ICCJ. Decizia nr. 229/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 229/A/2015
Dosar nr. 1610/1/2015
Şedinţa publică din 19 iunie 2015
Asupra apelului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 422 din 26 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins contestaţia în anulare formulată de condamnata R.M.S., împotriva deciziei penale nr. 271 din 06 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 14959/215/2013, ca tardivă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 26 ianuarie 2015 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea R.M.S., împotriva deciziei penale nr. 271 din 6 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 14959/215/2013, solicitând admiterea contestaţiei şi desfiinţarea hotărârii menţionate.
În motivare, contestatoarea R.M.S. a arătat că prin sentinţa penală nr. 2800 din 19 septembrie 2013 Judecătoria Craiova a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tentativă la furt calificat. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus şi revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 1417 din 8 mai 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 21 din 15 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca în final să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar prin decizia penală nr. 271 din 6 martie 2014 s-a admis apelul declarat de parchet, a fost desfiinţată în parte sentinţa instanţei de fond şi ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an închisoare, menţinându-se revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1417 din 8 mai 2012 a Judecătoriei Craiova, urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Potrivit contestaţiei formulate, urmare schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunea prev. de art. 208, 209 lit. a), g), i) C. pen. anterior; art. 20 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. anterior, în infracţiunile prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. b) şi d) noul C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., respectiv art. 32 rap. la art. 228, 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., contestatoarea avea posibilitatea, potrivit noului C. pen., să se împace cu părţile vătămate, însă acest lucru nu s-a realizat, deoarece nu a avut cunoştinţă de judecarea cauzei în faza de apel.
În cuprinsul contestaţiei formulate, s-a arătat că în vara anului 2013 din cauza lipsurilor materiale, a plecat la muncă în Spania unde în data de 11 septembrie 2013 Inspectoratul Poliţiei din Antequera i-a eliberat numărul de identitate pentru cetăţeni străini.
Din momentul plecării sale în străinătate nu a mai ştiut nimic de dosarul în care era inculpată, întrucât sentinţa penală nr. 2800 pronunţată de Judecătoria Craiova şi citaţiile emise ulterior de Curtea de Apel Craiova i-au fost trimise la adresa din comuna Celara sat G., adresă la care nu mai locuia efectiv, aflându-se în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei în apel ori de a încunoştinta instanţa.
A aflat de condamnarea sa la revenirea în ţară, fiind reţinută de către poliţiştii din comuna O. judeţul Mehedinţi şi condusă în Arestul IPJ Mehedinţi şi ulterior încarcerată în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
În drept, contestaţia formulată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. a) C. proc. pen.
În vederea soluţionării contestaţiei s-a ataşat la dosarul cauzei Dosarul nr. 14959/215/2013 al Curţii de Apel Craiova.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2800 din 19 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 14959/215/2013, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei R.M.S., din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.E. şi P.M.).
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata R.M.S., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata R.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 20 rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata R.M.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1417 din 08 mai 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 21 din 15 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că părţile vătămate P.M.G., N.C., şi P.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă P.E.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare dintre inculpaţii B.I. şi R.M.S. suma de 20 RON.
A fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 600 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi inculpatul B.I.
Prin decizia penală nr. 271 din 6 martie 2014 Curtea de Apel Craiova a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi rejudecând, a dispus următoarele:
În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei R.M.S. din infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.; art. 20 rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.; respectiv art. 32 rap. la art. 228, 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatei, iar în baza art. 228, 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata R.M.S. la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 32 rap. la art. 228, 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) vechiul C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta sentinţă, aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a menţinut revocarea beneficului suspendării condiţionate a pedepsei de trei ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1417/2012 a Judecătoriei Craiova şi a dispus ca inculpata să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a menţinut aplicarea pedepsei accesorii dată prin sentinţa penală nr. 1417/2012 a Judecătoriei Craiova.
S-a menţinut soluţia instanţei de fond cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, potrivit dispoziţiilor vechiului C. pen., precum şi soluţia de achitare.
S-au menţinut dispoziţiile instanţei de fond cu privire la latura civilă a cauzei, măsura confiscării precum şi cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Examinând contestaţia formulată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi în baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei, Curtea a constatat că aceasta este tardivă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 427 alin. (2) C. proc. pen., în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare, contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.
Pe de altă parte, art. 428 alin. (1) C. proc. pen., stabileşte că cererea de contestaţie în anulare poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea, a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.
Prin urmare, cum potrivit referatului întocmit la data de 26 martie 2015 de grefierul de şedinţă, dar şi declaraţiei date de contestatoare la termenul din 26 martie 2015, aceasta a fost încarcerată la data de 09 ianuarie 2015, iar contestaţia în anulare a fost formulată la data de 26 ianuarie 2015, se poate constata că aceasta a fost introdusă după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de textul de lege.
Deşi contestatoarea a susţinut că termenul de 10 zile curge de la data de 16 ianuarie 2015, dată la care i-a fost comunicată hotărârea prin care a fost condamnată, Curtea a reţinut că termenul de declarare a contestaţiei curge de la data încarcerării contestatoarei, dată la care, conform art. 557 alin. (1) C. proc. pen., contestatoarei i s-a înmânat un exemplar al mandatului de executare, mandat care conţine numărul hotărârii de condamnare, redarea succintă a infracţiunilor pentru care a fost condamnată şi încadrarea juridică a acestora, precum şi pedeapsa rezultantă aplicată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., contestaţia formulată de condamnata R.M.S., a fost respinsă ca tardivă.
Împotriva deciziei penale nr. 422 din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat apel contestatoarea R.M.S., însă pentru termenul de astăzi, 19 iunie 2015, a trimis din penitenciar o cerere prin care arată că renunţă la apelul formulat şi de asemenea, că nu doreşte să fie prezentă la instanţă.
Examinând apelul declarat de contestatoarea R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., căile ordinare de atac prevăzute de lege sunt apelul şi contestaţia, în timp ce contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac.
În acelaşi timp, conform dispoziţiilor ce reglementează materia contestaţiei în anulare, în speţă art. 432 alin. (4) C. proc. pen., „sentinţa dată in contestaţia în anulare este supusa apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."
Raţiunea legiuitorului a fost aceea că, atâta timp cât contestaţia în anulare este o cale extraordinara de atac, hotărârea contestată a fost deja cenzurata prin căile ordinare de atac, respectiv fond şi apel, ori ,după caz, recurs, de către instanţe, pe calea dreptului comun, astfel încât în această etapă procedurală nu mai este necesar a se relua tot ciclul procesual deja parcurs.
Ca atare, decizia Curţii de Apel Craiova, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată de condamnata R.M.S., împotriva deciziei penale nr. 271 din 06 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 14959/215/2013, ca instanţă de recurs, este definitivă, aşa cum, de altfel, era menţionat şi în dispozitivul deciziei pronunţate.
Cât priveşte solicitarea apelantei contestatoare de a se lua act de retragerea apelului formulat, aceasta nu va mai putea fi luata în considerare, având în vedere excepţia invocată şi care are prioritate în soluţionarea cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 26 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2015. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 245/2015. Penal → |
|---|
