ICCJ. Decizia nr. 232/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 232/RC/2015
Dosar nr. 1440/1/2015
Şedinţa publică din 24 iunie 2015
Asupra cererii de recurs în casaţie;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 72/11 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Balş în Dosarul nr. 2614/184/2014, în baza art. 386 C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului B.G.C., după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;
- din infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965,
- din infracţiunea prevăzută de art. 230 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1965.
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965 şi art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965, ca urmare a împăcării inculpatului cu partea civilă F.M.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 375 C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Balş nr. 100/P/2014 din data de 05 iunie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute şi pedepsite de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi art. 230 alin. (1) C. pen., art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Starea de fapt reţinută în actul de inculpare este aceea că în data de 07 ianuarie 2014, inculpatul, persoană care muncea şi avea acces permanent în curtea locuinţei persoanei vătămate F.M., a observat ca acesta îşi parca autovehiculul cu numărul, de înmatriculare xxx în curtea locuinţei, iar cheile se aflau în torpedo, astfel că, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat hotărârea de a o sustrage, pentru folosinţă.
La adăpostul întunericului, în jurul orei 22:30, pentru realizarea scopului său infracţional, inculpatul s-a deplasat la locuinţa persoanei vătămate, a deschis porţile, apoi a deschis o portieră, ce nu era asigurată, a pornit autovehiculul şi, cu toate că nu este posesor al permisului de conducere şi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a condus pe drumurile publice din comuna Vulpeni.
Inculpatul a ajuns cu autovehiculul şi la discoteca din satul Prisaca, unde a discutat cu martorul D.A.N., căruia i-a mărturisit că a sustras vehiculul şi că nu poseda permis de conducere.
După ce a ieşit din discotecă, inculpatul s-a urcat din nou la volanul autovehiculului sustras şi, pe fondul lipsei deprinderilor teoretice şi practice, dar şi al faptului că se afla sub influenţa alcoolului, când a efectuat manevra de întoarcere, a lovit un cap de pod, provocând avarii constând în deteriorarea unor elemente de caroserie, a jenţii şi anvelopei din partea stânga.
Continuând să ignore faptul că nu posedă permis de conducere, inculpatul l-a condus din nou pe drumurile publice şi l-a parcat în curtea persoanei vătămate
În dimineaţa zilei de 08 ianuarie 2014, persoana vătămată a constatat că autovehiculul său era avariat şi l-a bănuit pe inculpat care a recunoscut.
Starea de fapt expusă mai sus a fost probată cu următoarele mijloace de probă: act de sesizare, declaraţie persoana vătămată, declaraţie martor, fişa cazier judiciar, declaraţii inculpat.
S-a considerat că fapta inculpatului de a sustrage pe timp de noapte un autovehicul, în scop de folosinţă şi de a-l conduce pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere constituie infracţiunile de furt calificat şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 230 alin. (1) C. pen., art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi alin. (1) C. pen., art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., fiind săvârşite cu intenţie directă.
Instanţa de fond a constatat că starea de fapt reţinută în actul de inculpare corespunde realităţii faptice, dar încadrarea juridică dată este incorectă, din punct de vedere al succesiunii de legi penale.
Având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârşite la data de 07 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a Codului penal, prima instanţă a considerat că încadrarea lor juridică se impunea a fi făcută în raport de legea veche, respectiv Codul penal din 1965 şi O.U.G. nr. 195/2002.
Ca atare, în baza art. 386 C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;
- din infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965;
- din infracţiunea prevăzută de art. 230 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1965.
Raportat la toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi având în vedere că a intervenit împăcarea între acesta şi partea civilă, prima instanţă a constatat că legea penală mai favorabilă este cea nouă, respectiv Codul penal din 2009, care permite împăcarea pentru aceste infracţiuni.
În acest context, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g). C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., instanţa de fond a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965 şi art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965.
De asemenea, în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 375 C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului la 7 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a ţinut cont de criteriile din art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii, periculozitatea infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Apreciind că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei în regim de detenţie, ţinând cont de vârsta inculpatului şi gradul său de educaţie, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., urmând ca, în baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Balş criticând-o ca nelegală, întrucât instanţa de fond nu a realizat o aplicare globală a legii penale mai favorabilă, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, ci a combinat prevederile unor legi succesive, ajungându-se astfel la o "lex tertia" care încalcă disp. art. 61 alin. (1) din Constituţia României.
Prin Decizia penală nr. 16 din 14 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Balş împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 11 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Balş în Dosarul nr. 2614/184/2014.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală în sensul că s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de fond şi s-a menţinut încadrarea juridică dată prin actul de sesizare.
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.G.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 230 alin. (1) C. pen. şi de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., prin împăcarea părţilor.
În baza art. 335 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a stabilit faţă de inculpatul B.G.C. o pedeapsă de 7 luni închisoare, iar în temeiul art. 396 alin. (4) raportat la art. 83 C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilite, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, conform art. 84 C. pen.
În temeiul art. 85 C. pen. instanţa de apel l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere, în esenţă, faptul că inculpatul şi-a recunoscut faptele şi a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 C. proc. pen.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii Curtea a reţinut că infracţiunea de furt calificat, al unui vehicul (în timpul nopţii) era prevăzută în Codul penal anterior în textul art. 208 alin. (1) şi (4) raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) din acelaşi Cod şi era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.
Totodată, a constatat că în actualul C. pen., infracţiunea de flirt calificat (în timpul nopţii) este incriminată de disp. art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar furtul unui vehicul în scop de folosinţă este prevăzut de art. 230 alin. (1) C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa prev. în art. 229, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime. Potrivit art. 231 alin. (2) C. pen., "în cazul faptelor prev. la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."
De asemenea, instanţa de apel s-a referit la faptul că infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere era incriminată anterior actualului C. pen. de disp. art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar în actualul C. pen. fapta este incriminată de art. 335 alin. (1), conţinutul constitutiv al infracţiunii fiind aproape identic, iar limitele de pedeapsă fiind aceleaşi.
În raport de datele speţei, de faptul că în cursul cercetării judecătoreşti a intervenit împăcarea între inculpat şi partea vătămată pentru infracţiunile de furt calificat şi furt al unui vehicul în scop de folosinţă, comparând atât limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive pentru faptele deduse judecăţii cât şi modalităţile de individualizare a pedepselor prevăzute în legile succesive, Curtea.de Apel a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal, astfel cum, de altfel, în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului.
Instanţa de apel a observat, însă, că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 362/20.05.2014, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi noua lege, deoarece s-ar ajunge la o "lex terţia", încălcându-se dispoziţiile art. 61 din Constituţie.
Ca atare, instanţa de apel a constatat că în mod eronat a procedat prima instanţă atunci când a încadrat juridic faptele deduse judecăţii în infracţiunile prevăzute de Codul penal anterior şi de O.U.G. nr. 195/2002, dispunând apoi încetarea procesului penal pentru furt calificat, prin împăcarea părţilor şi amânând aplicarea pedepsei stabilite pentru conducere a unui vehicul fără permis de conducere, ajungând astfel la o "lex terţia", încălcând dispoziţiile art. 61 din Constituţie şi Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin cererea de recurs în casaţie, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. 2614/184/2014, parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., considerând că pedeapsa de 7 luni aplicată inculpatului B.G.C. este nelegală, fiind situată sub limita minimă legală.
Prin Încheierea 128/RC pronunţată în Dosarul nr. 2614/184/2015, apreciind ca îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de procuror.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursul în casaţie formulat de procuror ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Art. 434 din acelaşi act normativ prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, iar dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. stabilesc că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Totodată, dispoziţiile alineatului 2 al art. 438 C. proc. pen. prevăd că motivul aplicării de pedepse în alte limite decât cele legale ar putea constitui temei de casare doar dacă nu a fost invocat în calea apelului sau în cursul judecării apelului, ori, dacă a fost invocat, a fost respins sau instanţa a omis să se pronunţe asupra acestor motive.
Din examinarea hotărârii atacate, se reţine că la stabilirea pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., au fost avute în vedere şi circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen., care se regăsesc în modalitatea expusă de instanţa de fond şi în dispoziţiile art. 75 alin. (2) din actualul C. pen.
Prin urmare, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale atacate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 16 din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru Cauze cu Minori în Dosarul nr. 2614/184/2014 privind pe inculpatul B.G.C.
Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.G.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2015. SECŢIA PENALĂ. Revocarea... | ICCJ. Decizia nr. 3/2015. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
