanţă, ca nefiind susţinute de niciun alt element probator).
Cu ajutorul inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V. a fost identificată o astfel de persoană ca fiind partea civilă P.C.
La data de 28 septembrie 2011 s-a încheiat între inculpatul D.G., în calitate de vânzător şi partea civilă P.C., în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 de către B.N.P. I.A., prin care inculpatul transmitea părţii civile dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.875,24 mp., identificat cu număr cadastral 780/1, intabulat în cartea funciară nr. 14354 a localităţii Voluntari, în schimbul sumei de 44.450 euro. Cu privire la preţ, în cuprinsul contractului s-a arătat că la data semnării acestuia a fost achitată suma de 24.450 euro, suma de 12.800 euro urmând a fi achitată la 03 octombrie 2011, iar diferenţa de 7.200 euro urmând a se achita la data de 04 octombrie 2011. în cuprinsul contractului a mai fost inclusă o clauză potrivit căreia cumpărătorul se obliga ca timp de 3 luni de zile să nu înstrăineze imobilul decât inculpatului D.G.. La data de 03 octombrie 2011, inculpatul D.G. declara în faţa aceluiaşi birou notarial faptul că a primit de la partea civilă P.C. suma de 12.800 euro şi restul de 7.200 euro, pentru ca la data de 15 decembrie 2011 inculpatul să dea o declaraţie autentificată prin care să precizeze faptul că începând cu această dată este de acord ca partea civilă P.C. să înstrăineze terenul oricărei persoane. Taxele aferente contractului au constat în impozit în valoare de 7.835 lei, onorariu în valoare de 3.968 şi taxă de întabulare în valoare de 438 lei, fiind achitate la data de 28 septembrie 2011, alte taxe în valoare de 200, 124 şi, respectiv, 60 de lei fiind achitate la 22 septembrie 2011 şi 03 octombrie 2011.
În ceea ce priveşte adevărata natură a contractului încheiat la data de 28 septembrie 2011 între inculpatul D.G. şi partea civilă P.C., Tribunalul a apreciat că acesta a reprezentat un contract de împrumut mascat într-un contract de vânzare-cumpărare, după cum au susţinut toţi cei 4 inculpaţi implicaţi direct în această tranzacţie, fără ca acest lucru să schimbe împrejurarea existenţei unei induceri în eroare a numitului P.C. De altfel, s-a arătat de prima instanţă că varianta încheierii unui contract de împrumut mascat este singura variantă care permite reţinerea bunei credinţe a părţii civile P.C. la încheierea contractului având în vedere preţul trecut în contract pentru terenul de 1.875,24 mp a fost de doar 44.450 euro (în condiţiile în care preţul unui metru pătrat de teren la nivelul anului 2011 în locaţia respectivă ar fi fost de 108 euro/mp), preţul fiind inferior chiar sumelor minime stabilite de grilele notariale, dar şi dat fiind caracterul neplauzibil al susţinerilor părţii civile referitoare la faptul că nu ar fi observat că terenul ar fi fost "cumpărat" de inculpatul D.G. contra sumei de 1.209.169,26 euro, în condiţiile în care partea civilă a declarat că a efectuat toate verificările posibile în legătură cu terenul menţionat şi cu dreptul de proprietate asupra acestuia (verificări la sediul biroului notarial unde se încheiase contractul iniţial, verificări la OCPI Ilfov, inclusiv apelarea la un topograf pentru stabilirea amplasării terenului); încheierea contractului la un notar public ales de partea civilă şi inserarea în cuprinsul contractului a clauzei de retransmitere a dreptului de proprietate, inserată la cererea ambelor părţi.
Tot în acest context, Tribunalul a evidenţiat contradicţiile existente în declaraţiile date de partea civilă cu privire la mai multe aspecte legate de încheierea contractului analizat.
Astfel, în primele declaraţii partea civilă susţinea, în ceea ce priveşte provenienţa sumelor de bani pe care le-a plătit inculpaţilor, că "suma de 31.660 euro am avut-o în casă (...), iar suma de 7.000 euro reprezentând diferenţa până la 44.660 euro am împrumutat-o de la prietenul meu N.A." (declaraţia din 06 ianuarie 2012; deşi adunate cele două sume de 31.660 şi 7.000 euro dau doar 38.660 euro), pentru ca la data de 16 februarie 2012 acest "prieten" să se transforme în "nişte prieteni" al căror nume a fost indicat abia la data de 16 martie 2013, aceştia fiind cei doi martori S.B.L. şi D.G.C., care au precizat amândoi că l-au împrumutat pe partea civilă cu suma de 7.000 euro fiecare.
S-a mai reţinut caracterul nereal al susţinerilor părţii civile din cursul urmăririi penale referitoare la faptul că nu ar fi primit în gaj nicio maşină de la inculpatul T.V.V. în cursul anului 2011, pentru ca în faţa instanţei aceasta să recunoască faptul că ar fi primit de la inculpatul T. drept garanţie un număr de 3 maşini, dar şi la faptul că nu ar fi avut la nici un moment intenţia de a vinde terenul achiziţionat de la inculpatul D.G., acesta fiind şi motivul pentru care ar fi fost de acord cu inserarea clauzei referitoare la obligaţia de retransmitere a dreptului de proprietate către inculpat. Aceste susţineri ale părţii civile sunt contrazise de documentele depuse la dosar la solicitarea instanţei de notarul public C.A., respectiv cereri de eliberare extrase de carte funciară pentru terenul situat în Voluntari, str. M.M., f.n., în vederea vânzării acestuia, cereri formulate la 02 noiembrie 2011, 24 noiembrie 2011 şi 16 decembrie 2011, dar şi de declaraţia notarului public C.A. referitoare la intenţia părţii civile de a vinde terenul. Mai mult, în declaraţia din 14 ianuarie 2013, partea civilă preciza faptul că, deşi cererile pentru eliberarea extraselor de carte funciară au fost făcute de inculpatul M.B.A., a avut cunoştinţă de acestea.
Tot în legătură cu susţinerile părţii civile, Tribunalul a constatat că afirmaţiile acesteia referitoare la faptul că a fost determinată să "cumpere" terenul de împrejurarea că inculpatul T.V.V. ar fi susţinut că terenul îi aparţine sunt puţin credibile în condiţiile în care partea civilă P.C. nu a putut să indice în primele declaraţii din data de 06 ianuarie 2012 nici măcar numele exact al inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V. (căruia partea civilă îi spune "T.V." şi îl indică drept candidat din partea P.N.G. - în loc de P.P.D.D. - la Primăria Sectorului 2 Bucureşti).
S-a arătat că acest caracter nereal al susţinerilor părţii civile în legătură cu natura contractului încheiat cu inculpatul D.G. şi cu privire la motivele care au determinat-o să încheie acest contract nu schimbă însă faptul că a existat o inducere în eroare a acesteia prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurării nereale şi că în lipsa acestei induceri în eroare partea civilă nu ar fi consimţit la încheierea contractului.
Astfel, s-a apreciat ca fiind evident că acordarea împrumutului de către partea civilă P.C. a avut ca bază prezentarea de către inculpaţi a garanţiei constând în dreptul de proprietate asupra terenului situat în Voluntari, str. M.M. şi că în lipsa acestei garanţii sau a cunoaşterii faptului că terenul fusese dobândit de inculpaţi în mod fraudulos (existând astfel un risc serios de imposibilitate de recuperare a împrumutului) partea civilă nu ar fi consimţit la încheierea contractului din data de 28 septembrie 2011. Totodată, niciunul dintre inculpaţii D.G. sau M.B.A. nu a susţinut măcar că ar fi adus la cunoştinţa părţii civile modalitatea în care s-a încheiat contractul dintre inculpaţii D. şi P. cu privire la teren, existând astfel o inducere în eroare şi prin ascunderea unor elemente esenţiale.
În ceea ce priveşte actele care au stat la baza încheierii contractului autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011, la solicitarea organelor de cercetare penală, B.N.P. I.A. a înaintat încheierea nr. 112824 din 12 august 2011 a OCPI Ilfov, extrasele de carte funciară pentru informare cu privire la terenul în suprafaţă de 3.125,46 mp şi la cel de 1.875,24 mp eliberate la data de 12 august 2011, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC E.B.L.D. SRL, prin împuternicit P.C.C., şi D.G., autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, fişa corpului de proprietate, extrasul de carte funciară pentru autentificare eliberat cu privire la terenul în suprafaţă de 1.875,24 mp în urma cererii nr. 132892 din 22 septembrie 2011 a B.N.P. I.A., certificatul de atestare fiscală nr. 19041 din 28 septembrie 2011 eliberat de Primăria Oraşului Voluntari, Serviciul Taxe şi Impozite, cu privire la ambele terenuri la cererea inculpatului D.G., extrase de carte funciară eliberate în cursul anului 2008 în urma achiziţionării terenului de către SC E.B.L.D. SRL şi cererea formulată de parte civilă P.C. de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare.
3.A. În ceea ce priveşte încercarea de înstrăinare a terenului în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov din cursul lunii noiembrie 2011, Tribunalul a reţinut următoarele:
Din declaraţiile notarului public P.C.S., coroborate cu declaraţiile inculpatului M.B.A. din faţa instanţei, precum şi cu declaraţiile martorului A.C.V., rezultă că la începutul lunii noiembrie 2011 a existat o încercare de înstrăinare a terenului în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, către martorul A.C.V., încercare eşuată datorită suspiciunilor ridicate martorului de preţul prea mic cerut de vânzător.
Tribunalul a remarcat faptul că în momentul în care s-a prezentat la biroul notarului public P.C.S. pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu martorul A.C.V., inculpatul M.B.A. şi-a atribuit din nou o calitate falsă, susţinând în faţa notarului public faptul că este nepotul proprietarului terenului D.G., care ar fi fost bolnav.
Din declaraţia notarului public, instanţa a mai reţinut faptul că, deşi identitatea celui care a depus actele în vederea obţinerii extrasului de carte funciară nu este clar stabilită, inculpatul M.B.A. a fost persoana care s-a preocupat de toate formalităţile necesare pentru încheierea contractului, dar şi de transferul extrasului de carte funciară către B.N.P. I.A.. Implicarea inculpatului în încercările de vânzare a terenurilor situate în Voluntari de la începutul lunii noiembrie 2011 s-a reţinut că rezultă şi din declaraţiile martorei C.A., aceasta precizând că la data de 02 noiembrie 2011 s-a prezentat la sediul B.N.P. I.A. inculpatul M.B.A. care a solicitat eliberarea de extrase de carte funciară pentru cele două parcele din Voluntari. Martora a mai arătat că în urma verificărilor efectuate a constatat că pentru terenul de 3.125,46 mp fusese solicitat deja extras de B.N.P. P.C.S., aspect pe care i l-a comunicat inculpatului M.B.A., care i-a spus că va solicita transferul extrasului de carte funciară, ceea ce s-a şi întâmplat la data de 04 noiembrie 2011.
În ceea ce priveşte acuzaţiile aduse inculpatului M.B.A. referitor la folosirea la cele două birouri notariale - B.N.P. P.C.S. şi B.N.P. I.A. - a "unui înscris oficial fals" (fără ca acest înscris să fie identificat expres în cuprinsul încadrării juridice a faptei), Tribunalul a constatat că din partea descriptivă a punctului trei al rechizitoriului (în condiţiile în care Parchetul face referire la depunerea actului de proprietate asupra terenului din Voluntari, precum şi la folosirea unui singur înscris oficial fals), dar şi din cele reţinute în alte cazuri în care Parchetul reţine folosirea "unui înscris oficial fals" rezultă faptul că prin "înscris oficial fals" s-a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N. prin care inculpatul D.G. a "dobândit" proprietatea terenului situat în Voluntari, str. M.M.
Or, din actele înaintate de B.N.P. P.C.S. la solicitarea organelor de cercetare penală, dar şi din actele înaintate de B.N.P. I.A. la solicitarea instanţei de judecată, s-a reţinut că nu se poate stabili că inculpatul M.B.A. a folosit la cele două birouri notariale, la începutul lunii noiembrie 2011, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N., fapta de uz de fals reproşată acestuia prin rechizitoriu neexistând.
3.B. Cu privire la încercarea de obţinere a unui împrumut a cărui restituire urma a fi garantată prin instituirea unei ipoteci asupra terenului în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, s-a reţinut că
Din declaraţiile coroborate ale martorilor L.V. şi D.D., precum şi din declaraţiile inculpatului D.G., reiese că în cursul lunii decembrie 2011 a existat o încercare de obţinere a unui împrumut al cărui cuantum nu a putut fi stabilit cu exactitate (L.V. a susţinut iniţial că ar fi avut ca obiect suma de 54.000 euro, pentru ca ulterior să arate că suma ar fi fost de 19.000 euro; inculpatul D. a arătat că suma împrumutată ar fi fost în jur de 45.000 euro, iar notarul public D.D. că ar fi fost în jur de 40.000 euro), împrumut a cărui restituire să fie garantată cu terenul în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov.
În acest scop, L.V. s-a deplasat împreună cu martorul B.M., acesta fiind cel care urma să fie beneficiarul împrumutului şi cel care a realizat legătura între inculpatul D.G. şi martorul L.V., la sediul B.N.P. D.D. din Snagov, unde se afla şi inculpatul D.G..
Având în vedere suspiciunile ce i-au fost ridicate de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 (existenţa unei procuri eliberate în străinătate a cărei realitate nu putea fi verificată şi menţiunea plăţii unei sume de peste 1.000.000 euro, fără a se specifica modalitatea în care s-a realizat această plată), martorul D.D. a luat legătura cu notarul I.Z.C., care i-a adus la cunoştinţă faptul că lucrarea nr. 3072 din 10 august 2011 se afla în atenţia organelor de poliţie, condiţii în care notarul public a refuzat autentificarea contractului de împrumut propus.
Potrivit adresei nr. 191 din 14 decembrie 2011 a B.N.P. D.D. pentru încheierea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară au fost depuse la biroul notarial contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011, certificatul de atestare fiscală nr. 24271 din 08 decembrie 2011 eliberat de Serviciul Taxe şi Impozite Locale Voluntari, documentaţia cadastrală a terenului, încheierea de intabulare nr. 112824 din 12 august 2011 eliberată de O.C.P.I. Ilfov, precum şi copii ale actelor de identitate ale solicitanţilor, unul dintre aceştia fiind inculpatul D.G., care ar fi avut calitatea de debitor şi garant. Urmare a solicitărilor biroului notarial a fost obţinut extrasul de carte funciară pentru autentificare nr. 177661 din 12 decembrie 2011, în care se menţiona calitatea de proprietar a inculpatului D.G. asupra terenului mai sus precizat.
4. Sub aspectul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5862 din 29 decembrie 2011 între inculpatul D.G. şi partea civilă H.D. cu privire la terenul în suprafaţă de 3125,46 mp, situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, prima instanţă a reţinut că:
Din declaraţiile părţii civile H.D., ale martorului B.A., dar şi, parţial, ale inculpatului D.G. rezultă că în cursul lunii decembrie 2011, încercând în continuare să obţină de urgenţă sume de bani, inculpatul D.G. a încheiat la data de 29 decembrie 2011 la sediul B.N.P. C. un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5862 cu partea civilă H.D. în temeiul căruia s-a obligat să îi vândă acestuia în schimbul sumei de 30.000 de euro, terenul în suprafaţă de 3.125,46 mp. Potrivit clauzelor antecontractului, la data încheierii acestuia, inculpatul D.G. a primit de la partea civilă H.D. cu titlu de avans suma de 5.000 euro, urmând ca restul de 25.000 euro să fie achitat până la data de 30 ianuarie 2012. S-a menţionat faptul că, potrivit clauzelor antecontractului, partea civilă H.D. se obliga să nu înstrăineze terenul menţionat decât inculpatului D.G., acesta beneficiind de un drept de preempţiune pe o perioadă de 6 luni de la data semnării actului de vânzare-cumpărare. Această clauză, similară cu cea inclusă în contractul încheiat de inculpatul D.G. cu partea civilă P.C., duce la concluzia susţinută şi de martorul B.A. şi de inculpat că tranzacţia încheiată urma a fi un contract de împrumut şi nu o vânzare-cumpărare reală.
De altfel, partea civilă H.D. a precizat că inculpatul D.G. dorea să poată recupera terenul, acesta fiind motivul pentru care s-a introdus clauza respectivă în contract, lucru cu care el a fost de acord. Or, în ipoteza unei vânzări-cumpărări pure nu există nicio justificare logică pentru acordul cumpărătorului de a revinde terenul vânzătorului la acelaşi preţ.
Tot în susţinerea acestei concluzii, s-a invocat şi faptul că preţul de vânzare al terenurilor în Voluntari în cursul anului 2011 a fost de 108 euro/mp, iar preţul ce ar rezulta din antecontractul menţionat este unul de 10 euro/mp.
După cum s-a arătat şi în cazul contractului analizat la punctul 2 al hotărârii, faptul că părţile au urmărit încheierea unui contract de împrumut şi nu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare nu înlătură existenţa unei induceri în eroare. Astfel, din declaraţiile părţii civile şi ale martorului B.A. rezultă faptul că inculpatul D.G. s-a prezentat ca proprietar al terenului menţionat, fără a aduce la cunoştinţă modalitatea în care a ajuns să aibă această calitate sau faptul că nu a plătit preţul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare. Este evident că şi în cazul acordării unui împrumut partea civilă a avut în vedere faptul că restituirea acestuia era garantată cu terenul al cărui proprietar îl credea pe inculpat şi că în lipsa unei astfel de garanţii acordarea împrumutului nu s-ar mai fi realizat.
Se impune şi precizarea că nici inculpatul D.G. nu a susţinut că ar fi adus la cunoştinţa părţii civile H.D. modalitatea în care s-a încheiat contractul dintre el şi inculpatul P.C.C., acesta reclamând doar faptul că ar fi primit o sumă mai mică decât cea stipulată în cuprinsul antecontractului.
Din actele dosarului mai rezultă că inculpatul D.G. s-a folosit pentru încheierea antecontractului de contractul autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011, potrivit căruia cumpărase terenul mai sus menţionat de la inculpatul P.C.C.; extrasul de carte funciară nr. 184076 din 21 decembrie 2011 emis de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, precum şi certificatul de atestare fiscală nr. 24271 emis în data de 08 decembrie 2011 de către Primăria oraşului Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite.
Tribunalul a mai reţinut că, prin acţiunile sale, inculpatul D.G. a determinat pe notarul public G.(fostă E.)M., din cadrul B.N.P. C., să înscrie menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5862 din 29 decembrie 2011 referitoare la calitatea inculpatului de proprietar al terenului.
Totodată, se constată faptul că prin cererea formulată în vederea eliberării extrasului de carte funciară nr. 184076 din data de 21 decembrie 2011 inculpatul a determinat funcţionari din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov să elibereze extrasul de carte funciară menţionat, ce cuprindea date necorespunzătoare realităţii cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului.
De asemenea, prin cererile formulate la datele de 02 noiembrie 2011 şi 24 ianuarie 2012 inculpatul D.G. a determinat funcţionari din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov şi ai Primăriei Voluntari - Serviciu Taxe şi Impozite să insereze menţiuni necorespunzătoare în cuprinsul certificatelor de atestare fiscală cu nr. 21616 din data de 02 noiembrie 2011 şi nr. 1380 din 24 ianuarie 2012 cu privire la terenurile situate în Voluntari, str. M.M., fin., jud Ilfov.
Din actele ataşate cererilor menţionate s-a constatat însă faptul că inculpatul nu a folosit la datele indicate contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. "N.", după cum a susţinut Parchetul, singurele acte ataşate cererilor fiind copii ale cărţii de identitate a inculpatului şi extrasul de carte funciară nr. 112824 din 12 august 2011.
5. Cu privire la încercarea de înstrăinare a imobilelor aparţinând SC E.G.I. SRL situate în Bucureşti, str. Ş., nr. 27 şi 29, Sector 2, Tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 09 noiembrie 2011, la sediul B.N.P. R.I.D., s-a prezentat inculpatul P.C.C., în calitate de mandatar al SC E.G.I. SRL, acesta solicitând, după cum rezultă din declaraţiile notarului public, eliberarea unor extrase de carte funciară cu privire la imobilele situate în Bucureşti, str. Ş., nr. 27 şi 29, Sector 2, proprietatea societăţii menţionate.
Tot potrivit celor arătate de martora R.I.D. şi a documentelor înaintate de aceasta organelor de cercetare penală, cu acea ocazie inculpatul a prezentat în original cartea sa de identitate, Hotărârea nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL, emisă în Cipru şi apostilată (prin care inculpatul P.C.C. şi numitul C.F. erau împuterniciţi să vândă imobilele situate în Bucureşti, str. Ş., numerele 27 şi 29, sector 2, cu suprafeţele de 88 mp, 420 mp şi 509 mp), precum şi un set de documente referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în str. Ş. nr. 27 şi 29, Sector 2, Bucureşti, în copie certificată pentru conformitate cu originalul de O.C.P.I. Sector 2, urmând ca actele în original să fie prezentate la data de 11 noiembrie 2011.
Urmare a cererilor formulate de B.N.P. R.I.D. au fost obţinute extrasele de carte funciară nr. 474246, 474237 şi 474241 din 10 noiembrie 2011 pentru cele trei corpuri de proprietate în suprafaţă de 88 mp, 420 mp şi 509 mp.
Totodată, la data de 11 noiembrie 2011 a fost prezentat B.N.P. R.I.D. certificatul de atestare fiscală nr. 14553 din 10 noiembrie 2011 emis de Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, certificat ce cuprindea doar terenurile în suprafaţă de 420 mp şi 509 mp, precum şi construcţiile amplasate pe acestea, fără a include şi terenul în suprafaţă de 88 mp. Potrivit relaţiilor comunicate de Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, certificatul menţionat a fost eliberat urmare a unei cereri formulate de inculpatul P.C.C., cerere la care acesta a ataşat delegaţia nr. 21 din 10 noiembrie 2011 pretins emisă de SC E.G.I. SRL, o copie a actului de identitate şi o copie a certificatului de înregistrare al societăţii. S-a menţionat de Tribunal că nu se confirmă acuzaţiile aduse inculpatului referitoare la folosirea hotărârii cu nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL în vederea obţinerii certificatului de atestare fiscală cu nr. 145553.
Tribunalul a reţinut pe baza declaraţiilor iniţiale al notarului public, dar şi a declaraţiilor celorlalte persoane implicate, faptul că la data respectivă la sediul biroului notarial s-au prezentat inculpatul P.C.C., însoţit de inculpaţii Ţ.F. şi M.B.A., potenţialul cumpărător A.H.M.A., dar şi martorul N.G. (declaraţia martorei R.I.D. din faţa instanţei referitoare la prezenţa inculpatului T.V.V. la sediul biroului notarial a fost înlăturată, aceasta fiind contrazisă de restul probelor administrate în cauză, inclusiv de înregistrarea video realizată de camerele de supraveghere de la sediul B.N.P. şi de declaraţiile martorei din cursul urmăririi penale). Astfel cum rezultă din declaraţiile martorului A.H.M.A. contractul propus viza achiziţionarea terenurilor situate în str. Ş., nr. 27-29, în schimbul sumei de 180.000 euro, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorului N.G. din faza de urmărire penală.
Tranzacţia propusă nu a putut fi însă încheiată datorită imposibilităţii inculpatului P.C.C. de a prezenta originalele actelor de proprietate şi a faptului că certificatul de atestare fiscală prezentat nu cuprindea şi terenul în suprafaţă de 88 mp.
Astfel cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice purtate în data de 11 noiembrie 2011 şi din declaraţiile martorilor A.H.M.A. şi N.G., după constatarea faptului că certificatul de atestare fiscală nu cuprindea şi terenul în suprafaţă de 88 mp, inculpatul P.C.C. s-a deplasat la Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 în vederea obţinerii unui certificat complet, celelalte persoane implicate aşteptându-l pe acesta la sediul biroului notarial. în acest context, după plecarea martorului A.H.M.A., martorul N.G. şi-a manifestat şi el intenţia de a achiziţiona terenurile menţionate. Cu toate acestea, având în vedere imposibilitatea obţinerii certificatului de atestare fiscală la data de 11 noiembrie 2011, încheierea tranzacţiei a fost amânată pentru data de 14 noiembrie 2011 (o zi de luni), dată la care părţile implicate nu s-au mai prezentat la sediul notarului public.
În ceea ce priveşte actele depuse de inculpatul P.C.C. la B.N.P. R.I.D. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, instanţa a reţinut caracterul fals al Hotărârii nr. 13 din 29 august 2011 a unicul asociat al SC E.G.I. SRL - E.M. - prin care inculpatul ar fi fost împuternicit să înstrăineze terenurile menţionate. Caracterul fals al acestui act este dovedit de relaţiile comunicate de IGPR - Centrul de Cooperarea Poliţienească Internaţională, potrivit cărora lucrători de poliţie din cadrul Departamentului de Investigaţii Criminale din localitatea Limassol, Cipru, l-au contactat pe numitul S.K., funcţionarul cipriot care ar fi atestat semnătura executată de E.M., ocazie cu care acesta a precizat că scrisul de pe document nu îi aparţine, iar timbrele aplicate sunt falsificate. Totodată, a fost contactat şi E.M., care a declarat că semnătura aplicată pe document este falsificată şi că nu îi cunoaşte pe inculpatul P.C.C. sau pe numitul C.F. În acelaşi sens sunt şi relaţiile comunicate de Ministerul Justiţiei şi Ordinii Publice din Cipru, potrivit cărora persoana care este menţionată ca semnatar al apostilei - S.F. - nu a activat în cadrul ministerului în cursul anului 2011.
S-a mai reţinut că, similar celor prezentate la punctul 1 al sentinţei penale, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului S.V.Ş.E., coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în vederea încheierii tranzacţiei menţionate, inculpatul P.C.C. a prezentat anterior martorului pentru traducere autorizată Hotărârea nr. 13 din 29 august 2011 a unicul asociat al SC E.G.I. SRL, dar şi Hotărârea nr. 12 din 29 august 2011 a aceleiaşi persoane, prin care inculpatul P.C.C. ar fi fost împuternicit să reprezinte SC E.G.I. SRL în faţa Registrului Comerţului în vederea obţinerii unui duplicat al certificatului de înregistrare al societăţii. Procedând astfel, inculpatul P.C.C. a determinat traducătorul autorizat de Ministerului Justiţiei să insereze în traducerile celor două înscrisuri arătate menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la existenţa unei împuterniciri din partea societăţii comerciale.
Referitor la implicarea inculpatei S.C.D. în săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, Tribunalul a reţinut că potrivit declaraţiilor acesteia, coroborate cu declaraţiile reprezentantului SC E.B.L.D. SRL - E.C. şi ale martorei M.E., inculpata s-a ocupat de înfiinţarea societăţii menţionate şi a deţinut originalele actelor de proprietate pentru terenurile aparţinând societăţii, inclusiv pentru terenul din Voluntari, str. M.M., f.n., ce face obiectul prezentului dosar şi ştampila SC E.B.L.D. SRL, singura altă persoană în posesia căreia s-au mai aflat actele de proprietate pentru terenul menţionat fiind un arhitect.
S-a mai reţinut că din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor M.B.A., Ţ.F. şi D.G. rezultă faptul că inculpata a fost persoana care a pus la dispoziţie actele menţionate pentru realizarea tranzacţiilor.
În acest sens, s-a arătat că în mod constant inculpatul M.B.A. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul P.C.C. prin intermediul inculpatei S.C.D., la biroul acesteia din urmă, precum şi faptul că pe inculpată ar fi cunoscut-o prin intermediul lui T.M.V., care l-ar fi trimis la biroul acesteia pentru a obţine o listă cu terenuri de vânzare în judeţul Ilfov (aspect recunoscut şi de inculpată în declaraţia dată în faţa instanţei). Totodată, deşi inculpatul a revenit asupra afirmaţiilor iniţiale referitoare la faptul că suma încasată în urma vânzării terenului către P.C. a fost predată de el inculpatei S.C.D., acesta a susţinut inclusiv în faţa instanţei că preţul plătit de P.C. a fost predat de el inculpatului P.C.C. la biroul inculpatei S.C.D., afirmaţiile acestuia fiind susţinute şi de inculpaţii D.G. şi Ţ.F. Astfel, inculpatul D.G. a precizat că după semnarea contractului a plecat împreună cu inculpatul M.B.A. cu maşina, acesta spunându-i că merge pe str. B.V., la nişte birouri, în cursul urmăririi penale inculpatul adăugând că din discuţiile purtate a înţeles că inculpatul M.B.A. mergea la "o doamnă C." pentru a îi da o parte din bani. Inculpatul Ţ.F. a precizat şi el în cursul urmăririi penale că pentru a primi comisionul său aferent tranzacţiei încheiate de D.G. cu P.C. a mers la biroul inculpatei S.C.D., persoană căreia M.B.A. i-a predat toţi banii încasaţi, iar, în faţa instanţei, deşi inculpatul a evitat să indice persoana care i-a remis comisionul acesta a indicat în continuare faptul că acest lucru a avut loc la sediul P.N.L. de pe str. B.V., unde se afla biroul inculpatei S.C.D.
În aceste condiţii, teza pe care apărarea inculpatei S.C.D. a încercat să o susţină prin intermediul concluziilor referitoare la faptul că inculpatul P.C.C. ar fi intrat în posesia documentelor referitoare la societăţile comerciale SC E.B.L.D. SRL şi SC E.G.I. SRL şi a actelor de proprietate asupra terenurilor din Voluntari, str. M.M. şi din Bucureşti, Str. Ş., în urma sustragerii acestora fie de către inculpat, fie de către S.S. (fost colaborator al societăţilor administrate de inculpată), inculpata făcându-se vinovată doar de o gestiune neglijentă a documentelor, apare ca neîntemeiată, neputându-se reţine nici existenţa unei erori de drept civil ce ar fi de natură să înlăture răspunderea penală.
S-a reţinut că teza sustragerii actelor de proprietate de la inculpată, fără cunoştinţa acesteia, urmată de purtarea de negocieri cu privire la încheierea de contracte ce vizau terenurile menţionate sau primirea unor sume de bani aferente vânzării acestora în chiar biroul inculpatei, cu posibilitatea de a fi oricând surprinşi de către aceasta, este evident neplauzibilă şi este infirmată, în afară de declaraţiile menţionate şi de interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpata S.C.D. în legătură cu terenul din str. Ş., din care rezultă implicarea activă a acesteia în obţinerea actelor necesare încheierii contractelor şi faptul că urma să primească o parte importantă din preţul stabilit.
Apărarea inculpatei în legătură cu convorbirea din data de 08 noiembrie 2011, ora 17:26, purtată cu M.B.A., convorbire în cadrul căreia S.C.D. îi dă asigurări inculpatului în legătură cu faptul că certificatul fiscal pentru terenul din str. Ş. poate fi obţinut a două zi, respectiv faptul că această convorbire ar fi fost regizată pentru a vedea dacă nu era implicat cineva din cadrul biroului în încercarea de fraudare a SC E.G.I. SRL, este infirmată de explicaţiile date de M.B.A.. Astfel, M.B.A. a precizat că această discuţie a purtat-o după ce fusese sunat de inculpatul Ţ.F., zis şi "G.", care nu putea lua legătura cu P.C.C. în vederea obţinerii certificatului fiscal pentru terenul din str. Ş. şi că persoana la care inculpata S. face referire în cuprinsul discuţiei ca fiind cea pe care ar fi urmat să o cheme la Bucureşti pentru realizarea tranzacţiei este inculpatul P.C.C.. Susţinerile inculpatului sunt confirmate de faptul că anterior acestei discuţii, la oral 7:10:26, acesta a purtat o convorbire cu inculpatul Ţ.F. în care acesta din urmă îi solicita "fiscalul la Ş. (...) că firma nu are datorii", inculpatul M.B.A. confirmând "Da, fiscal la amândouă (...) Ok, bine. O să sun acolo.". Acesta este contextul în care s-a purtat convorbirea anterior menţionată dintre inculpaţii S. şi M. şi nu cel susţinut de către inculpată, care ar fi presupus şi implicarea inculpatului Ţ.F. în scenariul avansat, lucru care nu a fost invocat nici măcar de inculpată.
De asemenea, Tribunalul a înlăturat apărările inculpatei în legătură cu convorbirile purtate la data de 11 noiembrie 2011, orele 14:56 şi 14:58, cu inculpatul M.B.A., convorbiri în care inculpata afirma "Am înţeles că se dau numai zece mii azi (...) este foarte puţin (...) Ascultă-mă puţin (...) fă ce ştii, măcar să obţii (...) deci iniţial s-a zis jumătate, nu dă jumate să dea douăzeci de mii că o să aibă toţi pretenţii. Mie zece trebuie să-i dau lui E., două mii jumate la "C.". Deci mie îmi trebuie 12.500, ce să vă mai dau şi vouă, deci luptă-te să iei astăzi mai mult şi luni diferenţa." şi în continuare:
"S.C.D.: Da..alo..
M.B.A.: Deci am vorbit acuma chiar direct cu cumpărătorul şi dacă vrem atât bine astăzi, dacă nu..
S.C.D.: Nu, eu nu am nimic împotrivă, luaţi-i pe ăştia zece astăzi, dar trebuie să ajungă toţi la mine..asta-i tot
M.B.A.: Păi da, da vorbeşte şi tu cu restul, nu mă băga pe mine
S.C.D.: Vorbi cu V. acum, acuma am vorbit cu V.
M.B.A.: Păi da, dar să vorbească şi cu "ăsta".."ăsta" n-are nimic..
S.C.D.: Păi i-am spus lui V. să sune, nu mă interesează ce n-are
M.B.A.: Bine ţi-am spus, ca să ştii
S.C.D.: Da şi eu ţi-am spus..pa"
Cele două conversaţii se referă, în opinia instanţei, la încercarea de vânzare a terenului din strada Ş., încercare de vânzare ce a avut loc, după cum s-a arătat mai sus, la data de 11 noiembrie 2011, la B.N.P. R.I.D.. Deşi inculpata S.C.D. a susţinut că cele două discuţii ar fi vizat vânzarea unui teren din localitatea Ciolpani, proprietatea soţului său, vânzare intermediată de inculpatul M.B.A., aceasta nu a putut să dea detalii cu privire la biroul notarial la care ar fi urmat să se realizeze vânzarea, la persoanele care ar fi urmat să cumpere terenul (deşi preţul ar fi urmat să fie plătit, după cum rezultă din cele două conversaţii, în aceeaşi zi) explicaţiile sale fiind, în plus, contrazise de declaraţiile inculpatului M.B.A., dar şi de declaraţiile martorilor A.H.M.A. şi R.I.D..
Deşi afirmaţiile inculpatului M.B.A. cu privire la cele două convorbiri sunt contradictorii - acesta arătând că prima dintre ele s-ar fi referit la terenul din Ciolpani, iar cea de-a doua la terenul din str. Ş., din cele declarate de acesta rezultă că el personal nu a fost implicat în încercarea de vânzare a terenului din Ciolpani, condiţii în care singura concluzie ce se poate trage este că cele două discuţii se referă la terenul din str. Ş., în a cărui încercare de vânzare a fost dovedit faptul că inculpatul a fost în mod real implicat. De altfel, cele arătate de inculpat cu privire la posibila vânzare a terenului din Ciolpani către martorul A.H.M.A. la acelaşi birou notarial au fost infirmate de către martor şi de notarul public.
În plus, susţinerile inculpatei S.C.D. referitoare la faptul că "V." din discuţia din data de 11 noiembrie 2011 ar fi fost V.S. (un fost colaborator), implicat în încercarea de vânzare a terenului din Ciolpani, au fost infirmate de declaraţiile martorelor I.Ş.A.M. şi D.A.V., ultima dintre acestea având o relaţie apropiată cu numitul V.S., acestea precizând că persoana menţionată a colaborat cu societatea inculpatei până în anul 2009, ulterior nemaiavând nicio colaborare. În condiţiile în care tranzacţia invocată cu privire la terenul din Ciolpani ar fi avut în mod evident un caracter licit, fiind vorba de terenul proprietate personală a soţului inculpatei, Tribunalul a subliniat că nu există nici un motiv pentru care cele două martore ar fi negat o participare reală a numitului V.S. la realizarea acesteia, acest aspect nefiind de natură să influenţeze acuzaţiile ce le sunt aduse lor şi inculpatei în dosarul în care sunt trimise împreună în judecată. Totodată, în cazul în care "ăsta" din discuţie ar fi fost soţul inculpatei, cum s-a susţinut în faţa instanţei şi nu Ţ.F. cum a precizat inculpatul M.B.A., nu rezultă de ce inculpata nu ar fi putut să vorbească direct cu acesta pentru a-i explica faptul că nu va primi nicio sumă de bani (toţi banii mergând la inculpată) şi ar fi fost necesar ca această discuţie să fie purtată de V.S.
În legătură cu încercarea de vânzare a terenului din str. Ş. se impune precizarea că declaraţiile inculpatului M.B.A. au rămas constante în susţinerea faptului că s-a implicat în această tranzacţie datorită solicitărilor inculpatei S.C.D. de a-l supraveghea pe P.C.C., în care aceasta nu avea încredere. În acelaşi sens, este amintită şi declaraţia martorului S.N.A., persoană care l-a însoţit pe P.C.C. la Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti în vederea obţinerii certificatului de atestare fiscală pentru acest teren, şi care a precizat că, anterior deplasării, inculpatul P.C.C. s-a oprit la sediul unei firme de pe str. B.V. (unde se afla sediul firmei inculpatei S.C.D.) pentru a lua ştampila societăţii SC E.G.I. SRL
Tot în analiza apărărilor inculpatei, Tribunalul a apreciat că plângerea formulată de aceasta împotriva numitului S.S. este lipsită de relevanţă pentru soluţionarea prezentului dosar în condiţiile în care această plângere vizează nu sustragerea unor documente, ci inducerea în eroare a inculpatei şi martorei I. (fostă P.) Ş.A.M. cu privire la încheierea unor contracte.
În plus, susţinerile inculpatei referitoare la faptul că ar fi solicitat notarului public - I.M. să nu dea niciunei persoane duplicate ale actelor din str. Ş. şi i-ar fi comunicat numărul de telefon al lui E.M., administrator al SC E.G.I. SRL, în momentul în care a fost contactată de aceasta în legătură cu încercarea de obţinere a unor duplicate ale actelor de proprietate pentru terenurile din str. Ş., nu au fost confirmate în urma audierii notarului public. Astfel, martora I.M. a precizat că ea a fost cea care i-a comunicat inculpatei că nu va elibera duplicate ale actelor în lipsa acordului administratorului societăţii şi că nu a primit numărul de telefon al acestuia de la inculpată. Tribunalul a mai constatat că inculpata nu a putut să prezinte nicio explicaţie logică a motivului pentru care comunicarea de către notarul public a faptului că duplicatele ar fi fost cerute de un anumit "F." ar fi făcut-o să se gândească la P.C.C. şi la S.S., care i l-ar fi prezentat pe inculpat, şi. ar fi determinat-o să însceneze discuţia din data de 08 noiembrie 2011, ora 17:26, cu inculpatul M.B.A.
Ultimele apărări ale inculpatei referitoare la faptul că în ipoteza în care ea ar fi fost în spatele încercării de înstrăinare a terenurilor aparţinând SC E.G.I. SRL nu ar fi fost necesară obţinerea de duplicate (având în vedere faptul că aceste terenuri fuseseră vândute de ea societăţii sau făcuseră obiectului unui act de partaj voluntar între cele două părţi) sunt contrazise inclusiv de declaraţiile sale din cursul urmăririi penale, potrivit cărora actele de proprietate pentru terenurile din str. Ş. nu s-au aflat în posesia sa. De altfel şi în ipoteza în care inculpata s-ar fi aflat în posesia originalelor puteau să existe numeroase motive pentru care aceasta să nu dorească să le folosească, fără ca acest aspect să ducă la stabilirea nevinovăţiei sale.
Suplimentar, s-a evidenţiat faptul că inculpatul P.C.C. a fost "împuternicit" de mai multe societăţi comerciale cu asociaţi persoane de cetăţenie cipriotă, de a căror înfiinţare inculpata s-a ocupat sau pentru care a intermediat unele tranzacţii imobiliare, cum ar fi: SC D.C. SRL, SC P.G.P. SRL, SC L.P.I. SRL, SC T.P.I.L. SRL, SC B.I.L., SC A.P.I. SRL, SC T.I. SRL şi SC Y.P. SRL şi că întrebată în legătură cu modalitatea în care ar fi putut să fie acordate aceste împuterniciri, în cursul urmăririi penale, inculpata a refuzat să răspundă, pentru ca abia în faţa instanţei să avanseze teza unei posibile sustrageri a documentelor de către inculpat sau S.S., aspect care subliniază caracterul neplauzibil al apărărilor sale.
Faţă de cele arătate, Tribunalul a apreciat dovedit faptul că inculpata a pus la dispoziţia coinculpaţilor M.B.A. şi P.C.C. actele de proprietate pentru terenurile din Voluntari, str. M.M., f.n., aparţinând SC E.B.L.D. SRL şi din Bucureşti, str. Ş., nr. 27-29, aparţinând SC E.G.I. SRL, contribuind astfel la inducerea în eroare a părţii civile P.C. şi la încercarea de inducere în eroare a martorului A.H.M.A. şi în acelaşi timp la prejudicierea SC E.B.L.D. SRL şi la încercarea de prejudiciere a celeilalte societăţi menţionate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Tribunalul nu a reţinut însă în sarcina inculpatei S.C.D. actul material descris la punctul 4 din rechizitoriu, respectiv complicitatea la inducerea în eroare a părţii civile H.D. Astfel, complicitatea la infracţiunea de înşelăciune se săvârşeşte cu intenţie directă sau intenţie indirectă, ceea ce presupune urmărirea de către complice a producerii rezultatelor faptelor sale sau, cel puţin, acceptarea producerii acestora. Or, dacă probele administrate în cauză dovedesc urmărirea de către inculpată a încheierii contractelor cu P.C. şi A.H.M.A., contracte în a căror încheiere au fost implicaţi şi inculpaţii P.C.C. şi M.B.A., persoane aflate în legătură directă cu inculpata, nu aceeaşi este situaţia contractului încheiat de inculpatul D.G. cu H.D., tranzacţie ce pare a fi fost urmarea iniţiativei proprii a acestui din urmă inculpat, fără nicio implicare din partea celorlalte persoane din dosar.
Într-adevăr, prin punerea la dispoziţia inculpaţilor P.C.C. şi M.B.A. a actelor pentru terenul din Voluntari, str. M.M., inculpata S.C.D. a creat premisa pentru inducerea în eroare a părţii civile H.D., dar acest fapt nu este suficient pentru condamnarea acesteia pentru complicitate la înşelăciune în dauna acestei părţi civile în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri între aceasta şi D.G. şi nici măcar prevederea de către inculpată a faptului că D.G. ar fi putut să acţioneze pe cont propriu, în încercările de vânzare a terenului.
În consecinţă, atât timp cât nu există nicio dovadă a faptului că inculpata S.C.D. sau persoanele prin care aceasta acţiona în mod direct -inculpaţii P.C.C. şi M.B.A. au avut măcar cunoştinţă de încheierea antecontractului dintre inculpatul D.G. şi partea civilă H.D., prima instanţă a considerat că nu se poate reţine în sarcina inculpatei S.C.D. complicitatea la inducerea în eroare a acestei părţi civile H.D.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C.C., Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea de către acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, cu excepţia unei singure infracţiuni de uz de fals, reţinută la punctul 5 din rechizitoriu.
Astfel, stabilirea caracterului fals al împuternicirilor pretins emise de SC E.B.L.D. SRL şi SC E.G.I. SRL pe numele inculpatului P.C.C. duce şi la stabilirea intenţiei acestuia de păgubire a celor două societăţi comerciale prin înstrăinarea frauduloasă a terenurilor din Voluntari şi, respectiv, str. Ş., Sector 2, Bucureşti.
Posibilitatea ca inculpatul să nu fi cunoscut caracterul nereal al celor trei împuterniciri este exclusă, nefiind de conceput ca cineva să fie mandatat de o persoană cu care nu are nicio legătură (atât E.C., cât şi E.M. au precizat că nu îl cunoşteau pe inculpat) pentru a realiza tranzacţii cu terenuri de o valoare destul de ridicată. Reaua-credinţă a inculpatului rezultă cu atât mai mult din modalitatea în care s-a încheiat contractul dintre inculpatul P.C.C., în calitate de pretins reprezentant al SC E.B.L.D. SRL, şi inculpatul D.G. - fără ca preţul stipulat în cuprinsul contractului să fie efectiv achitat şi fără a exista o posibilitate reală de încasare a acestuia.
Vinovăţia inculpatului devine evidentă în condiţiile în care se ia în considerare faptul că acesta a mai prezentat pentru traducere, în afară de împuternicire analizate la punctele 1 şi 5 din prezenta hotărâre, hotărâri ale adunării generale a asociaţilor sau ale unicului asociat pretins emise de SC D.C. SRL, SC P.G.P. SRL, SC L.P.I. SRL, SC T.P.I.L. SRL, SC B.I.L., SC A.P.I. SRL, SC T.I. SRL, SC Y.P. SRL, în perioada martie - august 2011, prin care era împuternicit fie singur, fie împreună cu numitul C.F., să înstrăineze diverse terenuri. Or, în cazul tuturor acestor documente există suspiciuni de falsificare, în condiţiile în care funcţionarul care ar fi aplicat apostila pe toate acestea este S.F., funcţionar ce nu a activat însă în cadrul Ministerului Justiţiei şi Ordinii Publice din Cipru în cursul anului 2011.
În consecinţă, Tribunalul a apreciat ca fiind dovedită participarea inculpatului P.C.C. la schema infracţională şi săvârşirea de către acesta a infracţiunilor cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, inculpatul dându-şi seama de urmările faptelor sale şi acţionând în vederea producerii acestora.
Astfel, raportat la probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că faptele inculpatului P.C.C. care, în perioada iulie-septembrie 2011, a prezentat martorului S.V.Ş.E., administrator al SC P. SRL, hotărârile nr. 42 din 28 aprilie 2011 a unicului asociat al SC E.B.L.D. SRL şi nr. 12 din 29 august 2011 şi nr. 13 din 29 august 2011 ale unicului asociat al SC E.G.I. SRL înscrisuri oficiale cu caracter fals, în vederea traducerii autorizate a acestora, în scopul producerii de efecte juridice (folosirea ulterioară a înscrisurilor în traducere autorizată pentru încheierea de contracte de vânzare-cumpărare), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1 şi 5 din hotărâre). Totodată, procedând astfel, inculpatul P.C.C. a determinat cu intenţie pe traducătorul autorizat de Ministerului Justiţiei să insereze, fără vinovăţie, date necorespunzătoare adevărului în cuprinsul traducerii autorizate a înscrisurilor menţionate, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1 şi 5 din hotărâre).
De asemenea, fapta inculpatului P.C.C. care, la data de 10 august 2011, a prezentat la B.N.P. "N." în vederea producerii de efecte juridice (încheierea contractului de vânzare-cumpărare ce a fost autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011) un înscris oficial fals - Hotărârea nr. 42 din 28 aprilie 2011 a unicului asociat al SC E.B.L.D. SRL, în care se consemna în mod nereal că inculpatul ar fi fost împuternicit să înstrăineze terenul din Voluntari aparţinând societăţii comerciale - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (pct. 1 din hotărâre).
Fapta inculpatului care la aceeaşi dată s-a prezentat la sediul Biroului Notarial "N." din Bucureşti împreună cu inculpatul D.G. şi l-a determinat cu intenţie pe notarul public să autentifice sub nr. 3072 din 10 august 2011 un contract în cuprinsul căruia s-a menţionat că D.G. a cumpărat de la SC E.B.L.D. SRL, prin împuternicit P.C.C., două terenuri aparţinând acestei societăţi cu suprafaţa de 1.875, 24 mp şi 3125, 46 mp, situate în Voluntari, str. M.M., f.n. în schimbul sumei de 1.209.169,26 de euro, în condiţiile în care împuternicirea inculpatului era falsă, iar preţul menţionat nu a fost plătit niciodată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (pct. 1 din hotărâre).
A mai reţinut instanţa că, procedând în modalitatea descrisă în paragraful anterior, inculpatul P.C.C. a contribuit la inducerea în eroare a părţii civile P.C., creând prin acţiunile sale premisele pentru încercările ulterioare de înstrăinare frauduloasă a terenului de către inculpatul D.G. şi ajutându-l cu intenţie pe acesta în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (pct. 2 din hotărâre).
Totodată, fapta inculpatului P.C.C. care la data de 11 noiembrie 2011 a prezentat la B.N.P. R.I.D. un înscris oficial fals - hotărârea cu nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL, prin care ar fi fost împuternicit să înstrăineze în numele societăţii comerciale trei terenuri situate în Bucureşti, str. Ş. nr. 27 şi 29, Sector 2 - în vederea producerii de efecte juridice, constând în încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la aceste terenuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (pct. 5 din hotărâre). În plus, prin folosirea înscrisului menţionat, inculpatul P.C.C. a încercat să inducă în eroare pe martorul A.H.M.A., în vederea determinării acestuia să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru terenurile menţionate în schimbul sumei de 180.000 euro, contract ce nu a mai fost încheiat din împrejurări externe voinţei inculpatului, condiţii în care în sarcina sa s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (pct. 5 din hotărâre).
În ceea ce priveşte acuzaţia adusă inculpatului P.C.C. constând în aceea că în data de 10 noiembrie 2011 a folosit un act oficial fals, respectiv hotărârea cu nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL, în vederea obţinerii certificatului de atestare fiscală cu nr. 145553 privind terenurile cu suprafeţele de 508,5 mp, 420 mp şi clădirile amplasate pe acestea, situate pe str. Ş., nr. 27 şi 29, faptă încadrată prin rechizitoriu în dispoziţiile art. 291 C. pen. (pct. 5 din rechizitoriu), Tribunalul a constatat că aceasta nu este confirmată de probele administrate în cauză. Astfel, la solicitarea instanţei de a transmite cererea şi actele ataşate care au stat la baza emiterii certificatului de atestare fiscală cu nr. 145553, Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 a comunicat faptul că pentru eliberarea acestui certificat au fost depuse delegaţia nr. 21 din 10 noiembrie 2011, în original, copia cărţii de identitate a inculpatului P.C.C., balanţa de verificare pentru luna septembrie 2011 în original şi copia certificatului de înregistrare a SC E.G.I. SRL. Printre documentele menţionate, ataşate la adresa Direcţiei, nu se regăseşte hotărârea cu nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL, a cărei folosire frauduloasă a fost reclamată de Parchet, condiţii în care s-a apreciat că această faptă nu există. Cu acel prilej a fost folosit de către inculpatul P.C.C. un alt înscris despre care există indicii că ar fi fals - delegaţia nr. 21 din 10 noiembrie 2011 pretins dată inculpatului de administratorul SC E.G.I. SRL, dar folosirea acestui înscris nu a făcut obiectul sesizării instanţei şi nici nu s-a solicitat de către reprezentantul Ministerului Public extinderea procesului penal cu privire la această faptă.
În ceea ce priveşte situaţia inculpatului D.G., Tribunalul a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.
Astfel, s-a reţinut că potrivit declaraţiilor coroborate ale inculpaţilor D.G. şi M.B.A., primul dintre aceştia a acceptat să apară în mod fictiv în calitate de cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10 august 2011, fără a plăti preţul de 1.209.169,26 de euro şi fără a se interesa cu privire la modalitatea în care acest preţ ar fi fost plătit. Acest mod de a acţiona al inculpatului exclude reţinerea bunei-credinţe, chiar în lipsa unei dovezi clare a cunoaşterii de către acesta a caracterului fraudulos al procurii în baza căreia inculpatul P.C.C. a realizat "vânzarea" terenului aparţinând SC E.B.L.D. SRL S-a mai constatat faptul că inculpatul D.G. nu este total lipsit de pregătire, pentru a se aprecia că acesta nu ar fi putut să îşi dea seama de ceea ce se ascunde în spatele încheierii acestui contract fraudulos, inculpatul fiind absolvent de studii liceale şi având suficiente cunoştinţe pentru a discuta cu un notar despre clauzele ce urmau a fi inserate în cuprinsul unui contract, potrivit propriilor sale declaraţii.
În plus, Tribunalul a reţinut că inculpatul nu a adus la cunoştinţa nici a părţilor civile P.C. şi H.D. şi nici a martorului L.V. împrejurările în care a devenit "proprietar cu numele" al terenurilor situate în Voluntari, str. M.M., lipsindu-le astfel pe părţile civile şi pe martor de posibilitatea de a lua o decizie informată în ceea ce priveşte încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. În acest sens sunt declaraţiile părţilor civile, ale martorilor B.M. şi B.A., dar şi declaraţiile inculpatului. Această omisiune a inculpatului, coroborată cu cele arătate anterior referitoare la evidenta sa rea-credinţă în încheierea contractului cu inculpatul P.C.C., au întemeiat concluzia că inculpatul D.G. a acţionat cu intenţia de inducere în eroare a cocontractanţilor, urmărind, după cum rezultă şi din declaraţiile sale, obţinerea unui folos material.
Tot ca o dovadă a relei credinţe a inculpatului, Tribunalul a amintit faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de inculpatul D.G. cu partea civilă H.D. la data de 29 decembrie 2011 a urmat refuzului notarului public D.D. de a autentifica la 13 decembrie 2011 un contract de împrumut garantat cu terenul din Voluntari, str. M.M., inculpatul arătând că notarul a precizat că există o problemă cu actele. Orice persoană de bună-credinţă ar fi solicitat informaţii suplimentare, ceea ce inculpatul nu a făcut, după cum rezultă din declaraţia sa şi a martorului D.D. Aspectele invocate de acesta referitoare la faptul că ar fi bănuit că inculpatul M.B.A. ar fi intervenit pe lângă notar pentru a-l determina să refuze încheierea actului sau că ar fi solicitat informaţii suplimentare de la B.A. (persoană lipsită de pregătire juridică) nu sunt de natură să dovedească buna-credinţă şi lipsa de vinovăţie a inculpatului.
A mai arătat Tribunalul că, în unele din declaraţiile sale, inculpatul a precizat că, având dubii cu privire la situaţia terenurilor, a cerut inculpatului M.B.A. să îi dea numărul de telefon al inculpatului P.C.C., fără însă a-l contacta pe acesta, condiţii în care este evident că nu se poate reţine existenţa erorii de fapt.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor inculpatului D.G., Tribunalul a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc existenţa unei rezoluţii infracţionale unice a acestuia şi a unui plan infracţional pus la punct din momentul încheierii la data de 10 august 2011 a contractului fictiv de vânzare-cumpărare dintre inculpaţii P.C.C. şi D.G., încă de la acel moment fiind stabilit faptul că inculpatul D.G. urma a revinde cele două loturi de teren în scopul obţinerii unor foloase ilicite, astfel încât Tribunalul a apreciat că inducerea în eroare a părţilor civile H.D., P.C. şi încercarea de inducere în eroare a. martorului L.V. au fost realizate de inculpat în aceeaşi rezoluţie infracţională, impunându-se reţinerea în sarcina inculpatului a unei singure infracţiuni de înşelăciune în formă continuată.
Acelaşi raţionament este aplicabil şi în cazul infracţiunilor conexe înşelăciunii - respectiv uzul de fals şi participaţia improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, reţinute în sarcina acestuia la punctele 2, 3 şi 4 din rechizitoriu, fiind clar încă de la început faptul că în vederea vânzărilor ulterioare ale terenului va fi necesară folosirea contractului fictiv încheiat între P.C.C. şi D.G., înscrierea acestuia în evidenţele Oficiului pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, obţinerea de extrase de carte funciară şi de certificate de atestare fiscală, astfel încât se poate reţine o rezoluţie infracţională unică.
Nu s-a reţinut ca fiind săvârşită în punerea în executare a acestei rezoluţii unice infracţiunea menţionată la punctul 1 din rechizitoriu, respectiv participaţie improprie la fals intelectual în legătură cu contractul autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N. Această infracţiune reprezintă infracţiunea mijloc pentru infracţiunile scop descrise mai sus, aflându-se în conexitate etiologică cu acestea.
În ceea ce priveşte această infracţiune, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului D.G. care în data de 10 august 2011 s-a prezentat la sediul Biroului Notarial "N." din Bucureşti împreună cu inculpatul P.C.C. şi l-a determinat cu intenţie pe notarul public să autentifice sub nr. 3072 din 10 august 2011 un contract în cuprinsul căruia s-a menţionat că inculpatul D.G. a cumpărat de la SC E.B.L.D. SRL, prin împuternicit P.C.C., două terenuri aparţinând acestei societăţi cu suprafaţa de 1.875,24 mp şi 3125,46 mp, situate în Voluntari, str. M.M., f.n. în schimbul sumei de 1.209.169,26 de euro, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut faptul că nu a plătit niciodată preţul stipulat şi că el era cumpărător doar cu numele, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
De asemenea, faptele inculpatului D.G. care prin activităţile sale a determinat:
- înscrierea, fără vinovăţie, de către funcţionari din cadrul O.C.P.I. Ilfov în cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare menţionat, cu indicarea sa în calitate de proprietar, prin încheierea nr. 112824 din data de 12 august 2011 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov (situaţie neconformă realităţii, după cum a recunoscut şi inculpatul);
- eliberarea, fără vinovăţie, de funcţionarii din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov de extrase de carte funciară cuprinzând menţiunea neconformă realităţii a faptului că acesta avea calitatea de proprietar al terenurilor menţionate - extrasele de carte funciară nr. 112824 din data de 12 august 2011 cu privire la terenurile cu suprafeţele de 3125,46 mp şi 1875,24 mp; nr. 177661 din 12 decembrie 2011 pentru terenul cu suprafaţa de 3125,46 mp; nr. 184076 din 21 decembrie 2011 pentru terenul cu suprafaţa de 3125,46 mp;
- eliberarea, fără vinovăţie, de funcţionarii din cadrul Primăriei Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite de certificate de atestare fiscală în cuprinsul cărora inculpatul D.G. apărarea ca proprietar al terenurilor menţionate - certificatele de atestare fiscală nr. 19041 emis în data de 28 septembrie 2011, nr. 24271 din data de 08 decembrie 2011, nr. 21616 din data de 02 noiembrie 2011 şi nr. 1380 din data de 24 ianuarie 2012;
- inserarea, fără vinovăţie, de menţiuni necorespunzătoare adevărului referitoare la calitatea de proprietar a inculpatului D.G. în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea civilă P.C. autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011 de B.N.P. C.A. şi în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea civilă H.D. autentificat sub nr. 5862 din 19 decembrie 2011 de B.N.P. G.M.
întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi în ceea ce priveşte extrasele.de carte funciară s-a constatat că unele dintre acestea au fost eliberate nu la cererea inculpatului, ci la cererea birourilor notariale care au încheiat sau urmau să încheie acte de vânzare-cumpărare sau împrumut, totuşi Tribunalul a apreciat că acţiunea inculpatului D.G., care a participat sau urma să participe la încheierea contractelor, a fost determinantă, în lipsa acesteia birourile notariale neputând proceda din oficiu la solicitarea de eliberare de extrase CF.
Totodată, în ceea ce priveşte cererile de eliberare a certificatelor de atestare fiscală, s-a constatat că cel puţin una dintre acestea - cea din data de 08 decembrie 2011 nu a fost formulată de către inculpatul D.G. (faţă de declaraţiile inculpatului şi scrisul evident diferit de pe această cerere prin raportare la scrisul inculpatului) - dar pentru această cerere, în condiţiile în care inculpatul a semnat pentru primirea extrasului şi a înmânat solicitantului o copie a cărţii sale de identitate, se poate reţine săvârşirea infracţiunii sub forma complicităţii, aspect ce nu duce la o schimbare de încadrare juridică în condiţiile reţinerii unei infracţiuni continuate.
S-a mai reţinut că fapta inculpatului D.G. care, în aceeaşi rezoluţie infracţională:
- a prezentat la data de 28 septembrie 2011 B.N.P. I.A., în vederea producerii de efecte juridice - încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, următoarele înscrisuri false: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de către B.N.P. "N.", încheierea nr. 112824 din data de 12 august 2011 a Oficiului de Cadastru şi publicitate Imobiliară Ilfov, extrasele de carte funciară emise în data de 12 august 2011 cu privire la terenurile cu suprafeţele de 3125,46 mp şi 1875,24 mp, precum şi certificatul de atestare fiscală cu nr. 19041 emis în data de 28 septembrie 2011 de către Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite;
- a prezentat la data de 13 decembrie 2011 B.N.P. D.D., în vederea producerii de efecte juridice - încheierea unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară, următoarele înscrisuri false: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de către B.N.P. "N.", încheierea nr. 112824 din data de 12 august 2011 a Oficiului de Cadastru şi publicitate Imobiliară Ilfov, extrasul de carte funciară nr. 177661 din data de 12 decembrie 2011 precum şi certificatul de atestare fiscală nr. 24271 din 08 decembrie 2011 privind terenul cu suprafaţa de 3125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov;
- a prezentat la data de 29 decembrie 2011 B.N.P. G.M., în vederea producerii de efecte juridice - încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de către B.N.P. "N.",
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Nu au fost reţinute în sarcina inculpatului ca acte materiale ale infracţiunii de uz de fals pretinsa folosire a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N. în vederea obţinerii certificatelor de atestare fiscală mai sus menţionate, întrucât din relaţiile comunicate de Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite rezultă că singurul act ataşat cererilor de eliberare a certificatelor de atestare a fost copia cărţii de identitate a inculpatului, neexistând o folosire a contractului menţionat.
Nu au fost reţinute ca acte materiale ale infracţiunii de uz de fals pretinsa folosire a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N. în vederea înscrierii în cartea funciară a contractului, nici pentru eliberarea extraselor de carte funciară, din probele administrate rezultând că pentru înscrierea în cartea funciară a contractului şi eliberarea extraselor de carte funciară nr. 112824 din data de 12 august 2011 contractul nu a fost folosit de către inculpat, ci de B.N.P. N., iar în ceea ce priveşte extrasele nr. 177661 din 12 decembrie 2011 şi nr. 184076 din 21 decembrie 2011 din actele dosarului rezultă că pentru eliberarea acestora nu a fost folosit contractul de vânzare-cumpărare, fiind formulată o simplă cerere, fără nici un document ataşat cu excepţia copiei actului de identitate al inculpatului în cazul extrasului din data de 21 decembrie 2011.
A mai reţinut instanţa că faptele inculpatului D.G. care, prin utilizarea de înscrisuri oficiale false şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 28 septembrie 2011 l-a indus în eroare pe partea civilă P.C. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072/2011 de B.N.P. N., la data de 13 decembrie 2011 a încercat să-l inducă în eroare pe martorul L.V., iar la data de 29 decembrie 2011 l-a indus în eroare pe partea civilă H.D. cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5862/2011, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.B.A., Tribunalul a apreciat, de asemenea, că probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea de către acesta a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, mai puţin a infracţiunii de uz de fals descrisă la punctul 3 din rechizitoriu.
La fel ca în cazul inculpatului D.G., instanţa a constatat că acest inculpat a cunoscut pe deplin împrejurările în care inculpatul D. a devenit "proprietar" al terenurilor situate în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, caracterul fictiv al preţului trecut în cuprinsul contractului autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011, chiar inculpatul catalogând drept "tâmpenii" diversele explicaţii despre care a susţinut că i-au fost date cu privire la necesitatea de a se încheia acest contract în varianta menţionată. Acest aspect, coroborat cu caracterul neplauzibil al susţinerii că o societate comercială ar fi dispusă să vândă contra unei sume de aproximativ 60.000 euro un teren achiziţionat în urma cu 3 ani la un preţ de aproximativ 1.800.000 euro şi pe care inculpaţii din prezentul dosar aveau speranţa de a-l vinde la preţul de 1.500.000 euro, precum şi cu celelalte elemente analizate la punctul 1 din cuprinsul sentinţei penale (folosirea unei identităţi false de inculpat la sediul B.N.P. N. etc), duc la reţinerea relei credinţe a inculpatului M.B.A. chiar în lipsa unor probe directe referitoare la cunoaşterea de către acesta a caracterului fals al procurii prezentate de inculpatul P.C.C..
În plus, se observă că nici acest inculpat nu a susţinut măcar faptul că ar fi adus la cunoştinţa părţii civile P.C. modalitatea în care inculpatul D.G. ar fi "dobândit" dreptul de proprietate asupra terenului din Voluntari pentru a-i permite acestuia să ia o decizie informată în legătură cu încheierea contractului autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011 de B.N.P. "I.A.".
În aceste condiţii, instanţa a constatat că prin acţiunile sale - implicarea în încheierea contractului dintre inculpaţii P.C.C. şi D.G.; încercările de identificare a unui cumpărător pentru terenul respectiv; prezenţa la data de 28 septembrie 2011 la sediul B.N.P. "I.A."; primirea sumelor de bani plătite de partea civilă P.C. (sub explicaţia iniţială necredibilă şi contrazisă de celelalte probe administrate în cauză că inculpatul D.G. s-ar fi aflat în stare de ebrietate) - inculpatul M.B.A. a contribuit la inducerea în eroare a părţii civile P.C. cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011, acţionând cu intenţie directă, prin urmărirea obţinerii unei beneficiu material pentru sine, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Totodată, faptele inculpatului M.B.A. care la începutul lunii noiembrie a contribuit la încercarea de vânzare către martorul A.C.V. a terenului în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., contra sumei de aproximativ 100.000 euro, prin prezentarea la sediul B.N.P. P.C.S. şi prin efectuarea de demersuri în vederea obţinerii extrasului de carte funciară necesar tranzacţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Aspectele arătate anterior referitor la modalitatea în care inculpatul D.G. a devenit "proprietar" al terenului în discuţie, cunoscute de inculpatul M.B.A., duc la reţinerea intenţiei specifice infracţiunii de înşelăciune. şi în acest caz, la aceste elemente adăugându-se şi susţinerea mincinoasă a inculpatului din faţa notarului public în legătură cu faptul că ar fi rudă a proprietarului terenului.
Pentru motivele prezentate la punctul 3 A din hotărâre, instanţa nu a reţinut însă în sarcina inculpatului M.B.A. săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în legătură cu încercările de înstrăinare a terenului de la începutul lunii noiembrie 2011, având în vedere că probele administrate în cauză dovedesc faptul că nici inculpatul şi nici o altă persoană nu au depus la B.N.P. P.C.S. sau la B.N.P. I.A. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N., constatând că fapta de uz de fals pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată nu există.
A mai constatat Tribunalul că inculpatul M.B.A. şi-a adus contribuţia şi la încercările de înstrăinare a terenurilor din str. Ş., nr. 27 - 29, Sector 2, Bucureşti, prin participarea la obţinerea documentelor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin prezenţa la sediul B.N.P. R.I.D. la data de 11 noiembrie 2011 şi prin ţinerea legăturii cu inculpata S.C.D. pe tot parcursul evenimentelor din cursul zilei respective. Sub aspect subiectiv, vinovăţia inculpatului rezultă, în primul rând, tot din cunoaşterea aspectelor legate de modalitatea de înstrăinare a terenului situat în Voluntari de către inculpatul P.C.C. către inculpatul D.G. Cunoscând cele arătate anterior referitor la caracterul fraudulos al acestei vânzării, la lipsa plăţii preţului ce ar fi trebuit, în mod normal, să fie încasat de SC E.B.L.D. SRL, inculpatul M.B.A. nu avea cum să considere că tranzacţia propusă a fi încheiată la data de 11 noiembrie 2011 în care inculpatul P.C.C. figura ca împuternicit al unei alte societăţi comerciale - SC E.G.I. SRL era o tranzacţie legitimă. La aceste considerente se adaugă şi explicaţiile uneori puerile ale inculpatului M.B.A. în legătură cu această tranzacţie "inculpata S. mi-a cerut să-l însoţesc pe P. şi să am grijă cu ce face acesta pentru ca P. să nu înşele. Nu pot să-mi explic de ce inculpata S. a avut încredere în mine, probabil datorită aparenţei mele"; "nu îmi explic cum ajunsese P. să realizeze vânzarea terenului din Ciolpani (terenul aparţinând soţului inculpatei S. despre care aceasta şi inculpatului M. au susţinut că urma a fi vândut tot la data de 11 noiembrie 2011 - n.n.) în condiţiile în care S. nu avea încredere în acesta cu încasarea banilor"; "eu personal nu am negociat nimic cu cetăţeanul arab. Probabil în această privinţă doamna S. avea încredere în P.". De altfel, s-a constatat faptul că inculpatul M.B.A. pare a fi fost principalul om de legătură al inculpatei S., acesta fiind cel căruia inculpata îi adresează îndemnul,"Luptă-te!" în convorbirea din data de 11 noiembrie 2011, ora 14:56, în legătură cu obţinerea unei sume cât mai mare de bani pentru terenurile din str. Ş., apropierea sa de inculpata S., în detrimentul inculpatului P.C.C., excluzând necunoaşterea de către inculpat a naturii frauduloase a tranzacţiei.
În consecinţă, instanţa a apreciat că fapta inculpatului M.B.A. care l-a ajutat pe inculpatul P.C.C. în încercarea de înstrăinare la data de 11 noiembrie 2011 a terenurilor din str. Ş., nr. 27 - 29, Sector 2, Bucureşti, terenuri aparţinând SC E.G.I. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.B.A. în sensul reţinerii doar a formei simple a infracţiunii de înşelăciune, prin înlăturarea alineatului 5 al articolului 215 C. pen., în cazul faptei descrise la punctul 2 din rechizitoriu, instanţa a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, independent de suma ce a făcut obiectul contractului dintre inculpatul D.G. şi partea civilă P.C. şi care în condiţiile declaraţiilor contradictorii ale inculpaţilor nu poate fi stabilită cu exactitate, instanţa a reţinut că încheierea contractului menţionat a avut ca efect finalizarea schemei infracţionale, prin scoaterea definitivă a terenului din Voluntari din proprietatea SC E.B.L.D. SRL, prin înstrăinarea acestuia către o persoană care nu cunoştea caracterul fals al procurii de care s-a folosit inculpatul P.C.C.. În aceste condiţii, raportarea la pagubă se poate realiza şi prin trimitere la situaţia părţii civile SC E.B.L.D. SRL, care prin încheierea contractului analizat la punctul 2 din rechizitoriu a fost lipsită de un teren evaluat de Parchet la suma de 202.554 euro, iar de expertul contactat de inculpata S.C.D. la suma de 140.643 euro, ambele sume menţionate depăşind cu mult limita de 200.000 lei prevăzută de art. 146 C. pen. pentru reţinerea consecinţelor deosebit de grave.
În ceea ce priveşte situaţia inculpaţilor T.V.V. şi Ţ.F., instanţa a apreciat că probele administrate în cauză nu dovedesc săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de complicitate la înşelăciune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen. "complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală". Chiar dacă se acceptă faptul că un complice poate acţiona cu intenţie indirectă, este esenţial ca acesta să cunoască săvârşirea de către autor a unei infracţiuni şi acceptarea, cel puţin, a faptului că prin acţiunile sale ajută la săvârşirea acesteia. Altfel spus, "pentru existenţa complicităţii este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, şi anume prevederea de către complice a acţiunii sau inacţiunii ce urmează să fie executată de autor şi a urmărilor ei, alăturarea actului complicelui la acţiunea sau inacţiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către complice a producerii urmărilor prevăzute şi contribuţia efectivă a complicelui la comiterea infracţiunii" (Decizia nr. 983/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
S-a apreciat că aceste condiţii nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, niciuna din probele administrate nedovedind faptul că cei doi inculpaţi ar fi cunoscut caracterul fals al procurilor pretins emise de SC E.B.L.D. SRL sau de SC E.G.I. SRL care au stat la baza înstrăinării terenurilor situate în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, şi, respectiv, a încercării de înstrăinare a terenurilor situate în Bucureşti, str. Ş., nr. 27-29, Sector 2, neexistând nicio dovadă a implicării acestora la încheierea contractului din data de 10 august 2011.
Astfel, s-a reţinut că probele administrate au dovedit faptul că cei doi inculpaţi au intervenit în cauză abia într-o etapă ulterioară, într-un context ce nu dovedeşte vinovăţia acestora.
Astfel, în condiţiile în care inculpaţii T.V.V. şi Ţ.F. se ocupau de intermedieri în domeniul imobiliar implicarea acestora în tranzacţia încheiată între partea civilă P.C. şi inculpatul D.G. nu constituie o dovadă a cunoaşterii modului în care inculpatul D.G. ar fi devenit "proprietar" al terenului.
Totodată, instanţa a constatat că din cei cinci notari publici implicaţi în prezentul dosar cu privire la terenul din Voluntari (I.Z.C. pentru contractul din data de 10 august 2011; C.A. pentru contractul din 28 septembrie 2011; P.C.S. pentru încercarea de înstrăinare a terenului de la începutul lunii noiembrie 2011; G.M. pentru antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 decembrie 2011; D.D. pentru încercarea de obţinere a unui împrumut garantat cu terenul din Voluntari din data de 13 decembrie 2011) doar unul singur a refuzat să încheie contractul solicitat, manifestând încă de la început dubii cu privire la modul de dobândire a dreptului de proprietate de către inculpatul D.G. Or, în condiţiile în care 4 profesionişti ai dreptului, despre care se presupune că au studiat cu atenţie actele de proprietate şi clauzele contractuale, nu au avut suspiciuni legate de calitatea inculpatului D.G. de proprietar al terenului, instanţa a apreciat că nu se poate considera pe baza probelor administrate în cauză că cei doi inculpaţi (unul dintre ei având doar studii gimnaziale, iar celălalt studii liceale), acţionând în calitate de intermediari, ar fi trebuit să aibă astfel de suspiciuni, aceasta cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat mai sus, natura reală a contractului dintre inculpatul D.G. şi partea civilă P.C. a fost aceea a unui contract de împrumut, astfel încât nici "preţul" stabilit nu ridica dubii.
În plus, partea civilă P.C. a fost cea care a ales notarul public care a perfectat tranzacţia, notar care, fără a putea fi suspectat de nicio înţelege cu inculpaţii, nu a constatat nici un impediment pentru încheierea contractului dintre partea civilă şi inculpatul D.G. De altfel, în mod uzual, în tranzacţiile imobiliare, sarcina verificării actelor ce stau la baza încheierii contractului proiectat şi a istoricului imobilelor nu revine intermediarilor, persoane de cele mai multe ori lipsite de studii juridice, ci notarului public ce realizează autentificarea contractului. În acest context, faptul că cei doi inculpaţi nu au manifestat interes faţă de situaţia juridică a terenurilor, ci au fost doar preocupaţi de încheierea cât mai rapidă a unor contracte şi obţinerea unui comision de la persoanele puse în legătură, nu justifică reţinerea intenţiei specifice infracţiunii de înşelăciune.
Tribunalul a reţinut caracterul neplauzibil al susţinerilor părţii civile în legătură cu faptul că a fost determinată să cumpere terenul de împrejurarea că a crezut că acesta aparţine inculpatului T.V.V., al cărui nume corect şi a cărui apartenenţă politică nici măcar nu le-a putut indica în cuprinsul declaraţiei iniţiale, afirmaţia părţii civile fiind contrazisă şi de alte elemente arătate de aceasta în declaraţia din faţa instanţei. Astfel, partea civilă nu a putut să explice de ce în condiţiile în care i s-ar fi spus că inculpatul T.V.V. este proprietarul real al terenului şi în condiţiile în care i-ar fi plătit acestuia anterior încheierii contractului suma de 7.000 euro acest ultim aspect nu a fost menţionat în cuprinsul contractului sau de ce pentru cei 7.000 euro s-ar fi încheiat un contract de împrumut între inculpatul Ţ.F. (despre care afirma partea civilă că ar fi fost agentul inculpatului T.) şi inculpatul D.G. (despre care partea civilă afirma că ar fi fost proprietar cu numele în locul inculpatului T. şi rudă cu acesta). Este evident că dacă inculpatul T. ar fi acţionat în calitate de proprietar al terenului şi ar fi primit suma de 7.000 euro cu titlu de avans nu ar fi fost necesar ca între reprezentantul acestuia - Ţ.F. - şi proprietarul din acte - D.G. - să se încheie un contract de împrumut pentru această sumă. Partea civilă nu a explicat nici motivul pentru care inculpatul T.V.V., proprietarul, în opinia sa, al terenului, nu a mai fost implicat în încheierea actelor ulterioare (declaraţiile de primire a preţului şi de renunţare la clauza de preempţiune).
Totodată, susţinerile părţii vătămate din faza de urmărire penală în legătură cu faptul că inculpatul T.V.V. i-ar fi adus la cunoştinţă că terenul nu este trecut pe numele său întrucât este o persoană publică sunt contrazise de cele arătate în faţa instanţei, partea civilă precizând că, anterior încheierii contractului, l-a verificat pe inculpatul T. pe internet şi a constatat că acesta figura cu mai multe terenuri pe numele său. Faţă de cele arătate, nu se vede cum ar fi putut partea vătămată să accepte explicaţia mai sus menţionată cu privire la motivul pentru care inculpatul T. nu figura ca proprietar al terenului din Voluntari, în condiţiile în care aceasta cunoştea faptul că inculpatul T. apărea, în aceeaşi perioadă, ca proprietar al multor alte imobile.
Deşi probele administrate dovedesc existenţa unei înţelegeri între inculpatul P.C. şi inculpatul T.V.V. cu privire la predarea unei sume de aproximativ 7.000 euro, în condiţiile caracterului nesincer şi schimbător al declaraţiilor tuturor persoanelor implicate nu se poate stabili ce reprezenta exact această sumă, rezultând însă că nu a constituit o parte din "preţul" stabilit.
În acest context, deşi este posibil ca inculpatul T.V.V. să fi susţinut în faţa părţii civile că terenul este al său (cum a arătat şi acesta în declaraţiile din faza de urmărire penală), acest element nu apare ca fiind determinant în opţiunea părţii civile de încheiere a contractului de împrumut, mascat sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, relevante în acest sens fiind toate verificările efectuate de partea civilă cu privire la terenul menţionat şi faptul că aceasta a finalizat tranzacţia deşi, potrivit celor arătate de chiar partea civilă, din cele întâmplate la biroul notarului public la data de 28 septembrie 2011 (respectiv încheierea contractului de împrumut dintre Ţ.F. şi D.G. pentru suma de 7.000 euro, datorată de inculpatul T.V.V. părţii civile P.C.), rezulta clar faptul că inculpatul T. nu era proprietarul terenului.
De altfel, chiar în condiţiile în care inculpatul T.V.V. ar fi susţinut în faţa părţii civile P.C. că este proprietarul terenului, acest aspect nu dovedeşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune care presupune prevederea de către complice a acţiunii sau inacţiunii ce urmează să fie executată de autor şi a urmărilor ei, alăturarea actului complicelui la acţiunea sau inacţiunea realizată de autor. Or, în cauză nu s-a dovedit existenţa legăturii subiective dintre inculpatul T.V.V. şi autorii infracţiunii de înşelăciune astfel cum aceasta este reţinută de către Parchet - inducerea în eroare a părţii civile P.C. prin neaducerea la cunoştinţă a situaţiei reale a terenului, a caracterului fals al procurii utilizate de inculpatul P.C.C. pentru vânzarea terenului către D.G.
S-a apreciat că aceeaşi este şi situaţia inculpatului Ţ.F., care a acţionat tot în calitate de intermediar. Astfel, nu sunt plauzibile afirmaţiile părţii civile P.C. referitoare la faptul că a avut încredere în inculpatul Ţ.F. - absolvent de 8 clase, cu grave probleme financiare - în condiţiile în care partea civilă este administratorul unei societăţi comerciale, cu o bogată experienţă în domeniul afacerilor, şi în condiţiile în care aceasta a procedat ca un contractant mai mult decât diligent prin efectuarea tuturor verificărilor necesare, inclusiv prin alegerea unui notar public.
Simpla afirmaţie a inculpatului Ţ.F. referitoare la faptul că inculpatul D.G. nu părea să fie proprietarul terenului nu poate duce la reţinerea vinovăţiei acestuia, în condiţiile în care, după cum s-a subliniat deja, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la un birou notarial, după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale.
În ceea ce priveşte încercarea de înstrăinare a terenurilor aparţinând SC E.G.I. SRL, situaţia celor doi inculpaţi este şi mai simplă, nerezultând nici măcar din conţinutul rechizitoriului ce anume li se reproşează celor doi inculpaţi sub aspect subiectiv în tentativa de vânzare a terenurilor din Bucureşti, str. Ş.
Astfel, dacă implicarea inculpatului Ţ.F. în încercarea de înstrăinare a terenului este dovedită de probele administrate în cauză, acesta fiind cel prin intermediul căruia a fost găsit un potenţial cumpărător pe filiera S.A.N. - S.P.M. - N.G. - A.H.M.A. şi una din persoanele care s-au implicat în încercările de obţinere a actelor necesare vânzării şi care s-au prezentat la data de 11 noiembrie 2011 la sediul B.N.P. R.I.D., aceste probe nu dovedesc cunoaşterea de către inculpat a caracterului fraudulos al procurii prezentate de inculpatul P.C.C. în vederea înstrăinării terenurilor.
În plus, Parchetul nu reuşeşte să explice de ce, în opinia sa, situaţia inculpatului Ţ.F. este diferită de cea a numiţilor S.A.N., S.P.M. şi N.G. (persoane ce au contribuit şi ele la obţinerea actelor necesare înstrăinării terenurilor şi la identificarea unui potenţial cumpărător), cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., reţinându-se că nu a rezultat că aceştia au cunoscut caracterul fraudulos al vânzării ce urma să se încheie la data de 11 noiembrie 2011.
Nici convorbirile telefonice interceptate în cauză nu dovedesc cunoaşterea de către inculpatul Ţ.F. sau de către inculpatul T.V.V. a caracterului fraudulos al procurii, relevant în acest sens fiind faptul că în aceste discuţii cei doi se referă la inculpatul P.C.C. ca fiind proprietarul terenului. în acest sens fiind şi discuţia din data de 08 noiembrie 2011, ora 17:24, purtată între cei doi inculpaţi:
"V.: M-ai sunat tu?
Ţ.F.: Nu te-am mai sunat. Aştept să-mi dea ăştia răspunsul.
V.: Da? Cine?
Ţ.F.: Proprietaru.
V.: A da?
Ţ.F.: Da, de fiscal.."
De asemenea, implicarea unui număr mare de persoane în încercarea de înstrăinare a terenului vine şi ea să susţină nevinovăţia inculpatului Ţ.F., fiind puţin probabil ca în condiţiile în care acesta ar fi cunoscut caracterul fraudulos al tranzacţiei proiectate să apeleze la atât de mulţi alţi intermediari, riscul de descoperire a faptei crescând proporţional cu numărul participanţilor.
Aceeaşi este şi situaţia inculpatului T.V.V. care, în plus, nu a avut o participare directă în încercarea de înstrăinare a terenului, ci doar a contribuit prin unele sfaturi date inculpatului Ţ.F. cu privire la obţinerea documentelor necesare, urmând să primească şi un comision pentru această participare.
Totodată, faptul că inculpaţii T.V.V. şi Ţ.F. o cunoşteau pe inculpata S.C.D., precum şi implicarea acesteia în tranzacţiile proiectate, nu duce nici acesta la concluzia că inculpaţii ar fi cunoscut caracterul fals al procurii. Tocmai cunoaşterea inculpatei S.C.D. şi a faptului că aceasta colabora în mod curent cu societăţi comerciale ai căror administratori erau persoane de naţionalitate străină face ca, în lipsa unor probe în sens contrar, implicarea acesteia în tranzacţie să nu ridice suspiciuni cu privire la legitimitatea sa.
Caracterul contradictoriu al declaraţiilor inculpatului T.V.V., justificat de intenţia de a se distanţa cât mai mult posibil de acuzaţiile aduse, nu poate duce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îl priveşte, nefiind suficient, prin raportare şi la dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., la înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie.
Raportat la cele prezentate, instanţa a apreciat că în cazul celor doi inculpaţi nu s-a dovedit cunoaşterea caracterului fraudulos al procurilor prezentate de inculpatul P.C.C. şi nici intenţia de a contribui la acţiunile celorlalţi inculpaţi de inducere în eroare a părţii civile P.C. sau a martorului A.H.M.A. sau intenţia de a păgubi SC E.B.L.D. SRL sau de SC E.G.I. SRL prin înstrăinarea frauduloasă a terenurilor aparţinând celor două societăţi comerciale.
Lipsa verificării de către inculpaţii T.V.V. şi Ţ.F. a actelor de proprietate, neadresarea unor întrebări esenţiale vânzătorului în ceea ce priveşte situaţia terenurilor (în condiţiile în-care actele urmau a fi oricum verificate ulterior de către notari aleşi de către potenţialii contractanţi) fac doar dovada lipsei oricărei etici profesionale şi a direcţionării întregii activităţi a inculpaţilor înspre obţinerea de câştiguri facile, dar acest fapt nu e suficient pentru pronunţarea unei condamnări penale.
La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile reţinute, lipsa antecedentelor penale (în cazul inculpatei S. intervenind: reabilitarea pentru condamnarea suferită anterior), caracterul nesincer al declaraţiilor acestora, consecinţele produse şi care s-ar fi putut produce, caracterul organizat al activităţii infracţionale, gravitatea faptelor rezultată inclusiv din folosirea de înscrisuri oficiale false.
Tribunalul a apreciat că pentru atingerea tuturor scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepselor ce vor fi aplicate sub minimul special prevăzut de lege, afară de cazul în care circumstanţa atenuantă intră în concurs cu alte cauze de agravare.
Totodată, la aplicarea pedepselor instanţa a avut în vedere importanţa contribuţiei fiecărui participant la săvârşirea infracţiunilor, caracterul esenţial sau neesenţial al faptei acestora, dar şi beneficiile realizate de fiecare dintre inculpaţi.
În raport de aceste elemente, Tribunalul a apreciat că cea mai aspră pedeapsa trebuie aplicată inculpatei S.C.D., aceasta fiind cea care a pus la cale planul infracţional, cea care a coordonat atât activitatea inculpatului P.C.C., cât şi activitatea inculpatului M.B.A., iar prin aceştia pe inculpatul D.G.. Faptele inculpatei sunt cu atât mai grave cu cât acestea par a fi fost săvârşite nu pentru obţinerea mijloacelor necesare existenţei ca în cazul inculpatului D.G., ci pentru menţinerea unui nivel de trai extrem de ridicat, ce s-a dovedit imposibil de obţinut în condiţiile crizei economice (a se vedea în acest sens şi documentele depuse de către reprezentantul părţii civile SC E.B.L.D. SRL din care rezultă faptul că inculpata a fost obligată de instanţele din Cipru la plata către SC E.I.G. SRL a sumei de aproximativ 1.000.000 euro).
La alegerea pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare, instanţa a avut în vedere faptul că săvârşirea infracţiunii a dovedit incompatibilitatea inculpatei cu ocuparea unei funcţii elective publice sau a unei funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat, dar şi cu ocuparea funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale, funcţie de care aceasta s-a folosit în săvârşirea infracţiunii.
A doua persoană în raport de gravitatea faptelor săvârşite este, în opinia instanţei, inculpatul P.C.C., acesta fiind cel ce a acceptat.ca numele său să apară în mod fraudulos pe procurile pretins emise de SC E.B.L.D. SRL şi de SC E.G.I. SRL (cu precizarea că există dubii serioase şi cu privire la celelalte procuri emise pe numele inculpatului, după cum s-a arătat mai sus). Contribuţia inculpatului apare astfel ca fiind una esenţială, în lipsa procurilor false şi a participaţiei acestuia înstrăinarea terenurilor nefiind posibilă. La stabilirea pedepselor va fi avut în vedere şi rolul subordonat al inculpatului în raport de inculpata S.C.D., cu consecinţa aplicării unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cea aplicată inculpatei.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.B.A. şi D.G., instanţa a reţinut rolul subordonat al acestora prin raportare la inculpaţii S.C.D. şi P.C.C., beneficiile financiare mai reduse obţinute de aceştia în urma implicării în schema infracţională, cu precizarea că activitatea inculpatului M.B.A. apare ca fiind mai vastă decât cea a inculpatului D.G., acesta contribuind la încercările de tranzacţionare atât a terenurilor aparţinând SC E.B.L.D. SRL, cât şi a terenurilor aparţinând SC E.G.I. SRL, condiţii în care s-a considerat că se impune aplicarea unor pedepse într-un cuantum superior celor aplicate inculpatului D.G., fără a ignora însă faptul că acest din urmă inculpat a avut şi unele iniţiative pe cont propriu de înstrăinare a terenurilor obţinute fraudulos.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. repararea pagubei cauzate printr-o infracţiune se realizează, în principal, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii acesteia, potrivit art. 348 C. proc. pen. instanţa având obligaţia de a se pronunţa asupra restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii chiar şi în lipsa unei constituiri de parte civilă.
În cauza de faţă, cu referire la situaţia părţii civile SC E.B.L.D. SRL, repunerea părţilor în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii înseamnă desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. "N." încheiat între inculpaţii P.C.C. şi D.G.; a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011 de B.N.P. "I.A." încheiat între inculpatul D.G. şi partea civilă P.C., dar şi a declaraţiilor autentificate sub nr. 2281 din 03 octombrie 2011 şi nr. 2718 din 15 decembrie 2011 de B.N.P. "I.A."; a antecontractului de vânzare autentificat sub nr. 5862 din 29 decembrie 2011 de B.N.P. C. încheiat între inculpatul D.G. şi partea civilă H.D. Totodată, în acelaşi context se impune şi desfiinţarea următoarele acte subsecvente vânzărilor frauduloase realizate în cauză: încheierea nr. 112824 din 12 august 2011 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară al judeţului Ilfov, extrasele de carte funciară cu nr. 112824 din 12 august 2011, nr. 177661 din 12 decembrie 2011, şi nr. 184076 din 21 decembrie 2011 şi certificatele de atestare fiscală cu nr. 19041 din 28 septembrie 2011, nr. 24271 din 08 decembrie 2011, nr. 21616 din 02 noiembrie 2011 şi nr. 13 80 din 24 ianuarie 2012 emise de către Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.C., instanţa a reţinut că potrivit clauzelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011 şi a actelor subsecvente încheierii acestuia, partea civilă P.C. ar fi plătit suma totală de 44.450 euro, acesta făcând şi dovada achitării tuturor taxelor aferente contractului în valoare totală de 12.501 lei, prin deţinerea originalelor chitanţelor şi bonurilor fiscale eliberate, documente prezentate în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2013. În plus, susţinerea părţii civile referitoare la plata taxelor nu a fost infirmată de către inculpaţi şi este susţinută şi de declaraţia martorei C.A. din faţa instanţei de judecată, aceasta arătând că toate sumele pentru plata taxelor şi a impozitelor i-au fost date de partea civilă.
Deşi instanţa a considerat dovedită susţinerea inculpaţilor referitoare la natura reală a contractului încheiat între partea civilă P.C. - respectiv un contract de împrumut, s-a apreciat că partea civilă este îndreptăţită la restituirea integrală a sumelor menţionate în cuprinsul contractului, acestea fiind sumele pe care inculpaţii ar fi trebuit să le restituie acesteia potrivit înţelegerii reclamate.
Raportat la specificul cauzei, la poziţia părţii civile, instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă H.D., Tribunalul a constatat ca justificată solicitarea părţii civile de restituire a sumei de 5.000 euro, sumă plătită de acesta inculpatului D.G. în temeiul antecontractului de vânzare autentificat sub nr. 5862 din 29 decembrie 2011 de B.N.P. C., a cărui desfiinţare s-a dispus,
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii S.C.D., D.G. şi M.B.A., precum şi partea civilă H.D.
În ceea ce priveşte motivele de apel ale parchetului, acestea au vizat temeinicia soluţiilor de achitare dispuse în cauză.
Inculpata S.C.D. a criticat sentinţa apelată, atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei, învederând în principal faptul că Tribunalul Bucureşti nu era competent material, în cauză fiind cercetaţi notari publici, dar şi faptul că hotărârea nu este motivată, precum şi că instanţa a interpretat în mod eronat probele existente şi nu a verificat apărările de fond ale inculpatei, susţinându-se în esenţă că aceasta nu a comis infracţiunile pentru care a fost condamnată, iar în subsidiar solicitându-se redozarea pedepsei în sensul reducerii acestora.
Inculpatul M.B.A. a criticat sentinţa sub aspectul temeiniciei soluţiei de condamnare, susţinând că instanţa a apreciat greşit probatoriul administrat, hotărârea fiind contradictorie, inculpatul solicitând achitarea sa, dat fiind că faptelor pentru care a fost cercetat le lipseşte elementul subiectiv, iar în subsidiar solicitând reducerea pedepselor şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
Inculpatul D.G. a criticat sentinţa sub aspectul temeiniciei soluţiei de condamnare, arătând că a acţionat cu bună-credinţă, iar în subsidiar solicitând reducerea pedepselor.
În ceea ce priveşte apelantul parte civilă H.D., acesta nu a expus motivele declarării acestei căi de atac.
Prin Decizia penală nr. 273/A din 8 octombrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 111 din 15 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, numai cu privire la inculpaţii T.V.V. şi Ţ.F., şi rejudecând în fond:
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului T.V.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.V.V., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 26 ianuarie 2012 la data de 18 octombrie 2012.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului Ţ.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului Ţ.F., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 26 ianuarie 2012 la data de 02 martie 2012.
În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor T.V.V. şi Ţ.F. la plata către partea civilă P.C. a sumei de 44.450 euro, în echivalent lei la cursul de schimb al BNR de la data plăţii şi a sumei de 12.501 lei.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpaţilor T.V.V. şi Ţ.F. la plata sumei de 6000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei S.C.D. durata prevenţiei de la 26 ianuarie 2012 la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi S.C.D., D.G., M.B.A. şi apelantul-parte civilă H.D.
Au fost obligaţi apelanţii S.C.D. şi M.B.A. la plata a câte 500 lei fiecare, apelantul D.G. la plata sumei de 800 lei şi apelantul H.D. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, celelalte cheltuieli avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii D.G. şi P.C.C., în cuantum de 400 lei şi onorariile parţiale în cuantum de 100 lei, cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.B.A. şi T.V.V. au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelanţi şi în raport de dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat că sentinţa penală apelată este nefondată exclusiv în ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V. sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, în raport de următoarele considerente:
Astfel, Curtea a reţinut că prin rechizitoriul nr. 6597/P/2011 din data de 21 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum a fost îndreptat prin procesul-verbal de îndreptare eroare materială din data de 07 iunie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- P.C.C., în lipsă, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 1 şi 5 din rechizitoriu), participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 1 din rechizitoriu), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 5 din rechizitoriu) complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (faptă expusă la pct. 2 din rechizitoriu) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (faptă expusă la pct. 5 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- D.G., în stare de arest, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 2 din rechizitoriu), uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 2, 3 şi 4 din rechizitoriu), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 3 din rechizitoriu), uz de fals prev. de art. 291 C. pen., înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 alin. (1),2 şi 3 C. pen. şi participaţie improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 4 din rechizitoriu), participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (faptă expusă la pct. 1 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. ;
- M.B.A., în stare de arest, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de uz de fals şi complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 291 C. pen. şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. (fapte expuse la pct. 3 din rechizitoriu), complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (faptă expusă la pct 2 din rechizitoriu) şi complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (faptă expusă la pct. 5 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
- S.C.D., în stare de arest, cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă expusă la pct. 2, 4 şi 5 din rechizitoriu);
- T.V.V., în stare de arest, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (faptă expusă la pct. 2 din rechizitoriu) şi de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (faptă expusă la pct. 5 din rechizitoriu), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
- Ţ.F., în stare de libertate, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă expusă la pct. 2 din rechizitoriu) şi de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă expusă la pct. 5 din rechizitoriu), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Sub aspectul situaţiei de fapt, în esenţă, s-a reţinut că prin intermediul inculpatei S.C.D., care s-a ocupat de înfiinţarea mai multor societăţi comerciale având drept asociaţi cetăţeni ciprioţi şi ca obiect de activitate dezvoltarea imobiliară, inculpaţii din prezentul dosar au intrat în posesia actelor de proprietate asupra unor terenuri deţinute de societăţile SC E.G.I. SRL şi SC E.B.L.D. SRL S-a mai reţinut că inculpatul P.C.C. a intrat în posesia unor împuterniciri false prin care era mandatat de către asociaţii firmelor menţionate să înstrăineze imobilele ce fac obiectul prezentului dosar, ulterior inculpaţii procedând la vânzarea sau încercând vânzarea frauduloasă a acestor imobile.
S-a reţinut astfel că la data de 10 august 2011 D.G. s-a prezentat la sediul Biroului Notarial "N." din Bucureşti împreună cu inculpatul P.C.C. cunoscând că acesta din urmă nu fusese împuternicit de către partea vătămată SC E.B.L.D. SRL să înstrăineze două terenuri aparţinând acestei societăţi cu suprafaţa de 1.875,24 mp şi 3125,46 mp, situate în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov. Cu aceea ocazie a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare în care figura menţiunea falsă că inculpatul D.G. a cumpărat de la partea vătămată imobilele respective în schimbul sumei de 1.209.169,26 de euro (pct. 1).
După încheierea acestui contract, s-a reţinut că la data de 28 septembrie 2011, prin folosirea contractului fals de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de către B.N.P. "N." şi a altor documente false, inculpatul D.G. l-ar fi indus în eroare pe partea civilă P.C., vânzându-i imobilului situat în oraşul Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, cu suprafaţa de 1.875,24 mp, pe care l-ar fi dobândit de la inculpatul P.C.C. S-a mai reţinut că la această tranzacţie a contribuit şi inculpatul M.B.A., care s-a implicat în încheierea atât a contractului dintre P.C.C. şi D.G., cât şi în încheierea contractului dintre D.G. şi P.C., acesta fiind persoana care a primit suma de 24.660 euro de la partea civilă cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare. De asemenea, Parchetul a reţinut şi contribuţia sub forma complicităţii a inculpatului T.V.V. despre care s-a arătat că ar fi pretins faţă de partea civilă că este proprietarul în fapt al terenului, dar că datorită poziţiei sale de om politic (candidat la alegerile locale din 2012) terenul nu figurează pe numele său, sporind astfel încrederea părţii civile P.C. în realitatea tranzacţiei. S-a mai arătat cu privire la inculpatul T.V.V. că acesta ar fi primit de la partea civilă suma de 7.000 euro reprezentând o parte din preţul terenului, cu titlu de avans, şi că în această tranzacţie ar fi fost implicat şi inculpatul Ţ.F., persoană apropiată inculpatului T.V.V. care a contribuit şi ea la inducerea în eroare a părţii vătămate P.C.
Parchetul a mai arătat că o mare parte din suma obţinută în urma contractului de vânzare-cumpărare a ajuns în posesia inculpatei S.C.D., aceasta fiind şi cea care a pus la dispoziţie actele cu privire la cele două terenuri aparţinând părţii vătămate SC E.B.L.D. SRL (pct. 2).
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 3125,46 mp, situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, dobândit de D.G. în baza aceluiaşi contract încheiat cu inculpatul P.C.C., s-a reţinut că inculpaţii D.G. şi M.B.A. au încercat valorificarea acestuia. Astfel, în cursul lunii noiembrie 2011, inculpatul M.B.A. ar fi depus la două birouri notariale un înscris oficial fals - contractul de vânzare-cumpărare dintre inculpatul P. şi inculpatul D. - şi ar fi solicitat efectuarea demersurilor necesare pentru obţinerea de către notarii publici a unui extras de carte funciară privind acest teren, iar la data de 13 decembrie 2011 inculpatul D.G. ar fi depus la B.N.P. "D.D." mai multe înscrisuri oficiale false pentru a obţine autentificarea unui contract în baza căruia urma să împrumute suma de 54.000 de euro de la martorul L.V., contract ce nu s-a mai încheiat (pct. 3).
Tot cu privire la acest teren în suprafaţă de 3125,46 mp, s-a reţinut că inculpatul D.G., la data de 29 decembrie 2011, prin folosirea unui înscris oficial fals, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din data de 10 august 2011 de către B.N.P. "N.", a indus-o în eroare pe partea vătămată H.D. cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare autentificat sub nr. 5862 din 29 decembrie 2011 ce viza terenul indicat şi i-a cauzat în acest mod un prejudiciu în cuantum de 5000 de euro, reprezentând avansul plătit. S-a mai reţinut că la inducerea în eroare a acestei părţi vătămate a contribuit şi inculpata S.C.D. prin punerea la dispoziţia inculpaţilor P.C.C. şi D.G. a actelor de proprietate pentru cele două terenuri din Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, aparţinând părţii civile SC E.B.L.D. SRL (pct. 4).
S-a reţinut şi faptul că în cursul lunii noiembrie 2011, inculpaţii P.C.C., M.B.A. şi Ţ.F., cu porecla "B.Ş.", s-au prezentat la sediul B.N.P. "R.I.D.", unde au precizat că intenţionează să vândă trei imobile situate în Bucureşti, str. Ş., numerele 27 şi 29, sector 2, proprietatea societăţii comerciale E.G.I. SRL martorului A.H.M.A., utilizând o procură falsă prin care inculpatul P.C.C. era mandatat să vândă terenurile menţionate. Preţul prefigurat al acestei tranzacţii era de 180.000 euro, aceasta nefiind finalizată datorită nedepunerii de către inculpatul P.C.C. a actelor de proprietate în original, acte despre care acesta afirmase că fuseseră distruse într-un incendiu. Parchetul a mai reţinut implicarea în această tranzacţie a inculpaţilor S.C.D. şi T.V.V., reţinând că aceştia au fost informaţi în permanenţă telefonic de către inculpaţii M.B.A. şi Ţ.F. despre problemele apărute cu prilejul vânzării, inculpata S.C.D. urmând să beneficieze de o parte importantă din suma ce urma a fi primită (pct. 5).
Curtea a analizat cu precădere critica inculpatei S.C.D. vizând competenţa primei instanţe pe care a apreciat-o ca nefiind fondată în contextul în care niciuna dintre persoanele în raport de care s-a început urmărirea penală nu deţine o calitate care să atragă o competenţă personală, competenţa materială a Tribunalului fiind atrasă de obiectul cauzei, respectiv infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Astfel, susţinerea apărării în sensul că în cauză au fost efectuate cercetări faţă de notari publici este lipsită de suport, notarii publici audiaţi având exclusiv calitatea de martori.
Curtea a constatat că instanţa de fond a dat dovadă de rol activ în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor cauzei pe bază de probe, efectuând o cercetare judecătorească completă, menită să garanteze aflarea adevărului judiciar, a analizat exhaustiv probele administrate şi, cu excepţia situaţiei inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V., a stabilit în mod corect situaţia de fapt căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică, din ansamblul probelor administrate rezultând cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpaţilor sub aspectul faptelor pentru care au fost cercetaţi, criticile apelanţilor S.C.D., D.G., M.B.A., fiind nefondate.
Astfel, în mod corect a observat instanţa de fond că inculpaţii au acţionat după o schemă infracţională binecunoscută în cazul înşelăciunilor prin vânzarea frauduloasă de imobile, schemă ce presupune încheierea unui contract de vânzare-cumpărare către un cumpărător care cunoaşte situaţia reală a imobilului, respectiv că va cumpăra de la alte persoane decât adevăraţii proprietari, pentru ca ulterior, pornind de la acest titlu de proprietate în formă autentică, operaţiunea fiind înscrisă şi în Cartea funciară, imobilul să fie vândut cu uşurinţă unui cumpărător de bună-credinţă, care, neavând de ce să fie suspicios, va plăti, de această dată în mod real, preţul imobilului în cauză.
De asemenea, în mod justificat a reţinut prima instanţă că inculpaţii s-au folosit de titlul autentic astfel produs şi pentru obţinerea unor împrumuturi în bani, oferind în garanţie imobilul în cauză prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare simulate, concluzie ce se desprinde fără nicio îndoială din sumele disproporţionat de mici în raport de valoarea reală stipulată drept preţ, dar şi din clauza de răscumpărare prevăzută, aspect de altfel recunoscut, deşi în mod oscilant, de către persoanele implicate.
Astfel, reevaluând materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că este dovedit fără putinţă de tăgadă, existând în acest sens înscrisuri doveditoare, înscrisuri ce au fost evidenţiate în amănunt în sentinţa apelată, că au fost încheiate următoarele acte juridice:
1. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N., prin care inculpatul P.C.C. în calitate de împuternicit al SC E.B.L.D. SRL, vânzător şi inculpatul D.G. în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, compus din teren intravilan în suprafaţă de 1.875,24 mp şi teren intravilan în suprafaţă de 3.125,46 mp, preţul vânzării fiind de 1.209.169,26 euro, în cuprinsul contractului menţionându-se că preţul a fost achitat în echivalent lei, în numerar, anterior încheierii contractului, inculpatul P.C.C. prezentând cu acest prilej Hotărârea nr. 42 din 28 aprilie 2011 a asociatului unic al societăţii menţionate, emisă în Cipru şi apostilată prin care inculpatul era împuternicit să vândă imobilele respective, urmare acestui contract prin încheierea nr. 11824 din 12 august 2011, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov a dispus înscrierea dreptului de proprietate al inculpatului D.G. asupra acestor imobile;
2. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2245 din 28 septembrie 2011 de B.N.P. I.A., prin care inculpatul D.G. în calitate de vânzător, vinde părţii vătămate P.C. terenul în suprafaţă de 1.875,24 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, preţul vânzării fiind de 44.450 euro, în cuprinsul contractului fiind stipulată o clauză de retransmitere;.
3. la începutul lunii noiembrie 2011 inculpatul M.B.A. a făcut demersuri la B.N.P. P.C.S. în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare vizând imobil situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, compus din teren intravilan în suprafaţă de 3.125,46 mp, către numitul A.C.V., acesta din urmă refuzând să încheie contractul dată fiind suspiciunea generată de preţul prea mic solicitat;
4. la începutul lunii decembrie 2011 inculpatul D.G. a făcut demersuri la B.N.P. D.D. în vederea obţinerii unui împrumut ce urma a fi garantat prin instituirea unei ipoteci asupra terenului în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, de la numitul L.V., contract a cărei încheiere a fost refuzată de notar, dată fiind suspiciunea creată de titlul de proprietate prezentat de inculpatul D.;
5. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5862 din 29 decembrie 2011 de B.N.P. C., prin care inculpatul D.G. în calitate de vânzător, se obligă să vândă părţii vătămate H.D. terenul în suprafaţă de 3.125,46 mp, situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, preţul vânzării fiind de 44.450 euro, în cuprinsul contractului fiind stipulată o clauză de retransmitere, primind un avans de 5000 de euro;
6. la începutul lunii noiembrie 2011 inculpatul P.C.C. a făcut demersuri la B.N.P. R.I.D. în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, cumpărător urmând a fi numitul A.H.M.A., vizând imobilele aparţinând SC E.G.I. SRL situate în Bucureşti, str. Ş. nr. 27 şi 29, sector 2, fiind prezentată în acest scop Hotărârea nr. 13 din 29 august 2011 a asociatului unic al societăţii menţionate, emisă în Cipru şi apostilată prin care inculpatul P.C.C. şi C.F. erau împuterniciţi să vândă imobilele respective, contractul nefiind încheiat datorită neprezentării actelor de proprietate în original şi a faptului că certificatul fiscal a fost incomplet.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind cert faptul că împuternicirile cu ajutorul cărora inculpatul P.C.C. s-a prevalat de calitatea de mandatar al SC E.B.L.D. SRL şi SC E.G.I. SRL, proprietare ale imobilelor ce au făcut obiectul contractelor prezentate, precum şi apostilele aplicate, sunt nereale, acestea fiind practic contrafăcute, iar ulterior traduse de un traducător autorizat şi subsecvent legalizate, fiindu-le astfel conferită o aparenţă de legalitate, probele ce dovedesc cu prisosinţă aceste aspecte fiind analizate complet de prima instanţă, o nouă expunere fiind redundantă în acest context.
Faptul că până la acest moment nu s-a putut stabili cine a contrafăcut înscrisurile menţionate şi nici în ce modalitate a intrat inculpatul P. în posesia acestora, contrar susţinerilor apărării, nu impietează asupra stabilirii răspunderii penale a inculpaţilor în raport de obiectul cauzei.
În ceea ce priveşte implicarea inculpaţilor în încheierea contractelor enunţate sau a încercărilor eşuate, probatoriul administrat determină, în opinia Curţii, următoarele concluzii:
1. În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N., este evidentă implicarea inculpaţilor P.C.C. şi D.G., semnatari ai acestuia, dar şi a inculpatului M.B.A., acesta fiind indicat de martorele I.Z.C. - notarul public care a autentificat contractul respectiv - şi N.R., ca persoana care s-a ocupat de formalităţile anterioare, respectiv depunerea fotocopiilor de pe documentele necesare obţinerii extraselor de carte funciară, prezentându-se ca şofer la SC E.B.L.D. SRL şi comunicând totodată preţul vânzării;
2. În încheierea contractului autentificat sub numărul 2245 din 28 septembrie 2011 au fost implicaţi pe lângă inculpatul D.G. în calitate de vânzător, inculpaţii M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V., prin aceea că primul le-a solicitat celorlalţi găsirea unui cumpărător sau a unei persoane interesate să acorde un împrumut garantat cu terenurile respective, lăsându-le în acest scop copii de pe documente, lucru ce s-a şi realizat;
3. În ceea ce priveşte încercarea de înstrăinare a imobilului situat în Voluntari, str. M.M., fin., jud. Ilfov, compus din teren intravilan în suprafaţă de 3.125,46 mp, către numitul A.C.V., Curtea a reţinut că din declaraţiile martorilor P.C.S. şi C.A., notari publici, reiese că persoana care s-a ocupat de formalităţile necesare încheierii contractului şi de transferul extrasului de carte funciară este inculpatul M.B.A.;
4. Cu privire la încercarea de a obţine un împrumut garantat prin instituirea unei ipoteci asupra terenului în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., fin., jud. Ilfov, din coroborarea declaraţiilor martorilor L.V., B.M. şi D.D., dar şi ale inculpatului D.G. reiese că acesta din urmă a făcut demersurile necesare perfectării contractului;
5. Din coroborarea declaraţiilor părţii civile H.D. cu ale martorului B.A., dar şi cu declaraţiile inculpatului D.G. reiese că acesta din urmă este atât semnatarul, cât şi persoana care s-a ocupat de formalităţile necesare încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5862 din 29 decembrie 2011 pe care de altfel, l-a şi semnat;
6. În ceea ce priveşte încercarea de înstrăinare de către inculpatul P.C.C. a imobilelor aparţinând SC E.G.I. SRL situate în Bucureşti, str. Ş. nr. 27 şi 29, sector 2, în afara inculpatului P. care s-a ocupat conform declaraţiilor notarului public R.I.D. de demersurile necesare încheierii acestuia, au mai fost implicaţi şi inculpaţii Ţ.F., T.V.V. şi M.B.A., prin ajutorul dat inculpatului P.C.C. în demersurile premergătoare vânzării.
De altfel inculpaţii D.G., M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V. nu au negat implicarea lor obiectivă în încheierea sau demersurile făcute în vederea încheierii contractelor respective, inculpaţii susţinând însă că au fost de bună-credinţă.
În raport de aceste elemente obiective în mod corect a statuat prima instanţă asupra laturii subiective în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.C.D., P.C.C., D.G., M.B.A., element constitutiv ce prin esenţa sa nu poate fi dovedit cu probe directe, astfel cum pretinde apărarea, unica probă directă a poziţiei subiective a unei persoane în raport cu o faptă, fiind exclusiv recunoaşterea. Or, este unanim acceptat de doctrina de specialitate şi de practica judiciară în materie că elementul subiectiv neavând o existenţă materială obiectivă, se deduce din acţiunile exterioare în care acesta se materializează, poziţia subiectivă a unei persoane în raport de consecinţa acţiunilor sale, oglindindu-se în chiar modul în care aceasta acţionează.
Astfel, de esenţa stabilirii vinovăţiei, ca element subiectiv al infracţiunilor deduse judecăţii, în privinţa inculpaţilor P.C.C., D.G., M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V. este lămurirea unui unic aspect: cunoaşterea sau necunoaşterea faptului că inculpatul D.G. a dobândit în mod fraudulos imobilele din Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov, precum şi caracterul fals al împuternicirilor folosite de inculpatul P.C.C. în tranzacţiile referitoare la terenurile respective, cât şi la terenurile situate în Bucureşti, str. Ş., nr. 27-29.
Or, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C.C., este evident că nu există dubii asupra faptului că a cunoscut caracterul nereal al mandatelor folosite, fiind exclusă buna sa credinţă, dată fiind valoarea tranzacţiilor pe care urma să le încheie în calitate de mandatar şi a caracterului intuitu personae al unui astfel de mandat, coroborat cu faptul că nu a avut nicio relaţie cu reprezentanţii societăţilor mandante, dar şi în raport de faptul că preţul vânzării terenurilor către inculpatul D.G. nu a fost niciodată încasat, inculpatul P. fiind implicat şi în demersurile de revânzare a acestuia, aspecte ce fac ca prezumţia de nevinovăţie a acestuia să fie răsturnată în mod categoric. Mai mult, buna-credinţă este exclusă şi în raport de susţinerea nereală a acestuia în faţa notarului public cu ocazia demersurilor efectuate în vederea vânzării terenurilor din Bucureşti, str. Ş. nr. 27 şi 29,în sensul că nu poate prezenta originalele actelor de proprietate dat fiind că acestea au fost distruse într-un incendiu.
Nici în cazul inculpatului D.G. nu există îndoială că a cunoscut caracterul fraudulos al dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în Voluntari, aparţinând SC E.B.L.D. SRL, în condiţiile în care nu a achitat şi nici nu a avut posibilitatea de a achita contravaloarea acestora, apărările sale în sensul că a acţionat ca interpus fiind neverosimile şi înlăturate motivat de prima instanţă, în contextul în care inculpatul a fost implicat în încheierea sau încercările de a încheia contracte având ca obiect terenurile în cauză. De altfel, Curtea a observat că inculpatul D.G. a asimilat rapid schema infracţională, acţionând chiar pe cont propriu în scopul obţinerii unor foloase materiale, credulitatea pe care o invocă în apărarea sa fiind exclusă.
Situaţia inculpatei S.C.D. este în contextul activităţii infracţionale una aparte. Curtea a remarcat faptul că aceasta a mai fost condamnată în precedent pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune în convenţii în formă continuată la 2 ani închisoare şi chiar dacă în raport de această condamnare a intervenit reabilitarea, antecedenţa existentă denotă o anumită personalitate a inculpatei, cu atât mai mult cu cât faptele deduse judecăţii în prezenta cauză relevă că inculpata s-a perfecţionat, aceasta instrumentând din umbră activitatea infracţională şi prevalându-se în apărările sale de elemente de fapt deliberat create în eventualitatea în care caracterul fraudulos al contractelor ar ajunge la cunoştinţa autorităţilor.
Astfel, este cert faptul că inculpata S.C.D. în virtutea relaţiilor pe care le avea cu SC E.B.L.D. SRL şi cu SC E.G.I. SRL a deţinut anterior săvârşirii infracţiunilor, titlurile de proprietate ale terenurilor în cauză, în cazul primei societăţi, chiar şi ştampila acesteia, până în septembrie 2011, când raporturile au încetat, între părţi intervenind o situaţie litigioasă, aceste aspecte rezultând din declaraţiile reprezentanţilor societăţilor în cauză şi recunoscute în esenţă de inculpată.
Este de asemenea clarificat faptul că inculpaţii P.C.C. şi M.B.A. au colaborat cu inculpata în activitatea imobiliară derulată de aceasta, precum şi faptul că inculpaţii T.V.V. şi mai puţin Ţ.F., o vizitau pe inculpată la sediul din B.V., în acest sens fiind declaraţiile martorilor foşti colaboratori ai inculpatei, dar şi parţial declaraţiile inculpaţilor însăşi.
Din procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate rezultă dincolo de orice îndoială că inculpata nu doar că avea cunoştinţă de actele juridice frauduloase încheiate, ci chiar a urmărit îndeaproape stadiul demersurilor efectuate de ceilalţi inculpaţi, ea fiind persoana care încasa sume substanţiale derivând din activitatea infracţională, celorlalţi revenindu-le drept "comisioane" sume considerabil inferioare.
Coroborând aceste elemente de fapt, chiar în lipsa unei probe directe, este evident că nu subzistă nicio îndoială rezonabilă sub aspectul contribuţiei inculpatei S.C.D. la săvârşirea faptelor, aportul inculpatei fiind chiar unul determinant, acela de a procura actele de proprietate necesare derulării activităţii infracţionale. Apărările inculpatei cu privire la pretinsa modalitate în care inculpaţii ar fi intrat în posesia documentelor, precum şi explicaţiile acesteia relativ la conţinutul convorbirilor telefonice nu sunt sustenabile în acest context, fiind integral şi corect înlăturate de instanţa fondului.
Faptul că inculpaţii M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V. au cunoscut caracterul fraudulos al contractului prin care inculpatul D. a "cumpărat" terenurile din Voluntari, precum şi al împuternicirilor folosite de inculpatul P.C.C. reiese din legăturile preexistente între aceştia, precum şi între aceştia şi inculpata S., aspecte ce reies din convorbirile telefonice înregistrate, conţinutul şi caracterul conspirativ al acestora, dar şi modalitatea în care se negocia împărţirea produsului infracţional, aspecte confirmate în parte de chiar declaraţiile inculpaţilor.
Se remarcă chiar că toţi trei inculpaţii au recunoscut indirect faptul că au avut cunoştinţă că inculpatul D.G. nu a plătit preţul vânzării niciodată, chiar aceştia arătând în declaraţiile lor că inculpatul era de fapt un interpus, instanţa de fond înlăturând motivat această apărare, dar şi faptul că inculpaţii au pretins în mod repetat că ar avea calităţi pe care în realitate nu le deţineau, în scopul evident de a asigura reuşita inducerii în eroare a potenţialilor cocontractanţi. Astfel, în timp ce inculpatul M.B.A. a susţinut fie că este şofer la SC E.B.L.D. SRL, fie rudă cu D.G., inculpatul T.V.V. a susţinut chiar, faţă de partea vătămată P.C., că ar fi proprietar de fapt al terenurilor aparţinând SC E.B.L.D. SRL. Cu privire la acest din urmă aspect în mod greşit instanţa fondului a înlăturat declaraţiile concordante ale părţii vătămate şi ale inculpatului T.V.V., fiind neverosimil ca cei doi, având interese contrarii să relateze în mod mincinos acelaşi lucru.
De altfel, "colaborarea" dintre cei trei inculpaţi în vederea încheierii unor contracte frauduloase având ca obiect imobile a oferit prilejul demarării cercetării penale în cauză. Astfel, din procesul-verbal încheiat la data de 18 octombrie 2011, reiese că organele judiciare au luat cunoştinţă de presupusa activitate infracţională de la o "sursă ocazională", care a relatat în sensul că numiţii D.G., "B." (M.B.A.) şi "B.Ş." (porecla inculpatului Ţ.F.) intenţionează să vândă în mod fraudulos terenul proprietatea SC E.B.L.D. SRL, sursa oferind relaţii detaliate despre acest teren, cât şi despre procura falsă cu ajutorul căreia P.C.C. a vândut fictiv numitului D.G., iar "B." şi "B.Ş." se ocupă de recrutarea de potenţiali cumpărători, fiind pus la dispoziţie cu această ocazie şi nr. de telefon al numitului "B.Ş.". Nu poate fi contestat faptul că cercetările ulterioare au confirmat realitatea celor consemnate în procesul-verbal, "sursa" fiind evident una credibilă.
În ceea ce priveşte vânzarea frauduloasă a terenului situat în Voluntari, str. M.M., f.n. către P.C., în sprijinul tezei acuzării, dincolo de cele deja menţionate, sunt şi declaraţiile părţii vătămate care arată constant că atât T.V.V., cât şi M.B.A. au pretins a fi adevăraţii proprietari ai terenului, cei doi primind de altfel suma de bani convenită, aspect confirmat şi de inculpatul D.G. în declaraţiile sale, acesta arătând că el nu a primit decât "comisionul" cuvenit pentru prezentarea sa în vederea încheierii actului, precum şi faptul că inculpatul M.B.A. i-ar fi spus că o parte din bani urmează a-i remite numitei "C.".
Declaraţiile inculpatului M.B.A. deşi oscilante pe parcursul procesului penal, relevă în esenţă faptul că înainte de încheierea contractului în cauză, în biroul inculpatei S.C.D. a avut loc o discuţie cu privire la acest contract, discuţie la care au participat în afara celor doi şi inculpaţii T.V.V. şi P.C.C.. Acesta confirmă faptul că inculpatul T.V.V. primise o parte din banii încasaţi, restul banilor, cu excepţia unor sume mici remise inculpatului Ţ.F. şi inculpatului M.B.A. însuşi, fiind încasaţi de inculpata S.. Inculpatul a mai arătat că pe parcursul întâlnirii de la notariat, inculpatul Ţ.F. a purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpatul T., referitoare la contract şi la suma încasată, convorbiri ce au fost recunoscute de inculpaţii Ţ.F. şi T.V.V. Şi instanţa de fond reţine că inculpatul T.V.V. a primit anterior încheierii contractului, suma de 7000 de euro de la parte vătămată P.C., apreciind însă în mod eronat că nu se poate stabili titlul cu care a fost dată în contextul în care din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor şi a părţii vătămate se poate stabili că a fost vorba de un avans, chiar dacă ulterior aceştia au relatări contradictorii, tocmai dat fiind că singurele depoziţii concordante sunt în sensul arătat mai sus.
Inculpatul Ţ.F. a confirmat în declaraţiile sale faptul că inculpata S. a primit cea mai mare parte din suma de bani obţinută prin încheierea contractului cu partea vătămată P.C., iar inculpatul T.V.V. a afirmat chiar într-una din declaraţiile sale că a fost de faţă când inculpata S. C. a înmânat inculpatului M.B.A. actele de proprietate ale imobilului respectiv, menţionând chiar, într-una dintre declaraţii, că a realizat faptul că inculpata S. conduce o "grupare infracţională".
Astfel, se observă că declaraţiile iniţiale ale inculpaţilor sunt contradictorii doar în ceea ce priveşte contribuţiile personale, elementele de fapt referitoare la contribuţiile celorlalţi relatate de fiecare în parte, în concret se coroborează conturând indirect vinovăţia fiecăruia, celelalte neconcordanţe vizând chestiuni lipsite de relevanţă. Este de remarcat, totodată, faptul că pe măsura trecerii timpului declaraţiile inculpaţilor s-au îndepărtat substanţial de la cele iniţiale, fiind evident că aceştia au realizat chestiunile de fapt ce i-ar putea incrimina, încercând să disimuleze adevărul.
Din confruntarea declaraţiilor analizate şi coroborarea acestora cu celelalte elemente probatorii, reiese dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V. au cunoscut modalitatea frauduloasă prin care terenul în cauză a fost scos din patrimoniul părţii vătămate SC SC E.B.L.D. SRL, achitarea inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V. dispusă de prima instanţă sub aspectul acestei infracţiuni, nefiind justificată. Buna credinţă a inculpatului M.B.A. este exclusă cu atât mai mult cu cât nu doar că a fost implicat în tranzacţia iniţială, ci, cum chiar inculpatului îi scapă într-una din declaraţiile date, acesta era persoana de încredere a inculpatei S.C.D., aspect confirmat de faptul că acesta este nelipsit în demersurile frauduloase efectuate, fără ca numele său să figureze în actele încheiate.
Curtea nu a putut ignora faptul că în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 443643 din 27 martie 2012, se concluzionează în sensul că răspunsul inculpatului T.V.V. la întrebarea nr. 5: "l-ai spus lui P.C. că terenul de 1800 mp, situat pe str. M.M. este proprietatea ta?" a provocat modificări specifice comportamentului simulat, iar răspunsurile la întrebările 8 şi 10: "Ai negociat cu P.C. un preţ de 44.500 de euro pe terenul din str. M.M.? " şi "Ai primit de la P.C., suma de 7000 de euro, reprezentând o parte din preţul din str. M.M." au provocat modificări specifice parţiale, nefiind relevante în aprecierea comportamentului simulat. Astfel, chiar dacă concluziile unei astfel de constatări nu au un indice de certitudine garantat, nu poate fi contestat faptul că, în măsura în care poate fi coroborată cu alte elemente probatorii, constatarea comportamentului simulat, are aptitudinea de a confirma probele indirecte, obiective şi incontestabile.
În ceea ce priveşte implicarea cu bună ştiinţă a inculpaţilor M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V. în încercarea frauduloasă de a tranzacţiona terenurilor aparţinând părţii vătămate SC E.G.I. SRL situate în Bucureşti, str. Ş. nr. 27 şi 29, aceasta reiese atât din relaţiile apropiate ce se conturează între aceştia şi inculpatul P.C.C., persoană a cărei bună credinţă este exclusă, dar mai ales din aceea că cei trei au convenit asupra modalităţii de împărţire a produsului infracţional, aceasta fiind de altfel deosebirea dintre inculpaţi şi numiţii S.A.N., S.P.M. şi N.G., persoane ce au contribuit şi ele la obţinerea actelor necesare înstrăinării terenurilor şi la identificarea unui potenţial cumpărător şi faţă de care s-au dat soluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Astfel, martorul S.P.M. precizează în declaraţiile sale că din discuţiile purtate între inculpaţii P.C.C., M.B.A. şi Ţ.F. a dedus că cei trei aveau o înţelegere cu banii ce le reveneau din preţul vânzării.
De altfel, conţinutul convorbirilor interceptate, nu lasă nicio urmă de îndoială că inculpaţii M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V. au cunoscut faptul că împuternicirea inculpatului P.C.C. de a înstrăina terenurile respective era falsă şi nici cu privire la implicarea inculpatei S., aceştia practic menţinând o legătură telefonică constantă cu privire la problemele ivite la notariat, cele mai relevante dialoguri fiind reproduse atât în actul de sesizare, cât şi în cuprinsul sentinţei atacate, reluarea acestora de către Curte fiind superfluă, achitarea inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V. fiind, şi în această privinţă, nefondată.
În ceea ce priveşte achitarea inculpatului M.B.A. referitor la infracţiunea de uz de fals, respectiv depunerea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N. prin care inculpatul D.G. a "dobândit" proprietatea terenului situat în Voluntari, str. M.M., Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond este corectă. Astfel, din înscrisurile comunicate de la B.N.P. P.C.S., dar şi din actele înaintate de B.N.P. I.A., nu rezultă că inculpatul M.B.A. a folosit la cele două birouri notariale, la începutul lunii noiembrie 2011, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N., fapta de uz de fals de care este acuzat neavând o corespondenţă faptică.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi în cazul inculpatului P.C.C. sub aspectul infracţiunii de uz de fals pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că în data de 10 noiembrie 2011 a folosit un act oficial fals, respectiv hotărârea cu nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL, în vederea obţinerii certificatului de atestare fiscală cu nr. 145553 privind terenurile cu suprafeţele de 508,5 mp, 420 mp şi clădirile amplasate pe acestea, situate pe str. Ş., nr. 27 şi 29. Astfel, printre actele ataşate care au stat la baza emiterii certificatului de atestare fiscală cu nr. 145553 emis de Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 nu se regăseşte hotărârea cu nr. 13 din 29 august 2011 a unicului asociat al SC E.G.I. SRL, a cărei folosire frauduloasă a fost reclamată de Parchet,
Susţinerea parchetului în sensul că folosirea înscrisurilor era în ambele situaţii absolut necesară, nu este pertinentă şi nici suficientă pentru a dovedi vinovăţia celor doi în ceea ce priveşte aceste infracţiuni.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, Curtea a constatat că în mod corect a statuat prima instanţă că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute, nefiind de altfel formulate critici sub acest aspect, instanţa motivând în mod întemeiat atât schimbarea de încadrare juridică, cât şi respingerea solicitărilor inculpaţilor cu privire la încadrare.
Curtea a apreciat că pedepsele aplicate apelanţilor inculpaţi pentru infracţiunile reţinute au fost legal şi temeinic stabilite, în vederea realizării funcţiei represive şi de prevenţie generală şi specială ale pedepsei, pentru ca inculpaţii să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele activităţii infracţionale şi să fie determinaţi ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală, criticile apelanţilor S.C.D., D.G. şi M.B.A. sub acest aspect nefiind fondate.
Astfel, prima instanţă a avut în vedere toate elementele relevante cu privire la fapte şi la inculpaţi ce pot constitui criterii de apreciere în raport de art. 72 C. pen. şi art. 27 C. pen., respectiv gradul de pericol social relevat în cazul fiecărui inculpat de contribuţia efectivă la realizarea infracţiunii, dar şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, de repetarea actelor ilicite similare, de premeditarea cu care au acţionat inculpaţii, de persoana fiecăruia dintre ei şi de poziţia procesuală a acestora.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V. pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute, Curtea a avut în vedere atât criteriile de apreciere sus-menţionate relative la fapte, cât şi contribuţiile concrete ale fiecăruia dintre inculpaţi astfel cum au fost expuse, contribuţii ce apar similare, dar şi persoana fiecărui inculpat şi conduita lor procesuală.
Cu privire la aceste din urmă aspecte, Curtea a reţinut că inculpatul T.V.V. nu este cunoscut cu antecedente penale şi a manifestat o conduită socială corectă înainte de faptele ce fac obiectul acestui dosar, reţinând în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În ceea ce priveşte pe inculpatul Ţ.F., Curtea a constatat că acesta este recidivist, pedeapsa aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 39 din 14 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală 3563 din 08 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind considerată executată, în condiţiile în care inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 28 iunie 2006 cu un rest de 304 zile închisoare. Pe de altă parte, Curtea a reţinut în raport de acest inculpat condiţia precară a sănătăţii, urmând a reţine şi în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.
La aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite, constatând că se evidenţiază exclusiv nedemnitatea inculpaţilor în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Condamnarea inculpaţilor Ţ.F. şi T.V.V. în apel s-a reflectat asupra laturii civile, cât şi în privinţa cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Astfel, în ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.C.,Curtea a constatat că în mod corect a reţinut prima instanţă ca fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sensul că inculpaţii prin faptele lor ilicite au cauzat o pagubă părţii civile P.C., constând în taxele notariale aferente contractului în valoare totală de 12.501 lei, cât şi a sumei de 44.450 euro, sumă ce în mod just a apreciat instanţa fondului că reprezenta un împrumut şi nu preţul vânzării terenului. De asemenea, în mod corect prima instanţă a apreciat că în raport de obiectul cauzei solicitarea de acordare de daune morale nu este admisibilă.
Totodată, Curtea a constatat că în mod corect Tribunalul a apreciat că pretenţiile părţii civile H.D. nu sunt justificate decât în privinţa sumei de 5.000 euro, sumă efectiv plătită de acesta inculpatului D.G. în temeiul antecontractului de vânzare autentificat sub nr. 5862 din 29 decembrie 2011 de B.N.P. C.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpaţii S.C.D., D.G., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F., precum şi partea civilă H.D.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 noiembrie 2013.
Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curţi, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziţia tranzitorie menţionată este aplicabilă în cauză, astfel că instanţa va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior, în forma modificată prin Legea nr. 2/2013.
Recurentul inculpat M.B.A. a depus motive de recurs la data de 28 februarie 2014, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, arătând că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a legii în sensul încălcării dispoziţiilor art. 62, 63, 65 şi 67 din vechiul C. pen. Totodată, a mai învederat că prin intrarea în vigoare a Noului C. pen. infracţiunea pentru care a fost condamnat este dezincriminată rămânând ca unic text prevederile art. 244 C. pen. De asemenea, a mai solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.
Prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, recurentul inculpat a formulat motive de recurs pe care le-a depus la data de 3 martie 2014, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen. anterior. În cadrul cazului de casare prevăzut la pct. 172, s-a criticat decizia penală atacată sub aspectul greşitei condamnări a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune întrucât în cauză nu există probe certe din care să rezulte vinovăţia acestuia şi, totodată, s-a procedat la o greşită aplicare a legii, respectiv a criteriilor generale de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare. Circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului M.B.A. sunt nelegale, respectiv în alte limite decât cele prevăzute de noul C. pen. Astfel, făcând aplicarea art. 5 C. pen., cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, se impune recalificarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt închisoarea de la 1 la 5 ani şi din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt închisoarea de la 6 luni la 2 ani şi 6 luni. S-a mai solicitat reţinerea în continuare a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen anterior, care rămâne un drept câştigat al inculpatului, aplicarea unor pedepse sub limitele speciale de 1 an închisoare, respectiv 6 luni închisoare şi contopirea acestora potrivit legii vechi, în temeiul art. 33 C. pen. anterior.
Prin concluziile scrise depuse la data de 20 martie 2015, inculpatul M.B.A. a solicitat, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, art. 291 C. pen. anterior, art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., art. 323 C. pen., art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen. În consens cu cele statuate de Curtea Constituţională s-a considerat de către recurent că excepţia retroactivităţii legii penale mai favorabile este obligatorie, ceea ce înseamnă că ori de câte ori suntem în prezenţa legii noi mai favorabile, organele judiciare trebuie să o aplice chiar dacă nu există dispoziţii privind modul de incidenţă al acestei legi. Cu alte cuvinte, în lipsa unor norme de aplicare, organul judiciar va aplica legea nouă mai favorabilă în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituţie. Din perspectiva legii penale mai favorabile, în raport de soluţia Curţii Constituţionale, stabilită prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, definitivă şi general obligatorie - prin care încetează efectele Deciziei nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul a solicitat să se reţină, în raport de art. 5 C. pen., dispoziţiile din noul C. pen., atât în ceea ce priveşte natura sancţiunilor şi limitele acestora pentru infracţiunile prev. de art. 244 şi art. 323 C. pen., mai favorabile, dar şi cu privire la concursul de infracţiuni. în raport de situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale, inculpatul a apreciat că legea nouă este legea penală mai favorabilă, luând în considerare limitele de pedeapsă şi sporul de pedeapsă aplicabil în cazul infracţiunilor concurente.
Cu privire la infracţiunea reţinută în dauna părţii vătămate P.C., recurentul a solicitat aplicarea prevederilor art. 244 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen şi încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în cauză intervenind împăcarea cu partea vătămată. Soluţia se impune având în vedere acordul de mediere intervenit între inculpat şi partea civilă la data de 23 octombrie 2014. De asemenea, în declaraţiile consemnate în şedinţa publică din 24 octombrie 2014, părţile au precizat că s-au împăcat în urma procesului de mediere.
Recurentul a reiterat solicitarea de achitare, arătând că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege, în cauza dedusă judecăţii, situaţia de fapt nefiind corect stabilită de instanţe, în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în speţă. În consecinţă, inculpatul a solicitat, prin analizarea şi reaprecierea mijloacelor de probă, respectiv prin corecta interpretare a probelor din dosar, constatarea de către instanţa de recurs a împrejurării că în cauză prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată.
Referitor la individualizarea sancţiunilor ce urmează a fi aplicate în cauză, recurentul a solicitat reţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 - 75 alin. (2) C. pen., având în vedere vârsta şi situaţia familială, că este la primul conflict cu legea penală, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o bună conduită după săvârşirea infracţiunii.
Sub aspectul modalităţii de executare, s-a solicitat, în raport de modalitatea concretă de comitere a faptelor şi de circumstanţele personale ale inculpatului, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată sub supraveghere, conform art. 83 sau art. 91 C. pen.
Recurentul inculpat T.V.V. a depus, personal şi prin apărător ales, motive de recurs la data de 28 februarie 2014, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior, solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti. în acest sens, inculpatul a arătat că decizia atacată este contrară legii întrucât nu a fost audiat de instanţa de apel, în condiţiile în care audierea sa era obligatorie conform dispoziţiilor art. 378 alin. (11) C. proc. pen. anterior. Totodată, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, lipsind vinovăţia, iar instanţa de apel a dat o apreciere greşită a probelor administrate în cauză. în cuprinsul motivelor de recurs, inculpatul a prezentat, pe larg, propria versiune asupra situaţiei de fapt şi considerentele pentru care nu se consideră vinovat de comiterea faptelor. În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile corespunzător noilor dispoziţii cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. şi, în temeiul art. 80 alin. (1) lit. a) şi b) coroborat cu art. 81 şi 82 C. pen., renunţarea la aplicarea pedepsei.
La datele de 20 şi 31 martie 2015, recurentul T.V.V. a depus concluzii scrise reiterând criticile cuprinse în motivele de recurs solicitând achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate A.H.M.A., aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 ca urmare a denunţului formulat în Dosarul nr. 5820/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi încetarea procesului penal pornit la plângerea părţii vătămate P.C. sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, ca urmare a împăcării părţilor.
Recurenta parte civilă H.D. a depus a depus personal, la data de 28 februarie 2014, motive de recurs, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10 şi 172 C. proc. pen. anterior criticând, în esenţă, admiterea în parte a solicitărilor de despăgubiri. Astfel, a arătat că instanţele de fond şi de apel au înlăturat probele de la dosar şi cererea esenţială a părţii civile formulate în cauză prin care a solicitat obligarea inculpatului D.G. la plata sumei de 50.000 de euro, reprezentând prejudiciu cauzat efectiv, în condiţiile în care suma de 5.000 de euro dată inculpatului era destinată declanşării unei afaceri cu câştiguri "clare şi reale" şi daune morale, determinate de stresul şi suferinţa sa pentru pierderea banilor şi afaceri ce-i aduceau câştiguri.
La data de 12 septembrie 2014, cu depăşirea termenului legal, inculpata S.C.D., prin intermediul apărătorului ales, a depus motive de recurs prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - care se pedepsea cu închisoarea de la 10 la 20 de ani - în infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. În acest sens, recurenta a solicitat reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în temeiul art. 91 C. pen. Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
La datele de 30 martie şi 1 aprilie 2015, recurenta inculpată a depus concluzii scrise prin care a reiterat susţinerile formulate anterior solicitând recalificarea infracţiunii de înşelăciune şi reţinerea dispoziţiilor legii noi şi condamnarea la o pedeapsă egală cu durata arestării preventive sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, încetarea procesului penal ca urmare a împăcării cu părţile vătămate P.C. şi H.D., respectiv ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale.
Recurentul inculpat D.G. nu a depus motive de recurs solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, întrucât în cauză nu există probe din care să rezulte comiterea infracţiunilor de înşelăciune. Cu privire la legea penală mai favorabilă, s-a apreciat că este legea penală anterioară. Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Recurentul inculpat Ţ.F. a depus motive de recurs la datele de 5 martie şi 14 aprilie 2014, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, întrucât probele administrate nu au dovedit în niciun fel participaţia "conştientă şi voită" la săvârşirea vreunei fapte penale.
Recurentul Ţ.F. a decedat pe parcursul soluţionării recursului la data de 24 decembrie 2014, astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul de evidentă al Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, conform actului de deces nr. 2778/2014 anexat la dosar.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţii S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F. sunt fondate, iar recursurile declarate de inculpatul D.G. şi de partea civilă H.D. nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prioritar, este de constatat că primul termen a fost acordat în cauză la data de 10 martie 2014, preschimbat ciclic la data de 7 martie 2014, ca urmare a desfiinţării Completului 1, investit iniţial cu soluţionarea cauzei, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 38510 C. proc. pen. anterior.
Potrivit dispoziţiilor art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.
Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.
Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor inculpaţi obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi sancţiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior. Recurenţii inculpaţi au fost citaţi pentru primul termen de judecată în recurs cu această menţiune precizată anterior, citaţiile fiind primite de recurenţi la 20 ianuarie 2014. (inculpatul Ţ.F.), 21 ianuarie 2014 (inculpaţii S.C.D., T.V.V., D.G. şi partea civilă H.D.) şi la 21 ianuarie 2014 (inculpatul M.B.A.).
Or, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 7 martie 2014, recurenţii au fost informaţi cu privire la obligaţiile legale ce le incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, le este culpabilă.
În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. anterior atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen. anterior, cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Faţă de cele arătate, în ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii S.C.D. şi D.G. care nu au motivat căile de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va avea în vedere doar cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.F., dată fiind situaţia particulară a speţei, inculpatul decedând pe parcursul soluţionării recursului, Înalta Curte va dispune încetarea procesului penal cu privire la acesta, nemaiavând relevanţă data depunerii motivelor de recurs.
Analizând motivele formulate de recurenţii inculpaţi M.B.A. şi T.V.V. subsumate cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior (inculpatul T.), respectiv prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior (inculpatul M.) ce au ca finalitate obţinerea unor soluţii de achitare, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.
Astfel, motivele celor doi recurenţi inculpaţi vizează, în esenţă, modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel.
Însă, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art 3859 C. proc. pen. anterior.
Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
Având în vedere situaţiile în care se poate cenzura hotărârea pronunţată de instanţa de apel, exclusiv prin prisma cazurilor de casare prevăzute de legea procesual penală, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurenţii inculpaţi M.B.A. şi T.V.V. nu pot conduce la casarea deciziei penale atacate.
De asemenea, motivele invocate de către recurentul inculpat T.V.V. nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior.
Aşa cum s-a arătat în Decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit ă apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Or, în condiţiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. la pct. 18 a fost abrogat, este evident că elementele ce ţin de temeinicia hotărârii recurate nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs.
În cazul hotărârilor atacabile şi cu apel, recursul este o cale de atac de reformare, prin intermediul căruia se exercită un control de legalitate, analiza purtând numai asupra elementelor de drept ce nu au fost soluţionate în mod corect, pe când erorile de fapt, ca şi cele de apreciere a instanţei, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
În plus, motivele recurenţilor inculpaţi M.B.A. şi T.V.V. conduc la schimbarea situaţiei de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel şi vizează exclusiv modalitatea de interpretare a probatoriului, împrejurări ce nu mai pot fi cenzurate, de instanţa de recurs.
În ceea ce priveşte celelalte motive invocate de către recurentul inculpat T.V.V., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate.
Deşi recurentul a invocat ca motiv de nelegalitate omisiunea audierii sale de către instanţa de apel, instanţa de recurs constată contrariul, inculpatul fiind audiat la data de 23 septembrie 2013. Mai mult, fiind întrebat expres, la termenul din recurs din data de 20 octombrie 2014, inculpatul T. a refuzat să fie audiat.
Nici solicitarea de reţinere a prevederilor 19 din Legea nr. 682/2002, nu poate fi primită de instanţa de recurs, în condiţiile în care cererea recurentului a fost formulată tardiv, după închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise depuse la 31 martie 2015. Or, dat fiind împrejurarea că pretinsa nelegalitate a deciziei atacate nu a fost invocată odată cu motivele de recurs, în termenul prevăzut de lege (art. 38510 C. proc. pen. anterior), Înalta Curte nu mai poate cenzura hotărârea şi pe acest aspect.
Referitor la motivele de recurs ale inculpaţilor S.C.D. şi D.G. întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte nu le poate analiza având în vedere că au fost invocate cu depăşirea termenului legal, astfel cum s-a arătat şi anterior.
În ceea ce priveşte recursul promovat de partea civilă H.D., instanţa de recurs apreciază că este nefondat. Motivele invocate de către recurent nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior întrucât criticile vizează netemeinicia hotărârii şi nu legalitatea acesteia, despăgubirile civile fiind admise în măsura dovedirii de către partea civilă. Pe de altă parte, cazul de casare prev. la pct. 10 a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, aşa încât nu mai poate fi analizat de instanţa de recurs.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
După intrarea în vigoare a noilor dispoziţii penale şi procesual penale la data de 1 februarie 2014, în practica instanţelor s-au conturat două puncte de vedere cu privire la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, respectiv pe instituţii autonome şi în mod global.
Însă, prin pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 - prin care s-a hotărât, cu titlu definitiv şi obligatoriu, că prevederile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile - s-a legiferat modul de aplicare a legii penale mai favorabile.
În considerentele decizii menţionate anterior, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din actualul C. pen., în interpretarea care permite instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile C. pen. din 1969 cu cele ale actualului C. pen. contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi cele ale art. 61 alin. (1. Prin urmare, pentru a satisface cerinţele constituţionale ale art. 16 alin. (1) este interzisă alternarea instituţiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă cu consecinţa creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziţie a legii. S-a mai arătat că prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituţională a considerat că numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate.
Cu privire la efectele deciziei asupra excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional a subliniat că indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare, atât dispozitivul cât şi considerentele deciziei, ambele fiind general obligatorii şi impunându-se cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.
În plus, Înalta Curte constată că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial.
Totodată, se constată că din considerentele deciziei Curţii Constituţionale, general obligatorii cu aceeaşi forţă ca şi dispozitivul deciziei, rezultă că efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală au încetat în conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 4771 C. proc. pen.
Mai mult, prin Decizia nr. 5 din 26 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, iar în ceea ce priveşte strict obiectul întrebării prealabile a constatat că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă şi sancţionare ale infracţiunii în formă continuată.
Prin Decizia nr. 9 din 2 iunie 2014, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a se pronunţa o hotărâre prealabilă în sensul de a stabili dacă, în aplicarea art. 5 C. pen., determinarea legii penale mai favorabile se face prin alegerea uneia dintre legile penale succesive, ce se va aplica global întregului litigiu penal, în funcţie de diferite criterii (cum ar fi limite de pedeapsă, tratament sancţionator aplicat pluralităţii de infracţiuni, prescripţie etc), ori prin alegerea pentru fiecare aşa-numită instituţie juridică autonomă a dispoziţiei legale mai favorabile dintre legile penale succesive (spre exemplu, pentru infracţiunea-tip dispoziţia mai favorabilă, pentru tratamentul aplicat pluralităţii de infracţiuni dispoziţia mai favorabilă etc).
În considerentele deciziei s-a arătat că "prin Decizia nr. 5 din 26 mai 2014, în concordanţă cu cele statuate de Curtea Constituţională în sensul că viciul de neconstituţionalitate al interpretării prevederilor art. 5 C. pen. poate fi înlăturat numai dacă legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, fără a se putea combina dispoziţii penale mai favorabile din mai multe legi succesive întrucât s-ar crea, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit cu caracter general obligatoriu, că, în aplicarea art. 5 C. pen., trebuie avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile".
Cu privire la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile expusă anterior, Înalta Curte constată că şi inculpaţii au achiesat la acest punct de vedere. Mai mult, deşi în motivele de recurs depuse de inculpatul M.B.A. la data de 3 martie 2014 se susţinea aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, şi acesta a renunţat ulterior, concluziile orale şi scrise fiind în sensul aplicării legii în mod global, în accepţiunea dată de Curtea Constituţională.
Aplicând în concret principiul instituit în art. 5 C. pen., instanţa de recurs constată că infracţiunea de înşelăciune, reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi, prev. de art. 215 C. pen. anterior, continuă să fie incriminată în prevederile art. 244 C. pen.
De asemenea, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune, în varianta de incriminare reţinută în sarcina inculpaţilor au fost reduse drastic de către legiuitor. Potrivit art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior limitele de pedeapsă erau închisoarea de la 10 la 20 de ani, iar potrivit art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., limitele se situează între 1 şi 5 ani închisoare.
Totodată, legiuitorul a prevăzut, în art. 244 alin. (3) C. pen., posibilitatea împăcării părţilor, situaţie în care răspunderea penală este înlăturată.
În raport de noile dispoziţiile legale cu privire la infracţiunea de înşelăciune, Înalta Curte constată că s-a reţinut în sarcina inculpaţilor S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F. implicarea acestora în activitatea infracţională după cum urmează:
Inculpata S.C.D. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în forma prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior prin reţinerea a trei acte materiale comise în dauna părţilor vătămate P.C., H.D. şi A.H.M.A. (fapte expuse la pct. 2, 4 şi 5 din rechizitoriu).
Prin hotărârea instanţei de fond, rămasă nemodificată în ceea ce o priveşte pe inculpata S.C.D. (decizia penală din apel a desfiinţat sentinţa doar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.V.V. şi Ţ.F.), Tribunalul a apreciat ca dovedit faptul că inculpata a pus la dispoziţia coinculpaţilor M.B.A. şi P.C.C. actele de proprietate pentru terenurile din Voluntari, str. M.M., f.n., aparţinând SC E.B.L.D. SRL şi din Bucureşti, str. Ş., nr. 27 - 29, aparţinând SC E.G.I. SRL, contribuind astfel la inducerea în eroare a părţii civile P.C. şi la încercarea de inducere în eroare a martorului A.H.M.A. şi în acelaşi timp la prejudicierea SC E.B.L.D. SRL şi la încercarea de prejudiciere a celeilalte societăţi menţionate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (activitate infracţională corespunzătoare faptelor expuse la pct. 2 şi 5 din rechizitoriu).
Tribunalul nu a reţinut însă în sarcina inculpatei S.C.D. actul material descris la punctul 4 din rechizitoriu, respectiv complicitatea la inducerea în eroare a părţii civile H.D.. Astfel, complicitatea la infracţiunea de înşelăciune se săvârşeşte cu intenţie directă sau intenţie indirectă, ceea ce presupune urmărirea de către complice a producerii rezultatelor faptelor sale sau, cel puţin, acceptarea producerii acestora. Or, dacă probele administrate în cauză dovedesc urmărirea de către inculpată a încheierii contractelor cu P.C. şi A.H.M.A., contracte în a căror încheiere au fost implicaţi şi inculpaţii P.C.C. şi M.B.A., persoane aflate în legătură directă cu inculpata, nu aceeaşi este situaţia contractului încheiat de inculpatul D.G. cu H.D., tranzacţie ce pare a fi fost urmarea iniţiativei proprii a acestui din urmă inculpat, fără nicio implicare din partea celorlalte persoane din dosar.
Într-adevăr, prin punerea la dispoziţia inculpaţilor P.C.C. şi M.B.A. a actelor pentru terenul din Voluntari, str. M.M., inculpata S.C.D. a creat premisa pentru inducerea în eroare a părţii civile H.D., dar acest fapt nu este suficient pentru condamnarea acesteia pentru complicitate la înşelăciune în dauna acestei părţi civile în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri între aceasta şi D.G. şi nici măcar prevederea de către inculpată a faptului că D.G. ar fi putut să acţioneze pe cont propriu, în încercările de vânzare a terenului.
În consecinţă, atât timp cât nu există nicio dovadă a faptului că inculpata S.C.D. sau persoanele prin care aceasta acţiona în mod direct - inculpaţii P.C.C. şi M.B.A. au avut măcar cunoştinţă de încheierea antecontractului dintre inculpatul D.G. şi partea civilă H.D., instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine în sarcina inculpatei S.C.D. complicitatea la inducerea în eroare a părţii civile H.D.
Faţă de cele arătate, în condiţiile în care instanţa de recurs nu mai poate cenzura situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv în cauză, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatei S.C.D. s-au reţinut două acte materiale corespunzătoare infracţiunilor de înşelăciune ale căror subiecţi pasivi au fost P.C. şi A.H.M.A.
Referitor la calitatea subiectului pasiv în cazul infracţiunii de înşelăciune, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi decât persoana fizică păgubită prin acţiunea de inducere în eroare, în speţă P.C. şi A.H.M.A.. Faţă de acest considerent, nu poate primi solicitarea reprezentantului Ministerului Public de a se constata că subiecţi pasivi în cauză sunt şi societăţile comerciale cărora le aparţineau terenurile ce au făcut obiectul activităţii infracţionale - SC E.B.L.D. SRL şi SC E.G.I. SRL.
Precizarea prezintă relevanţă, având în vedere că potrivit noilor dispoziţii penale privind infracţiunea continuată, legiuitorul a mai introdus o condiţie de existenţă a acesteia, respectiv ca acţiunea subiectului activ al infracţiunii să vizeze acelaşi subiect pasiv. Condiţia prevăzută de legiuitor în art. 35 alin. (1) C. pen. nu este îndeplinită dacă acţiunile inculpatului lezează interesele legale ale mai multor subiecţi pasivi, în această situaţie fiind îndeplinite condiţiile pentru reţinerea concursului de infracţiuni, cu consecinţa aplicării unui spor obligatoriu la pedeapsa rezultantă, în conformitate cu prevederile art. 39 C. pen.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că faptele comise de inculpata S.C.D. incriminate de prevederile art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior au corespondent în prezent în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., instanţa de recurs constată că a intervenit împăcarea părţilor. Inculpata S.C.D. a iniţiat la data de 11 septembrie 2014 o procedură de mediere cu partea civilă P.C. finalizată la data de 22 octombrie 2014. De asemenea, părţile s-au prezentat la notariat şi au dat o declaraţie autentificată la data de 23 octombrie 2014 din care rezultă că a intervenit împăcarea şi, totodată, au declarat în acelaşi sens în faţa instanţei de recurs în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2014.
Faţă de cele arătate, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., urmează a se dispune încetarea procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
Deşi inculpata a depus la dosar şi o convenţie civilă autentificată din care ar rezulta că a intervenit împăcarea şi cu partea civilă H.D., Înalta Curte nu poate lua act de aceasta, în condiţiile în care pentru acest act material nu s-a reţinut vinovăţia inculpatei, depunerea înscrisului rămânând fără relevanţă juridică.
Referitor la cel de al doilea act material al infracţiunii de înşelăciune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei care, la acest moment, constituie infracţiunea prev. de art 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., Înalta Curte va dispune aplicarea unei pedepse în limitele stabilite de legea penală în vigoare şi în parametrii stabiliţi de instanţele de fond şi de apel, în condiţiile în care cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior nu permit instanţei de recurs să procedeze la individualizarea pedepsei sub aspectul temeiniciei, ci poate cenzura doar legalitatea acesteia.
În acest sens, se constată că inculpatei i s-a aplicat de către instanţa de fond o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, circumstanţe care nu mai au corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen., aşa încât inculpata nu mai poate invoca beneficiul acestora.
În aceste condiţii, aplicând în concret principiul legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va aplica inculpatei o pedeapsă proporţională, egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de înşelăciune, rămasă în forma tentativei.
În consecinţă, în baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., urmează a dispune condamnarea inculpatei S.C.D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Având în vedere că inculpata a fost arestată preventiv în cauză de la data la 26 ianuarie 2012 la data de 7 martie 2014 (când s-a dispus de către Înalta Curte înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar), instanţa de recurs va deduce, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., perioada cât inculpata s-a aflat sub imperiul măsurii preventive din pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, cu consecinţa constatării ca executate a pedepsei.
Faptul că inculpata a executat în prevenţie o perioadă superioară pedepsei aplicate în cauză s-a datorat în exclusivitate reducerii substanţiale a limitelor de pedeapsă - cuprinse între 5 şi 10 ani închisoare pe vechea reglementare, respectiv 6 luni şi 2 ani şi 6 luni închisoare pe legea nouă, dar şi atitudinii procesuale a inculpatei, care ulterior punerii în libertate, a profitat de dispoziţiile favorabile din noul C. pen. care prevedeau posibilitatea împăcării părţilor. Este de remarcat că organele judiciare au dispus punerea în libertate a inculpatei, în prezenta cauză, încă de la primul termen de judecată fixat pe fondul căii de atac, termen stabilit după intrarea în vigoare a noului C. pen. Pe de altă parte, chiar dacă perioada executată în arest preventiv este mai mare decât cuantumul pedepsei aplicate, deducerea pedepsei este posibilă, în condiţiile în care legea penală permite scăderea perioadei în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii [art. 72 alin. (2) C. pen.], precum şi în cazul condamnării pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive [art. 71 alin. (1) teza finală C. pen.], inculpata fiind arestată în altă cauză la momentul dezbaterilor din recurs.
Menţiunea expresă privind deducerea prevenţiei este necesară numai în ceea ce o priveşte pe inculpata S. în condiţiile în care, potrivit art. 38516 alin. (2) corob. cu art. 381 C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs este obligată să compute şi timpul de arestare scurs după pronunţarea deciziei din apel.
Inculpatul M.B.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracţiuni de înşelăciune în forma prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, precum şi pentru o infracţiune de uz fals prev. de art. 291 C. pen. anterior (fapte expuse la pct. 2, 3 şi 5 din rechizitoriu). Cu privire la infracţiunea de uz de fals, Tribunalul a dispus achitarea inculpatului, soluţie care nu a fost modificată prin decizia penală atacată.
Referitor la infracţiunile de înşelăciune, instanţa de fond a constatat că prin acţiunile sale - implicarea în încheierea contractului dintre inculpaţii P.C.C. şi D.G., încercările de identificare a unui cumpărător pentru terenul respectiv, prezenţa la data de 28 septembrie 2011 la sediul B.N.P. "I.A.", primirea sumelor de bani plătite de partea civilă P.C. - inculpatul M.B.A. a contribuit la inducerea în eroare a părţii civile P.C. cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011, acţionând cu intenţie directă, prin urmărirea obţinerii unei beneficiu material pentru sine, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (activitate infracţională corespunzătoare faptei descrise la pct. 2 din rechizitoriu).
Totodată, Tribunalul a mai reţinut că faptele inculpatului M.B.A. care la începutul lunii noiembrie a contribuit la încercarea de vânzare către martorul A.C.V. a terenului în suprafaţă de 3.125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., contra sumei de aproximativ 100.000 euro, prin prezentarea la sediul B.N.P. P.C.S. şi prin efectuarea de demersuri în vederea obţinerii extrasului de carte funciară necesar tranzacţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (activitate infracţională corespunzătoare faptei descrise la pct. 3 din rechizitoriu).
Aspectele arătate anterior referitor la modalitatea în care inculpatul D.G. a devenit "proprietar" al terenului în discuţie, cunoscute de inculpatul M.B.A., duc la reţinerea intenţiei specifice infracţiunii de înşelăciune şi în acest caz, la aceste elemente adăugându-se şi susţinerea mincinoasă a inculpatului din faţa notarului public în legătură cu faptul că ar fi rudă a proprietarului terenului.
Tribunalul a mai constatat că inculpatul M.B.A. şi-a adus contribuţia şi la încercările de înstrăinare a terenurilor din str. Ş., nr. 27 - 29, Sector 2, Bucureşti, prin participarea la obţinerea documentelor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin prezenţa la sediul B.N.P. R.I.D. la data de 11 noiembrie 2011 şi prin ţinerea legăturii cu inculpata S.C.D. pe tot parcursul evenimentelor din cursul zilei respective. Instanţa a apreciat că fapta inculpatului M.B.A. care l-a ajutat pe inculpatul P.C.C. în încercarea de înstrăinare la data de 11 noiembrie 2011 a terenurilor din str. Ş., nr. 27-29, Sector 2, Bucureşti, terenuri aparţinând SC E.G.I. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (activitate infracţională corespunzătoare faptei descrise la pct. 5 din rechizitoriu).
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului M.B.A. s-au reţinut trei infracţiuni de înşelăciune ale căror subiecţi pasivi au fost P.C., A.C.V. şi A.H.M.A. Şi în cazul inculpatului M., sunt aplicabile consideraţiile arătate anterior cu privire la persoana subiectul pasiv al infracţiunii de înşelăciune.
În consecinţă, Înalta Curte constată că faptele comise de inculpatul M.B.A. incriminate de prevederile art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior au corespondent în prezent în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., instanţa de recurs constată că a intervenit împăcarea părţilor. Inculpatul M.B.A. a încheiat un acord de mediere cu partea civilă P.C. la data de 23 octombrie 2014 având ca obiect stingerea răspunderii penale în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. De asemenea, părţile s-au prezentat şi în faţa instanţei de recurs şi au declarat că s-au împăcat, în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2014.
Faţă de cele arătate, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., urmează a se dispune încetarea procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
Cu privire la celelalte două infracţiuni de înşelăciune, pentru aceleaşi considerente avute în vedere şi cu privire la inculpata S.C.D., Înalta Curte vă dispune condamnarea inculpatului M.B.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., va dispune condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului M.B.A. pedeapsa de 6 luni la care va adaugă un spor de 2 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa finală de 8 luni închisoare.
Având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data la 26 ianuarie 2012 la data de 18 octombrie 2012, perioadă dedusă deja prin dispoziţiile sentinţei penale, Înalta Curte va constata că pedeapsa aplicată acestuia este executată.
Şi în cazul inculpatului M.B.A. sunt aplicabile considerentele expuse anterior în cazul inculpatei S.C.D. cu privire la perioada dedusă din pedeapsă, superioară pedepsei aplicate, nefiind necesară repetarea argumentelor deja prezentate.
Inculpatul T.V.V. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior (fapte expuse la pct. 2 şi 5 din rechizitoriu). S-a reţinut că inculpatul, în cursul anului 2011, l-a ajutat pe inculpatul D.G. să vândă, în mod fraudulos, terenul cu suprafaţa de 1875,24 mp, situat în intravilanul localităţii Voluntari, jud. Ilfov aparţinând SC E.B.L.D. SRL părţii vătămate P.C. şi să îi cauzeze acestuia un prejudiciu mai mare de 200.000 lei. Totodată, s-a mai reţinut că în cursul anului 2011, l-a ajutat pe inculpatul P.C.C. să vândă, în mod fraudulos, terenurile cu suprafaţa de 420 mp, 88 mp şi 509 mp, situate în Bucureşti, str. Ş., nr. 27 şi 29 aparţinând SC E.B.L.D. SRL, vânzare care nu s-a perfectat din motive independente de voinţa celor doi inculpaţi.
Deşi instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului, instanţa de apel a reţinut implicarea sa atât în încheierea contractului autentificat sub numărul 2245 din 28 septembrie 2011, arătând că au fost implicaţi pe lângă inculpatul D.G. în calitate de vânzător, inculpaţii M.B.A., Ţ.F. şi T.V.V., prin aceea că primul le-a solicitat celorlalţi găsirea unui cumpărător sau a unei persoane interesate să acorde un împrumut garantat cu terenurile respective, lăsându-le în acest scop copii de pe documente, lucru ce s-a şi realizat, cât şi în ceea ce priveşte încercarea de înstrăinare de către inculpatul P.C.C. a imobilelor aparţinând SC E.G.I. SRL situate în Bucureşti, str. Ş. nr. 27 şi 29, sector 2, în afara inculpatului P. care s-a ocupat conform declaraţiilor notarului public R.I.D. de demersurile necesare încheierii acestuia, au mai fost implicaţi şi inculpaţii Ţ.F., T.V.V. şi M.B.A., prin ajutorul dat inculpatului P.C.C. în demersurile premergătoare vânzării.
În consecinţă, Înalta Curte constată că faptele comise de inculpatul T.V.V. incriminate de prevederile art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior au corespondent în prezent în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., subiecţi pasivi fiind P.C. şi A.H.M.A.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., instanţa de recurs constată că a intervenit împăcarea părţilor. Inculpatul T.V.V. a iniţiat la data de 26 mai 2014 a procedură de mediere cu partea civilă P.C. finalizată la data de 23 octombrie 2014 cu împăcarea părţilor. De asemenea, părţile s-au prezentat şi în faţa instanţei de recurs şi au declarat că s-au împăcat, în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2014.
Faţă de cele arătate, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., urmează a se dispune încetarea procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
Referitor la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., instanţa de recurs va dispune condamnarea inculpatului T.V.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data la 26 ianuarie 2012 la data de 18 octombrie 2012, perioadă dedusă deja prin dispoziţiile deciziei penale pronunţate în apel, Înalta Curte va constata că pedeapsa aplicată acestuia este executată.
Şi în cazul inculpatului T.V.V. sunt aplicabile considerentele expuse anterior cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii de înşelăciune, cuantumul pedepsei aplicate şi perioada dedusă din pedeapsă, superioară pedepsei aplicate, nefiind necesară repetarea argumentelor deja prezentate.
În ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat Ţ.F., având în vedere că acesta a decedat în cursul procesului penal, pe parcursul soluţionării recursului, Înalta Curte nu va mai analiza aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l priveşte pe acesta, urmând a dispune, în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului Ţ.F. ca urmare a decesului acestuia.
Referitor la soluţionarea laturii civile, având în vedere că a intervenit împăcarea părţii civile P.C. cu inculpaţii S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F., în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va înlătura obligarea sus-menţionaţilor inculpaţi la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.C. şi va lăsa nesoluţionată latura civilă în ceea ce-i priveşte pe aceştia.
Totodată, solicitarea inculpatei S.C.D. de a se ridica sechestrul asigurător nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 397 alin. (5) C. proc. pen. care prevăd că, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată latura civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Dacă în privinţa inculpaţilor S.C.D., M.B.A. şi T.V.V., s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, situaţia este diferită în cazul inculpatului D.G. Diferenţierea este dată de natura şi numărul infracţiunilor comise de inculpat, dar şi de atitudinea pasivă a acestuia care nu a întreprins niciun demers în vederea împăcării cu victimele infracţiunilor de înşelăciune.
Inculpatul D.G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, art. 291 C. pen. anterior şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. anterior (fapte expuse la pct. 2 din rechizitoriu); prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. anterior (fapte expuse la pct. 2, 3 şi 4 din rechizitoriu); prev. de art. 291 C. pen. anterior şi art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. anterior (fapte expuse la pct. 3 din rechizitoriu); prev. de art. 291 C. pen. anterior, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior şi art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. anterior (fapte expuse la pct 4 din rechizitoriu); prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior (faptă expusă la pct. 1 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
Prin hotărârea instanţei de fond, rămasă nemodificată în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.G. (decizia penală din apel a desfiinţat sentinţa doar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.V.V. şi Ţ.F.), Tribunalul a constatat că fapta inculpatului D.G. care în data de 10 august 2011 s-a prezentat la sediul Biroului Notarial "N." din Bucureşti împreună cu inculpatul P.C.C. şi l-a determinat cu intenţie pe notarul public să autentifice sub nr. 3072 din 10 august 2011 un contract în cuprinsul căruia s-a menţionat că inculp arul D.G. a cumpărat de la SC E.B.L.D. SRL, prin împuternicit P.C.C., două terenuri aparţinând acestei societăţi cu suprafaţa de 1.875, 24 mp şi 3125, 46 mp, situate în Voluntari, str. M.M., f.n. în schimbul sumei de 1.209.169,26 de euro, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut faptul că nu a plătit niciodată preţul stipulat şi că el era cumpărător doar cu numele, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (activitate infracţională corespunzătoare faptei descrise la pct. 1 din rechizitoriu).
Instanţa de fond a mai reţinut că faptele inculpatului D.G. care, prin utilizarea de înscrisuri oficiale false şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 28 septembrie 2011 l-a indus în eroare pe partea civilă P.C. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072/2011 de B.N.P. N., la data de 13 decembrie 2011 a încercat să-l inducă în eroare pe martorul L.V., iar la data de 29 decembrie 2011 l-a indus în eroare pe partea civilă H.D. cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5862/2011, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (activitate infracţională corespunzătoare infracţiunii de înşelăciune descrise la pct. 2, 3 şi 4 din rechizitoriu).
Cu privire la infracţiunile da fals intelectual şi uz de fals descrise la pct. 2, 3 şi 4 din rechizitoriu, s-a reţinut de către instanţa de fond că faptele inculpatului D.G. care prin activităţile sale a determinat:
- înscrierea, fără vinovăţie, de către funcţionari din cadrul O.C.P.I. Ilfov în cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare menţionat, cu indicarea sa în calitate de proprietar, prin încheierea nr. 112824 din data de 12 august 2011 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov (situaţie neconformă realităţii, după cum a recunoscut şi inculpatul) - pct. 2 din rechizitoriu;
- eliberarea, fără vinovăţie, de funcţionarii din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov de extrase de carte funciară cuprinzând menţiunea neconformă realităţii a faptului că acesta avea calitatea de proprietar al terenurilor menţionate - extrasele de carte funciară nr. 112824 din data de 12 august 2011 cu privire la terenurile cu suprafeţele de 3125,46 mp şi 1875,24 mp (pct. 2 din rechizitoriu); nr. 177661 din 12 decembrie 2011 pentru terenul cu suprafaţa de 3125,46 mp (pct. 3 din rechizitoriu); nr. 184076 din 21 decembrie 2011 pentru terenul cu suprafaţa de 3125,46 mp (pct. 4 din rechizitoriu);
- eliberarea, fără vinovăţie, de funcţionarii din cadrul Primăriei Voluntari -Serviciul Taxe şi Impozite de certificate de atestare fiscală în cuprinsul cărora inculpatul D.G. apărarea ca proprietar al terenurilor menţionate - certificatele de atestare fiscală nr. 19041 emis în data de 28 septembrie 2011 (pct. 2 din rechizitoriu), nr. 24271 din data de 08 decembrie 2011 (pct. 3 din rechizitoriu), nr. 21616 din data de 02 noiembrie 2011 şi nr. 1380 din data de 24 ianuarie 2012 (pct. 4 din rechizitoriu);
- inserarea, fără vinovăţie, de menţiuni necorespunzătoare adevărului referitoare la calitatea de proprietar a inculpatului D.G. în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea civilă P.C. autentificat sub nr. 2245 din 28 septembrie 2011 de B.N.P. C.A. (pct. 2 din rechizitoriu); şi în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea civilă H.D. autentificat sub nr. 5862 din 19 decembrie 2011 de B.N.P. G.M. (pct. 4 din rechizitoriu);
întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi în ceea ce priveşte extrasele de carte funciară se constată că unele dintre acestea au fost eliberate nu la cererea inculpatului, ci la cererea birourilor notariale care au încheiat sau urmau să încheie acte de vânzare-cumpărare sau împrumut,, totuşi Tribunalul a apreciat că acţiunea inculpatului D.G., care a participat sau urma să participe la încheierea contractelor, a fost determinantă, în lipsa acesteia birourile notariale neputând proceda din oficiu la solicitarea de eliberare de extrase CF.
Totodată, în ceea ce priveşte cererile de eliberare a certificatelor de atestare fiscală, s-a constatat că cel puţin una dintre acestea - cea din data de 08 decembrie 2011 nu a fost formulată de către inculpatul D.G. (faţă de declaraţiile inculpatului şi scrisul evident diferit de pe această cerere prin raportare la scrisul inculpatului) - dar pentru această cerere, în condiţiile în care inculpatul a semnat pentru primirea extrasului şi a înmânat solicitantului o copie a cărţii sale de identitate, se poate reţine săvârşirea infracţiunii sub forma complicităţii, aspect ce nu duce la o schimbare de încadrare juridică în condiţiile reţinerii unei infracţiuni continuate.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că fapta inculpatului D.G. care, în aceeaşi rezoluţie infracţională:
- a prezentat la data de 28 septembrie 2011 B.N.P. I.A., în vederea producerii de efecte juridice - încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, următoarele înscrisuri false: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de către B.N.P. "N.", încheierea nr. 112824 din data de 12 august 2011 a Oficiului de Cadastru şi publicitate Imobiliară Ilfov, extrasele de carte funciară emise în data de 12 august 2011 cu privire la terenurile cu suprafeţele de 3125,46 mp şi 1875,24 mp, precum şi certificatul de atestare fiscală cu nr. 19041 emis în data de 28 septembrie 2011 de către Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite (pct. 2 din rechizitoriu);
- a prezentat la data de 13 decembrie 2011 B.N.P. D.D., în vederea producerii de efecte juridice - încheierea unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară, următoarele înscrisuri false: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de către B.N.P. "N.", încheierea nr. 112824 din data de 12 august 2011 a Oficiului de Cadastru şi publicitate Imobiliară Ilfov, extrasul de carte funciară nr. 177661 din data de 12 decembrie 2011 precum şi certificatul de atestare fiscală nr. 24271 din 08 decembrie 2011 privind terenul cu suprafaţa de 3125,46 mp situat în Voluntari, str. M.M., f.n., jud. Ilfov (pct. 3 din rechizitoriu);
- a prezentat la data de 29 decembrie 2011 B.N.P. G.M., în vederea producerii de efecte juridice - încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de către B.N.P. "N."(pct. 4 din rechizitoriu),
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Nu s-au reţinut în sarcina inculpatului ca acte materiale ale infracţiunii de uz de fals pretinsa folosire a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N. în vederea obţinerii certificatelor de atestare fiscală mai sus menţionate, întrucât din relaţiile comunicate de Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite rezultă că singurul act ataşat cererilor de eliberare a certificatelor de atestare a fost copia cărţii de identitate a inculpatului, neexistând o folosire a contractului menţionat.
Nu s-au reţinut ca acte materiale ale infracţiunii de uz de fals pretinsa folosire a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3072 din 10 august 2011 de B.N.P. N. în vederea înscrierii în cartea funciară a contractului, nici pentru eliberarea extraselor de carte funciară, din probele administrate rezultând că pentru înscrierea în cartea funciară a contractului şi eliberarea extraselor de carte funciară nr. 112824 din data de 12 august 2011 contractul nu a fost folosit de către inculpat, ci de B.N.P. N., iar în ceea ce priveşte extrasele nr. 177661 din 12 decembrie 2011 şi nr. 184076 din 21 decembrie 2011 din actele dosarului rezultă că pentru eliberarea acestora nu a fost folosit contractul de vânzare-cumpărare, fiind formulată o simplă cerere, fără nici un document ataşat cu excepţia copiei actului de identitate al inculpatului în cazul extrasului din data de 21 decembrie 2011.
Având în vedere situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv în cauză, expusă anterior, Înalta Curte constată că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului D.G. au corespondent în dispoziţiile C. pen. în vigoare, după cum urmează:
1. infracţiunea continuată de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 32 rap. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., având în vedere că subiecţii pasivi sunt diferiţi, în persoana părţilor vătămate P.C., L.V. şi H.D., aşa încât nu se mai poate reţine unitatea infracţiunii continuate ci un concurs de trei infracţiuni;
2. infracţiunea continuată de fals intelectual comisă în formă participaţiei improprii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în mai multe infracţiuni prev. de art. 52 rap. la art. 321 C. pen., aflate în concurs, având în vedere că subiecţii pasivi sunt diferiţi. Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, subiectul pasiv al infracţiunii de fals intelectual este autoritatea publică, instituţia publică sau altă persoană juridică de drept public emitentă a înscrisului oficial. Faţă de acest considerent, în sarcina inculpatului D.G. s-ar reţine următoarele infracţiuni de fals intelectual, în forma participaţiei improprii prev. de:
- art. 52 rap. la art. 321 C. pen. (corespunzătoare pct. 1 din rechizitoriu), infracţiune reţinută distinct şi de instanţa de fond;
- art. 52 rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 52 rap. la art. 321 C. pen. şi art. 52 rap. la art. 321 C. pen. (corespunzătoare pct. 2 din rechizitoriu), subiecţi pasivi fiind Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov (2 acte materiale), Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite şi B.N.P. C.A.;
- art. 52 rap. la art. 321 C. pen. şi art. 48 cu referire la 52 rap. la art. 321 C. pen. (corespunzătoare pct. 3 din rechizitoriu), subiecţi pasivi fiind Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov şi Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite;
- art. 52 rap. la art. 321 C. pen., art. 52 rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 52 rap. la art. 321 C. pen. (corespunzătoare pct. 4 din rechizitoriu), subiecţi pasivi fiind Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, Primăria Voluntari - Serviciul Taxe şi Impozite (2 acte materiale) şi B.N.P. G.M.
3. infracţiunea continuată de uz de fals prev. de art. 291 c. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., art. 323 C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 323 C. pen. Conform literaturii de specialitate, subiectul pasiv al infracţiunii de uz de fals este persoana fizică sau juridică vătămată material sau moral prin folosirea înscrisului falsificat, aşa încât subiecţii pasivi în speţă sunt victimele infracţiunilor de înşelăciune, respectiv P.C., L.V. şi H.D..
În continuare, pedepsele aplicabile inculpatului D.G., pe considerentele deja expuse anterior în cazul celorlalţi recurenţi inculpaţi, ar fi egale cu minimul special prevăzut de legea nouă, având în vedere, aşa cum s-a precizat, lipsa de corespondenţă în noul C. pen. a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
Aplicând ipotetic consideraţiile precizate, inculpatul ar fi condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare [pentru cele două infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.], o pedeapsă de 6 luni închisoare [pentru infracţiunea prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.], la nouă pedepse de câte 1 an închisoare [pentru cele nouă infracţiuni prev. de art. 52 rap. la art. 321 C. pen.] şi trei pedepse de câte 3 luni închisoare [pentru cele trei infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.]. Pedepsele au fost stabilite în contextul în care infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. anterior continuă să fie incriminată în art. 244 C. pen., cu limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare; infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior are corespondent în art. 323 C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani; infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior a fost preluată în art. 323 C. pen., cu limite cuprinse între 3 luni şi 3 ani închisoare.
Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reţinerea concursului de infracţiuni, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., ar urma ca inculpatului să i se aplice pedeapsa cea mai grea de lan închisoare la care se va adăuga un spor obligatoriu şi fix de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 3 ani şi 9 luni, aşa încât pedeapsa rezultantă ar fi în cuantum de 4 ani şi 9 luni închisoare.
Or, în condiţiile în care pedeapsa care ar rezulta în urma aplicării legii noi este mai mare decât cea aplicată în cauză, Înalta Curte constată că legea mai favorabilă inculpatului D.G. este C. pen. anterior.
Constatând, de asemenea, că, în ceea ce-l priveşte pe inculpat, nu este incident niciunul din cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.G..
Faţă de cele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursurile declarate de inculpaţii S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F., va casa, în parte, hotărârile atacate şi rejudecând:
Va descontopi pedepsele aplicate inculpaţilor M.B.A. şi T.V.V. în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.
I. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.B.A. din infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. ca urmare a interveniţii împăcării părţilor.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., va condamna pe inculpatul M.B.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului M.B.A. pedeapsa de 6 luni la care va adaugă un spor de 2 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa finală de 8 luni închisoare.
Va constata pedeapsa executată.
II. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul T.V.V. din infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi.prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), 2 C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., va condamna pe inculpatul T.V.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare. Va constata pedeapsa executată.
III. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata S.C.D. din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen. În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., va condamna pe inculpata S.C.D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la 7 martie 2014.
Va constata pedeapsa executată.
IV. În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului Ţ.F. ca urmare a decesului acestuia.
Pe latură civilă, va înlătura obligarea inculpaţilor S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F. la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.C. şi va lăsa nesoluţionată latura civilă în ceea ce-i priveşte pe aceştia.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.G. şi de partea civilă H.D.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (2) şi 3 C. proc. pen. privind cheltuielile judiciare, onorariul apărătorilor din oficiu fiind diferenţiat în funcţie de activitatea efectiv prestată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F. împotriva Deciziei penale nr. 273/A din 8 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 111/F din 15 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:
Descontopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor M.B.A. şi T.V.V. în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.
I. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.B.A. din infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1),2 C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., condamnă pe inculpatul M.B.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului M.B.A. pedeapsa de 6 luni la care adaugă un spor de 2 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa finală de 8 luni închisoare.
Constată pedeapsa executată.
II. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul T.V.V. din infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior şi prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), 2 C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., condamnă pe inculpatul T.V.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Constată pedeapsa executată.
III. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata S.C.D. din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.
În baza art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen., condamnă pe inculpata S.C.D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la 7 martie 2014.
Constată pedeapsa executată.
IV. În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Ţ.F. ca urmare a decesului acestuia.
Înlătură obligarea inculpaţilor S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F. la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.C. şi lasă nesoluţionată latura civilă în ceea ce-i priveşte pe aceştia.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
V. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.G. şi de partea civilă H.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat D.G. la plata sumei de 1100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.R., şi suma de 100 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, avocat V.D. pentru termenele din 27 şi 30 iunie 2014, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul parte civilă H.D. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii S.C.D., M.B.A., T.V.V. şi Ţ.F. rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul Ţ.F. în cuantum de 500 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul M.B.A. în cuantum de 500 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu, avocat D.A., desemnat pentru inculpatul T.V.V. în cuantum de 400 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, avocat T.R., desemnat pentru inculpatul T.V.V. la termenele din 27 şi 30 iunie 2014, în cuantum de 50 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpata S.C.D. în cuantum de 400 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 aprilie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 147/2015. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
