ICCJ. Decizia nr. 225/2015. SECŢIA PENALĂ. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 225/2015
Dosar nr. 282/43/2014
Şedinţa publică din 16 februarie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 35 din 17 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 282/43/2014 a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petenta SC C.S. SA de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată condamnatului M.J. (fiul lui A. şi I., domiciliat în Miercurea Ciuc, str. L., cu reşedinţa în Miercurea Ciuc, str. T., judeţul Harghita) prin Sentinţa penală nr. 24 din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea formulată de SC C.S. SA, a solicitat revocarea suspendării executării sub supraveghere aplicată condamnatului M.J. prin Sentinţa penală nr. 24 din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a arătat de către petenta că, prin sentinţa anterior menţionată condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, ce a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă a termenului de încercare de 5 ani.
Totodată condamnatul a fost obligat să achite petentei suma de 84.205,78 RON, reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat sub nr. 1250 din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 RON reprezentând majorări calculate până la data de 24 septembrie 2012, 6.355 RON reprezentând cheltuieli de executare silită avansate de către BEJ H.E. şi 62 RON reprezentând taxa pentru eliberare copii CF, toate în favoarea subscrisei.
De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. din 1968, prin hotărârea de condamnare inculpatul M.J. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43.753,27 RON, în favoarea subscrisei.
S-a apreciat de către petenta, prin cererea formulată, că se impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere deoarece condamnatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, deşi s-a încercat recuperarea prejudiciului.
Analizând cererea formulată, prima instanţă a constatat că prin Sentinţa penală nr. 24 din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a aplicat condamnatului M.J. o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de încercare de 5 ani.
De asemenea, s-a observat că potrivit înscrisurilor aflate la dosar şi susţinerilor condamnatului rezultă că acesta nu şi-a achitat datoriile către petentă, datorii stabilite prin decizia penală indicată mai sus.
Analizând dispoziţiile art. 864 din vechiul C. pen. cât şi din disp. art. 96 alin. (1) din noul C. pen., prima instanţă a reţinut că dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini aceste obligaţii.
Examinând dispoziţiile legale anterior enunţate în raport cu situaţia inculpatului, prima instanţă a constatat că termenul de încercare, de 5 ani, stabilit prin hotărârea de condamnare, până la care condamnatul poate să-şi achite datoriile civile, nu a expirat. Mai mult, condamnatul a depus o serie de înscrisuri cu care a făcut dovada că până la acest moment nu a realizat venituri.
Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, petenta SC C.S. SA, a formulat contestaţie în temeiul art. 4251 C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei formulate, contestatoarea petentă a arătat că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală având în vedere că intimatul-condamnat M.J. a dat dovadă de rea-credinţă, sustrăgându -se în orice mod de la plata obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.
S-a arătat că toate eforturile subscrisei în vederea recuperării prejudiciului cauzat de condamnat au rămas fără niciun rezultat, datorită refuzului acestuia de a primi notificările trimise precum şi a relei-credinţe de care a dat dovadă încă de la începutul procesului penal pornit împotriva lui.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 24 din 13 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 355/43/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A din 14 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost condamnat inculpatul M.J. la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de încercare de 5 ani.
Totodată, prin aceeaşi hotărâre a fost obligat inculpatul să achite petentei suma de 84.205,78 lei reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 lei reprezentând majorări calculate până la 24 septembrie 2012, 6.355 lei reprezentând cheltuieli de executare silită avansate către BEJ H.E. şi 62 lei reprezentând taxa pentru eliberare copii CF, toate în favoarea contestatoarei petente SC C.S. SA.
De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 43.753,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către petentă.
Instanţa revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi dispune executarea pedepsei, potrivit art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu excepţia cazului în care persoana supravegheată dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
Reglementând şi în art. 864 alin. (1) raportat la art. 84 C. pen. anterior, revocarea pentru neîndeplinirea integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare prevăzută în noul C. pen. constituie o ipoteză de revocare obligatorie a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu excepţia cazului în care condamnatul dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate de a îndeplini obligaţiile civile.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă că termenul de încercare, de 5 ani, stabilit prin hotărârea de condamnare, până la care condamnatul poate să-şi achite obligaţiile civile, nu a expirat, iar din înscrisurile depuse de către intimat la instanţa de fond, nu rezultă intenţia condamnatului de a se sustrage de la executarea obligaţiilor civile, nefiind demonstrată astfel, reaua-credinţă a acestuia.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatoarea-petentă SC C.S. SA.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată contestatoarea petentă la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea petentă SC C.S. SA împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 17 noiembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 355/43/2012.
Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 232/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
