ICCJ. Decizia nr. 156/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Revizuire - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 156/2015
Dosar nr. 722/57/2014
Şedinţa publică din 2 februarie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S., având ca obiect decizia penală nr. 676/A/2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013.
Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei penale nr. 50 din 06 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 13 noiembrie 2014, pe rolul său a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de condamnatul P.S., având ca obiect Decizia penală nr. 676/A/2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013.
În cuprinsul cererii de revizuire, condamnatul a arătat că decizia contestată este nelegală şi netemeinică, constituind o gravă eroare judiciară, invocând cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Revizuentul a arătat că în contestaţia în anulare a invocat faptul că decizia penală nr. 5 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este nelegală şi netemeinică, indicând punctual motivele, pe care instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare nu le-a analizat. A menţionat că, în apel, s-au schimbat încadrările juridice ale faptelor, fără să-i fie aduse la cunoştinţă noile dispoziţii şi fără să fie audiat. De asemenea, a învederat că noua acuzaţie care i s-a adus, de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 din Codul penal anterior, a rămas nesoluţionată.
Revizuentul a menţionat că instanţa care a pronunţat decizia a reţinut în cuprinsul considerentelor aspectul invocat referitor la neaudierea inculpaţilor, dar nu s-a pronunţat pe acest aspect şi nici asupra faptului că nu au fost audiaţi martorii acuzării care au dat declaraţii în faza de urmărire penală. Un alt aspect invocat a fost cel referitor la faptul că a susţinut în contestaţia în anulare că instanţa ar fi trebuit să schimbe încadrarea juridică a infracţiunilor potrivit noului Cod penal şi să dispună încetarea procesului penal.
Revizuentul a relevat şi faptul că instanţa care a pronunţat decizia nr. 676/A/2014 nu a analizat un alt aspect invocat în contestaţia în anulare, referitor la faptul că, la câteva termene de judecată stabilite pentru soluţionarea apelului, atât el, cât şi alţi inculpaţi, nu au fost asistaţi de apărători aleşi sau din oficiu.
S-a invocat de către revizuent şi faptul că, în mod nelegal, instanţa care a pronunţat decizia nr. 676/A/2014 a stabilit că decizia este definitivă, fiindu-i încălcat dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, prevăzut în Protocolul 7 art. 2 CEDO.
Pentru aceste motive, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire şi, în baza art. 460 Cod procedură penală, să se dispună suspendarea executării mandatului de executare din 3 februarie 2014, în executarea căruia se află.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul P.S. având ca obiect Decizia penală nr. 676/A/2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Condamnatul P.S. se află în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 din Codul penal anterior comb. cu art. 2481 din acelaşi cod, cu aplicarea art. 146 din Codul penal anterior, art. 258 şi art. 41 alin (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din art.26 rap. la art. 246 din Codul penal anterior comb. cu art.2481 din acelaşi cod, cu aplicarea art. 146, art. 258 şi art. 41 alin.2 din Codul penal anterior şi cu reţinerea art. 74 lit. a), 76 lit. b) şi art. 76 alin. (2) din Codul penal anterior, prin sentinţa penală nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva deciziei nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, condamnatul P.S. a formulat contestaţie în anulare, soluţionată prin decizia penală nr. 676/A/2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013. Prin această decizie a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare.
În data de 13 noiembrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia a fost înregistrată cererea de revizuire având ca obiect Decizia penală nr. 676/A/2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013. Faptul că revizuentul a înţeles să formuleze cerere de revizuire având ca obiect această decizie penală a rezultat fără echivoc atât din cele consemnate în partea introductivă a cererii, cât şi din conţinutul motivelor invocate, care reprezintă critici la adresa modului în care a fost soluţionată contestaţia în anulare. Din aceste motive, nu s-a dat curs solicitării reprezentantului D.N.A. de a se aprecia că cererea de revizuire vizează în realitate hotărârea prin care s-a dispus condamnarea revizuentului, cu menţiunea că acesta are posibilitatea oricând să formuleze o nouă cerere de revizuire, având ca obiect sentinţa penală nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a reţinut că procedura de soluţionare a cererii de revizuire presupune, în prealabil, potrivit dispoziţiilor art. 456 C. proc. pen., analizarea admisibilităţii în principiu a acesteia, în cadrul analizei instanţa trebuind să verifice în primul rând dacă hotărârea care face obiectul cererii de revizuire este o hotărâre definitivă prin care s-a soluţionat fondul cauzei, după care urmează a fi analizate condiţiile prevăzute de art.459 alin. (3) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că dispoziţiile art.452 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că pot fi supuse revizuirii hotărârile definitive, atât cu privire la latura civilă, cât şi cu privire la latura penală a cauzei, din formularea textului legal rezultând faptul că sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează conflictul de drept penal substanţial sau latura civilă provenită din infracţiune. Referitor la latura penală, a fost avut în vedere că sunt hotărâri prin care se soluţionează conflictul de drept penal substanţial cele prin care instanţa de judecată pronunţă o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. S-a reţinut că practica judiciară a fost constantă în acest sens, cu menţiunea că textul art. 393 alin. (1) din Codul de procedură penală anterior avea o formulare similară, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţându-se în acest sens în decizia penală nr. 42/2005, statuând că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, iar cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive este inadmisibilă.
Instanţa de fond a constatat că, în cauza de fată, revizuentul a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri definitive, dar prin această hotărâre nu a fost soluţionat conflictul de drept penal substanţial, ci a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, o astfel de hotărâre neputând forma obiectul unei cereri de revizuire.
Pentru aceste motive, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art.452 alin. (1) din acelaşi cod, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S., având ca obiect decizia penală nr. 676/A/2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013.
Având în vedere motivul pentru care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, respectiv că hotărârea contestată nu poate fi supusă revizuirii, s-a reţinut că nu se impune analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen. şi nici dacă aspectele invocate de către revizuent pot fi încadrate în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Faţă de soluţia pronunţată în privinţa cererii de revizuire, a fost respinsă şi cererea de suspendare a executării sentinţei penale nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva deciziei penale nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie revizuentul condamnat P.S., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
La termenul din 2 februarie 2015, Înalta Curte a procedat la calificarea căii de atac promovate în cauză ca fiind contestaţie, ţinând seama de împrejurarea că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 8 ianuarie 2015, ca apel.
La acelaşi termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate de revizuentul condamnat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
În speţă, revizuentul condamnat a formulat contestaţie împotriva deciziei penale nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea sa de revizuire având ca obiect decizia penală nr. 676/A/2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în data de 25 septembrie 2014, în Dosarul nr. 66/57/2013 şi, de asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei penale nr. 50 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4219/85/2008, definitivă prin decizia penală nr. 5/A din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia - hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul condamnat P.S.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul condamnat P.S. împotriva deciziei penale nr. 898/A din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu Minori.
Obligă contestatorul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2015. Penal. Violul (art.197 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4/2015. Penal. Vătămarea corporală din... → |
|---|
