ICCJ. Decizia nr. 245/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 245/A/2015
Dosar nr. 1542/261/2014
Şedinţa publică din 26 iunie 2015
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 25 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 1542/261/2014, Judecătoria Moldova Nouă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul P.D. împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 1313/261/2014 de Judecătoria Moldova Nouă. Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că cererea de contestaţie în anulare formulată de petentul P.D. împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă nu este motivată în fapt, petentul invocând doar dispoziţiile vechiului şi noului C. proc. pen., privind căile extraordinare de atac, respectiv art. 386-392 din C. proc. pen. anterior, art. 426-432 C. proc. pen., precum şi dispoziţiile privind competenţa organelor judiciare prevăzute de art. 40 C. proc. pen.
La dosarul cauzei, s-a ataşat Dosarul nr. 1313/261/2014 în care s-a pronunţat hotărârea nr. 91 din data de 14 octombrie 2014, împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare.
Analizând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestator, potrivit art. 431 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 91 din 14 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1313/261/2014 al Judecătoriei Moldova Nouă, a fost respinsă plângerea formulată de numitul P.D. împotriva ordonanţei de clasare din data de 05 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.
Împotriva acestei sentinţe contestatorul a formulat contestaţie în anulare, fără a indica vreun motiv din cele prev. de art. 426 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul P.D.
În motivarea apelului formulat, petentul P.D. a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală, având în vedere că judecătorul fondului este incompatibil, întrucât şi-a exprimat anterior părerea. În subsidiar a solicitat admiterea apelului formulat şi începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor.
Prin Decizia penală nr. 154/A din 11 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de P.D. împotriva Încheierii penale nr. 127 din 25 noiembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Moldova-Nouă în Dosarul nr. 1542/261/2014. Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
Pentru a decide astfel, analizând apelul declarat de contestator prin prisma motivelor de apel invocate şi analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara a constat că este nefondat pentru următoarele considerente:
S-a reţinut că, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată, prima instanţă a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de disp. art. 431 alin. (2) C. proc. pen. In aceste sens, prima instanţă a constatat faptul că petentul nu a indicat în concret niciunul dintre cazurile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 426 C. proc. pen., astfel că a analizat contestaţia formulată prin prisma motivelor indicate de către petent.
Instanţa de apel a constatat că în calea filtrului admisibilităţii în principiu nu s-a indicat un motiv pe care sprijină contestaţia dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei nici nu s-au depus şi nici nu s-au invocat dovezi care ar exista la dosar, motiv pentru care prima instanţă nu a putut admite în principiu contestaţia în anulare.
Faţă de aceste motive, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă, în baza art. 431 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată contestatorul P.D.
Prin urmare, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul P.D. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 25 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 1542/261/2014, de Judecătoria Moldova Nouă, cu obligarea apelantului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale, petentul P.D. a formulat calea de atac de faţă, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 mai 2015, când s-a fixat termen pentru judecată la data de 26 iunie 2015.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prioritar, Înalta Curte constată că, deşi petentul şi-a intitulat calea de atac ca fiind -recurs, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 40 C. proc. pen. care reglementează competenţa funcţională a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 40 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale definitive, precum şi recursurile în interesul legii. Prin urmare, instanţa va considera calea de atac de faţă ca fiind apel.
Înalta Curte constată că prin decizia penală a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, atacată în prezenta cauză, s-a respins, în mod definitiv, apelul declarat de petentul P.D. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 25 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 1542/261/2014 de Judecătoria Moldova Nouă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de acelaşi petent împotriva Hotărârii nr. 91 din 14 octombrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară al Judecătoriei Moldova Nouă.
De asemenea, în dispozitivul deciziei pronunţate se menţionează faptul că aceasta este definitivă.
Având în vedere că petentul P.D. a declarat cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, Înalta Curte constată că prin promovarea acesteia, inculpatul a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor "omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit am sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Admisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Având în vedere faptul că în cauză petentul P.D. a formulat o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte constată că apelul de faţă este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul formulat de apelantul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 154/A din data de 11 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 154/A din data de 11 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 256/2015. Penal → |
|---|
