ICCJ. Decizia nr. 235/2015. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul intelectual (ar

Decizii penale ICCJ 2015

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 235/A/2015

Dosar nr. 7276/2/2013

Şedinţa publică din 23 iunie 2015

Deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 284/F din 09 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpata P.D., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 289 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969, art. 292 C. pen. din 1969 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.M.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat pe inculpatul V.M.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.M.R., din infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 83 şi următoarele C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare pentru inculpatul V.M.R.

În baza art. 84 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei faţă de inculpatul V.M.R., pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 85 alin. (1) C. proc. pen., pe durata termenului sus-menţionat inculpatul V.M.R. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) Să comunice schimbarea locului de muncă;

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. a atras atenţia inculpatului cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.D.A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra imobilului proprietatea inculpatei P.D. prin ordonanţa nr. 1742/P/2012 din 18 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul V.M.R. să plătească statului 1500 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 06 noiembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1742/P/2012 s-a dispus:

1. punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a:

- inculpatei P.D., fără antecedente penale, notar public - pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatului V.M.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2³) şi (5) C. pen., şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatului P.S., fără ocupaţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. şi Înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

2. Menţinerea măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 1742/P/2012 din data de 18 septembrie 2013, asupra imobilului deţinut de inculpata P.D.

Au fost stabilite cheltuieli judiciare în cuantum de 500 lei, care au fost suportate de inculpaţi, potrivit disp. art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut, că la data de 04 octombrie 2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea penală formulată de numita P.D.A., prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public P.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. În cuprinsul motivării a plângerii, ca act de sesizare, s-a arătat că: "Notarul Public P.D. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin aceea că a dezbătut succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.M.C., fără să o citeze pe numita P.D.A., sora de tată a acesteia din urmă, apoi a eliberat numitului P.S., văr al numitei V.M.C. şi nepot al mamei acesteia, certificatul de moştenitor unic, precum şi cel privind atribuirea întregii mase succesorale. Acesta a vândut imobilul aparţinând defunctei V.M.C."

Din cercetările efectuate şi din probele administrate în cauză organul de urmărire penală a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Notarul public P.D., a dezbătut în interval de cca. o lună, la scurt timp după intervenirea decesului numitelor V.C.M. şi P.E.C., în mod nelegal, succesiunea defunctelor V.C.M. şi P.E.C., deşi acestea decedaseră în condiţii suspecte, motiv pentru care condiţiile decesului au fost cercetate în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Aceasta, cu încălcarea normelor civile de stabilire a moştenitorilor îndreptăţiţi legal, având în vedere că stabilirea cauzei decesului, condiţiile şi alte aspecte legale cu consecinţe directe asupra procedurii succesorale, nu au fost stabilite şi emise oficial de organul de urmărire penală, în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor, a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, faptul că, de pe urma defunctelor V.M.C. şi P.E.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei V.M.C., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, reieşea că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei V.M.C., numita P.D.A.

Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 75, care prevede obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, precum şi art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, şi a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părţii vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal, şi care a reprezentat consecinţe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei). Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor V.C.M. şi P.E.C., a atestat în mod nereal şi a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a reieşit că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A.

Numitul V.M.R. i-a furnizat numitului P.S. actele referitoare la masa succesorală a numitei V.C.M. şi, deşi cunoştea faptul că aceasta din urmă, care era şi fosta sa soţie, avea o soră de tată (P.D.L.), aceasta rezultând din actele de proprietate ale imobilelor deţinute de fosta sa soţie, l-a determinat pe numitul P.S. să obţină certificatul de unic moştenitor de la BNP P.D., precum şi pe notarul public P.D. să-i elibereze acestuia certificat de moştenitor în mod nelegal, după cum urmează: Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor V.C.M. şi P.E.C., a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, fraudulos, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, reieşea că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A. Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 75, care prevede obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, precum şi art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, şi a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părţii vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal, şi care A reprezentat consecinţe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei).

De asemenea, numitul V.M.R. a declarat în mod mincinos la data de 18 august 2011, cu ocazia audierii ca martor în cursul dezbaterii succesiunii fostei sale soţii, V.M.C., că aceasta nu are alţi moştenitori în afară de numitul P.S., văr al defunctei, deşi ştia că aceasta are o soră rezultată dintr-o căsătorie anterioară a tatălui ei, numitul P.D.L., pe numita P.D.A., fapt pe care îl cunoştea din timpul căsătoriei sale cu V.M.C. (1993 - 2006) şi i s-a confirmat înainte de dezbaterea succesiunii prin lecturarea de către acesta a Sentinţei civile nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001, emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

De asemenea, l-a ajutat pe numitul P.S., prin aceea că, în calitate de mandatar al acestuia, după ce a obţinut certificatele de moştenitor anterior menţionate, deşi ştia că acesta nu are dreptul de a le moşteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 să înstrăineze imobilul din bd. P., nr. 43, et. 1, ap. 3, sector 1, către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privinţa calităţii numitului P.S. de moştenitor îndreptăţit al defunctei V.C.M. şi proprietar al imobilului. Din preţul vânzării învinuitul V.M.R. a obţinut de la P.S. jumătate din preţul obţinut, şi, prin aceasta a cauzat un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moştenitoarea legală a defunctei anterior amintite.

Numitul P.S. a solicitat şi a determinat pe notarul public P.D. să dezbată succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M. în calitate de unic moştenitor, deşi ştia din actele de proprietate furnizate de numitul V.M.C., respectiv, Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, că nu este singurul moştenitor şi că la moştenirea defunctelor are vocaţie succesorală legală numita P.D.A., beneficiind în mod nelegal de întreaga masă succesorală.

Numitul P.S. a obţinut certificatul de unic moştenitor de la BNP P.D. după cum urmează: Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctei V.C.M., a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C. a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, reieşea că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei numita P.D.A. Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 72, care prevede obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, precum şi art. 78 din regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, şi a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părţii vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal, şi care reprezintă consecinţe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei).

Numitul P.S. a declarat în fals la data de 18 august 2011 că este singurul moştenitor al defunctelor V.M.C. şi P.E.C., deşi ştia din cuprinsul actelor de proprietate ale imobilelor acestora că defuncta V.M.C. mai are o soră de tată, care este îndreptăţită la moştenire. Numitul P.S., după ce a obţinut certificatele de moştenitor anterior menţionate, deşi ştia că nu are dreptul de a le moşteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 a înstrăinat imobilul din bd.P., nr. 43, et. 1, ap. 3, sector 1, către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privinţa calităţii sale de moştenitor îndreptăţit al defunctei V.C.M. şi de proprietar al imobilului şi cauzând un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moştenitoarea legală a defunctei anterior amintite.

Probele administrate în cauză au confirmat situaţia de fapt reţinută prin rezoluţiile de începere a urmăririi penale, astfel:

Partea civilă, P.D.A., sora de tată a numitei V.C.M., a declarat la data de 18 martie 2013 că se consideră prejudiciată de activitatea notarului public P.D., care a dezbătut succesiunea fără a o anunţa, deşi avea la dosarul privind dezbaterea succesiunii defunctelor P.E.C. şi a fiicei acesteia V.C.M., Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, ce privea succesiunea tatălui său, din care rezulta clar calitatea sa de soră a defunctei V.C.M., şi, deci, dreptul şi vocaţia acesteia de a participa la dezbaterea succesiunii surorii sale. Aceasta a mai arătat în continuare că numiţii P.S. şi V.M.R., fostul soţ al defunctei V.C.M., au ştiut de existenţa sa, întrucât aceştia i-au predat notarului public P.D., actele privind proprietatea asupra bunurilor succesorale, printre care se afla şi sentinţa civilă în cuprinsul căreia era menţionată calitatea sa de soră a defunctei.

Din cuprinsul declaraţiei părţii civile a mai rezultat că aceasta a aflat de moartea surorii sale în data de 10 august 2012, când a mers la mormântul tatălui său. Aceasta a mai arătat că nu a ţinut legătura cu sora sa, întrucât mama acesteia, P.E.C. nu a fost de acord. în continuare a declarat că, după ce a aflat de moartea surorii sale, a mers la Camera Notarilor Publici cu intenţia de a deschide succesiunea, iar această instituţie i-a comunicat în scris faptul că succesiunea a fost deschisă de numitul P.S. la Biroul Notarului Public "I.I.". Partea vătămată a mers apoi la acest birou notarial pentru a se informa, însă i-a fost refuzat accesul la documente de către doamna notar S.L.I., deşi a demonstrat cu documente că era singura moştenitoare a surorii sale V.C.M. Acesteia i s-au eliberat câteva copii incomplete ale certificatului nr. 8, şi, numai ca urmare a plângerii formulate la Camera Notarilor, i s-au mai eliberat extrase de pe certificatele 13, 11, 7. Partea vătămată a mai arătat că a introdus la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti acţiune de anulare a certificatului de moştenitor obţinut de numitul P.S. Cu ocazia primei audieri din data de 24 octombrie 2012, în prezenţa apărătorului ales A.S., notarul public P.D. a declarat că a respectat normele legale privind procedura succesorală notarială în cazul dezbaterii succesiunii defunctelor P.E.C. şi V.C.M. Aceasta a declarat că: "La momentul stabilirii vocaţiei succesorale ale celor două defuncte, numita P.D. a apărut într-un act cerut de mine pe stabilirea proprietarului apartamentului defunctei P.C. şi am apreciat că nu are vocaţie la moştenire, fiind fiica din altă căsătorie a soţului defunctei P.C. Având în vedere calificarea pe care am dat-o speţei, neavând din punctul meu de vedere vocaţie succesorală la succesiunea defunctei P.C., nu am considerat necesară citarea acesteia."

Cu ocazia audierii din data de 28 martie 2013, notarul public P.D. şi-a schimbat declaraţia, în sensul nerecunoaşterii faptului că ştia de existenţa numitei P.D.A. din cuprinsul sentinţei civile emise de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. în acest sens aceasta a declarat următoarele: "Am lecturat Sentinţa civilă nr. 11113 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi am constatat că imobilul din P. a ajuns proprietatea exclusivă a defunctei P.C. în urma unui partaj succesoral, acesta fiind principalul aspect pe care l-am urmărit. Documentul era vechi, hârtie galbenă şi redactat la maşina de scris, nu am remarcat la momentul acela calitatea doamnei P.D.. în mintea mea exista convingerea că singura familie pentru cele două defuncte P.C. şi V.M. o reprezintă persoana fiecăreia, una pentru cealaltă, mamă şi fiică.

Referitor la ceea ce am declarat în declaraţia olografă, revin şi arăt că am realizat calitatea de soră a doamnei P.D. după ce am primit pe mail plângerea pe care aceasta a făcut-o la biroul notarului cu care fusesem asociată şi la Camera Notarilor Publici.

Referitor la menţionarea numitei P.D. în sentinţa civilă mai-sus amintită, nu am gândit nerealizând legătura de soră cu defuncta V.M., singurul aspect pe care l-am urmărit fiind ca proprietatea din P. să aparţină în exclusivitate defunctei P.C."

Apărarea acesteia nu a putut fi reţinută, întrucât s-a constatat că notarul public P.D. a încălcat toate regulile civile privind dezbaterea succesiunii celor două defuncte. Astfel, aceasta a apreciat că defuncta P.E.C. a decedat înaintea fiicei sale V.M.C., deşi acest aspect era încă cercetat în dosarul format la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. De asemenea, nu s-a stabilit faptul că V.M.C. şi-ar fi ucis mama, iar instituţia nedemnităţii se constată numai pe cale judecătorească şi nu potrivit unor prezumţii. În această situaţie cele două ar fi trebuit considerate comorienţi, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

Inculpatul V.M.R. a declarat la prima audiere, din data de 27 noiembrie 2012, că a fost căsătorit cu defuncta V.C.M. până în anul 2006 şi, în timpul vieţii acesteia nu a aflat că are o soră. Acesta a arătat în continuare că la scurt timp după decesul fostei sale soţii, petrecut în data de 05 iulie 2011, a fost contactat de numitul P.S., care i-a spus că el este moştenitorul fostei sale soţii şi a mamei acesteia şi l-a rugat să-l ajute în obţinerea actelor succesorale. În continuare, inculpatul V.M.R. a arătat că la scurt timp după înmormântarea celor două a contactat un birou notarial şi a început împreună cu domnul P.S. pregătirea formalităţilor succesiunii. În prima fază acestuia din urmă i s-a eliberat certificatul de calitate de moştenitor, iar în baza acestui document a primit de la procurorii criminalişti care instrumentau cauza privind moartea celor două, cheile de la apartamentele fostei sale soţii şi ale mamei sale. În apartamentele respective a intrat cu P.S. şi a găsit un dosar cu acte de proprietate pe care l-au dat notarului.

Acesta a mai declarat că pe fosta sa soţie o ştia din anul 1993, dar nu a avut cunoştinţă de existenţa vreunei surori. În cadrul procedurii succesorale a dat declaraţie ca martor, împreună cu un fost coleg de facultate al C., în cadrul căreia au arătat că nu a ştiut că defuncta V.M.C. mai are rude. Inculpatul V.M.R. a susţinut că de existenţa doamnei P.D. a aflat atunci când a dat notarului ce a făcut succesiunea un dosar cu acte găsit în casa mamei C.. În legătură cu documentul referitor la tranzacţia intervenită între V.C., mama ei şi P.D., a rezultat în urma decesului lui P.D., acesta a arătat că nu l-a lecturat şi l-a predat împreună cu documentele găsite doamnei notar.

În finalul declaraţiei acesta a precizat că P.S. a întocmit o procură prin care a fost împuternicit să vândă imobilul care a aparţinut fostei sale soţii, situat în bd. P., nr. 43. Din preţul obţinut din vânzare P.S. i-a dat o parte, întrucât acesta fusese donat de părinţii săi lui şi C., în timpul căsătoriei.

La data de 09 mai 2013 V.M.R. a fost audiat ca învinuit şi, cu această ocazie, a declarat că după ce numitul P.S. a obţinut certificatul de calitate de moştenitor, şi au primit cheile apartamentului din bd. P., ce aparţinuse fostei sale soţii, au mers în acest imobil, cu scopul de a găsi actele imobilului, pentru a le duce doamnei notar, însă nu a găsit nici un act. Cu cheile găsite în geanta mamei C. au mers la apartamentul acesteia din urmă, din str. P.Ţ., sector 6, iar aici au găsit două dosare cu acte, unul cu acte referitoare la imobilul din P., iar altul cu acte referitoare la imobilul din str. P.Ţ.

Inculpatul V.M.R. a recunoscut că s-a uitat pe aceste acte şi a observat că imobilul din bd. P., despre care nu mai ştia de la divorţ ce se întâmplase, îi fusese revândut C. după divorţ de prietena sa, I.C., cea căreia foştii soţi i-l vânduseră.

Inculpatul a declarat în continuare următoarele aspecte relevante: "Chiar atunci eu am citit sentinţa civilă prin care s-a soluţionat partajul succesoral dintre C., mama acesteia şi sora sa vitregă, doamna P.. Am fost şocat să constat că fosta mea soţie mi-a ascuns acest lucru. Nu mi-am pus nicio problemă juridică, din punct de vedere al succesiunii, ci numai una sentimentală. Nu am comentat şi nu am adus la cunoştinţa domnului S. sau doamnei notar ce descoperisem în acea sentinţă. Eu doar i-am înmânat acesteia actele. Nici aceasta nu mi-a ridicat vreo problemă cu privire la acest lucru. Doamna notar P.D. nu a comentat nici cu mine, nici cu domnul P. actele respective. Dânsa le-a selectat pe cele pe care le-a considerat utile şi ne-a restituit ce nu era necesar. Nu ştiam că tatăl C. a mai fost căsătorit şi că a mai avut o fiică. C. nu mi-a spus că a dezbătut succesiunea tatălui ei în instanţă cu mama şi sora sa vitregă. Chiar ţin să arăt că aceasta a solicitat să fie citată în acel proces la adresa unde locuiau părinţii ei, în str. P.Ţ.

Arăt faptul că nu am studii juridice, ci de inginer şi nu ştiu să interpretez acte.

Nu am cunoscut-o pe sora C., nu am luat cunoştinţă de existenţa acesteia decât în momentul când am intrat în posesia sentinţei civile în cuprinsul căreia era menţionată înainte de dezbaterea succesiunii."

La data de 20 noiembrie 2012 inculpatul P.S., cu ocazia primei declaraţii, date în prezenţa apărătorului ales N.A., a arătat că este nepotul de frate al defunctei P.E.C. şi vărul primar al fiicei acesteia, V.C.M.. De moartea celor două a aflat datorită ştirii televizate. În aceeaşi zi acesta a mers la Bucureşti la locuinţa din cartierul P., unde a declarat poliţiştilor că este unicul moştenitor al defunctelor P.E. şi V.C., apoi a fost îndrumat către Poliţia Capitalei. Aici a fost audiat în legătură cu gradul de rudenie şi i s-a spus să ia legătura cu fostul soţ al C., V.M.C., al cărui telefon l-a primit de la poliţişti. Inculpatul P.S. a mai arătat că a luat legătura cu V.M.R. şi au discutat de îndeplinirea demersurilor determinate pentru acest eveniment, obţinerea certificatelor de deces şi înmormântarea celor două, ceea ce acesta a şi făcut, iar de înmormântare s-a ocupat el şi familia sa. Acesta a mai declarat că, ştiind că este singurul moştenitor, a demarat formalităţile pentru deschiderea succesiunii. Acesta a susţinut că singura rudă apropiată a fost tatăl său, P.C., care a fost fratele numitei P.E.C., P.D.L., care a mai fost căsătorit, ca de altfel şi P.E.C. şi faptul că nu ştia că din căsătoria anterioară a numitului P.D.L. a rezultat un copil, sora vitregă a defunctei C.V..

Inculpatul P.S. a declarat următoarele aspecte relevante: "De existenţa numitei P.D. am aflat după ce am intrat în posesia certificatelor de moştenitor, când domnul V.M.C. mi-a arătat un act din care rezulta că între P.E. şi C.V., pe de o parte şi P.D., ar fi existat un litigiu, rezolvat prin înţelegere, cu privire la succesiunea lui P.D.L., şi că primele două ar fi achitat către cea din urmă o sumă de bani pentru a renunţa la imobil. În legătură cu apartamentul din P. am discutat cu M.V. că aş dori să i-l las lui având în vedere că a aparţinut familiei, ar fi fost construit de către tatăl lui, aşa părându-mi-se corect. El nu a fost de acord şi am ajuns la soluţia de a se vinde apartamentul şi de a-i da o sumă de bani, respectiv, jumătate din preţ, ceea ce s-a şi întâmplat. De vânzarea apartamentului s-a ocupat V.M.C. Referitor la documentul în care apare menţionat numele surorii C., numita P.D., menţionez că acesta a fost prezentat la notar de dl. V.M.C. Doamna notar nu mi-a adus la cunoştinţă despre existenţa acestui act. Am aflat de acest act după încheierea procedurii succesorale şi eliberarea actelor de moştenitor de la M.V., care mi-a şi dat o copie a respectivului document. Cu această ocazie am discutat cu acesta despre existenţa surorii C., dacă ştiu de existenţa acesteia, iar eu am spus că nu."

Audiat la data de 21 mai 2013, inculpatul P.S. a declarat că acesta şi-a modificat declaraţia în sensul îndreptării vinei numai către notarul public P.D. şi către V.M.R.: "După înmormântare, cu ajutorul lui V.M.C., am demarat procedurile pentru dezbaterea succesiunii celor două. Eu eram convins că sunt singurul moştenitor, singura rudă a acestora, întrucât nu mai auzisem de altcineva vreodată. Eu, soţia şi V.M.C. ne-am dus mai întâi în Drumul Taberei, V.M.C. s-a dus direct în sufragerie şi a luat dintr-o comodă un vraf de acte. L-am întrebat ce e cu aceste acte, iar el ne-a spus că sunt actele lui de la divorţul de C., acte privind imobilul din P.

Am fost şi în imobilul din P. atunci sau a doua zi. Am făcut o sfeştanie, nu am luat nimic de acolo, cheile au rămas la V.M.C., iar din acea zi nu am mai trecut pe acolo. Eu i-am propus lui V.M.C. să-i las lui apartamentul din P., considerând că acesta e îndreptăţit, având amintiri de căsătorie, fiind construit de tatăl lui şi donat de părinţii C. şi lui. Acesta nu a acceptat propunându-mi, în cel mai rău caz, să-l vindem şi să împărţim banii în două, i-am întocmit o procură prin care să se ocupe de vânzarea apartamentului. Acesta a vândut apartamentul şi mi-a dat jumătate din sumă. Acesta a mai susţinut faptul că V.M.C. m-a însoţit la fiecare înfăţişare la notar. Eu m-am uitat puţin pe actele pe care le-am dus notarului pentru dezbaterea succesiunii, însă nu am remarcat nimic deosebit. Doamna notar nu mi-a cerut alte acte. De existenţa surorii C. am aflat de la o doamnă L.F. sau N., care mi-a lăsat un bilet în care mi-a scris un număr de telefon. Am sunat-o pe aceasta şi mi-a spus că e avocat şi că vrea să ne înţelegem cu privire la această situaţie. Am refuzat să mă întâlnesc cu aceasta şi să mai discut. Doamna notar nu a comentat nimic cu privire la actele depuse."

În cauză a fost audiat la datele de 22 iulie 2013 şi 13 septembrie 2013 ca martor D.V.R.I., persoana care a cumpărat apartamentul ce a aparţinut defunctei V.C.M., din bd. P. Acesta a declarat că îi cunoştea pe V.M.C. şi pe V.M.R., fiind prieten de familie cu tatăl acestuia din urmă. Despre imobilul pe care l-a cumpărat de la V.M.R. ştie că a fost construit de tatăl acestuia. A mai arătat că ştie că V.C.M. a fost căsătorită cu V.M.R., iar la partaj apartamentul din P. i-a revenit C. din generozitate, deşi contribuţia sa la achiziţionarea acestuia fusese mică. Martorul a arătat, în continuare, că tatăl lui V.M.C., V.G., i-a spus prin luna august 2011 că M. vrea să vândă apartamentul respectiv. S-a întâlnit cu M. care i-a spus că acum apartamentul aparţine unui văr al C., în urma dezbaterii succesiunii după moartea acesteia şi a mamei acesteia. A plătit ca preţ lui V.M.C. suma de 200.000 de euro, o parte în numerar, iar o parte într-un cont indicat de acesta. Martorul a mai declarat că nu ştia ca V.C. să mai aibă fraţi s-au surori.

La dosarul cauzei au fost depuse, printre altele, ca înscrisuri, în copie, relevante din punct de vedere al probatoriului: dosarele nr. 7/2011, nr. 8/2011, nr. 9/2011, nr. 10/2011, nr. 15/2011 şi nr. 19/2011, conexate, care au avut ca obiect dezbaterea succesiunii defunctelor P.E.C. şi V.C.M., dosarul din arhiva Biroului Notarial F., privind contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1965/2010.2011 a imobilului care aparţinuse defunctei V.C.M., din Bucureşti, bd. P., copii ale actelor de urmărire penală din Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ce a avut ca obiect cercetarea condiţiilor în care s-a produs moartea violentă a numitelor P.E.C. şi V.C.M..

În urma analizării acestora a reieşit că la data de 05 iulie 2011 s-a constatat intervenirea decesului numitelor P.E.C. şi a fiicei acesteia, V.C.M., în condiţii suspecte. Cu privire la moartea violentă a celor două s-au desfăşurat cercetări în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Prin rezoluţia nr. 3856/P/2011 din data de 01 octombrie 2013 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. g) şi b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numita V.C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 - 175 lit. c) din C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitoarei, precum şi neînceperea urmăririi penale în cauza cu privire la decesul numitei V.C.M., întrucât decesul acestei a survenit urmare unui act suicidal şi nu a fost consecinţa vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Din actele premergătoare desfăşurate în prezenta cauză a reieşit că, în timp ce se afla cu mama sa, P.E.C., numita V.C.M., care suferea de tulburări psihice, şi-a omorât mama prin asfixie mecanică, prin comprimarea căilor respiratorii cu o pernă, după care s-a spânzurat în baia care serveşte dormitorul apartamentului.

În cursul instrumentării dosarului privind moartea celor două au fost audiaţi numiţii P.S., V.M.R. şi P.D.A. Numitul V.M.R. a fost audiat primul la data de 07 iulie 2011, ocazie cu care a declarat, printre alte aspecte referitoare la circumstanţele în care ar fi putut surveni moartea celor două, şi faptul că în anul 2000 el şi C. s-au mutat în apartamentul situat în str. P.Ţ., nr. 43, acest apartament fiind o donaţie din partea părinţilor săi pentru ei. Acesta a arătat în continuare că în anul 2006 s-a despărţit de C. prin divorţ şi a renunţat în favoarea ei la toate drepturile legate de proprietatea apartamentului. A mai arătat că fostul său socru a murit în anul 2001, iar soţia acestuia locuia singură în Aleea P., sector 6.

În această cauză a fost audiat şi numitul P.S., care a arătat că a aflat în ziua de 06 iulie 2011, ora 11.00, de la o prietenă care văzuse la televizor despre moartea celor două rude ale sale, iar a doua zi a venit la Bucureşti şi a mers la locuinţa numitei V.C.M.

Numita P.D.A. a fost şi ea audiată în luna septembrie 2012, ocazie cu care, printre alte aspecte legate de relaţia cu cele două defuncte, a declarat că nu i-a cunoscut pe numiţii V.M.R. şi P.S. De asemenea, aceasta a arătat că a aflat de moartea celor două la data de 10 august 2012, când a constatat la mormântul tatălui său, P.D.L., că acolo sunt înhumate şi V.C.M., sora sa, şi mama ei. A mai arătat că datorită unor afecţiuni medicale şi a unui tratament pe care l-a urmat din vara anului 2011 şi până în vara anului 2012 a dus o viaţă mai retrasă, nu a urmărit ştirile şi nu s-a întâlnit cu persoane pe care să le cunoască, condiţii în care nu a aflat despre cele întâmplate cu sora sa după tată.

Prin procesul-verbal din data de 18 august 2011 s-a constatat predarea către P.S. a cheilor ridicate din locuinţa numitei V.C.M., din Bucureşti, bd. P., nr. 43, ap.3, sector 1, având în vedere calitatea de moştenitor a acestuia. Cu această ocazie i s-a adus la cunoştinţă acestuia faptul că atât locuinţa, cât şi toate bunurile ce se află în aceasta au rămas în custodia sa, până la soluţionarea cauzei.

Din analiza dosarului notarial nr. 7/2011 a rezultat că în data de 27 iulie 2011 notarul public P.D. a solicitat INFONOT să verifice în registrul naţional de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNOS) şi registrul naţional de evidenţă a testamentelor autentice (RNTA) dacă există, pentru defunctele P.E.C. şi V.C.M., înregistrate menţiuni referitoare la succesiune. La data de 29 iulie 2011 INFONOT deţinut de Camera Notarilor Publici a emis certificatul prin care s-a atestat inexistenţa vreunei menţiuni în RNOS şi RNTA referitoare la succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M., şi-anume, testamente sau declaraţii de opţiuni succesorale.

În data de 01 august 2011 notarul public P.D. a solicitat Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date - Ministerul Administraţiei şi Internelor - datele de identificare ale numitelor P.E.C. şi V.C.M., solicitare la care i s-a răspuns la data de 10 august 2011.

De asemenea, s-a solicitat în cursul lunii august 2011 de la Camera Notarilor Publici Bucureşti să verifice dacă pentru defunctele P.E.C. şi V.C.M. s-a înregistrat vreo cerere cu acelaşi obiect al vreunui notar public din circumscripţia municipiului Bucureşti şi totodată eliberarea, potrivit art. 8 din Regulamentul Camerei Notarilor Publici privind evidenţa procedurilor succesorale, unui certificat privind înregistrarea succesiunii defunctelor respective. La data de 16 august 2011 Camera Notarilor Publici Bucureşti a eliberat certificatul de verificare şi înregistrare a dezbaterii succesorale notariale a defunctelor la Biroul Notarial I.I. - P.D.

La data de 16 august 2011 numitul P.S. a solicitat deschiderea procedurii succesorale pentru defuncta V.C.M., decedată la data de 05 iulie 2011, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 1, bd. P., nr. 43, et. 1, ap.3, precum şi pentru defuncta P.E.C., decedată la data de 05 iulie 2011, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. 1, et. 2, ap. 9, sector 6. Cu această ocazie numitul P.S. a declarat pe propria răspundere că a fost singurul moştenitor, în calitate de văr de unchi predecedat al defunctei şi respectiv nepot de frate predecedat al celor două defuncte. S-au depus certificatul de deces al defunctei V.C.M. şi al numitei P.E.C., acte de stare civilă referitoare la legătura de rudenie cu defunctele a numitului P.S. şi act de identitate.

La data de 17 august 2011 INFONOT a eliberat certificatul de verificare în RNOS şi RNTA şi de atestare a inexistenţei pe numele defunctei V.C.M. a testamentelor sau actelor de opţiuni succesorale.

La data de 18 august 2011 numitul P.S. a formulat declaraţie de acceptare a succesiunii defunctelor P.E.C. şi V.C.M., iar la data de 30 august 2011 INFONOT a comunicat înregistrarea acestei declaraţii în evidenţele RNOS sub nr. 160529, pentru informare/opozabilitate. Tot în data de 18 august 2011 au fost audiaţi ca martori numiţii V.M.R., fostul soţ al defunctei V.C.M., precum şi numitul B.M., fost coleg al acesteia. Aceştia au declarat că defunctele nu mai au alte rude în afară de P.S..

Prin încheierea finală, emisă în Dosarul nr. 7/2011, privind succesiunea defunctei P.E.C., din data de 18 august 2011, notarul public P.D. a dispus eliberarea certificatului de calitate de moştenitor către V.C.M., prin P.S.

La aceeaşi dată a emis certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 în dosarele nr. 7/2011 şi nr. 8/2011 conexate, prin care s-a constatat că V.C.M., post decedată la data de 05 iulie 2011, este moştenitoarea defunctei sale mame P.E.C., iar P.S., văr de unchi predecedat, este moştenitorul defunctei V.C.M.

În data de 21 septembrie 2011 numitul P.S. a solicitat deschiderea succesiunii pentru defuncta P.E.C. şi stabilirea masei succesorale. Acesta a declarat pe propria răspundere că a fost singurul moştenitor al defunctei şi că masa succesorală s-a compus din apartamentul situat în Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. 1, et.2, ap.9 sector 6, iar în cuprinsul acestei declaraţii a fost trecut istoricul proprietăţii acestui imobil. P.S. a depus la dosarul succesoral certificatul de deces al defunctei, certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 din 12 august 2011, act de proprietate al imobilului, acte de stare civilă şi act de identitate.

Notarul public P.D. a emis încheierea finală în Dosarul nr. 9/2011, conexat cu Dosarul nr. 8/2011 şi cu Dosarul nr. 7/2011, după ce a analizat cererea de completare a succesiunii următoarele informaţii privind masa succesorală: "masa succesorală se compune din următoarele bunuri: A. bunuri mobile - nu s-au declarat. B. Bunuri Imobile: apartamentul nr. 9, situat în Municipiul Bucureşti, sector 6, str. P.Ţ., nr. 18, bl. P 8, sc. 1, et. 2, format din (...), dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soţ, P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2011, prin cumpărare, de la Regia Autonomă de investiţii şi Administraţie Locativă "Imobiliara R.A.", conform contractului de vânzare-cumpărare nr 1928/2307 din 20 iunie 1991, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul Adiţional nr. 1 din 29 august 2005, precum şi procesului-verbal de predare-primire a locuinţei nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991; cealaltă cotă-indiviză a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinţei civile nr. 11183, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Şedinţa Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, în Dosar nr. 12246/2001."

Notarul public P.D. a constatat din declaraţia părţii şi din actele administrate (printre care şi titlul de proprietate asupra apartamentului, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 11183 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 6) în acest dosar că, în succesiunea defunctei P.E.C. au rămas următoarele bunuri:

"A. bunuri mobile - nu s-au declarat. B. Bunuri Imobile: apartamentul nr. 9, situat în Municipiul Bucureşti, sector 6, str. P.Ţ., nr. 18, bl. P 8, sc. 1, et. 2, format din.., dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soţ, P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2011, prin cumpărare, de la Regia Autonomă de investiţii şi Administraţie Locativă " Imobiliara R.A.", conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul Adiţional nr. 1 din 29 august 2005, precum şi procesului-verbal de predare-primire a locuinţei nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991; cealaltă cotă-indiviză de 1/2 a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinţei civile nr. 11183, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Şedinţa Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, în Dosar nr. 12246/2001."

Printre actele depuse la dosarul notarial de către V.M.R. şi P.S. s-a aflat şi titlul de proprietate privind apartamentul nr. 9 din Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6, al defunctei P.E.C., reprezentat de Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. În cuprinsul acesteia erau menţionate următoarele aspecte:

În practicaua hotărârii s-a menţionat ca obiect al cauzei: "partaj succesoral privind pe reclamanta P.E.C. şi pârâtele V.C.M. şi P.D.A. Apoi s-a menţionat că părţile au solicitat să se constate stingerea litigiului pe cale amiabilă, încheind în acest sens un contract de tranzacţie cu privire ta calitatea de moştenitor, cotele succesorale, masa succesorală şi modalitatea de împărţeală a bunurilor succesorale."

În expozitivul hotărârii s-a menţionat: "prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 15 noiembrie 2001 sub nr. 12246 reclamanta P.E.C. a chemat în judecată pe pârâtele V.C.M. şi P.D.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate deschisă succesiunea defunctului său soţ P.D.L., să se stabilească compunerea masei succesorale, calitatea de succesoare ale părţilor şi cotele ce le revin, precum şi ieşirea lor din indiviziune. În motivarea cererii reclamanta a arătat că soţul său P.D.L. a decedat la data de 10 septembrie 2001, succesoare ale acestuia fiind reclamanta în calitate de soţie supravieţuitoare şi pârâtele V.C.M. şi P.D.A., în calitate de fiice, prima rezultând din căsătoria defunctului cu reclamanta şi cea de-a doua rezultând dintr-o căsătorie anterioară a defunctului."

În motivarea hotărârii instanţa a constatat acţiunea întemeiată, reţinând următoarele:

"Instanţa constată că au calitatea de moştenitori legali reclamanta - soţie supravieţuitoare şi pârâtele-fiice."

În cuprinsul dispozitivului s-a menţionat că: "se admite acţiunea formulată de reclamanta P.E.C., domiciliată în Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, ap. 9, sector 6, împotriva pârâtelor V.C.M., cu domiciliul ales la aceeaşi adresă şi P.D.A., domiciliată în Bucureşti, sector 1, str. B., nr. 26 - 32, et. 4, ap. 43, sector 1.

Constată deschisă succesiunea defunctului P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2001, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 6.

Constată că masa succesorală rămasă de urma acestuia se compune din dreptul de proprietate asupra cotei indivize din apartamentul nr. 9, din str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6, dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991.

Constată că au calitate de moştenitori reclamanta-soţie supravieţuitoare cu o cotă succesorală de 1/4 şi pârâtele - fiice cu o cotă succesorală de 3/4.

Ia act de învoiala părţilor şi consfinţeşte tranzacţia acestora cu privire la împărţeala bunurilor succesorale, între părţile din litigiu: P.E.C., V.C.M., fiică, şi P.D.A., fiică a decedatului P.D.L., cu următorul conţinut: părţile îşi recunosc reciproc calităţile de succesoare ale defunctului P.D.L., reclamanta ca soţie supravieţuitoare şi pârâtele ca fiice. Pârâtele sunt de acord ca apartamentul să rămână în întregime proprietatea reclamantei, ele urmând să-şi primească sub formă de sultă valorile ce li se cuvin, adecvate cotelor mai-sus menţionate. Pârâta P.D.A. declară că a primit sulta cuvenită."

Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 19 februarie 2002.

În certificatul de moştenitor nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 emis de notarul public P.D. în dosarele nr. 9/2011 conexat cu Dosarul nr. 10/2011, conexat cu Dosarul nr. 7/2011 şi cu Dosar nr. 8/2011, aceasta a menţionat sentinţa de partaj succesoral nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 în istoricul proprietăţii defunctei P.E.C. astfel: "Cercetând piesele dosarelor nr. 7/2001, 8/2011, 9/2011 şi 10/2011, precum şi încheierile finale respective, în baza art. 76 şi 83 din Legea nr. 36/1995, certific următoarele:

De pe urma defunctei P.E.C., văduvă, decedată la data de 05 iulie 2011, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, au rămas următoarele bunuri şi următorii moştenitori:

I. Masă succesorală: A. Bunuri mobile: nu s-au declarat.

B. Bunuri imobile: apartamentul nr. 9 din str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6,.., dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soţ P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2001, prin cumpărare de la Regia Autonomă de Investiţii şi Administraţie Locativă " Imobiliara R.A."; cealaltă cotă-indiviză de 1/2 a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinţei civile nr. 11183, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Şedinţa Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă. Dosar nr. 12246/2001.

II. Moştenitor unic: 1. P.S., în calitate de frate predecedat al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, în baza certificatului nr. 7 de calitate eliberat de acest birou notarial.

De pe urma defunctei V.C.M., necăsătorită, decedată la data de 05 iulie 2011, au rămas următoarele bunuri şi următorii moştenitori:

I. Masa succesorală:

B. Bunuri imobile:

B1. Apartamentul nr. 3, situat în Bd. P., nr. 43, et. 1, sector 1.

II. P.S., în calitate de văr predecedat al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, în baza certificatului de calitate nr. 7 din 12 august 2011 eliberat de acest birou notarial."

În cuprinsul certificatului suplimentar nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, ce completa certificatul nr. 8 din 21 septembrie 2011, notarul public a certificat calitatea de moştenitor unic a numitului P.S., al defunctelor P.E.C. şi V.C.M., precum şi faptul că în masa succesorală la bunuri mobile intră toate drepturile şi obligaţiile aferente contractelor încheiate cu banca, precum şi soldul tuturor conturilor şi depozitelor la termen în lei şi în valută deschise pe numele defunctei.

La data de 17 noiembrie 2011 numitul P.S. a solicitat suplimentarea masei succesorale pentru defunctele P.E.C. şi V.C.M., cu sumele de bani aflate în diferite conturi bancare pe numele celor două. în aceste sens a depus extrase de cont.

Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2011 notarul public a dispus conexarea dosarelor nr. 15/2011 la Dosarul nr. 19/2011, pentru suplimentarea masei succesorale cu drepturile şi obligaţiile aferente conturilor bancare deschise pe numele celor două defuncte, precum şi cu locul de veci aparţinând defunctei P.E.C.. în urma acestor constatări, notarul public P.D. a emis certificatul suplimentar de moştenitor nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, la certificatul de moştenitor nr. 8, suplimentat prin certificatul suplimentar de moştenitor nr. 11 din 30 septembrie 2011, în vederea suplimentării masei succesorale. în cuprinsul acestui act notarul public a certificat faptul că moştenitorul unic al celor două defuncte este P.S. Astfel, s-a menţionat că moştenitoarea defunctei P.E.C. este V.C.M., ca fiică post-decedată. în continuare s-a menţionat că de pe urma defunctei V.C.M. au rămas bunuri mobile suplimentare, proprii şi prin retransmitere de la defuncta P.E.C. Ca moştenitor legal unic al defunctei V.C.M. s-a certificat că are calitate numitul P.S., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală notarială.

Partea civilă P.D.A. a introdus acţiune de anulare a certificatelor de moştenitor, înregistrată la data de 17 septembrie 2012 ca cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea actelor privind dezbaterea succesiunii. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a format Dosarul nr. 21500/4/2010. Prin încheierea din data de 07 octombrie 2013 instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

1) în ce priveşte probele administrate în cauză în sprijinul acuzaţiilor aduse notarului public P.D. s-a constatat:

a) Din ansamblul probator s-a desprins faptul că inculpata P.D. nu a respectat cu ştiinţă prevederile legale în materia procedurii succesorale notariale, şi, prin aceasta, a cauzat o vătămare intereselor legale ale părţii vătămate P.D.A.

Din probele expuse mai-sus s-a constatat că inculpata P.D. a fost vinovată de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa sub forma intenţiei directe, deoarece acesta nu a respectat, cu ştiinţă, dispoziţiile legale în materia procedurii succesorale notariale şi pe cele civile, care prevăd că notarul este obligat să dispună citarea tuturor persoanelor cu vocaţie succesorală.

Aceasta a declarat, de altfel, cu ocazia primei audieri, în prezenţa apărătorului ales că a aflat dintr-un act de proprietate de numita P.D.A., deci a ştiut pe timpul dezbaterii succesiunii celor două defuncte că aceasta ar fi îndreptăţită, ca succesor privilegiat, să-şi moştenească cel puţin sora, însă a considerat că nu trebuie s-o citeze, întrucât nu poate moşteni o persoană nedemnă, pe V.C.M., care şi-a ucis mama.

Inculpata P.D. a mai susţinut că partea civilă P.D.A. nu şi-a exprimat dreptul de opţiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de lege. După cum s-a observat din întreg materialul probator, aceasta a dezbătut succesiunile respective, iar unul din bunurile din masa succesorală a fost vândut, înainte de împlinirea termenului invocat de notar. În plus, s-a observat că aceasta a invocat propria turpitudine pentru a se apăra, deşi nu şi-a respectat obligaţia legală de a o cita pe moştenitoarea legală unică, profitând de faptul că aceasta nu aflase de decesul surorii sale şi de demararea procedurii succesorale.

Din analiza întregii reglementări privind procedura succesorală şi a dispoziţiile civile privind moştenirea legală, prevăzute de art. 75 (actual 72) din Legea nr. 36/1995, art. 78 din regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 şi C. civ., art. 650 şi urm. Astfel, art. 75 din Legea nr. 36/1995, din Secţiunea III Procedura succesorală, prevede că: "După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit."

De asemenea, potrivit art. 78 din Secţiunea a IV-a îndeplinirea procedurii succesorale notariale din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995: " (1) Notarul public va cita în cauză persoanele cu vocaţie la moştenire şi, după caz, legatarii, în condiţiile art. 15 din lege, iar în caz de vacanţă succesorală, autoritatea administraţiei locale competente."

Din probele administrate în cauză a mai rezultat faptul că aceasta nu a respectat dispoziţiile art. 659 C. civ., din Capitolul 3: Despre deosebite ordine de succesiune, Secţiunea I - Dispoziţii generale:

"Succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile mai jos determinate."

Art. 663: "În linie colaterală gradele se numără după generaţii, începând de la una din rude până la autorul comun şi de la acesta până la cealaltă rudă.

Fraţii dar sunt în gradul al doilea; unchiul şi nepotul în al treilea, verii primari în al patrulea şi c.L".

Secţiunea V: Despre succesiunile colaterale - Art. 672:

"În caz de a muri mai dinainte tatăl şi mama unei persoane moarte fără posteritate, fraţii, surorile sau descendenţii lor sunt chemaţi la succesiune, depărtând pe ascendenţi şi pe ceilalţi colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare, în modul regulat în secţiunea ii a acestui cap."

Art. 675: în lipsă de fraţi sau surori sau de descendenţi dintr-înşii şi în lipsă de ascendenţi, succesiunea se dă rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat.

Când sunt mai multe rude colaterale în acelaşi grad, succesiunea se împarte egal între dânsele.

Art. 700: Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

În cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea.

Art. 701: În tot timpul în care prescripţia dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunţat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alţi erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescripţie, sau prin acte valabile, făcute de curatorele succesiunii vacante. "

În ce priveşte calitatea de funcţionar public a notarului public, aceasta a rezultat din dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială, precum şi ale art. 1 şi 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 coroborate cu art. 147 C. pen. şi art. 145 C. pen. Aceste articole prevăd că executorul este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actul îndeplinit de acesta, în limitele legale, este act de autoritate publică.

Vătămarea intereselor legale ale numitei P.D.A. a rezultat în mod neechivoc din faptul că notarul public, deşi a avut şi a lecturat Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, din care reieşea cu claritate calitatea de soră de tată a defunctei V.C.M., şi avea şi date privind domiciliul acesteia (care este acelaşi şi în prezent), nu a dispus citarea acesteia ca persoană cu vocaţie succesorală la succesiunea defunctei V.C.M., ce făcea parte din clasa a doua de moştenitori colaterali privilegiaţi, care ar fi înlăturat de la moştenire pe numitul P.S., persoană ce făcea parte din clasa a IV- a de moştenitori, colaterali ordinari.

Din analiza întregului probatoriu s-a evidenţiat în mod deosebit, din punct de vedere al urmării imediate, a consecinţelor deosebit de grave, prevăzută de art. 146 C. pen., o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, şi faptul că în soluţionarea dosarului notarial privind dezbaterea succesiunii celor două defuncte, notarul public P.D., a avut reprezentarea faptului că P.S. persoană căreia îi eliberase certificatele de moştenitor, va dispune de bunurile ce compuneau masa succesorală. Astfel, s-a observat că tot acest notar a autentificat procura prin care numitul P.S. îl împuternicea pe numitul V.M.R. să facă demersuri pentru administrarea şi vânzarea celor două imobile din masa succesorală, a căror valoare o şi estimase, de altfel.

Pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 248¹ rap. la art. 246 C. pen. alin. (1) C. pen., nu a fost nevoie de parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege pentru anularea certificatului de moştenitor obţinut fraudulos. Astfel, s-a constatat că fapta de abuz în serviciu s-a consumat la datele la care notarul public a emis certificatele de moştenitor numitului P.S. în dosarul notarial privind dezbaterea succesiunii celor două defuncte.

b) În ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., s-a constatat din probatoriul administrat, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, notarul public, funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, P.D., cu prilejul întocmirii actelor privind succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M., a atestat împrejurarea necorespunzătoare adevărului privind inexistenţa altui moştenitor îndreptăţit la culegerea moştenirii dezbătute, aceea că P.S. este unicul moştenitor, deşi avea date certe că există un succesibil ce l-ar fi înlăturat de la moştenire pe acesta, sora defunctei V.C.M., moştenitor din clasa a II-a de moştenitori, din categoria colateralilor privilegiaţi.

2) În ce priveşte probele administrate în cauză în sprijinul învinuirilor aduse inculpatului V.M.R. s-a constatat:

a) Referitor la infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., săvârşită de inculpatul V.M.R. s-a constatat că din materialul probator, din înscrisurile depuse şi din declaraţiile inculpaţilor, a rezultat că acesta, deşi ştia de existenţa surorii fostei sale soţii, V.C.M.,cel puţin din cuprinsul Sentinţei civile nr. 11183 din 13 decembrie 200, a solicitat împreună cu numitul P.S., dezbaterea succesiunii celor două şi chiar s-a implicat activ, în derularea procedurii notariale.

Acesta chiar a declarat că imobilul din bd. P. a fost construit de părinţii săi. De altfel, şi numitul P.S. a declarat că iniţial a dorit să-i lase acest imobil numitului V.M.R., însă acesta s-a opus şi i-a propus să împartă banii obţinuţi din vânzarea bunului. Aceste declaraţii demonstrează că cei doi s-au înţeles să valorifice cât mai repede bunul cel mai valoros, pe care l-ar fi moştenit potrivit legii sora defunctei V.C.M., numita P.E.C..

Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că V.M.R. a fost căsătorit cu V.C.M. în perioada 2000 - 2006, an în care au divorţat la data de 05 mai 2006. Referitor la apartamentul din bd. P., s-a constatat că acesta a fost dobândit de V.C.M., după desfacerea căsătoriei, necăsătorită fiind, prin cumpărare de la C.I.T. la data de 25 iulie 2006. Aceasta din urmă îl cumpărase de la soţii V.M.R. şi V.C.M. la data de 06 martie 2006, în timpul căsătorie acestora.

b) În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., s-a constatat că inculpatul V.M.R. a recunoscut faptul că a citit Sentinţa civilă nr. 11183/2001 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atunci când notarul i-a solicitat lui şi inculpatului P.S. să caute şi să prezinte actele de proprietate pentru cele două imobile ce intrau în masa succesorală. Această recunoaştere a fost confirmată şi de declaraţiile notarului public P.D., care a arătat că a întocmit o listă cu actele necesare stabilirii masei succesorale. De asemenea, declaraţiile inculpatului P.S. a declarat că de căutarea şi identificarea actelor necesare la notariat s-a ocupat V.M.R., întrucât acesta cunoştea locuinţele celor două defuncte.

c) În ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., s-a constatat că aceasta subzistă, întrucât inculpatul V.M.R. ar fi trebuit să-şi retracteze declaraţia dată în faţa notarului public, atunci când a citit actul din în cuprinsul căruia era menţionată numita P.D.A.

d) În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. s-a constatat că acesta a acceptat mandatul din partea învinuitului P.S. pentru a vinde apartamentul defunctei V.C.M., deşi ar fi trebuit să nu continue această activitate, în condiţiile în care avea reprezentarea faptului că exista un alt moştenitor îndreptăţit, iar P.S. nu era proprietarul imobilului în cauză.

e) În ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., s-a constatat că acesta în procedura vânzării a folosit certificatele de moştenitor false.

2) În ce priveşte probele administrate în cauză în sprijinul învinuirilor aduse inculpatului P.S. s-a constatat:

a) Referitor la infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., săvârşită de inculpatul P.S. s-a constatat că din materialul probator, din înscrisurile depuse şi din declaraţiile învinuiţilor, a rezultat că acesta, deşi ştia de existenţa surorii verişoarei sale, V.C.M., de numita P.D.A., a solicitat împreună cu numitul V.M.R., dezbaterea succesiunii celor două.

Acesta chiar a declarat că imobilul din bd. P. a fost construit de părinţii numitului V.M.R. şi a declarat că iniţial a dorit să-i lase acest imobil numitului V.M.R., însă acesta s-a opus şi i-a propus să împartă banii obţinuţi din vânzarea bunului. Aceste declaraţii au demonstrat că cei doi s-au înţeles să valorifice cât mai repede bunul cel mai valoros, pe care l-ar fi moştenit potrivit legii sora defunctei V.C.M., numita P.E.C.

Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul P.S. este vărul defunctei V.C.M. şi nepotul de frate al defunctei P.E.C..

b) În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., s-a constatat că inculpatul P.S. a recunoscut faptul că a citit Sentinţa civilă nr. 11183/2001 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atunci când notarul i-a predat lui şi inculpatului V.M.R. certificatele de moştenitor şi actele de proprietate ale imobilelor din masa succesorală.

Această recunoaştere a fost confirmată şi de declaraţiile notarului public P.D., care a arătat că a întocmit o listă cu actele necesare stabilirii masei succesorale.

Acesta a precizat că nu are consecinţe juridice şi nu ştie că o soră are un drept privilegiat la moştenirea surorii sale, lucru imposibil de crezut în mod evident. Noţiunile elementare despre moştenire sunt vechi de secole şi orice persoană, indiferent de studiile pe care le are, ştie acest lucru de bun simţ, o soră are o legătură de sânge mai apropiată decât un văr. Obligaţia acestuia era prin urmare, aceea de a-i învedera notarului public acest aspect esenţial în dezbaterea unor moşteniri legale.

c) În ce pliveşte infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen., s-a constatat că aceasta subzistă, întrucât inculpatul P.S. ar fi trebuit să-şi retracteze declaraţia dată în faţa notarului public, atunci când a citit actul din cuprinsul căruia era menţionată numita P.D.A.

d) În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. s-a constatat că acesta, deşi ştia de existenţa părţii civile P.D.A., i-a întocmit mandatul inculpatului V.M.R. pentru a vinde apartamentul defunctei V.C.M., deşi ar fi trebuit să nu continue această activitate, în condiţiile în care exista un alt moştenitor îndreptăţit, respectiv un alt proprietar al imobilului.

e) În ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., s-a constatat că acesta a dat spre folosinţă inculpatului V.M.R. certificatele de moştenitor false, depuse de acesta în procedura vânzării imobilului defunctei V.C.M.

Cu privire la latura civilă, partea vătămată P.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 de euro, reprezentând contravaloarea bunurilor care au făcut parte din masa succesorală.

Partea civilă a solicitat luarea măsurilor asigurătorii cu privire la bunurile inculpaţilor, în vederea reparării pagubei produse.

Prin ordonanţa nr. 1742/P/2012 din data de 18 septembrie 2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător şi luarea inscripţiei ipotecare asupra mobilului deţinut de inculpata P.D..

În privinţa imobilului deţinut de inculpatul P.S., din Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. P, sc. A, et. 2, ap. 9, sector 6, partea civilă a solicitat şi obţinut notarea în cartea funciară a litigiului civil şi penal intervenit cu privire la acesta.

În patrimoniul inculpatului V.M.R. nu au fost identificate bunuri asupra cărora să se instituie măsuri asigurătorii.

În cauză s-a impus, în conformitate cu disp. art. 348 C. proc. pen. şi desfiinţarea de către instanţă a certificatelor de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011 nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011. precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, emise de notarul public P.D., care s-au dovedit a fi false. Anularea certificatelor de moştenitor false au impus şi anularea actelor subsecvente, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către un neproprietar.

Situaţia de fapt reţinută mai-sus a fost probată cu: plângere, declaraţii persoană vătămată, parte vătămată şi parte civilă, declaraţii făptuitor, inculpată P.D., declaraţii făptuitor, inculpat P.S., declaraţii făptuitor, inculpat V.M.R., declaraţii martor, copie certificată a dosarului notarial înregistrat la Biroul Notarilor Publici I.I. şi P.D., privind succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M., copii din dosarul de urmărire penală nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, privind moartea violentă a numitelor P.E.C. şi V.C.M., copie certificată a dosarului notarial ce a avut ca obiect autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1965 din data de 20 octombrie 2011, înregistrat la Biroul Notarial "F."

S-a reţinut că faptele inculpatei P.D. care, prin nerespectarea normelor legale privind procedura succesorală notarială, a dezbătut în intervalul de cca. o lună, la scurt timp după intervenirea decesului numitelor V.C.M. şi P.E.C., în mod nelegal, succesiunea defunctelor V.C.M. şi P.E.C., deşi acestea decedaseră în condiţii suspecte, motiv pentru care condiţiile decesului au fost cercetate în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Aceasta, cu încălcarea normelor civile de stabilire a moştenitorilor îndreptăţiţi legal, având în vedere că stabilirea cauzei decesului, condiţiile şi alte aspecte legale cu consecinţe directe asupra procedurii succesorale, nu au fost stabilite şi emise oficial de organul de urmărire penală, în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor, a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, fraudulos faptul că, de pe urma defunctelor V.M.C. şi P.E.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, cunoştea din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a reieşit că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A.

Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor V.C.M. şi P.E.C., a atestat în mod nereal şi a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit fraudulos, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, reieşea, faptul că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A. "întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

a) În ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., s-a constituit că inculpata P.D. este vinovată de vătămarea intereselor legale ale numitei P.D.A., sub forma intenţiei directe, deoarece acesta nu a respectat dispoziţiile legale care prevăd obligativitatea citării tuturor persoanelor cu vocaţie succesorală, în condiţiile în care aceasta a verificat actele puse la dispoziţie de numiţii P.S. şi V.M.R. în vederea stabilirii masei succesorale, printre acestea aflându-se şi Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, din care a reieşit că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că acesta a acţionat cu ştiinţă, întrucât înainte de a elibera certificatul de moştenitor numitului P.S., a solicitat şi a primit de la cei interesaţi actul din care reieşea că există un alt moştenitor îndreptăţit la culegerea masei succesorale, sora defunctei V.M.C., P.D.A., moştenitor ce aparţine clasei a II-a de moştenitori. Aceasta a recunoscut, de asemenea, că ştia faptul că nu se pronunţase o soluţie în cauza penală referitoare la decesul celor două.

În privinţa urmării imediate, s-a constatat că interesele legale ale numitei P.D.A., persoană ce are calitatea de moştenitor legal îndreptăţit a culege moştenirea defunctei V.C.M., au fost lezate prin necitarea acesteia pentru a participa la dezbaterea succesiunii, prin emiterea certificatelor de moştenitor unic numitului P.S., şi, apoi, prin vânzarea frauduloasă a imobilului aparţinând defunctei V.C.M., fiind nevoită să aştepte soluţionarea acţiunii civile de anulare a certificatelor de moştenitor.

Fapta săvârşită de notarul public P.D. a prezentat în mod evident şi gradul de pericol social al unei infracţiuni, efectele eliberării certificatelor de moştenitor şi a folosirii acestora pentru înstrăinarea bunurilor succesorale fiind grave. Periculozitatea infractorului a reieşit din atitudinea învinuitei P.D., care interpretat şi aplicat legea procesual notarială şi civilă într-un mod abuziv.

Între acţiunea de nerespectare a normelor procesual notariale şi civile în materie de moştenire de către notarul public P.D. şi urmările imediate există legătură de cauzalitate, eliberarea frauduloasă a certificatelor de moştenitor numitului P.S., persoană neîndreptăţită a moşteni şi vânzarea unui bun imobil succesoral valoros, au avut ca efect pierderea de către partea civilă P.D.A. a posibilităţii de a beneficia de bunurile succesorale la care avea dreptul legal, precum şi provocarea unui prejudiciu moral.

b) În ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., s-a constatat că forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta este intenţia directă, întrucât, notarul public P.D., deşi a avut date clare privind existenţa unui moştenitor legal ce ar fi cules întreaga moştenire, respectiv, sora defunctei V.M.C., a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului, când a menţionat că în urma verificării actelor aflate la dosarul succesoral a constatat şi a certificat că unicul moştenitor al defunctelor este P.S. Certificatele emise de către notarul public în cursul procedurii succesorale notariale sunt înscrisuri oficiale, potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 145 C. pen. Astfel, înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen., iar, potrivit art. 145, prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte, în cazul notarul public" serviciile de interes public "(...) în ce priveşte cerinţa ca aceste înscrisuri să fie apte să producă consecinţe juridice", a fost în mod evident îndeplinită această cerinţă în privinţa certificatelor de moştenitor.

Faptele inculpatei P.D. au fost săvârşite în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.

2) Faptele inculpatului P.S. care a solicitat şi a determinat pe notarul public P.D. să dezbată succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M. în calitate de unic moştenitor, deşi ştia din actele de proprietate furnizate de numitul V.M.C., respectiv, Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 20013 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, că nu este singurul moştenitor şi că la moştenirea defunctelor are vocaţie succesorală legală numita P.D.A., beneficiind în mod nelegal de întreaga masă succesorală. Numitul P.S. a obţinut certificatul de unic moştenitor de la BNP P.D. după cum urmează: Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctei V.C.M., a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, fraudulos, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a reieşit că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A.

Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 72, care prevede obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, precum şi art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, şi a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părţii vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta se constituie parte civilă în procesul penal, şi care reprezintă consecinţe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei) .

Numitul P.S. a declarat în fals la data de 18 august 2011 că este singurul moştenitor al defunctelor V.C.M. şi P.E.C., deşi ştia din cuprinsul actelor de proprietate ale imobilelor acestora că defuncta V.C.M. mai are o soră de tată, care este îndreptăţită la moştenire.

Numitul P.S., după ce a obţinut certificatele de moştenitor anterior menţionate, deşi ştia că nu are dreptul de a le moşteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 a înstrăinat imobilul din bd. P., nr. 43, et.1, ap.3, sector 1, către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privinţa calităţii sale de moştenitor îndreptăţit al defunctei V.C.M., şi de proprietar al imobilului, şi cauzând un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moştenitoarea legală a defunctei anterior amintite.,

- întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare ia abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1. 2, 3 şi 5 C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

a) în ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., s-a constatat că fapta acestuia a fost săvârşită cu intenţie directă, întrucât acesta, deşi a aflat din actele de proprietate privind locuinţa defunctei P.E.C., că defuncta V.C.M., avea o soră de tată, calitate despre care orice persoană, chiar fără studii juridice, ştie că este mai apropiată ca legătură de rudenie decât un văr, şi, deci, este îndreptăţită la moştenirea acesteia.

b) în ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de instigare a fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., s-a constatat că această faptă a fost săvârşită, de asemenea, cu intenţie directă, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, inculpatul avea date certe despre existenţa numitei P.D.A., îndreptăţită la moştenire.

c) în ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen., s-a constatat că aceasta a fost săvârşită cu intenţie directă, întrucât inculpatul a citit actul din care reieşea existenţa numitei P.D.A.

d) în ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., s-a constatat că inculpatul P.S. cu intenţie, ştiind că certificatul de moştenitor obţinut nu reflectă adevărul, în sensul că nu el este moştenitorul unic al defunctelor, l-a folosit pentru a vinde imobilul ce a aparţinut numitei V.C.M.

e) în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive a infracţiunii. Astfel, învinuitul P.S., prin mandatar V.M.C., a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat cu suma de 200.000 de euro imobilul care aparţinuse defunctei V.C.M. Acesta, cu intenţie, prin inducerea în eroare a cumpărătorului D.V., cu privire la calitatea sa de moştenite unic, atestat în mod fraudulos de notarul public P.D., a produs un prejudiciu părţii civile P.D.A., acest prejudiciu, constituind şi consecinţele deosebit de grave prevăzută de alin. (5) C. pen.

3) Faptele inculpatului V.M.R., care i-a furnizat numitului P.S. actele referitoare la masa succesorală a numitei V.C.M. şi, deşi cunoştea faptul că aceasta din urmă care era şi fosta sa soţie, avea o soră de tată, P.D.L. aceasta rezultând din actele de proprietate ale imobilelor deţinute de fosta sa soţie, l-a determinat pe numitul P.S. să obţină certificatul de unic moştenitor de la BNP P.D., punându-i la dispoziţii actele necesare, precum şi pe notarul public P.D. să elibereze acestuia certificat de moştenitor în mod nelegal, după cum urmează: Notarul public P.D., în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor V.C.M. şi P.E.C., a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, fraudulos, faptul că, de pe urma defunctei V.M.C. a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a reieşit că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A.

Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 75 (actual 72), care prevede obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, precum şi art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, şi a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A. Fapta notarului public P.D. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a cauzat un prejudiciu părţii vătămate P.D.A. de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal, şi care reprezintă consecinţe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei).

De asemenea, l-a ajutat pe numitul P.S., prin aceea că, în calitate de mandatar al acestuia, după ce a obţinut certificatele de moştenitor anterior menţionate, deşi ştia că acesta nu are dreptul de a le moşteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 să înstrăineze imobilul din bd. P., nr. 43, et. 1, ap. 3, sector 1, către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privinţa calităţii numitului P.S. de moştenitor îndreptăţit al defunctei V.C.M., apoi a obţinut de la P.S. jumătate din preţul obţinut, şi, prin aceasta a cauzat un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moştenitoarea legală a defunctei anterior amintite.",

- întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

În ce priveşte infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248^l C. pen. rap. la art. 246 C. pen., s-a constatat că fapta acestuia a fost săvârşită cu intenţie directă, întrucât acesta, deşi a aflat din actele de proprietate privind locuinţa defunctei P.E.C., că defuncta V.C.M., avea o soră de tată, calitate despre care orice persoană, chiar fără studii juridice, ştie că este mai apropiată ca legătură de rudenie decât un văr, şi, deci, este îndreptăţită la moştenirea acesteia. în ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de instigare a fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., s-a constatat că această faptă a fost săvârşită, de asemenea, cu intenţie directă, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, învinuitul avea date certe despre existenţa numitei P.D.A., îndreptăţită la moştenire.

c) în ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., s-a constatat că aceasta a fost săvârşită cu intenţie directă, întrucât inculpatul a citit actul din care a reieşit existenţa numitei P.D.A.

d) în ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., s-a constatat că inculpatul V.M.R. cu intenţie, ştiind că certificatul de moştenitor obţinut nu reflectă adevărul, în sensul că nu P.S. este moştenitorul unic al defunctelor, în calitate de mandatar al inculpatului P.S., l-a folosit pentru a vinde imobilul ce a aparţinut numitei V.C.M..

e) în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, inculpatul V.M.R., în calitate de mandatar al inculpatului P.S., a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat cu suma de 200.000 de euro imobilul care aparţinuse defunctei V.C.M. Acesta, cu intenţie, prin inducerea în eroare a cumpărătorului D.V., cu privire la calitatea numitului P.S. de moştenitor unic, atestat în mod fraudulos de notarul public P.D., a produs un prejudiciu părţii civile P.D.A., acest prejudiciu, constituind şi consecinţele deosebit de grave prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen. cu ref. la art. 146 C. pen.

Inculpata P.D. de profesie notar public în cadrul BNP P.D. nu a fost cunoscută cu antecedente penale, nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, susţinând iniţial că P.D.A. nu ar fi avut oricum dreptul să-şi moştenească sora, care, era nedemnă să-şi moştenească mama, fiindcă ar fi ucis-o, apoi, că nu a citit toată sentinţa civilă din care reieşea calitatea de soră a părţii civile, menţionând-o doar ca titlu de proprietate.

Inculpatul V.M.R. administrator şi asociat unic al SC I.T. SRL nu a fost cunoscut cu antecedente penale. Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, susţinând iniţial că nu a ştiut de existenta surorii fostei sale soţii, V.C.M., care nu i-a spus că ar avea o soră. Apoi, a declarat că a citit actele privind proprietatea imobilelor succesorale, dar că, neavând cunoştinţe juridice, nu a dat importanţă faptului că în cuprinsul sentinţei civile era menţionată sora C..

Inculpatul P.S. nu avea ocupaţie şi nu a fost cunoscut cu antecedente penale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, susţinând iniţial că nu a ştiut de existenţa surorii fostei sale verişoare, V.C.M., care nu i-a spus că ar avea o soră. Apoi, a declarat că a citit actele privind proprietatea imobilelor succesorale, dar că, neavând cunoştinţe juridice, nu a dat importanţă faptului că în cuprinsul sentinţei civile era menţionată sora C.

1) La data de 12 martie 2013, prin rezoluţia nr. 25, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de notarul public P.D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. alin. (1).

La data de 04 iulie 2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina numitei P.D. din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. alin. (1), în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi extinderea cercetărilor faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. De asemenea, prin rezoluţia nr. 62 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Pe tot parcursul urmăririi penale inculpata a fost asistată de avocaţi aleşi, iar la data 25 martie 2013 avocatul ales al acesteia, A.S., a solicitat, în temeiul art. 172 din C. proc. pen., să asiste la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, drept respectat la efectuarea actelor de urmărire penală ce s-au efectuat în continuare în cauză.

Inculpatei P.D. i s-a prezentat învinuirea şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa la datele de 15 martie 2013 şi, respectiv, 09 iulie 2013. De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a-şi desemna un avocat, precum şi celelalte drepturi prevăzută de art. 6 C. proc. pen.

Inculpata P.D. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de începere a urmăririi penale din data de 04 iulie 2013, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a). Prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nr. 2705/VIII-1/2013, din data de 07 august 2013, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii, apreciindu-se ca legală măsura de începere a urmăririi penale.

La data de 07 octombrie 2013 inculpatei P.D. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar cu această ocazie a declarat că a studiat parţial materialul de urmărire penală, urmând să se prezinte la data de 08 octombrie 2013 pentru continuarea studierii (potrivit procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0376338).

La data de 08 octombrie 2013 inculpata P.D. a studiat întregul material de urmărire penală (potrivit procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0376340), şi cu această ocazie a solicitat să dea o declaraţie, audierea numitelor L.P., S.I., foste angajate, a numitului M.G., cel ce l-a recomandat pe V.M.R., precum şi a numitei N. sau L.F., persoană indicată de P.S. în declaraţia sa. Prin ordonanţa nr. 1742/P/2012 din aceeaşi zi, care i-a fost comunicată personal, s-a admis cererea acesteia de a fi audiată şi, totodată, s-a respins cererea de audiere a martorilor indicaţi, ca neîntemeiată, probele propuse nefiind utile şi concludente.

La data de 11 octombrie 2013 aceasta a fost reaudiată în prezenţa avocaţilor aleşi, A.S. şi C.D., iar avocatul V.P., deşi, citat, nu s-a putut prezenta. Cu această ocazie inculpata P.D. a solicitat după studierea materialului de urmărire penală (potrivit procesului-verbal seria B nr. 0376341) ca dosarul să fie numerotat, cerere care i s-a admis, urmând ca la data de 17 octombrie 2013 să i se prezinte materialul de urmărire penală numerotat.

La data de 17 octombrie 2013, inculpata P.D. a studiat materialul de urmărire penală numerotat, ocazie cu care a arătat că nu mai are declaraţii sau probe de formulat, însă a solicitat să i se răspundă la "memoriul " depus la dosar, prin care a solicitat scoaterea de sub urmărire penală, şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de ar. 249 C. pen.

Prin ordonanţa din aceeaşi zi s-a respins cererea ca inadmisibilă, întrucât procurorul se pronunţă la finalizarea cercetărilor, prin soluţia pe care o adoptă, cu privire la încadrarea juridică finală şi la dispoziţia de trimitere sau netrimitere în judecată, analizând evident şi memoriile sau notele scrise depuse la dosarul cauzei de părţi, şi nu pe parcursul cercetărilor, ceea ce ar fi absurd, întrucât ar fi pus în situaţia să explice, înainte de finalizarea cercetărilor, încadrarea juridică adoptată, deşi a făcut-o prin rezoluţia de începere a urmăririi penale şi prin procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi să explice înainte de termenul legal, prevăzut de art. 250 - 262 C. proc. pen., ce soluţie va adopta. Aceste aspecte nu au fost prevăzute de lege, sunt inovaţii ale practicienilor dreptului, care contravin principiului legalităţii procesului penal, prevăzută de art. 2 C. proc. pen., potrivit căruia procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, şi nu analogiilor, sau inovaţiilor participanţilor în procesul penal. în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice, s-a constatat că art. 238 C. proc. pen. şi art. 334 C. proc. pen. prevăd o procedură clară cu privire la condiţiile şi persoanele care pot propune şi, respectiv, dispune, schimbarea încadrării juridice.

Împotriva acestei ordonanţe inculpata P.D. a formulat plângere, potrivit art. 275 C. proc. pen., adresată procurorului general, considerând-o nelegală şi netemeinică. Prin rezoluţia nr. 3689/VIII-1/2013 a procurorului general s-a respins ca neîntemeiată, considerându-se legală soluţia procurorului.

La data de 30 octombrie 2013 inculpatei P.D. i s-a prezentat din nou materialul de urmărire penală, întrucât la dosarul cauzei au fost ataşate noi înscrisuri, ocazie cu care i s-a comunicat şi un exemplar al ordonanţei procurorului general de respingere a plângerii expuse mai-sus. Aceasta a declarat că nu mai are alte cereri, probe sau declaraţii de formulat (procesul-verbal seria B nr. 0893051).

2) La data de 24 aprilie 2013, prin rezoluţia nr. 39 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul V.M.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 04 iulie 2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina numitului V.M.R., precum şi extinderea cercetărilor cu privire la fapte noi, astfel: din infracţiunile de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, prin rezoluţia nr. 63 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul V.M.R. a fost asistat de avocaţi aleşi, iar la data 17 mai 2013 avocatul ales al acestuia, V.P., a solicitat, în temeiul art. 172 C. proc. pen., să asiste la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, drept respectat la efectuarea actelor de urmărire penală ce s-au efectuat în continuare în cauză.

Inculpatului V.M.R. i s-a prezentat învinuirea şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa la datele de 24 aprilie 2013 şi, respectiv, 09 iulie 2013. De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a-şi desemna un avocat, precum şi celelalte drepturi prevăzută de art. 6 C. proc. pen.

La data de 07 octombrie 2013 inculpatului V.M.R. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar cu această ocazie a declarat că nu doreşte să propună alte probe sau să formuleze cereri noi, însă vrea să dea declaraţii suplimentare (potrivit procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0376339).

Prin ordonanţa din aceeaşi zi s-a admis audierea acestuia, fiind audiat în prezenţa apărătorului ales şi a avocatului inculpatului P.S., C.M., avocatul A.S. arătând că nu se poate prezenta.

La datele de 11 octombrie 2013, precum şi 17 octombrie 2013 inculpatului V.M.R. i s-a prezentat din nou materialul de urmărire penală, având în vedere efectuarea altor acte, iar cu această ocazie a declarat că nu doreşte să propună alte probe sau să formuleze cereri noi, şi nici să dea declaraţii suplimentare (potrivit procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0376342).

La data de 30 octombrie 2013 inculpatului V.M.R. i s-a prezentat din nou materialul de urmărire penală, întrucât la dosarul cauzei au fost ataşate noi înscrisuri. Acesta a declarat după studiere că nu mai are alte cereri, probe sau declaraţii de formulat (procesul-verbal seria B nr. 0893052).

3) La data de 30 aprilie 2013, prin rezoluţia nr. 41, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul P.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 04 iulie 2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina numitului P.S., precum şi extinderea cercetărilor cu privire la fapte noi, astfel: din infracţiunile de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, prin rezoluţia nr. 64 din 04 iulie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul P.S. a fost asistat de avocaţi aleşi, iar la data de 09 iulie 2013, cu ocazia audierii ca învinuit, după schimbarea încadrării juridice a faptelor sale, avocatul său, C.M., a solicitat, în tem. art. 172 C. proc. pen., să asiste la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, drept respectat la efectuarea actelor de urmărire penală ce s-au efectuat în continuare în cauză.

Inculpatului P.S. i s-a prezentat învinuirea şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa la datele de 30 aprilie 2013 şi, respectiv, 09 iulie 2013. De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a-şi desemna un avocat, precum şi celelalte drepturi prevăzute de art. 6 C. proc. pen.

La data de 04 octombrie 2013 inculpatului P.S. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar cu această ocazie a declarat că reiterează cererea, care i-a fost respinsă, de a fi audiată numita G.T., care ar releva faptul că nimeni din familie nu ştia de existenţa surorii defunctei V.C.M., numita P.D.A.

La data de 11 octombrie 2013 inculpatului P.S. i s-a prezentat din nou materialul de urmărire penală, ocazie cu care a arătat că nu doreşte să dea alte declaraţii, însă doreşte audierea numitei N. sau L.F. şi depunerea la dosarul cauzei a unui bilet cu un număr de telefon, apoi a cerat numerotarea dosarului. Prin ordonanţă din aceeaşi, comunicată personal, s-a respins cererea de a fi audiată N. sau L.F. şi de a depune un bilet la dosar.

La data de 17 octombrie 2013 inculpatului P.S. i s-a prezentat din nou materialul de urmărire penală, după numerotarea dosarului, ocazie cu care a arătat că nu doreşte să dea alte declaraţii sau să ceară administrarea altor probe, însă doreşte îndreptarea erorilor materiale de pe declaraţiile sale de la filele 16, 19 şi 128 din vol. I, unde este trecut anul 2013 şi nu 2012 şi, de asemenea, să învedereze că lipseşte citaţia sa dinaintea audierii ce se găseşte la pag. 16-19 din vol. I (procesul-verbal seria B nr. 0376345, fila 227). Prin ordonanţă din aceeaşi, comunicată personal, s-a respins cererea de a se îndrepta eroarea materială, întrucât aceasta nu există, fiind scris de mână de către procuror anul 2012, şi nu 2013 şi de asemenea, i s-a arătat citaţia aflată la pagina 25 din vol. I.

La data de 30 octombrie 2013 inculpatului P.S. i s-a prezentat din nou materialul de urmărire penală, întrucât la dosarul cauzei au fost ataşate noi înscrisuri. Acesta a declarat după studiere că nu mai are alte cereri, probe sau declaraţii de formulat.

La data de 06 decembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată cauza penală privind pe inculpaţii P.D., P.S. şi V.M.R. sub nr. 7276/2/2013 (3638/2013).

Prin încheierea de şedinţă din data de 02 decembrie 2013 au fost încuviinţate cererile de amânare a cauzei formulate de P.D. pentru imposibilitatea medicală de prezentare şi ale inculpaţilor V.M.R. şi P.S. pentru a-şi angaja apărător.

La data de 09 decembrie 2013 a fost înregistrată cererea de rectificare şi completare a părţii civile P.D.A.

La data de 28 februarie 2014 inculpatul P.S. a formulat cererii şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării acestora de către organul de urmărire penală.

La data de 14 martie 2014 la dosarul cauzei au fost comunicate de către Parchet concluziile cu privire la cererile şi excepţiile formulate de inculpatul P.S.

La data de 15 mai 2014 a fost înregistrată cererea de administrare de probe formulată de inculpata P.D.

În şedinţa publică din data de 15 mai 2014 au fost luate declaraţiile inculpaţilor P.D.,V.M.R., P.S. şi declaraţie de parte civilă P.D.A.

La filele 136 - 140 se aflau declaraţiile parte vătămată D.V.R.I. şi D.I. şi declaraţii martori P.L.M. şi G.M.E..

Au fost depuse la dosar de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti copii de pe acţiunea părţii vătămate P.D.A., cererea părţii vătămate privind constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitori nr. 7, 8, 9, 10/2011, adresă Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1, cererea precizatoare şi completare la acţiunea formulată de partea vătămată P.D.A., încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2013, cererea de reexaminare a cererii de ajutor public judiciar a părţii vătămate, scrisoare medicală a părţii vătămate, încheierea de şedinţă din data de 18 martie 2013, cererea precizatoare la acţiune formulată de partea vătămată, încheierea finală a BNP I.I. şi D.P., încheierea din data de 17 noiembrie 2011 a BNP I.I. şi D.P., extras din Registrul de decese, încheierea de şedinţă din data de 15 aprilie 2013, întâmpinare inculpat P.S., cerere precizatoare a părţii vătămate P.D.A., încheierea de şedinţă din data de 13 iunie 2013, cerere de ajutor public judiciar formulată de partea vătămată, încheierea de şedinţă din data de 13 august 2013, cererea părţii vătămate prin care a solicitat suspendarea judecăţii cauzei faţă de împrejurarea că împotriva pârâtului P.S. s-a dispus începerea urmăririi penale, încheierea de şedinţă din data de 09 septembrie 2013, încheierea nr. 21493 a Oficiului de cadastru şi Publicitate imobiliară Bucureşti Sector 1, încheierea de autentificare nr. 2688 B.N.P. N.C.T., contract de vânzare-cumpărare anexa 3, proces-verbal de predare-primire a locuinţei, contract de vânzare-cumpărare P.S. şi D.V.R.I., încheierea de autentificare nr. 1965 B.N.P. S.D.T., încheierea nr. 451106 Oficiu de cadastru sectorul 1, Notă de şedinţă depusă de pârâtul P.S., încheierea de şedinţă din data de 07 octombrie 2014, adresă Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1.

La dosar s-a mai aflat şi declaraţia de martor F.N.G., cererea de schimbare a încadrării juridice a inculpatului V.M.R., cererea de schimbare a încadrării juridice P.D., concluzii scrise P.D., concluzii scrise formulate de inculpatul V.M.R., certificat constatator - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, certificat de naştere în copie V.V., cerere formulată de P.D.A. privind rectificarea valorii celor două apartamente, Note concluzii - P.S., Concluzii scrise P.D.A., concluzii scrise P.D., copie certificat de deces P.D.L., copie certificat de deces V.C.M.

Analizând actele de urmărire penală, precum şi mijloacele de probă administrate în cursul judecăţii, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, instanţa a reţinut că la data de 05 iulie 2011 s-a constatat intervenirea decesului numitelor P.E.C. şi a fiicei acesteia, V.C.M., în condiţii suspecte. Cu privire la moartea violentă a celor două s-au desfăşurat cercetări în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Prin rezoluţia nr. 3 856/P/2011 din data de 01 octombrie 2013 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. g) şi b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale în cauză faţă de numita V.C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitoarei, precum şi neînceperea urmăririi penale în cauza cu privire la decesul numitei V.C.M., întrucât decesul acesteia a survenit urmare unui act suicidal şi nu a fost consecinţa vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Din actele premergătoare desfăşurate în această cauză a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a reieşit că, în timp ce se afla cu mama sa în locuinţa sa, P.E.C., numita V.C.M., care suferea de tulburări psihice, şi-a omorât mama prin asfixie mecanică, prin comprimarea căilor respiratorii cu o pernă, după care s-a spânzurat în baia care serveşte dormitorul apartamentului.

Curtea a menţionat că decesul celor două persoane constituie un fapt notoriu, întrucât V.C.M. a fost ziaristă, mass-media manifestând un interes deosebit pentru eveniment; totodată, în relatările din presa scrisă, audio-vizuală ori pe internet s-a comunicat publicului împrejurarea că din primele cercetări a rezultat că exista probabilitatea ca V.C.M. să-şi fi ucis mama, iar ulterior să se fi sinucis.

La scurt timp după decesul celor două persoane, fostul soţ al lui V.C.M., inculpatul V.M.R. a luat legătura cu inculpatul P.S., nepot de frate al numitei P.E.C. (deci văr al decedatei V.C.M.) pentru a discuta despre succesiunea celor două.

În acest scop, inculpaţii s-au deplasat la Biroul Notarilor Publici "I.I. şi D.P.", unde s-a adresat inculpatei P.D. pentru dezbaterea succesiunii celor două decedate; s-a menţionat că inculpata cunoştea cazul din relatările mass-media, din care reieşea că fiica şi-a ucis mama, după care s-a sinucis, cele două locuind singure, fără a fi menţionate alte rude.

Instanţa a reţinut şi că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata P.D. ar fi cunoscut pe vreunul dintre cei doi inculpaţi înainte de desfăşurarea evenimentelor sus-menţionate. Dimpotrivă, din declaraţia martorului G.M.E. a reieşit că acesta i-a recomandat inculpatului V.M.R. să se adreseze acestui notar în vederea dezbaterii succesiunii celor două decedate.

În data de 27 iulie 2011 notarul public P.D. a solicitat INFONOT să verifice în registrul naţional de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNOS) şi registrul naţional de evidenţă a testamentelor autentice (RNTA) dacă există, pentru defunctele P.E.C. şi V.C.M., înregistrate menţiuni referitoare la succesiunea acesteia.

La data de 29 iulie 2011 INFONOT deţinut de Camera Notarilor Publici a emis certificatul prin care s-a atestat inexistenţa vreunei menţiuni în RNOS şi RNTA referitoare la succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M. şi anume, testamente sau declaraţii de opţiuni succesorale.

De asemenea, s-a solicitat în cursul lunii august 2011 de la Camera Notarilor Publici Bucureşti să verifice dacă pentru defunctele P.E.C. şi V.C.M. s-a înregistrat vreo cerere cu acelaşi obiect al vreunui notar public din circumscripţia municipiului Bucureşti şi, totodată, eliberarea potrivit art. 8 din Regulamentul Camerei Notarilor Publici privind evidenţa procedurilor succesorale, unui certificat privind înregistrarea succesiunii defunctelor respective.

La data de 16 august 2011 Camera Notarilor Publici Bucureşti a eliberat certificatul de verificare şi înregistrare a dezbaterii succesorale notariale a defunctelor la Biroul Notarial I.I. - P.D..

La data de 16 august 2011 numitul P.S. a solicitat deschiderea procedurii succesorale pentru defuncta V.C.M., decedată la data de 05 iulie 2011, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 1, bd. P., nr. 43, et. 1, ap. 3, precum şi pentru defuncta P.E.C., decedată la data de 05 iulie 2011, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. 1, et. 2, ap. 9, sector 6. Cu această ocazie inculpatul P.S. a declarat pe propria răspundere că este singurul moştenitor, în calitate de văr de unchi predecedat al defunctei şi respectiv nepot de frate predecedat al celor două defuncte. S-au depus certificatul de deces al defunctei V.C.M. şi al numitei P.E.C., acte de stare civilă referitoare la legătura de rudenie cu defunctele a numitului P.S. şi act de identitate.

Tot în data de 18 august 2011 au fost audiaţi ca martori numiţii V.M.R., fostul soţ al defunctei V.C.M., precum şi numitul B.M., fost coleg al acesteia. Aceştia au declarat că defunctele nu mai au alte rude în afară de P.S..

La aceeaşi dată a emis certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 în dosarele nr. 7/2011 şi nr. 8/2011 conexate, prin care s-a constatat că V.C.M., post-decedată la data de 05 iulie 2011, este moştenitoarea defunctei sale mame P.E.C., iar P.S., văr de unchi predecedat, este moştenitorul defunctei V.C.M.

În data de 21 septembrie 2011 numitul P.S. a solicitat deschiderea succesiunii pentru defuncta P.E.C. şi stabilirea masei succesorale. Acesta a declarat pe propria răspundere că a fost singurul moştenitor al defunctei şi că masa succesorală s-a compus din apartamentul situat în Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. 1, et.2, ap. 9 sector 6, iar în cuprinsul acestei declaraţii a fost trecut istoricul proprietăţii acestui imobil. P.S. a depus la dosarul succesoral certificatul de deces al defunctei, certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 din 12 august 2011, act de proprietate al imobilului, acte de stare civilă şi act de identitate.

A. bunuri mobile-nu s-au declarat. B. Bunuri Imobile: apartamentul nr 9, situat în Municipiul Bucureşti, sector 6, str. P.Ţ., nr. 18, bl. P 8, sc. 1, et. 2, format din.., dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soţ, P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2011, prin cumpărare, de la Regia Autonomă de investiţii şi Administraţie Locativă "Imobiliara R.A.", conform contractului de vânzare-cumpărare nr 1928/2307 din 20 iunie 1991, astfel cum acesta a fost modificat prin Acrul Adiţional nr. 1 din 29 august 2005, precum şi procesului-verbal de predare-primire a locuinţei nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991; cealaltă cotă-indiviză a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinţei civile nr. 11183, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Şedinţa Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, în dosar nr. 12246/2001."

" A. bunuri mobile - nu s-au declarat. B. Bunuri Imobile: apartamentul nr. 9, situat în Municipiul Bucureşti, sector 6, str. P.Ţ., nr. 18, bl. P 8, sc. 1, et. 2, format din.., dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soţ, P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2011, prin cumpărare, de la Regia Autonomă de investiţii şi Administraţie Locativă " Imobiliara R.A.", conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul Adiţional nr. 1 din 29 august 2005, precum şi procesului-verbal de predare-primire a locuinţei nr. 1928/2307 din 20 iunie 1991; cealaltă cotă-indiviză de 1/2 a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinţei civile nr. 11183, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Şedinţa Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, în Dosar nr. 12246/2001."

Printre actele depuse la dosarul notarial de către V.M.R. şi P.S. s-a aflat şi titlul de proprietate privind apartamentul nr. 9 din Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6, al defunctei P.E.C., reprezentat de Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. în cuprinsul acesteia erau menţionate aspecte legate de partea civilă P.D.A., respectiv calitatea de soră a acesteia cu decedata V.C.M.

De pe urma defunctei P.E.C., văduvă, decedată la data de 05 iulie 2011, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, au rămas următoarele bunuri şi următorii moştenitori:

I. Masă succesorală: A. Bunuri mobile: nu s-au declarat.

B. Bunuri imobile: apartamentul nr. 9 din str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6, (...), dobândit de către defunctă astfel: cota indiviză de 1/2 a fost dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul său soţ P.D.L., decedat la data de 10 septembrie 2001, prin cumpărare de la Regia Autonomă de Investiţii şi Administraţie Locativă " Imobiliara R.A."; cealaltă cotă-indiviză de Vi a fost dobândită prin partaj succesoral, în baza Sentinţei civile nr. 11183, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în Şedinţa Publică de la 13 decembrie 2001 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă. Dosar nr. 12246/2001.

II. Moştenitor unic: 1. P.S., în calitate de frate predecedat al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, în baza certificatului nr. 7 de calitate eliberat de acest birou notarial.

De pe urma defunctei V.C.M., necăsătorită, decedată la data de 05 iulie 2011, au rămas următoarele bunuri şi următorii moştenitori:

I. Masa succesorală:

B. Bunuri imobile:

B1. Apartamentul nr. 3, situat în Bd. P., nr. 43, et. 1, sector 1.

II. P.S., în calitate de văr predecedat al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, în baza certificatului de calitate nr. 7 din 12 august 2011 eliberat de acest birou notarial.

Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2011 notarul public a dispus conexarea dosarelor nr. 15/2011 la Dosarul nr. 19/2011, pentru suplimentarea masei succesorale cu drepturile şi obligaţiile aferente conturilor bancare deschise pe numele celor două defuncte, precum şi cu locul de veci aparţinând defunctei P.E.C.. în urma acestor constatări, notarul public P.D. a emis certificatul suplimentar de moştenitor nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, la certificatul de moştenitor nr. 8, suplimentat prin certificatul suplimentar de moştenitor nr. 11 din 30 septembrie 2011, în vederea suplimentării masei succesorale. în cuprinsul acestui act notarul public a certificat faptul că moştenitorul unic al celor două defuncte este P.S. Astfel, s-a menţionat că moştenitoarea defunctei P.E.C. este V.C.M., ca fiică postdecedată. în continuare s-a menţionat că de pe urma defunctei V.C.M. au rămas bunuri mobile suplimentare, proprii şi prin retransmitere de la defuncta P.E.C.. Ca moştenitor legal unic al defunctei V.C.M. s-a certificat că are calitate numitul P.S., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală notarială.

P.S., după ce a obţinut certificatele de moştenitor anterior menţionate, la data de 20 octombrie 2011, prin inculpatul V.M.R., a înstrăinat imobilul din bd. P., nr. 43, et.1, ap.3, sector 1, către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.T.

Situaţia de fapt reţinută a rezultat cu certitudine din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă; în declaraţiile date, inculpaţii au confirmat desfăşurarea evenimentelor astfel cum au fost reţinute de instanţă.

Totuşi, instanţa a reţinut că inculpata P.D. a săvârşit faptele prevăzute de art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 289 C. pen. din 1969 fără vinovăţie.

Astfel, s-a reţinut că inculpata P.D. a dezbătut în intervalul de circa o lună, la scurt timp după intervenirea decesului numitelor V.C.M. ţi P.E.C., în mod nelegal, succesiunea defunctelor, deşi acestea decedaseră în condiţii suspecte, motiv pentru care condiţiile decesului au fost cercetate în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

S-a mai reţinut că inculpata, cu încălcarea normelor civile de stabilire a moştenitorilor îndreptăţiţi legal, având în vedere că stabilirea cauzei decesului, condiţiile şi alte aspecte legale cu consecinţe directe asupra procedurii succesorale, nu au fost stabilite şi emise oficial de organul de urmărire penală, în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor, a eliberat certificatele de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod greşit, faptul că, de pe urma defunctelor V.M.C. şi P.E.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei V.M.C., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi, din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a reieşit că există un moştenitor legal îndreptăţit, din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei V.M.C., numita P.D.A. Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat prevederile Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, art. 75, care prevede obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, precum şi art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 şi a vătămat interesele legale ale numitei P.D.A.

Sub un prim aspect, s-a menţionat că în privinţa procedurii succesorale notariale sunt aplicabile dispoziţiile legale prevăzute înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ. (01 octombrie 2011) ori a noului C. proc. civ. (15 februarie 2013), în condiţiile în care procedura notarială ce face obiectul cauzei a fost deschisă înainte de modificare Legii nr. 36/1995.

Instanţa a constatat că este adevărat că între actele referitoare la imobilul din str. P.Ţ. aparţinând defunctei P.E.C. se afla şi Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în care s-a consemnat partajul succesoral intervenit între defunctă, fiica acesteia V.M.C. şi partea civilă P.D.A., sora după tată a lui V.M.C.

De asemenea, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, după ce s-a constatat că a fost legal sesizat, notarul public a înregistrat cauza şi a dispus citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.

Curtea a mai constatat că potrivit art. 659 din vechiul C. civ., au vocaţie generală de a moşteni o persoană copiii şi alţi descendenţi, ascendenţii şi rudele colaterale, după o anumită ordine. Astfel, art. 672 din acelaşi cod arată că în cazul decesului unei persoane ce nu are nici copii, nici părinţi (spre exemplu, predecedaţi ori nu au existat), fraţii şi surorile defunctului înlătură de la succesiune pe alţi ascendenţi şi pe ceilalţi colaterali, denumiţi ordinari. Pe scurt, aceasta înseamnă că fratele (colateral privilegiat) înlătură de la succesiune pe vărul primar (colateral ordinar); în speţa de faţă, aplicând aceste reguli, partea civilă P.D.A. ar fi înlăturat de la succesiune pe inculpatul P.S. (colateral ordinar - văr primar al defunctei V.M.C., nepot de frate al defunctei P.E.C.).

Instanţa nu a negat împrejurarea că inculpata P.D. a deschis şi desfăşurat procedura notarială într-o manieră defectuoasă, constatând spre exemplu că V.M.C. a moştenit prin retransmitere de la P.E.C. imobilul din strada P., deşi în cauză se desfăşurau cercetări cu privire la decesul celor două, cercetări în urma cărora s-a stabilit că de fapt fiica şi-a ucis mama, ceea ce ar ridica problema nedemnităţii acesteia.

Totuşi, contrar celor reţinute în rechizitoriu, Curtea a observat că nu a existat nicio dispoziţie legală care să interzică dezbaterea unei succesiuni într-o atare situaţie, chiar la scurt timp de la decesul defunctelor şi chiar dacă se desfăşoară cercetări cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul, interesul social fiind acela ca un patrimoniu să nu rămână fără titular o perioadă lungă de timp (în cauză, cercetările s-au încheiat abia în luna octombrie 2013).

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul P.S. avea vocaţie generală de a moşteni ambele defuncte, nefiind o persoană total străină de succesiune.

În privinţa erorii comise de inculpata P.D. (chiar în cuprinsul actului de sesizare se consemnează că aceasta a consemnat în mod greşit că inculpatul P.S. este unic moştenitor, sintagmă din care ar rezulta absenţa intenţiei), instanţa a apreciat că aceasta a fost comisă fără vinovăţie.

Astfel, Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a regăsit între actele referitoare la dreptul de proprietate privind imobilul din strada P., ce aparţinea defunctei P.E.C.; după cum a arătat şi inculpata, în momentul analizării actelor, a avut în vedere cu prioritate stabilirea documentelor ce stăteau la baza dreptului de proprietate al defunctei, între care şi Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, fără a face conexiunea logică între P.D.A., menţionată în cuprinsul sentinţei, şi defuncta V.M.C., şi fără a observa calitatea de soră a acesteia.

Eroarea în care s-a aflat inculpata a fost posibilă şi în urma activităţii inculpatului V.M.R. (care a declarat în mod mincinos, astfel cum se va arăta mai jos, că defuncta nu avea alte rude în afară de P.S.), dar şi de declaraţia dată de inculpatul P.S. (în legătură cu care instanţa de asemenea apreciază că a acţionat fără vinovăţie, după cum se va arăta mai jos), care a arătat că este unic moştenitor al defunctelor.

Inculpata a arătat, în declaraţia olografă dată în cursul urmăririi penale, că a observat din cuprinsul sentinţei că defuncta V.M.C. ar mai avea o soră, apreciind că nu are vocaţie generală de a moşteni (cu referire mai ales la moştenirea lui P.E.C.), însă ulterior inculpata a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, că nu a conştientizat practic în acele momente că partea civilă are calitatea de moştenitor, urmărind ca dreptul de proprietate asupra imobilului din strada P. să aparţină în exclusivitate defunctei P.E.C. A mai arătat inculpata că în declaraţia dată olograf a făcut aprecieri subiective cu privire la motivele pentru care nu a citat-o pe partea civilă, în condiţiile în care declaraţia a fost dată la un interval de timp relativ ridicat după evenimentele menţionate, iar inculpata nu şi-a amintit cu exactitate, în faza iniţială, faptele.

Instanţa a mai reţinut, din declaraţia inculpatei coroborată cu declaraţia martorei P.L.M., că inculpata P.D. a dezbătut succesiunea în cauză în condiţii speciale, respectiv în contextul unor neînţelegeri cu asociata sa, I.I., cele două solicitând Camerei Notarilor încetarea asocierii; în perioada respectivă, martorei şi altei angajate i s-a interzis de către titularul biroului notarial, I.I., să mai facă lucrări, iar inculpata lucra de cele mai multe ori singură, în condiţii improprii, fiind pregătită să părăsească sediul. La scurt timp după dezbaterea succesiunii, de altfel, inculpata s-a mutat la alt sediu, fapt atestat şi prin declaraţia părţii vătămate, care a arătat că nu a mai găsit pe inculpată la sediul biroului notarial atunci când a efectuat primele demersuri în cauză. Prin urmare, Curtea a apreciat că şi împrejurările nefavorabile în care şi-a desfăşurat la acel moment activitatea inculpata au contribuit la omisiunea sa de a observa calitatea de soră şi de a cita pe partea civilă.

Curtea a mai observat şi că inculpata, cu excepţia citării părţii civile, a efectuat toate demersurile legale în dezbaterea succesiunii, verificând împrejurarea dacă există alţi moştenitori acceptanţi ori renunţători la moştenirea defunctelor, răspunsurile fiind negative, aspecte de natură să contribuie o dată în plus la eroarea comisă.

Oricum, instanţa a apreciat că scopul procedurii instituit prin dispoziţiile Legii nr. 36/1995 a fost acela de a se lămuri drepturile moştenitorilor într-un cadru unitar. Prin urmare, obligaţia notarului de a cita persoanele ce au vocaţie la moştenire nu are ca scop să aducă la cunoştinţă persoanelor interesate despre decesul defunctului ori să-i determine pe aceştia să-şi exprime opţiunea, ci stabilirea masei partajabile şi a drepturilor fiecărui moştenitor în mod unitar. În condiţiile în care notarul a omis, din variate motive, să citeze vreo persoană îndreptăţită, era aplicabil art. 88 din lege, potrivit căruia cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii; până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

Prin urmare, omisiunea inculpatei P.D. de a o cita pe partea civilă P.D.A. nu a avut drept consecinţă pierderea de către aceasta a dreptului de opţiunea succesorală, întrucât partea se putea deplasa la orice notar pentru a arăta că acceptă succesiunea defunctelor, iar ulterior să-şi valorifice drepturile.

În acest punct, s-au mai menţionat unele aspecte. Astfel, potrivit art. 700 C. civ. anterior, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii; în cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea.

În cauză, instanţa a constatat că partea civilă a făcut primele demersuri din care ar rezulta acceptarea tacită a succesiunii după mai mult de 1 an de la decesul surorii sale, invocând diferite aspecte pentru a-şi motiva pasivitatea. Ca atare, s-a constatat că nici până la acest moment partea civilă nu a dovedit motivele împiedicării de a-şi exercita opţiunea (omisiunea inculpatei de a o cita nefiind desigur un motiv de împiedicare, după cum s-a arătat), procesul civil prin care a solicitat să se constate calitatea de moştenitor şi să se anuleze certificatele emise pe numele inculpatului P.S. fiind suspendat.

Totodată, prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpata a profitat de faptul că partea civilă nu a cunoscut despre decesul surorii sale şi a emis certificatele de moştenitor pentru P.S., însă instanţa a constatat că această apreciere a fost o simplă prezumţie, în condiţiile în care nu s-a dovedit până la acest moment că partea civilă nu ar fi cunoscut despre decesul lui V.M.C. (astfel cum s-a arătat anterior, decesul acesteia a constituit un fapt notoriu), procesul civil fiind suspendat.

Faţă de aceste împrejurări, Curtea a apreciat că inculpata P.D. a acţionat fără vinovăţie, eliberând certificatele de moştenitor lui P.S. fiind încredinţată că acesta a fost unic moştenitor al defunctelor. Ca atare, a fost explicabil că a terminat procedura dezbaterii notariale înainte de expirarea termenului de opţiune succesorală de 6 luni, în condiţiile în care art. 82 din Legea nr. 36/1995 prevedea că încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la succesiune.

Ţinând seama de aceasta, respectiv că inculpata a acţionat fără vinovăţie, apreciind greşit o situaţie juridică şi nefăcând conexiunile logice necesare, Curtea a apreciat că nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu nici din culpă (efectuând toate celelalte demersuri pentru dezbaterea succesorală), nefiind temeinică cererea formulată de inculpată privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. din 1969.

În privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969 reţinute în sarcina inculpaţilor P.S. şi V.M.R., instanţa a constatat că nu au existat probe din care să rezulte că faptele ar exista în materialitatea lor. Astfel, conform art. 25 C. pen. din 1969, este instigator persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. În cauză nu există nicio probă care să ateste desfăşurarea unei asemenea activităţi de către vreunul dintre inculpaţii menţionaţi faţă de inculpata P.D. (despre care instanţa a reţinut că a acţionat fără vinovăţie, de altfel). Dimpotrivă, din materialul probator a rezultat că niciunul dintre inculpaţi nu au cunoscut-o anterior pe inculpată (inculpatul P.S. locuind, de altfel, într-o altă localitate), nefiind clar modalitatea în care s-au materializat actele de instigare. De altfel, nu s-a regăsit, de asemenea, nici un motiv pentru care inculpata ar fi luat o hotărâre infracţională şi ar fi comis infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual în favoarea inculpaţilor, persoane pe care nu le cunoştea anterior (considerent valabil şi pentru analiza infracţiunilor de care a fost acuzată inculpata, redată anterior).

În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. din 1969, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.S., instanţa a constatat că aceasta nu este prevăzută de legea penală. Astfel, din analiza mijloacelor de probă administrate, instanţa a apreciat că inculpatul nu cunoştea că defuncta V.M.C. mai avea o soră. În acest sens, instanţa a constatat că V.M.C. şi sora acesteia, partea civilă P.D.A., nu aveau aproape nicio legătură. Din declaraţia părţii civile, a reieşit în mod clar că cele două surori s-au văzut de câteva ori în toată viaţa (de 2 - 3 ori), respectiv la înmormântarea tatălui lor şi la mormântul acestuia, fără a comunica vreodată; a arătat partea că P.E.C., mama defunctei V.M.C., se opunea oricărei legături între cele două surori. Practic, ţinând seama şi de declaraţiile inculpatului V.M.R., defuncta V.M.C. şi mama acesteia ignorau existenţa părţii civile şi nu vorbeau niciodată despre aceasta, în contextul absenţei oricărei legături între surori. Ca atare, a fost veridică împrejurarea că defuncta V.M.C. şi mama acesteia nu au comunicat niciodată inculpatului P.S. despre existenţa părţii civile; de altfel, inculpatul locuia în Buzău şi se întâlnea rar cu verişoara sa, necunoscându-l personal nici măcar pe soţul acesteia, inculpatul V.M.R., nu a vizitat-o niciodată pe V.M.C. în apartamentul din str. P.Ţ., întâlnindu-se doar în apartamentul lui P.E.C. din str. P.Ţ. Partea civilă a confirmat faptul că nu cunoştea niciuna dintre rudele surorii sale.

În toate declaraţiile date în faza de urmărire penală, inculpatul P.S. a arătat că a aflat despre existenţa părţii civile după închiderea procedurii notariale, precizând în faţa instanţei că acest moment a intervenit şi după vânzarea apartamentului din str. P.Ţ.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că din declaraţia inculpatului V.M.R. rezultă că acesta nu a adus la cunoştinţă inculpaţilor P.S. şi P.D. despre existenţa părţii civile (aşa cum se va arăta mai jos, inculpatul V.M.R. avea cunoştinţă că există o soră a defunctei, săvârşind infracţiunea de mărturie mincinoasă); din probele administrate a mai rezultat că P.S. şi V.M.R. nu s-au cunoscut niciodată înainte de decesul celor două persoane. Totodată, din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că V.M.R. a intrat în posesia înscrisurilor privitoare la apartamentul din str. P.Ţ. (între care şi sentinţa civilă de partaj), inculpatul P.S. nu le-a citit şi nu a luat cunoştinţă despre existenţa Sentinţei civile nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. Din declaraţiile tuturor inculpaţilor şi ale martorei P.L.M. a mai rezultat şi că V.M.R. a întreprins demersurile necesare pentru dezbaterea succesiunii şi a depus înscrisurile solicitate de notar.

Din toate aceste împrejurări, instanţa a conchis că inculpatul P.S. nu a cunoscut despre existenţa părţii civile, iar fapta acestuia de a declara în faţa notarului public că este unic moştenitor al defunctelor V.M.C. şi P.E.C. nu a fost prevăzută de legea penală.

În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969, reţinută în sarcina inculpaţilor V.M.R. şi P.S., Curtea a constatat că nici aceasta nu a fost prevăzută de legea penală. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpata P.D. a emis certificatele de moştenitor, consemnând că P.S. a fost unic moştenitor al defunctelor, fără vinovăţie. Ca atare, certificatele respective, deşi conţin menţiuni neconforme cu realitatea, nu au fost false în înţelesul legii penale. Astfel, acestea au fost emise de către un notar competent, care s-a bazat pe înscrisurile depuse (pe care însă nu le-a analizat corespunzător), pe declaraţia inculpatului P.S. (care însă era încredinţat că era unic moştenitor al defunctelor), precum şi pe mărturia mincinoasă a inculpatului V.M.R. Într-o atare situaţie însă, actul emis de notar nu a fost fals, în înţelesul legii penale, ci a fost supus sancţiunii specifice prevăzute de art. 88 din Legea nr. 36/1995, respectiv anularea pe cale judecătorească; până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor a făcut dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte. Situaţia a fost asemănătoare în cazul unei hotărâri judecătoreşti date în baza unei mărturii mincinoase; o astfel de hotărâre nu a fost falsă în înţelesul legii penale, ci a fost desfiinţată în urma admiterii unei căi extraordinare de atac. Prin urmare, neputându-se aprecia, în speţă, că actele emise de inculpata P.D. sunt false a rezultat că nici folosirea acestora de către inculpaţii V.M.R. şi P.S. nu a prezentat conţinutul infracţiunii de uz de fals, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969, reţinută în sarcina inculpaţilor V.M.R. şi P.S., instanţă a constatat, de asemenea, că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Astfel, s-a reţinut că inculpaţii, deşi cunoşteau că mai există un moştenitor îndreptăţit (după cum s-a arătat anterior, nu există suficiente probe care să înlăture prezumţia de nevinovăţie a inculpatului P.S. sub acest aspect), prin inducerea în eroare a cumpărătorului D.V. cu privire la calitatea de moştenitor unic a lui P.S., au înstrăinat imobilul din str. P.Ţ. pentru preţul de 200.000 EUR, producând un prejudiciu părţii civile P.D.A.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen. din 1969, în forma tip, constituie infracţiunea de înşelăciune fapta de inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă [text preluat similar şi în art. 244 alin. (1) C. pen.].

Prin urmare, înşelăciune este o infracţiune îndreptată împotriva patrimoniului persoanei; prin fapta de inducere în eroare se produce o pagubă într-un patrimoniu, obţinându-se corelativ un folos material injust în favoarea autorului ori a altei persoane.

În cauză, s-a reţinut o variantă atipică a infracţiunii de înşelăciune, respectiv inducerea în eroare s-ar fi desfăşurat faţă de o persoană, respectiv cumpărătorul, iar paguba s-ar fi produs în patrimoniul altei persoane, respectiv partea civilă P.D.A.

După cum s-a observat, apartamentul din str. P.Ţ., de fapt, nu a intrat niciodată în patrimoniul părţii civile, astfel încât prin faptele inculpaţilor nu se putea aduce atingere acestui patrimoniu. La acest moment, partea civilă s-a aflat în situaţia în care, nefiind acceptant expres al moştenirii defunctei V.M.C., trebuie să dovedească motivele pentru care a fost împiedicată să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală, conform dispoziţiilor civile în vigoare la data intervenim decesului surorii sale; după cum s-a arătat anterior, faptele inculpaţilor nu au fost de natură să împiedice partea civilă să-şi exercite dreptul de opţiune, în mod independent.

Chiar în situaţia în care s-ar aprecia că partea civilă mai este în termenul de a accepta succesiunea defunctei, sancţiunea ar fi fost anularea certificatelor de moştenitor şi a actelor subsecvente, imobilul intrând în proprietatea părţii civile, fără a se putea reţine că inculpaţii P.S. şi V.M.R. au săvârşit în mod retroactiv o infracţiune de înşelăciune, având ca obiect un imobil care la acea dată se afla în patrimoniul inculpatului P.S.

În acest sens, instanţa a observat că toate concluziile scrise depuse la dosar de partea civilă, prin apărător, au fost specifice unui proces civil succesoral (respectiv, să se constate că partea mai este în termenul de acceptare a succesiunii, să fie anulate certificatele de moştenitor emise pe numele lui P.S., să fie obligaţi inculpaţii la plata de despăgubiri materiale, în subsidiar să fie desfiinţat contractul de vânzare-cumpărare etc). Sub acest aspect, Curtea a reţinut că instanţa penală nu poate hotărî asupra aspectelor invocate de partea civilă nici conform art. 52 C. proc. pen., ce reglementează chestiunile prealabile, întrucât soluţionarea cauzei penale nu a depins în nici un mod de lămurirea acestor împrejurări, fiind chestiuni de competenţa instanţei civile (ce a fost sesizată, de altfel, procesul civil fiind suspendat în prezent).

Curtea a constatat că P.S. avea în patrimoniu imobilul la data respectivă, în temeiul unor acte notariale emise legal (evident supuse anulării, la cererea părţii civile şi în condiţiile în care aceasta dovedeşte că este încă în termenul de acceptare a moştenirii), astfel încât nu au indus în eroare cumpărătorii cu privire la calitatea de proprietar a inculpatului. Desigur că în eventualitate desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul P.S. a fost ţinut de garanţiile specifice contractului faţă de cumpărători.

Inculpatul V.M.R. a cunoscut faptul că a mai existat un moştenitor, dar faţă de împrejurarea că partea civilă era doar un succesibil ce nu-şi exercitase dreptul de opţiune succesorală la acel moment, imobilul nu se afla în patrimoniul acesteia.

Prin urmare, faptele săvârşite de inculpaţii, descrise mai sus, nu au fost prevăzute de legea penală.

Curtea a mai observat că inculpaţii V.M.R. şi P.S. au împărţit preţul obţinut pentru imobilul din str. P.Ţ. şi nu constituie o probă că aceştia au acţionat în înţelegere pentru a frauda drepturile părţii civile (în sensul că inculpatul P.S. nu cunoştea situaţia), întrucât pe de o parte imobilul în cauză aparţinuse părinţilor inculpatului V.M.R., care l-au donat acestuia şi defunctei V.M.C. în cursul căsătoriei, astfel încât este verosimil ca inculpatul P.S. să aprecieze că şi coinculpatului i se cuvine o parte din moştenire, iar pe de altă parte inculpatul V.M.R. s-a ocupat de toate demersurile necesare dezbaterii succesorale şi vânzării apartamentului, ajutându-l pe P.S. care nu locuia în Bucureşti.

În cauză a mai fost audiată şi martora F.N.G., însă aceasta nu a relevat aspecte utile cauzei, precizând că nu a cunoscut nimic în legătură cu faptele de care au fost acuzaţi inculpaţii, precum şi că a ajutat-o pe partea civilă în primele demersuri întreprinse de aceasta pentru a intra în posesia moştenirii.

Curtea a reţinut totuşi că inculpatul V.M.R. a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. din 1969, în sensul că a făcut afirmaţii mincinoase în faţa notarului public, declarând că P.S. a fost singurul moştenitor al defunctelor V.M.C. şi P.E.C., cu toate că avea cunoştinţă că fosta sa soţie mai avea o soră, partea civilă P.D.A. Astfel, deşi defunctele au avut o atitudine de ignorare a existenţei părţii civile, Curtea a apreciat că inculpatul cunoştea că fosta sa soţie mai avea o soră, împrejurarea că soţul cunoaşte despre existenţa unor rude apropiate (părinţi, fraţi) ale celuilalt soţ constituind un aspect ce nu a fost supus probaţiunii, reprezentând o împrejurare de domeniul evidenţei; oricum, partajul între P.E.C., V.M.C. şi partea civilă P.D.A. a avut loc în anul 2001, în cursul căsătoriei între inculpat şi defunctă, astfel încât cel puţin cu această ocazie inculpatul a aflat că soţia sa are o soră, chiar dacă V.M.C. a fost citată în procesul civil respectiv la adresa mamei sale, defuncta P.E.C.

Oricum, chiar inculpatul a admis că a luat cunoştinţă despre existenţa părţii civile P.D.A. în momentul în care a lecturat actele găsite în apartamentul din str. P.Ţ., astfel încât instanţă a apreciat pe deplin dovedit acest aspect.

Curtea a constatat că la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen. Infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. din 1969 s-a regăsit în prezent la art. 273 alin. (1) C. pen., potrivit căruia constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase cu privire la faptele sau împrejurările esenţiale asupra cărora este întrebat (în speţă, inculpatul a declarat în faţa notarului public că nu mai există alt moştenitor legal al defunctei V.M.C., de şi cunoştea că aceasta are o soră).

Analizând comparativ textele de lege menţionate, din perspectiva aplicării art. 5 C. pen., instanţa a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul V.M.R. a fost legea penală nouă.

Astfel, instanţa a avut în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen. din 1969 erau închisoare de la 1 la 5 ani, în timp ce art. 273 alin. (1) C. pen. în vigoare prevedeau ca sancţiune închisoarea de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda.

Totodată, sub aspectul tratamentului sancţionator, instanţa a observat că dispoziţiile art. 83 C. pen. (aplicabil inculpatului, astfel cum se va arăta mai jos) erau mai favorabile faţă de dispoziţiile art. 81 C. pen. din 1969, deoarece chiar dacă în sarcina inculpatului s-au stabilit unele obligaţii, acestuia nu i s-a aplicat o pedeapsă, iar potrivit art. 90 alin. (1) C. pen. persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu a fost supusă niciunei decăderi, interdicţii ori incapacităţi ce ar putea să decurgă din infracţiunea săvârşită.

Ca atare, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.M.R., din infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. ţinând seama de împrejurarea că inculpatul nu a mai încălcat legea penală până în prezent, precum şi de gradul de pericol mediu al faptei comise, dar şi de consecinţele faptei săvârşite de acesta (partea civilă P.D.A. nu a mai fost citată la dezbaterea succesorală, care s-a făcut în absenţa acesteia), instanţa a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse orientate către minim, respectiv de 8 luni închisoare. În această privinţă, nu a fost lipsit de importanţă nici mobilul inculpatului, care cel mai probabil a acţionat în acest mod deoarece se considera îndreptăţit să intre în posesia cel puţin a unei părţi din moştenirea soţiei sale, în condiţiile în care imobilul din str. P.Ţ. i-a fost donat de proprii părinţi, în timpul căsătoriei dintre inculpat şi defuncta V.M.C.

Constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile art. 83 alin. (1) C. civ., respectiv pedeapsa stabilită, inculpatul nu a avut antecedente penale, şi-a exprimat acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul societăţii, a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, nu a mai comis alte fapte nici ulterior, inculpatul având posibilităţi reale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu a fost necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 2 ani, potrivit 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. proc. pen., pe durata termenului sus-menţionat inculpatul V.M.R. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) Să comunice schimbarea locului de muncă;

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 88 C. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

În privinţa laturii civile, instanţa a constatat că P.D.A. s-a constituit parte civilă solicitând contravaloarea imobilelor din str. P.Ţ. şi din P.; în subsidiar, a solicitat desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul din str. P.Ţ., urmând să se constate că partea a acceptat succesiunea în termen şi era proprietar al acestui imobil; partea a mai solicitat şi acordarea de daune morale.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.D.A.

Astfel, singura infracţiune contra patrimoniului în speţă a fost cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969, reţinută în sarcina inculpaţilor V.M.R. şi P.S.; aceasta fiind singura faptă ce ar da dreptul părţii civile să solicite daune materiale. Pentru considerentele anterioare, instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor nu au fost prevăzute de legea penală, astfel încât soluţia legală a fost de a lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de parte, inclusiv sub aspectul acordării de daune morale.

Instanţa a mai observat, ţinând seama şi de cele arătate anterior, că în acest moment partea civilă se afla încă în situaţia în care a fost ţinută să dovedească împrejurările ce au împiedicat-o să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală, pentru a se stabili dacă se mai afla încă în termenul de acceptare a moştenirii atunci când a făcut demersuri pentru a culege succesiunea (august 2012).

De altfel, chiar în situaţia în care s-ar fi dispus condamnarea inculpatei P.D. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, soluţia ar fi fost de anulare a certificatelor de moştenitor eliberate lui P.S., fără a se putea acorda despăgubiri materiale părţii civile, care ar fi trebuit să probeze faptul că a fost în termen să accepte succesiunea, în cadrul unui proces civil (deoarece cererile acesteia exced cadrului procesului penal, fiind de competenţa instanţei civile, cum s-a arătat mai sus). într-o atare situaţie, dacă s-ar aprecia că partea era încă în termenul de acceptare atunci când a făcut primele demersuri pentru a culege moştenirea, acesteia i-ar reveni imobilul din str. P.Ţ., însă cu privire la apartamentul din str. P.Ţ. s-ar ridica problema nedemnităţii defunctei V.M.C. de a moşteni prin retransmitere bunurile lui P.E.C., întrucât prin ordonanţa procurorului s-a stabilit că prima a ucis-o pe a doua, după care s-a sinucis; într-o atare situaţie, practic, tot P.S. ar fi moştenitor legal, deoarece între P.E.C. şi P.D.A. nu există nicio legătură de rudenie. Cu atât mai mult, în situaţia în care s-a stabilit că partea civilă P.D.A. nu se mai afla în termenul de acceptare a succesiunii şi a devenit străină de moştenire, P.S. ar fi fost singurul moştenitor îndreptăţit al ambelor defuncte.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanţa a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra imobilului proprietatea inculpatei P.D. prin ordonanţa nr. 1742/P/2012 din 18 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Astfel, instanţa a constatat că măsura asigurătorie nu mai are nici un temei, faţă de soluţia de achitare a inculpatei pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată. Independent de aceasta, instanţa a observat că inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru o infracţiune contra patrimoniului (spre deosebire de inculpaţii V.M.R. şi P.S.), aptă să creeze un prejudiciu material părţii civile, astfel încât luarea unei măsuri asigurătorii asupra bunurilor acesteia, pentru garantarea reparării pagubei, a fost cel puţin discutabilă.

Pentru aceste considerente, instanţa a pronunţat soluţiile redate anterior.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul V.M.R. să plătească statului 1500 lei, cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul V.M.R. şi partea civilă P.D.A.

Ministerul Public a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 284 din 09 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7276/2/2013 (3638/2013) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii P.D., P.S. şi V.M.R. pentru următoarele motive:

1.1. Nelegalitatea combinării dispoziţiilor vechiului C. pen. şi a noului C. pen. în ceea ce priveşte încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului V.M.R.;

1.2. Greşita încadrare juridică, prin prisma aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.D., P.S. şi V.M.R.;

2. Greşita achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatei P.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 289 C. pen. din 1969;

3.1. Greşita achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a inculpaţilor P.S. şi V.M.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969;

3.2. Greşita achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a inculpatului P.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969, art. 292 C. pen. din 1969 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969 şi a inculpatului V.M.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969.

1.1. Nelegalitatea combinării dispoziţiilor vechiului C. pen. şi a noului C. pen. în ceea ce priveşte încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului V.M.R.

Instanţa de fond a dispus faţă de acest inculpat, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea sub aspectul, săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 289 C. pen. din 1969; în baza art. 396 alin. (5) C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.M.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969.

În baza art. 386 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., texte în baza cărora s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare.

Reprezentantul Ministerul Public a susţinut că instanţa de fond, în mod nelegal şi încălcând dispoziţiile Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, a făcut o schimbare a încadrării juridice a faptelor parţială, numai pentru infracţiunea pentru care a stabilit o pedeapsă penală, respectiv din cea prevăzută de art. 260 C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) din Noul C. pen., iar pentru restul infracţiunilor faţă de care a pronunţat o soluţie de achitare a menţinut încadrările juridice din actul de inculpare realizate în baza C. pen. din 1969, combinând reglementări din cele două coduri penale, într-o abordare pe instituţii autonome şi nu globală, încălcând decizia cu forţă juridică obligatorie pronunţată de Curtea Constituţională.

1.2. Greşita încadrare juridică, prin prisma aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.D., P.S. şi V.M.R.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată în baza C. pen. din 1969 astfel:

- inculpata P.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul V.M.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., art. 260 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., şi art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatului P.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că, în aplicarea art. 5 din Noul C. pen., legea penală mai favorabilă prin prisma încadrărilor juridice ale inculpaţilor o constituie Noul C. pen., chiar şi în contextul aplicării dispoziţiilor art. 38 şi 39 din acelaşi cod, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile mai grave sunt considerabil mai mici. Astfel, infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248¹ rap. la art. 246 C. pen. din 1969 avea limite de pedeapsă stabilite între 5 ani şi 15 ani, iar art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 din Noul C. pen. are în final limite situate între 3 ani şi 9 ani şi 4 luni închisoare. Infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969 avea limite de pedeapsă stabilite între 10 ani şi 20 ani, iar art. 244 alin. (1) şi (2) din Noul C. pen. are limite situate între 1 an şi 5 ani închisoare.

În consecinţă, se impune o calificare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor după cum urmează:

- pentru inculpata P.D. din infracţiunile C. pen. din 1969 prevăzute de art. 248¹ rap. la art. 246 şi art. 289, cu aplic. art. 33 lit. a) în cele din Noul C. pen. prevăzute de art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 şi art. 321, cu aplic, art. 38 alin. (1) şi 39;

- pentru inculpatul V.M.R. din infracţiunile C. pen. din 1969 prevăzute de art. 25 rap. la art. 248¹ rap. la art. 246, art. 25 rap. la art. 289, art. 260, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi art. 291 cu aplic. art. 33 lit. a) în cele din Noul C. pen. prevăzute de art. 47 rap. la art. 297 alin. (1) rap. la.art. 309 şi art. 47 rap. la art. 321, art. 273 alin. (1), art. 244 alicul şi 2 şi art. 323, cu aplic, art. 38 alin. (1) şi 39;

- pentru inculpatului P.S. din infracţiunile C. pen. din 1969 prevăzute de art. 25 rap. la art. 248¹ rap. la art. 246, art. 25 rap. la art. 289, art. 291, art. 292, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplic. art. 33 lit. a) în cele din Noul C. pen. prevăzute de art. 47 rap. la art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 şi art. 47 rap. la art. 321, art. 323, art. 326 şi art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi 39;

2. Greşita achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatei P.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248¹ raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 289 C. pen. din 1969

Instanţa de fond a apreciat în mod netemeinic că inculpata P.D. a săvârşit faptele prevăzute de art. 248¹ raportat la art. 246 C. pen. din 1969 şi de art. 289 C. pen. din 1969 fără vinovăţie. Susţinerea reprezentantului Ministerului Public a plecat de la invocarea argumentelor instanţei de fond:

- "nu există nicio dispoziţie legală care să interzică dezbaterea unei succesiuni la scurt timp de la decesul defunctelor şi chiar dacă se desfăşoară cercetări cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul, interesul social fiind acela ca un patrimoniu să nu rămână fără titular o perioadă lungă de timp (în cauză, cercetările s-au încheiat abia în luna octombrie 2013)";

- "eroarea în care s-a aflat inculpata a fost posibilă şi în urma activităţii inculpatului V.M.R. (care a declarat în mod mincinos, că defuncta nu avea alte rude în afară de P.S.), dar şi de declaraţia dată de inculpatul P.S., care a arătat că este unic moştenitor al defunctelor";

- "inculpata P.D. a dezbătut succesiunea în cauză în condiţii speciale, respectiv în contextul unor neînţelegeri cu asociata sa şi a solicitării adresate Camerei Notarilor de încetare a asocierii; în perioada respectivă, martorei şi altei angajate i s-a interzis de către titularul biroului notarial, I.I., să mai facă lucrări, iar inculpata lucra de cele mai multe ori singură, în condiţii improprii, fiind pregătită să părăsească sediul. Prin urmare, Curtea apreciază că şi împrejurările nefavorabile în care şi-a desfăşurat la acel moment activitatea inculpata au contribuit la omisiunea sa de a observa calitatea de soră şi de a cita pe partea civilă";

- "scopul procedurii instituit prin dispoziţiile Legii nr. 36/1995 este acela de a lămuri drepturile moştenitorilor într-un cadru unitar şi nu acela de a aduce la cunoştinţă persoanelor interesate decesul ori să-i determine pe moştenitori să-şi exprime opţiunea.

Ministerul Public a negat argumentele expuse anterior şi a susţinut că activitatea desfăşurată de către inculpată în calitate de notar public a fost una nelegală. Astfel, printre actele depuse la dosarul notarial de către inculpaţii V.M.R. şi P.S. s-a aflat şi titlul de proprietate privind apartamentul nr. 9 din Bucureşti, str. P.Ţ., nr. 18, bl. PI 8, sc. A, et.2, sector 6, al defunctei P.E.C., reprezentat de Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. în cuprinsul acesteia era menţionată P.D.A. ca soră consancvină a numitei V.C..

Inculpata P.D., notar, nu a respectat cu ştiinţă prevederile legale în materia procedurii succesorale notariale de citare a tuturor persoanelor interesate şi, prin aceasta, a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părţii civile P.D.A., Inculpata a declarat, de altfel, cu ocazia primei audieri, în prezenţa apărătorului ales, că a aflat dintr-un act de proprietate de numita P.D.A., deci a ştiut pe timpul dezbaterii succesiunii celor două defuncte că aceasta ar fi îndreptăţită, ca succesor privilegiat, să-şi moştenească cel puţin sora, însă a considerat că nu trebuie s-o citeze, întrucât nu poate moşteni o persoană nedemnă, respectiv pe V.C.M., care şi-a ucis mama. Defuncta P.E.C. a decedat înaintea fiicei sale V.M.C., deşi acest aspect era încă cercetat în dosarul format la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. De asemenea, nu se stabilise faptul că V.M.C. şi-ar fi ucis mama, iar instituţia nedemnităţii se constată numai pe cale judecătorească, şi nu potrivit unor prezumţii. În această situaţie mama şi fiica ar fi trebuit considerate comorienţi, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

În plus, P.D. a mai susţinut că partea civilă P.D.A. nu şi-a exprimat dreptul de opţiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de lege, însă aceasta a dezbătut succesiunile respective, iar unul din bunurile din masa succesorală a fost vândut, înainte de împlinirea termenului invocat de notar.

Astfel, art. 75 din Legea nr. 36/1995, din Secţiunea III Procedura succesorală, prevede că: "După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit."

De asemenea, potrivit art. 78 din Secţiunea a IV-a îndeplinirea procedurii succesorale notariale din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995: "(1) Notarul public va cita în cauză persoanele cu vocaţie la moştenire şi, după caz, legatarii, în condiţiile art. 15 din lege, iar în caz de vacantă succesorală, autoritatea administraţiei locale competente".

Analizând textele de lege incidente procurorul a susţinut că acestea sunt imperative şi au evident consecinţe directe în ceea ce priveşte identificarea tuturor succesibililor şi exercitarea de către aceştia a drepturilor succesorale, scopul acestei proceduri de citare neputând fi doar unul lipsit de efecte juridice.

De asemenea, motivarea instanţei raportat la lipsa consecinţelor activităţii inculpatei cu privire la partea civilă întrucât aceasta îşi poate valorifica, ulterior, drepturile succesorale în instanţă este una vădit greşită, această posibilitate fiind una reparatorie cauzată tocmai de excluderea de fapt şi de drept de la procedura succesorală notarială.

Procurorul, în motivele scrise de apel a susţinut că vătămarea intereselor legale ale părţii civile P.D.A. rezultă în mod neechivoc din faptul că notarul public, deşi a avut şi a lecturat Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, din care reieşea cu claritate calitatea de soră de tată a defunctei V.C.M., şi avea şi date privind domiciliul acesteia nu a dispus citarea acesteia ca persoană cu vocaţie succesorală la succesiunea defunctei V.C.M.. Desfăşurarea activităţii în condiţii speciale, respectiv în contextul unor neînţelegeri cu asociata sa, context în care lucra de cele mai multe ori singură, în condiţii improprii, fiind pregătită să părăsească sediul, aceste aspecte putând fi eventual privite doar ca împrejurări ce pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei potrivit art. 74 din Noul C. pen.

Inculpatul P.S. a solicitat, determinând pe notarul public P.D. să dezbată succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M. în calitate de unic moştenitor, deşi ştia din actele de proprietate furnizate de inculpatul V.M.C., respectiv, Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 20013 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, că nu este singurul moştenitor şi că la moştenirea defunctelor are vocaţie succesorală legală numita P.D.A., beneficiind în mod nelegal de întreaga masă succesorală.

Inculpatul V.M.R. i-a furnizat numitului P.S. actele referitoare la masa succesorală a numitei V.C.M. şi, deşi cunoştea faptul că aceasta din urmă, care era şi fosta sa soţie, avea o soră de tată, P.D.L. aceasta rezultând din actele de proprietate ale imobilelor deţinute de fosta sa soţie, l-a determinat pe numitul P.S. să obţină certificatul de unic moştenitor de la BNP P.D., punându-i la dispoziţii actele necesare, precum şi pe notarul public P.D. să elibereze acestuia certificat de moştenitor în mod nelegal.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că această situaţie de fapt rezultă din înscrisurile depuse în dosarul notarial şi din declaraţiile inculpaţilor. Astfel, inculpatul P.S. a declarat că imobilul din Bd. P. a fost construit de părinţii numitului V.M.R. şi a arătat că iniţial a dorit să-i lase acest imobil numitului V.M.R., însă acesta s-a opus şi i-a propus să împartă banii obţinuţi din vânzarea bunului. Aceste declaraţii au demonstrat că cei doi s-au înţeles să valorifice cât mai repede bunul cel mai valoros, pe care l-ar fi moştenit potrivit legii sora defunctei V.C.M., numita P.E.C. În cuprinsul declaraţiei inculpatul P.S. recunoaşte în cele din urmă că a lecturat conţinutul actelor pe care le-a depus la notar încercând în mod nesincer să acrediteze ideea că nu a sesizat existenţa şi a unui alt succesibil: "Eu m-am uitat puţin pe actele pe care le-am dus notarului pentru dezbaterea succesiunii, însă nu am remarcat nimic deosebit". De asemenea, inculpatul V.M.R. în declaraţia dată la data de 09 mai 2013 a susţinut că, după ce numitul P.S. a obţinut certificatul de calitate de moştenitor şi au primit cheile apartamentului din Bd. P., ce aparţinuse fostei sale soţii, au mers în acest imobil, cu scopul de a găsi actele imobilului, pentru a le duce doamnei notar, însă nu a găsit nici un act. Cu cheile găsite în geanta mamei C. au mers la apartamentul acesteia din urmă, din str. P.Ţ., sector 6, iar aici au găsit două dosare cu acte, unul cu acte referitoare la imobilul din P., iar altul cu acte referitoare la imobilul din str. P.Ţ.

În continuare, inculpatul V.M.R. a recunoscut că s-a uitat pe aceste acte şi a observat că imobilul din Bd. P., despre care nu mai ştia de la divorţ ce se întâmplase, îi fusese revândut C. după divorţ de prietena sa, I.C., cea căreia foştii soţi i-l vânduseră. Inculpatul a declarat: "Chiar atunci eu am citit sentinţa civilă prin care s-a soluţionat partajul succesoral dintre C., mama acesteia şi sora sa vitregă, doamna P.. Am fost şocat să constat că fosta mea soţie mi-a ascuns acest lucru. Nu mi-am pus nicio problemă juridică, din punct de vedere al succesiunii, ci numai una sentimentală".

În motivarea acestui caz, procurorul a susţinut că inculpaţii P.S. şi V.M.R. cunoşteau despre existenţa părţii civile ca succesibil din cuprinsul sentinţei civile. Cu toate acestea au efectuat demersuri la inculpata P.D. pentru obţinerea moştenirii, în contextul în care ambii erau interesaţi financiar.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, procurorul a susţinut în motivele de apel că, în condiţiile în care certificatele de moştenitor cuprindeau menţiuni nereale, despre a căror existenţă cunoşteau inculpaţii, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969, respectiv art. 323 din Noul C. pen.

Caracterul fals al înscrisului rezultă din contrafacerea scrierii sau subscrierii, prin alterarea acestuia, ori prin atestarea de către funcţionarul public de împrejurări necorespunzătoare adevărului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., în motivele scrise procurorul a susţinut că inculpatul P.S., prin mandatar inculpatul V.M.R., a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat, cu suma de 200.000 de euro, imobilul care aparţinuse defunctei V.C.M., cu intenţie, prin inducerea în eroare a cumpărătorului D.V., cu privire la calitatea sa de moştenitor unic. În aceste condiţii a produs un prejudiciu părţii civile P.D.A. Motivarea instanţei de fond potrivit căreia apartamentul din str. P.Ţ., de fapt, nu a intrat niciodată în patrimoniul părţii civile, astfel încât prin faptele inculpaţilor nu se putea aduce atingere acestui patrimoniu este nefondată. Astfel, dreptul la moştenire se naşte la momentul deschiderii succesiunii, respectiv al survenirii decesului autorului, nefiind un drept cu caracter eventual sau viitor ci unul actual din acel moment. Fiind un drept actual, evident că succesibilii capătă până la momentul împărţirii moştenirii un drept indivizibil asupra oricărei părţi din bunurile succesorale în situaţia moştenirii legale. Opţiunea succesorală nu are efecte decât în ceea ce priveşte exerciţiul acestui drept deja născut în patrimoniul moştenitorilor legali, decăderea din drept operând cu efect retroactiv numai în situaţia în care succesorul renunţă la moştenire sau nu o acceptă. însă, la momentul efectuării procedurii succesorale notariale partea civilă era în termenul de acceptare a moştenirii, nerenunţând la aceasta.

Procurorul a conchis în sensul că este evidentă producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii civile P.D.A. prin diminuarea masei succesorale asupra căreia avea un drept actual încă de la momentul deschiderii succesiunii.

Inculpatul V.M.R. a declarat apel cu privire la soluţia de condamnare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă. Inculpatul a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen. şi a solicitat achitarea sa. Inculpatul a susţinut că nu a cunoscut că fosta sa soţie mai avea o soră, împrejurarea că soţul cunoaşte de existenta unor rude apropiate (părinţi, fraţi) al celuilalt soţ nu poate constitui un aspect ce nu este supus probaţiunii, reprezentând o împrejurare de domeniul evidentei. La data de 18 august 2011, când a dat declaraţia notarială în procedura obţinerii unui certificat de calitate de moştenitor, nu cunoştea despre existenta surorii consancvine a fostei sale soţii. De altfel, trebuie menţionat că inculpatul P.S. a trebuit să obţină certificatul de calitate de moştenitor tocmai pentru a putea pătrunde în locuinţele din Bld. P. şi str. P.Ţ., organele de poliţie refuzând să dea cheile imobilului unei persoane care nu-şi putea dovedi calitatea succesorală.

S-a mai susţinut că a luat la cunoştinţă despre conţinutul Sentinţei civile nr. 11183 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti de abia în momentul în care s-au găsit actele imobilului din str. P.Ţ., în acea locuinţă, fapt ce a avut loc ulterior declaraţiei date la notarul public pentru obţinerea certificatului de calitate de moştenitor. De abia în acel moment, lecturând conţinutul sentinţei, a realizat că fosta sa soţie mai avea o soră.

Inculpatul a invocat în apărare declaraţiile constante date chiar de către de partea civilă P.D.A. (sora decedatei V.C.M.) în cursul urmăririi penale, precum şi în faza de judecată, potrivit cărora nu îl cunoştea pe inculpatul V.M.R., nu s-au întâlnit în nicio ocazie, partea civilă nu a fost niciodată în domiciliul foştilor soţi.

Inculpatul a invocat şi declaraţia martorului B.M., coleg de facultate cu defuncta V.M.C., pe care o cunoştea încă din anul 1985 şi cu care a rămas în relaţii de amiciţie, în procedura notarială a declarat că, aceasta nu a mai avut rude cu vocaţie succesorală, ceea ce demonstrează că nici el, la rândul său, nu avea cunoştinţă de existenţa părţii civile P.D.A.

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti inculpatul - apelant V.M.R. a arătat în concluziile scrise:

Referitor la motivele de apel 1.1, 1.2, vizând nelegalitatea combinării dispoziţiilor vechiului C. pen. şi a Noului C. pen. în ce priveşte încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului V.M.R., precum şi greşita încadrare juridică prin prisma aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.D., P.S. şi V.M.R., s-a apreciat că acestea sunt pur formale deoarece problema se pune în cazul în care inculpatul este condamnat pentru comiterea vreunei infracţiuni, numai în această situaţie judecătorul trebuind să decidă care este legea penală aplicabilă.

Pe de altă parte, în cazul în care instanţa a socotit că este necesară condamnarea inculpatului V.M.R., a procedat în mod corect la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., aplicând legea penală cea mai favorabilă, dat fiind faptul că în Noul C. pen. aceeaşi infracţiune are limite de pedeapsă mai mici, existând şi modalităţi de individualizare a pedepsei mai favorabile.

Procedeul folosit de judecătorul fondului nu echivalează cu o combinare a dispoziţiilor vechiului C. pen. cu cele ale Noului C. pen. şi nici o încălcare a dispoziţiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Referitor la motivul de apel 3.1 ce vizează greşita achitare a inculpaţilor P.S. şi V.M.R., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru instigare la abuz în serviciu şi fals intelectual s-a susţinut că nu există probe din care să rezulte că au desfăşurat activităţi specifice de instigare a notarului public P.D.. Inculpaţii nu se cunoşteau dinainte, iar felul defectuos în care a procedat notarul îi este exclusiv imputabil.

În legătura cu motivul de apel 3.2 privind greşita achitare a inculpatului V.M.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. 1969 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. 1969, apărarea a invocat următoarele împrejurări ce demonstrează indubitabil că în cauză nu poate fi vorba de infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals:

a. inculpatul apelant, deşi are studii superioare, nu are cunoştinţe juridice de specialitate care să-i poată permite să fac propriile aprecieri asupra legitimităţii calităţii de moştenitor a numitului P.S. (are studii tehnice);

b. în baza aceloraşi acte folosite de notarul public P.D., la rândul ei, notarul public I.I. a eliberat certificatul suplimentar de moştenitor nr. 13 aceleiaşi persoane, respectiv P.S. (actul notarial a vizat sumele de bani aflate în conturile defunctelor P.E.C. şi V.C.M.), cu toate că din probele administrate era de notorietate relaţia tensionată între cei doi notari;

c. la rândul sau, un al treilea notar a întocmit actul de vânzare-cumpărare a imobilului către cumpărătorul D.V., folosind acelaşi certificat de moştenitor.

În aceste condiţii, este evident că nu se poate imputa inculpatului V.M.R., că din simpla lecturare a certificatului de moştenitor, a realizat că acesta nu vizează adevăratul moştenitor, câtă vreme trei notari publici, succesiv, deşi au luat la cunoştinţa împrejurarea existentei numitei P.D.A., nu au sesizat vreo neregulă.

Apărarea a evaluat şi susţinut totala bună-credinţă de care inculpatul a dat dovada, predând notarului public şi Sentinţa civilă nr. 11183 din 13 februarie 2011 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, singurul înscris din care rezultă existenţa şi unei alte persoane cu vocaţie succesorală, în condiţiile în care, celelalte verificări efectuate în baza procedurii notariale de inculpata P.D. nu au relevat existenţa vreunui alt moştenitor.

În notele scrise, răspuns la apelul declarat de Ministerul Public, inculpatul P.S. a susţinut că faptele nu corespund normei de incriminare. Prin norma de incriminare se stabileşte un model abstract al faptei. Pentru a fi relevante penal, faptele ar fi trebuit să corespundă descrierii sau modelului abstract din norma de incriminare, tipicitatea fiind tocmai această corespondenţă, concordanţă între trăsăturile faptei concrete şi modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 215 C. pen. din 1969 (244 noul C. pen.) şi 246 şi 248 C. pen. din 1969 (resp. 297 noul C. pen.), analizând actele şi probatoriile dosarului, faptele nu există, deoarece, pentru a intra în sfera ilicitului penal, ar fi trebuit să cauzeze "o vătămare intereselor legale ale unei persoane" (246 C. pen. 1969), să fi fost săvârşite "în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi să se fi pricinuit o pagubă" (215 C. pen. 1969). Or, în cauză nu s-a produs nicio vătămare intereselor legale ale părţii vătămate P.D. şi nici nu i s-a pricinuit vreo pagubă, căci, din culpa exclusivă a acesteia, bunurile nu au intrat niciodată în patrimoniul său deoarece nu şi-a exprimat dreptul de opţiune succesorală în termenul prevăzut de lege.

Inculpatul a mai susţinut în concluziile scrise că antijuridicitatea este înlăturată de eroarea totală în care s-a aflat inculpatul în legătură cu existenţa unui succesor şi este înlăturată şi de neacceptarea de către acesta în termen a succesiunii.

Potrivit art. 30 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenta unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Partea a susţinut că a obţinut certificatele de moştenitor şi a vândut imobilul din P. în perioada 18 august 2011 - 17 noiembrie 2011, cu 9 luni înainte de a afla de existenta numitei P.D.

În motivele de apel partea civilă P.D.A. a susţinut că inculpaţii V.M.R. şi P.S. au cunoscut vocaţia sa la succesiune, cel puţin din cuprinsul Sentinţei civile nr. 11183/13-12-2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6, Bucureşti şi au instigat notarul public P.D., în interval de cca. o lună de la decesul numitelor V.C.M. şi P.E.C. la deschiderea nelegală a succesiunii. Notarul public P.D. încălcând normele civile a eliberat în mod fraudulos patru certificate de moştenitor nr. 7 din 18 august 2001, nr 8 din 21 septembrie 2011, nr. 11 din 30 septembrie 2011 şi nr. 13 din 17 noiembrie 2011 pe numele inculpatului P.S., constatând calitatea sa de unic moştenitor cu o cota de 1/1 din masa succesorala, deşi din actele care priveau bunurile din masa succesorala, respectiv Sentinţa civilă nr 11183/2001 emisa de Judecătoria Sectorului 6, reieşea clar că exista un moştenitor îndreptăţit, sora defunctei V.C.M.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de inculpata notar public, partea civilă arată că în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 36/1995 ce reglementează activitatea notarilor publici, intra în obligaţia notarului sa verifice toate înscrisurile depuse la dosar. Notarii publici şi celelalte instituţii prevăzute la art. 5 care desfăşoară o activitate notarială au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a convinge ca le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele. În cazul când actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi se va face menţiunea expresă în act. În cazul de speţă notarul nu a inserat nicio menţiune.

Partea civilă a mai susţinut că fapta notarului public P.D. constituie abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ce i-a cauzat un prejudiciu de 260 000 de Euro reprezentând valoarea celor doua apartamente, din B-dul P. şi din Str. P.Ţ.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

- 28 ianuarie 2015, când s-au admis cererile de amânare formulate în vederea pregătirii apărării şi s-a pus în vedere părţilor că au posibilitatea să formuleze cereri de probatorii pe care să le depună în scris până la următorul termen de judecată;

- 11 februarie 2015, când au fost admise probele solicitate de reprezentantul Ministerului Public, respectiv audierea inculpaţilor V.M.R., P.D., P.S., a părţii civile P.D.A. şi a martorei P.L.M., solicitată de acuzare şi I.I., solicitată de apărătorul părţii civile, precum şi probele solicitate de partea civilă P.D.A. constând în înscrisurile deja depuse la dosar. La acelaşi termen s-a luat act de poziţia inculpaţilor V.M.R., P.D. şi s-a stabilit calendarul cercetării judecătoreşti;

- 25 martie 2015, când a fost audiat apelantul intimat inculpat V.M.R.;

- 08 aprilie 2015, când a fost audiată inculpata intimată P.D.; 22 aprilie 2015, când a fost audiat inculpatul intimat P.S.;

- 06 mai 2015, când a fost audiată apelanta parte civilă P.D.A. şi s-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de audiere a martorului B.M.;

- 20 mai 2015, când a fost audiată martora P.L.M.;

- 03 iunie 2015, când au fost audiaţi martorii I.I. şi B.M. şi s-a constatat finalizată cercetarea judecătorească; 10 iunie 2015, când au avut loc dezbateri.

Inculpatul V.M.R., audiat de Înalta Curte, a arătat următoarele:

Menţin declaraţiile pe care le-am dat anterior.

La scurt timp după decesul fostei mele soţii şi al mamei ei am fost contactat de dl. P. care mi-a spus că tatăl lui a fost fratele mamei fostei mele soţii şi că, din câte ştia şi a vorbit cu rudele fostei soţii din Buzău, dânsul este moştenitorul celor două.

Dl. P. a venit în Bucureşti şi ne-am ocupat de înmormântare şi de toate cele ce au ţinut de aceasta. Tot atunci dl. P. mi-a spus că nu cunoaşte notari în Bucureşti şi m-a rugat să îi recomand un notar în vederea demarării succesiunii.

Nici eu nu cunoşteam în domeniul notarial şi am întrebat un prieten, pe dl. M.G. dacă poate să îmi recomande un birou notarial şi acesta mi-a recomandat 2 birouri notariale, iar eu l-am ales pe cel al d-nei D.P. deoarece era la 2 străzi distanţă de locul unde aveam şi eu la acel moment serviciu. Menţionez că pe doamna P. nu am cunoscut-o înainte şi am întâlnit-o pentru prima oară când m-am prezentat la biroul notarial împreună cu dl. P. pentru a-i solicita informaţii despre ce trebuie să facem pentru demararea succesiunii.

Doamna notar i-a solicitat domnului P. nişte acte doveditoare ale gradului lui de rudenie cu fosta mea soţie şi mama ei, iar dl. P. a revenit după câteva zile de la Buzău cu actele solicitate de doamna notar. Tot atunci doamna notar s-a interesat de bunurile care urmau a fi moştenite şi acte doveditoare pentru ele, dar atât eu cât şi dl. P. nu aveam aceste acte, respectiv actele de proprietate ale celor două apartamente ale fostei soţii şi ale mamei ei. Aceste acte erau în acel moment în locuinţele celor două, locuinţe ale căror chei se aflau la procurorii care anchetau decesul lor. Când am vrut să cerem aceste chei ni s-a spus că pot preda aceste chei domnului P. numai dacă obţine un certificat de calitate de moştenitor. Astfel am fost din nou la doamna notar şi i-am solicitat acest certificat, iar aceasta ne-a spus că pentru obţinerea acestui certificat mai era nevoie de două declaraţii a doi martori care să declare despre fosta mea soţie şi mama ei. Eu am adus un prieten al fostei mele soţii, coleg din anul I de facultate cu ea, numitul B.M., şi împreună am dat câte o declaraţie în care am arătat că nu ştiam dacă fosta mea soţie mai avea copii dintr-o altă relaţie sau alte rude.

După obţinerea certificatului de calitate de moştenitor dl. P. a primit cheile imobilelor şi împreună am mers să căutăm actele de proprietate ale celor două apartamente. Am găsit aceste acte în apartamentul mamei C. din str. P.Ţ., acte pe care le-am dus la biroul doamnei notar P.

Când am dus aceste acte la biroul d-nei P., uitându-mă în ele am văzut un act în care era menţionată doamna P.D., act în care dânsa contra unei sume de bani renunţa la drepturi succesorale după moartea tatălui ei. Pe doamna P. nu am cunoscut-o, am cunoscut-o pentru prima dată la procesul de la Curtea de apel. Cât am fost căsătorit cu defuncta, aceasta nu mi-a spus niciodată că ar avea o soră, iar tot ce am aflat am aflat de la dna. P.D. după începerea procesului.

A fost vândut un singur imobil cred la circa 4 - 5 luni de la decesul fostei mele soţii.

Dl. P. când a venit în Bucureşti mi-a spus că vrea să păstreze apartamentul mamei C. şi vrea să fie vândut apartamentul în care locuise C. Mi-a mai spus că ştia de la rudele lui şi de la mama C. că apartamentul în care locuise C. fusese construit de părinţii mei şi donat nouă în timpul căsătoriei noastre şi că după vânzarea lui vrea să împartă valoarea lui cu mine. După ce s-a vândut acest apartament am împărţit suma rezultată cu dl. P. Apartamentul s-a vândut cu suma de 200.000 de euro, sumă pe care am împărţit-o cu dl. P. A fost apartamentul dobândit de noi în timpul căsătoriei, construit de părinţii mei, iar când m-am despărţit de fost soţie nu am făcut partaj, iar apartamentul i-a rămas ei. Ea, pentru că nu a avut încredere că o să îi las apartamentul m-a rugat să vindem apartamentul unei bune prietene a ei, lucru pe care l-am făcut cu câteva zile înainte de a deschide procedura de divorţ, iar când divorţul nostru s-a finalizat prietena ei i-a vândut înapoi apartamentul. Nu s-au dat bani pentru acest lucru, s-a făcut numai o vânzare scriptică. În aceeaşi zi când s-a făcut vânzarea către prietena ei, aceasta a făcut o promisiune de vânzare a aceleiaşi locuinţe către mama C. Când am găsit actele la mama C. atunci am văzut că apartamentul îi fusese revândut C. după divorţul nostru.

Nu m-am considerat îndreptăţit să împart suma rezultată din vânzarea apartamentului, dl. P. mi-a propus să îmi dea jumătate din sumă, cunoştea situaţia apartamentului şi el a fost cel care mi-a propus acest lucru.

Răspunsuri la întrebările puse de procuror:

Î: În momentul în care a găsit inculpatul actele care atestau existenţa unei surori a fostei soţii a considerat să continue procedura de dezbatere succesorală?

R: Atunci când am intrat în casă şi am găsit actele, le-am predat pe toate la biroul notarial, considerând că era de competenţa biroului notarial să hotărască cine are calitatea de a moşteni pe cele două defuncte.

Î: în momentul când a citit actul de dezbatere a succesiunii tatălui fostei soţii şi a observat că fosta soţie are o soră de ce nu a adus la cunoştinţa notarului, procedura continuând cu P.?

R: În acel moment am predat actele doamnei notar P., cred că asta dovedeşte buna credinţă. Am dat declaraţie la notarul P. prin care am spus că nu ştiam că fosta mea soţie avea copii sau alte rude înainte de a depune actele. Nu m-am gândit să revin cu o precizare la declaraţia de la notar. Am considerat că este suficient să depun documentele referitoare la proprietate pe care le-am găsit în apartamentul mamei fostei mele soţii. Ţin minte că era un act în care era menţionat că fosta soţie C. plătise o sumă de bani dnei P., acte care bănuiesc că se află la dosarul notarial.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului V.M.R.

Î: Dacă are studii juridice?

R: Nu.

Î: Dacă a fost anterior familiarizat cu procedura succesorală?

R: Nu.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului P.S.:

Î: După ce a găsit actele de proprietate ale imobilelor în str. P.Ţ., dacă anterior predării lor către notar le-a dat spre studiu sau lecturare inculpatului P.S.?

R: Nu. În aceeaşi zi când le-am găsit, deşi eram împreună cu dl. P. în apartamentul mamei C., eu le-am luat şi predat la notar. Nu am discutat cu dl. P. despre conţinutul înscrisurilor, nu i-am spus ceea ce eu observasem în conţinutul actelor, apreciind că doamna notar va face ceea ce trebuie în raport de actele predate.

Î: Dacă între momentul la care a luat la cunoştinţă despre existenţa sorei defunctei sale soţiei şi momentul eliberării certificatului de moştenitor, i-a comunicat în vreun moment dlui P. de existenţa sorei defunctei soţii.

R: Nu. Nu am discutat niciodată cu dl. P. despre doamna P.

I: Dacă anterior decesului fostei dumneavoastră soţii l-a cunoscut pe dl. P.S..

R: Nu, pe dl. P.S. l-am cunoscut la câteva zile după decesul fostei mele soţii.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatei P.D.:

Î: Dacă i-a relatat notarului public, după ce a studiat documentele găsite în str. P.Ţ., că fosta soţie mai avea o soră?

R: Aşa cum am declarat, eu doar am predat actele la biroul notarial nediscutând cu doamna notar despre aceste acte.

R: I-a solicitat inculpatul notarului public să îşi încalce atribuţiile de serviciu cu ocazia dezbaterii celor două succesiuni.

R: Nu. Nu am solicitat doamnei notar aşa ceva.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul părţii civile:

I: Dacă a cunoscut-o pe partea vătămată cu ocazia înmormântării tatălui acesteia.

R: Am participat la înmormântarea tatălui fostei mele soţii, dar nu am cunoscut-o pe sora fostei mele soţii, partea civilă.

Î: Dacă la acea înmormântare v-a fost prezentată dna P., partea civilă?

R: Nu mi-a fost prezentată şi de altfel aceasta a declarat în nenumărate rânduri că nu m-a cunoscut.

Întrebări din partea instanţei:

Î: Dumneavoastră l-aţi contactat pe P.S. pentru dezbaterea succesorală?

R: Dl. P.S. m-a contactat pe mine, numărul meu de telefon fiind obţinut de la organele de poliţie ce anchetau moartea fostei mele soţii şi a mamei acesteia.

Inculpatul P.S., audiat de Înalta Curte, a declarat următoarele:

Menţin declaraţiile date anterior întrucât corespund adevărului.

Am aflat de incident, respectiv de moartea celor două, de la televizor. M-am urcat în maşină şi am venit la Bucureşti să văd despre ce este vorba. Am ajuns în cartierul P. şi am stat de vorbă cu un poliţist care m-a îndrumat spre Poliţia Capitalei. Tatăl meu a fost fratele numitei P.E., astfel sunt nepotul defunctei P.E.

De la poliţie mi-au dat un număr de telefon al numitului M.V., fostul soţ al defunctei P.C. Acesta s-a oferit să mă ajute cu înmormântarea. După înmormântare, cei de la poliţie mi-au spus că pentru a-mi înmâna cheile apartamentului din Drumul Taberei, ce aparţinuse defunctei P.E. şi apartamentului din P., ce aparţinuse defunctei P.C., aveam nevoie de un certificat de moştenitor. La acea vreme m-am considerat singurul moştenitor al celor două defuncte. Aveam o relaţie de familie constantă. În cadrul acestei relaţii nu am cunoscut că P.C. avea o soră. Niciodată nu mi-a fost relatat acest aspect de niciuna dintre cele două defuncte.

Am mers cu M.V., întrucât eu nu sunt din Bucureşti şi nu cunoşteam pe nimeni, la cabinetul doamnei notar pe care o văd în sala de judecată. I-am relatat acesteia cine sunt, ce tangenţe am cu cele două, i-am predat o serie de acte de stare civilă, ca de exemplu copia de pe buletin, certificatul de naştere şi de deces al tatălui meu, certificatul de deces al bunicilor. Demersurile ulterioare presupuneau obţinerea certificatului de moştenitor. După ce am depus actele am aşteptat emiterea certificatului de moştenitor. O altă discuţie cu doamna notar, până la obţinerea titlului de calitate, nu a mai existat. După obţinerea titlului de calitate am mers la poliţie unde mi s-au înmânat cheile celor două apartamente. Am mers să vizitez cele două apartamente împreună cu M.V. şi acesta din urmă a luat o serie de documente. Acesta şi-a motivat gestul prin aceea că sunt documente ce-l privesc, ce au legătură cu divorţul. Eu nu m-am uitat la înscrisurile luate de numitul V.M.C. A fost o singură vizită pe care am efectuat-o împreună în Cartierul P., şi a mai venit încă o dată la apartamentul din Drumul Taberei când l-am vândut. Prima oară dl. V. a venit la apartamentul din Drumul Taberei conducându-mă pe mine cu maşina, iar a doua oară a venit pentru a-mi aduce banii şi contractul de vânzare-cumpărare. Mă refer la jumătate din suma obţinută pentru vânzarea apartamentului din cartierul P., respectiv suma de 105.000 euro. Deşi mă consideram singurul moştenitor, am dorit să-i cedez în integralitate apartamentul din P. întrucât a fost construit de tatăl său, respectiv V.G. Apartamentul din Drumul Taberei nu a fost vândut. Pentru vânzarea apartamentului din P. l-am mandatat pe dl M.V. Obţinusem certificatul de moştenitor. În perioada cuprinsă între emiterea titlului de calitate şi obţinerea certificatului de moştenitor nu m-am mai prezentat la biroul notarial. L-am sunat pe V.M.C., şi l-am rugat să mă ajute să obţin certificatul de moştenitor (respectiv să mă ajute cu deplasarea şi cu orice informaţie pe care o aşteptat în acest sens, să mă anunţe de data la care trebuia să mă duc la notariat) şi să mă anunţe când se emite certificatul de moştenitor. A fost o simplă rugăminte din partea mea, nu l-am mandatat pe acesta. Din dosarele pe care le-a luat din apartament, V.M.C. a dus doamnei notar o parte din actele ce se refereau la apartament.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

1.Ce înseamnă relaţia apropiată cu cele două defuncte şi când aţi vorbit ultima dată cu acestea?

R: Vorbeam la telefon şi ne vizitam de două-trei ori pe an.

2. Ce relaţie aţi avut cu M.V. anterior decesului?

R: Ne-am cunoscut cu ocazia decesului celor două.

3. Dl M.V. cunoştea că sunteţi singurului moştenitor?

R: Acesta ştia că mai există nişte verişoare ale defunctei P.E. şi ştia de mine de la P.C.

4. La poliţie dl V.M.C. a declarat că dvs veţi veni pentru preluarea cheilor?

R: Nu. Era aşteptat cineva de la Buzău.

5.Ce date aveaţi cu privire la M.V. ca să aveţi încredere în el?

R: M-am bazat pe buna-credinţă. Ştiam că a fost 6 ani soţul defunctei C., dar nu ne-am văzut în acea perioadă. Aceasta m-a făcut să cedez apartamentul.

6. Ce date aveaţi că M.V.C. nu l-a despăgubit pe M.V.R., ca să-i rămână ei apartamentul?

R: Nu ştiam nimic despre eventualele despăgubiri pe care M.V.C. i le-ar fi dat fostului soţ, însă moral mi s-a părut normal să-i dau apartamentul. Acesta nu a fost de acord. V.M.C. nu mi-a emis nicio pretenţie cu privire la apartamentul din P. Acesta a spus că nu acceptă apartamentul datorită situaţiei mele, întrucât aveam două fete. A zis că în cel mai rău caz primeşte jumătate din valoarea de vânzare, care a fost 210.000 euro.

7. De ce nu v-aţi angajat un avocat ca să se ocupe de moştenire şi aţi apelat la V.M.?

R: Eu am apelat la notar, iar dacă ştiam că se ajunge aici poate procedam altfel.

8. Aţi văzut actele de proprietate ale celor două imobile?

R: După obţinerea certificatului de moştenitor am văzut actele de proprietate.

9. De unde rezulta încrederea pe care o aveaţi în dl M.V.?

R: Aşa am considerat la acea vreme, ştiind cine a fost.

11. Când i-aţi dat procură numitului M.V. ca să vândă apartamentul?

R: După obţinerea certificatului de moştenitor

12. Aţi văzut dosarul de moştenitor cu toate actele?

R: Nu. Precizez în acest context că eu sunt absolvent de liceu.

13. Când aţi aflat de existenţa doamnei P.D.A.?

R: După un an jumătate de la decesul celor două.

14. Care a fost atitudinea dvs vis-a-vis de pretenţiile părţii civile?

R: Nu am încercat să rezolv problemele direct cu doamna P.D.A. Aceasta avea o atitudine recalcitrantă şi, în plus, am cunoscut-o prea târziu, după ce apartamentul fusese vândut. Doamna P. a încercat să mă contacteze indirect printr-un fost avocat şi atunci am şi aflat de existenţa sa. Discuţii directe cu aceasta nu am avut.

15. V-aţi consultat cu M.V., când aţi aflat despre existenţa numitei P.A., referitor la situaţia creată?

R: Da, am discutat şi nici el, nici eu nu cunoşteam despre existenţa sa.

Răspunsuri la întrebările formulate de apărătorul inculpatului V.M.R.:

1. Vă amintiţi unde s-au găsit actele celor două imobile?

R: În apartamentul din Drumul Taberei.

2. La momentul eliberării certificatului de moştenitor, v-aţi deplasat la Bucureşti, să semnaţi?

R: Da. M-am deplasat la Bucureşti şi am ridicat certificatul de moştenitor.

Răspunsuri la întrebările formulate de apărătorul inculpatei P.D.:

1. V-aţi deplasat în două momente la biroul notarial?

R: Da. Când am ridicat primul certificat şi când am ridicat certificatul final. În ambele situaţii am semnat documente la biroul notarial

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul păţii civile P.D.A.:

1. Aţi citit sentinţa civilă depusă la dosarul notarial?

R: Nu.

2. V-a vorbit dl V.M.C. despre sentinţa civilă depusă în dosarul notarial?

R: Nu.

3. Notarul v-a relatat despre sentinţa civilă şi conţinutul ei?

R: Nu.

4. Le cunoaşteţi pe cele trei verişoare primare ale defunctei P.C., respectiv R., A. şi C.?

R: Nu le cunosc.

Inculpata P.D., audiată de Înalta Curte, a declarat următoarele:

Menţin în totalitate declaraţia olografă şi alte trei declaraţii date la Parchetul de pe lângă CA Bucureşti, precum şi cea datată 15 mai 2014 la instanţa de fond a CA Bucureşti cu menţiunea că din eroare şi emoţie s-a consemnat în ultima depoziţie menţionată susţinerea că aş fi revenit cu referire la declaraţiile date anterior la unitatea de parchet.

Arăt că în perioada anilor 1994 - 2008 am fost avocat, iar ulterior din februarie 2008 am fost notar.

Cu referire la acuzaţiile care mi se aduc arăt că urmare a unei solicitări a unui fost client al meu din perioada în care exercitam profesia de avocat, numitul M.G., am fost contactată într-un prim moment de către inculpatul V.M.C., care, în esenţă, mi-a arătat că este fostul soţ al defunctei V.M., în urma unui act suicidar şi care a succedat unui omor comis de ultima, victimă fiind mama acesteia, P.C., dar că nu deţine niciun fel de înscris pentru demararea unei proceduri succesorale cu referire la bunurile celor două defuncte nominalizate în contextul în care locuinţa defunctelor era închisă şi se efectua o procedură poliţienească de cercetare penală.

După mai multe discuţii cu V.M.C., acesta a venit însoţit de P.S., care a pretins că este moştenitor al aceloraşi două defuncte în calitate de nepot de frate predecedat pentru numita P.C. şi, respectiv de verişor, faţă de defuncta V.M.

În aprecierea mea, conformându-mă pe deplin la lege şi la Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, precum şi la normele interne emise prin ordinele preşedintelui Uniunii Notarilor Publici din România, la un interval de circa 2 săptămâni de când numitul P.S. mi-a prezentat toate înscrisurile necesare, inclusiv acte emanând de la unitatea de poliţie/parchet care efectua cercetări penale în acea cauză (nu îmi aduc aminte emitentul), am emis în calitate de notar public certificatul de calitate de moştenitor pentru sus-numitul P.S.. În prealabil am ascultat doi martori, aşa cum cerea legea şi care au declarat în faţa subsemnatei că acesta este unicul moştenitor al celor două defuncte deja indicate, relaţiile sale de rudenie cu cele două persoane, precum şi aspectul că nu mai existau alţi moştenitori în afara sa, declaraţii ale martorilor pe care le-am corelat cu înscrisurile de stare civilă cerute de lege şi care mi-au fost prezentate de acelaşi P.S., şi anume: certificatul de naştere al lui P.S., un certificat de moştenitor de pe urma tatălui lui P.S., certificat de naştere al tatălui lui P.S., certificat de căsătorie al părinţilor lui P. şi actul de identitate al lui P.S..

Ulterior, într-un timp pe care nu îl pot defini acum cu exactitate, fie împreună cu P.S., acesta arătându-mi că pentru motivul că el locuieşte în Buzău, se va prezenta după caz V.M.C., fie doar singular numitul V.M.C., mi-a adus celelalte înscrisuri şi documente necesare pentru continuarea dezbaterii succesorale, respectiv cu referire la actele de proprietate pentru bunurile aparţinând celor două defuncte deja indicate, ceea ce a determinat să emit în final certificatul de moştenitor pentru acelaşi P.S..

Am considerat că nu este necesar ca dl. V. să fi avut o procură notarială de la P.S., pentru ca primul să îl reprezinte pe ultimul în faţa subsemnatei, datorită faptului că exista acea susţinere a lui P.S. că el locuieşte în provincie şi că se va prezenta la biroul meu notarial V.M.C. pentru a aduce înscrisurile pe care urmau să le găsească pentru proprietăţile defunctelor.

Încă o dată arăt că V.M.C. nu a făcut nici un act de reprezentare pentru P.S., ci doar a adus înscrisuri pentru acesta.

La circa 1 an şi 4 luni de la finalizarea procedurii succesorale în faţa subsemnatei, fosta mea asociată, notarul I.I., m-a încunoştinţat că în faţa sa se află numita P.D., care pretinde că este moştenitoarea defunctei P.E., şi care de altfel formulase şi o reclamaţie la Camera Notarilor Publici de pe lângă CA Bucureşti.

Într-adevăr, în cadrul procedurii succesorale administrată de subsemnata mi-a fost prezentată o hotărâre judecătorească datată 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, care statua o ieşire din indiviziune între defuncta P.E. şi o altă persoană cu privire la proprietatea unui apartament situat în str. P.Ţ., Bucureşti, Sector 6. Susţin că eu am lecturat acea hotărâre judecătorească şi pentru că pe mine ca notar mă interesa aspectul că imobilul să se afle în proprietatea exclusivă a defunctei şi să nu aibă sarcini pe rol, ceea ce ar fi determinat un pasiv succesoral - situaţie pe care am confirmat-o printr-un extras de la CF Sector 6, care atesta inexistenţa unor sarcini, precum şi cotă de proprietate 1/1 pentru defuncta P.E. -, nu am mai procedat la alte măsuri suplimentare.

Răspunsuri la întrebările formulate de procuror:

Î: Există vreo incompatibilitate între calitatea de martor a inculpatului V.M.C. în această procedură, audierea sa în calitate de martor şi demersurile pe care acesta le-a efectuat pentru inculpatul P.?

R: Codul de procedură civilă, ca lege generală, în condiţiile inexistenţei unei dispoziţii exprese în legea notarială, permitea audierea fostului soţ ca martor într-o procedură succesorală, dacă nu se opune nimeni. Nu exista contrarietate de interese, singura activitate pe care V. a făcut-o a fost că a adus documente la biroul meu notarial.

Nu cunosc norma legală şi este la aprecierea notarului, însă precizez că nu este îngăduit ca o persoană cu mandat special să poată fi ascultată ca martor într-o procedură succesorală notarială. Toate activităţile desfăşurate de inculpatul V., respectiv prezentarea de mai multe daţi la biroul notarial, aducerea documentelor necesare pentru continuarea procedurii succesorale, nu sunt, în aprecierea mea, activităţi de reprezentare, chiar şi în lipsa unui mandat special.

Mai arăt că, de altfel, toate înscrisurile au fost semnate de către P.S., personal şi în numele său, şi nu prin reprezentarea lui V.M.C.

I: Dacă aţi fi observat că există o soră a decedatei, în speţă, numita P.D., cum aţi fi procedat ca notar şi în aprecierea dvs. ce cotă succesorală i s-ar fi cuvenit?

R: Aş fi apreciat că P.D. ar fi avut calitate de moştenitoare unică după sora vitregă, defuncta V.M.

Î: A apreciat că P.D. ar fi avut calitate de moştenitoare şi în raport cu cealaltă defunctă, numita P.E., prin transmiterea succesiunii de la sora V.M., decedată ulterior mamei sale?

R: Datorită intervenirii nedemnităţii succesorale pentru fiică, respectiv V.M., P.D. nu ar fi avut calitate succesorală de pe urma defunctei P.E., dat fiind că P.D. este fiică din altă căsătorie şi nu are vreo legătură de rudenie cu P.E..

Dacă nu ar fi intervenit acea nedemnitate succesorală, respectiv uciderea mamei de către fiică, susţin că P.D. putea să o moştenească pe V.M., care la rândul său o moştenise pe mama sa, defuncta P.E.

Într-adevăr, deşi am arătat mai devreme că mi-a fost prezentată adresa poliţiei sau procurorului despre uciderea mamei P.E. de către fiica sa, V.M., mi-am pus doar la nivel teoretic problema intervenirii nedemnităţii succesorale şi nu am acţionat, ca notar, cu măsuri suplimentare în consecinţă.

Î: Când şi-a pus problema existenţei nedemnităţii numitei V.M.?

R: La dosar existau două adrese de la poliţie/procuror, documente în care se indica faptul că defuncta P.E. a fost ştrangulată, iar defuncta V.M. a fost găsită spânzurată, din care am dedus că fiica şi-a ucis mama, dar arăt încă o dată că autointerogaţia mea a rămas la nivel teoretic, dată fiind existenţa şi prezentarea în faţa subsemnatei ca notar a unui moştenitor unic legal, numitul P.S..

Răspunsuri la întrebările formulate de apărătorul inculpatei P.D.?

Î: Dacă trecea printr-o perioadă dificilă la nivel personal şi profesional?

R: La nivel profesional era foarte dificilă finalizarea asocierii cu notarul I.I. şi nu aveam personal auxiliar încadrat, ceea ce determina ca eu personal să tehnoredactez totalitatea actelor necesare, fiind nevoită inclusiv să mă deplasez personal pentru extrasele de CF la Biroul de publicitate imobiliară.

La nivel personal arăt că la data faptelor imputate copilul meu avea vârsta de 1 an şi 3 luni, ceea ce determina să îi aloc timp pentru creştere, şi suplimentar aveam şi o stare de sănătate precară, întrucât sufăr de hepatită tip C.

R: Când a aflat notarul public P.D. că între P.D.A. şi V.M. există o relaţie de rudenie?

Î: Aşa cum am arătat deja, am aflat despre această relaţie de rudenie între cele două sus-numite la circa 1 an şi 5 luni de la data emiterii certificatului de moştenitor pentru P.S. şi am fost alertată despre aceasta de fosta asociată, notarul I.I. că în faţa sa se află o altă pretinsă moştenitoare, numita P.D..

Răspunsuri la întrebările formulate de apărătorul inculpatului V.M.C.

Î: La data la care inculpatul V.M.C. a fost audiat ca martor după declanşarea procedurii succesorale propriu-zise?

R: V.M.C. a fost ascultat ca martor în faza emiterii certificatului de atestare a calităţii de moştenitor pentru numitul P.S. şi, în consecinţă, mai înainte de procedura dezbaterii succesorale pentru bunurile celor două defuncte nominalizate.

Î: A primit personal actele aduse la notariat de către V.M.C. pentru P.S.?

R: Arăt că o unică dată mi-au fost lăsate la birou meu notarial atari acte de către V.M.C., dar nu mi-au fost remise personal, ci în lipsa mea au fost lăsate la două salariate ale biroului notarial I.I., cu care eram asociată.

Răspunsuri la întrebările formulate de procuror:

Î: De unde a ştiut că actele au fost aduse de V.M.C., au fost înregistrate?

R: La data faptelor imputate, în consecinţa aspectului că nu erau făcute operaţiuni de înregistrare formală a înscrisurilor care se primeau la biroul notarial unde eram asociată cu notarul I.I., şi pentru aspectul că cele două salariate îl văzuseră anterior pe V.M.C. primit de către subsemnata în biroul meu, înscrisurile aduse de către V.M.C. au fost lăsate direct pe biroul meu, iar eu am fost notificată în acea seară la telefon de către angajate.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului P.S.:

Î: Când i-a fost dată împuternicirea informală dlui V.M.C. de către P.S., anterior ori după obţinerea certificatului de moştenitor?

R: Mai înainte de emiterea de către subsemnata a certificatului de atestare a calităţii de moştenitor pentru P.S., acesta mi-a arătat că nu este din Bucureşti şi locuieşte în Buzău şi în consecinţa listei de documente necesare, cerute de lege pentru demararea procedurii succesorale, mi-a mai arătat că în viitor va veni cu înscrisurile necesare numitul V.M.C..

Î: Dacă P.S. i-a promis sau dat vreun folos material inculpatei P.D., cu excepţia onorariului de notar plătit în condiţiile legii?

R: Nu, niciodată.

Î: Dacă în perioada de referinţă urma vreun tratament şi dacă era aptă de a avea o viaţă activă, faţă de împrejurarea că suferea de hepatita C?

R: La data faptelor luam doar un tratament de susţinere hepatică, susţinere tip vitamine, care nu îmi afecta în nici un fel capacitatea de exercitare a profesiei de notar.

Răspunsuri la întrebările formulate de apărătorul părţii civile P.D.:

Î: Ce discuţii a avut cu doamna notar I.I., care au dus la ruptura asocierii ?

R: Arăt că în nici un fel ruptura asocierii cu notarul nominalizat nu a avut vreo legătură cu acuzaţiile din speţa de faţă.

I: Dacă a mai dezbătut o procedură de succesiune cu acelaşi titlu de urgenţă ca cea din speţa de faţă, în condiţiile în care avea adresele poliţiei/parchetului despre moartea defunctelor?

R: În aprecierea mea nu s-a dezbătut cu nici o grabă procedura succesorală în discuţie, ci de altfel aceasta s-a finalizat după circa 3 - 4 luni şi repet, eu m-am conformat legii.

Partea civilă P.D.A., în faţa instanţei de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală şi în faza judecătorului de la curtea de apel.

Doresc să afirm, încă de la început, că afirmaţiile inculpaţilor precum că eu nu aş fi participat la înmormântarea tatălui meu nu sunt reale şi mă deranjează foarte mult, pentru că eu am fost prezentă acolo înaintea tuturor şi singura persoană care mi s-a adresat a fost o colegă de serviciu a mamei sorei mele, pe nume A.V. şi care i-a reproşat numitei P.C. că nu i-a spus că mai există o soră, fiind vorba despre mine, respectiv o fiică a defunctului.

La data de 10 august 2012 am fost la Cimitirul Străuleşti 2 am fost la mormântul tatălui meu pentru a-i cinsti memoria, pentru a-i duce flori şi o lumânare, aşa cum obişnuiam în fiecare an şi am descoperit că mai există încă două cruci, am fost şocată chiar. Pe cruci scria numele P.E.C. şi al sorei mele de tată, V.C.M..

Imediat am apelat la o vecină din bloc, avocat, numita F.M.G., iar aceasta mi-a indicat să fac rost de certificatul de deces al tatălui, pentru că îl pierdusem şi certificatul de deces al sorei de tată V.C. M-am dus la Direcţia de evidenţă a populaţiei Sector 6 în ziua de luni, 13 august 2012, unde am solicitat certificatul de deces al tatălui, iar a doua zi, pe 14 august 2012 mi-a fost eliberat. Pe 22 august 2012 am fost la Direcţia evidenţă a populaţiei Sector 1 pentru a solicita actul de deces al sorei mele, care mi-a fost eliberat pe data de 4 septembrie 2012.

După ce am obţinut cele două certificate de deces am fost la Camera Notarilor Publici unde mi s-a comunicat în scris că s-a dezbătut succesiunea sorei mele la cabinetul notarial I.I. şi D.P. Am fost la cabinetul notarial indicat şi deşi am prezentat actele, la început, am fost refuzată să mi se dea acele certificate de moştenitor, iar ulterior mi s-a eliberat în data de 6 septembrie 2012 certificatul nr. 8, în extras, iar în dreptul apartamentului din str. P.Ţ. era o linie (barat) şi figura numai apartamentul din Bd. P.

Restul de certificate nu mi-au fost eliberate decât după mai multe demersuri şi plângeri la Camera notarilor publici, am obţinut certificatul nr. 11 şi 13, fără certificatul de calitate de moştenitor, pe care le-am obţinut în data de 28 septembrie 2012.

Am fost şi la Administraţia Financiară sector 1 unde mi s-a comunicat că nu pot obţine nici o dată despre apartamentul din Bd. P. pentru că nu aveau certificat de moştenitor.

În final, doamna procuror şef de la Parchetul de pe lângă Jud. Sector 1 mi-a eliberat copie după toate certificatele de moştenitor emise pe numele lui P.S.

La data de 17 septembrie 2012 am înaintat acţiunea civilă de anulare a certificatelor de moştenitor, am făcut cerere de repunere în termen, ţinând cont de faptul că eu până la data de 10 august 2012 nu am ştiut de decesul defunctelor, datorită faptului că nu am fost citată de notarul public, aşa cum era legal, şi datorită situaţiei mele de sănătate, a tratamentului pe care l-am făcut cu interferon, nu am ieşit din casă şi nu am putut merge la mormântul tatălui meu, şi nici nu am urmărit televizorul sau presa, eu simţindu-mă rău pe toată perioada anului 2011, perioadă care s-a prelungit şi după terminarea tratamentului.

Între timp am deschis şi acţiune penală, la 01 septembrie 2012, deoarece am considerat că am fost vătămată în drepturi şi am obţinut mai târziu o notă de la procurorul general că a început urmărirea penală.

Am avut o singură ocazie de a discuta cu dl. V.M.C., fostul soţ al sorei mele şi cu avocatul acestuia, dl. P., care iniţial mi-a spus că îmi dă 95.000 euro, după care mi-a spus că îmi dă 25.000 euro la început, ca avans, iar restul urmând să-mi remită în 6 ani. Eu nu am avut încredere în dl. V. după tot ce s-a întâmplat. în acelaşi timp, dl. V. a luat banii toţi odată, şi nu în rate, însă în principal eu nu am avut încredere în acesta, în sensul că îmi va da şi restul de bani.

Cu dl. P.S. nu am discutat niciodată, nu am schimbat nici un cuvânt cu acesta, nici în privinţa unei medieri şi nici în altă privinţă. De aceea sunt deranjată de faptul că a spus că sunt recalcitrantă, ceea ce este complet neadevărat, iar cu dl. V.M.C. şi cu dl. P. discuţia a fost în termeni civilizaţi, niciunul dintre noi nu a fost recalcitrant".

Răspunsuri la întrebările puse de procuror:

Î: Ce cauză se instrumenta când aţi obţinut certificatele de la procuror, era cauza care formează obiectul prezentului dosar sau altă cauză?

R: A fost un dosar la Parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 1 care i-a vizat pe P. şi V. şi un dosar la Curtea de apel care a vizat-o pe doamna notar public P.D., ambele formate ca urmare a plângerilor penale formulate de către mine. Ulterior aceste dosare s-au unit, fiind aceeaşi cauză.

Î: În perioada anterioară morţii sorei sale, care erau relaţiile de familie, dacă au existat întâlniri între martoră şi V.C. anterior decesului acesteia din urmă?

R: Ne-am întâlnit de câteva ori, nu de multe ori, deoarece mama sa mă desconsidera oarecum, fiind din altă căsătorie. M-am întâlnit cu tatăl meu înainte de a se îmbolnăvi, iar ultimii doi ani, când acesta nu a mai ieşit din casă, soţia acestuia nu mi-a mai dat voie să îl văd. Tata mi-a explicat că acestea sunt condiţiile, să înţeleg. Nici când am luat licenţa nu am putut să-l văd, să mă bucur împreună cu el de acest eveniment. M-am întâlnit cu mama vitregă, la rugămintea mea şi a tatălui meu, pentru a-mi face rost de două cărţi de la o bibliotecă străină. M-am întâlnit cu aceasta pe stradă, unde mi-a înmânat cărţile.

O altă întâlnire a fost la decesul tatălui meu, iar ulterior când s-a făcut partajul succesoral din anul 2001, prilej cu care a fost prezentă şi sora mea. M-am mai întâlnit la mormântul tatălui meu, la 10 august 2010, anterior decesului celor două, precum şi la parastas.

Î: Cu inculpatul V.M.C. s-a întâlnit vreodată, şi în ce împrejurare?

R: Nu l-am întâlnit pe soţul sorei mele niciodată. Figura îmi este cunoscută pentru că l-am văzut la înmormântarea tatălui meu, nu sunt foarte sigură, dar aşa îmi aduc aminte, pentru că a trecut foarte mult timp de atunci.

Î: La înmormântarea tatălui a fost vizibilă prezenţa părţii civile? A afirmat că este fiica celui decedat?

R: Nu m-a recomandat nimeni acolo, eu stăteam lângă sicriul tatălui meu şi plângeam. Am dus o coroană de flori pe care am scris "Cu drag, D.", precum şi colivă şi pachete, aşa cum se duce în mod normal la o înmormântare.

Î: în ce modalitate l-a contactat partea vătămată pe M.V. şi care a fost reacţia acestuia când a aflat că sunteţi sora fostei sale soţii?

R: Pe M.V. l-am găsit prin dl. avocat P. care a intermediat această întâlnire. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost că el nu a ştiut, ceea ce însă ulterior a infirmat la curtea de apel, în instanţa de fond a acestui dosar, când a declarat că ştia de existenţa mea, dar că aceasta a fost atitudinea dânsului la acel moment.

I: Întâlnirea cu dl. avocat şi dl. V. a fost după depunerea plângerii penale?

R: Da, a fost târziu, puţin înainte de a se da sentinţa la fond din prezenta cauză.

Răspunsuri la întrebările formulate de apărătorul inculpatei P.D.:

Î: Dacă a cunoscut anterior persoana care a abordat-o în cimitir în august 2012?

R: Nu am cunoscut persoana, era cineva de acolo din cimitir, iar eu am fost atât de şocată încât nu am avut prezenţa de spirit să-l întreb cum îl cheamă. Eu eram la mormântul tatălui meu, iar persoana mi-a spus că ştia de acest lucru. După data de 10 august 2010 am mai fost o dată la cimitir, cred că în septembrie. Pe acea persoană nu am mai văzut-o şi cred că nici nu îi mai reţin figura, pentru că am fost consternată.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului P.S.:

Î: Când a aflat partea civilă de existenţa dlui P.S.?

R: Îl ştiu de la Cabinetul notarial D.P. şi I.I., din acte, iar fizic îl cunosc numai de la proces.

Î: A încercat să discute cu dl. P.S. anterior declanşării procesului penal şi dacă nu de ce?

R: Nu am discutat cu acesta pentru că eu consider că era de datoria dânsului să discute cu mine în privinţa unei concilieri. Dacă ar fi pus mână de la mână pentru a face suma cu care am fost eu vătămată, respectiv, aproximativ 260.000 de euro, cu posibilitatea de a mai scădea din sumă, nu cum a oferit dl. V., 25.000 euro şi restul până la 95.000 euro în şase ani.

Î: Dacă partea civilă are rude sau prieteni care ştiau de legătura de rudenie a părţii civile cu sora acesteia, P. V.C.?

R: Da, am rude care ştiau, verişoare primare, însă după ce tatăl meu a divorţat de mama mea în anul 1963, nu am mai ţinut legătura cu ele. Am mai vorbit o perioadă de timp cu una dintre verişoare, numita R.F., cunoscută în familie cu numele de A.

Î: Cum îşi explică faptul că rudele cu care a mai păstrat legătura şi prietenii care ştiau de existenţa numitei V.C., nu i-au spus nimic în legătură cu acest fapt, deşi a fost un eveniment foarte mediatizat.

R: După ce am aflat am încercat să vorbesc cu verişoara mea R.F., zisă A. şi aceasta mi-a spus că pur şi simplu nu a vrut să se implice. Este imposibil ca cei doi inculpaţi să nu fi auzit de cele trei verişoare primare, întrucât V.M.C. a fost căsătorit cu sora mea din 1993 până în anul 2006, din câte îmi amintesc. Cu R. am vorbit când am fost studentă, în perioada 1995 - 1999, apoi nu am mai vorbit.

Răspunsuri la întrebările formulate de apărătorul părţii civile:

Î: Dacă i s-a oferit suma de 95.000 euro printr-un înscris, sumă rămasă ca urmare a cheltuielilor de înmormântare?

R: Da, s-a făcut un înscris, iar ulterior a revenit şi a spus că îmi oferă 25.000 euro, iar restul până la 95.000 euro în rate, timp de 6 ani de zile.

Martorul B.M., propus Ministerul Public a declarat următoarele:

"(...) sunt în relaţii de prietenie cu intimatul M.V. Îl cunosc pe acesta de la momentul căsătoriei sale cu defuncta V.C. Pe defuncta o cunoşteam din facultate. Eram prieteni apropiaţi în sensul în care eu o cunoşteam şi pe mama sa, care era bibliotecară la facultate unde urmam noi cursuri.

Nu am auzit niciodată despre existenţa numitei P.D.A., respectiv defuncta nu mi-a spus niciodată că ar avea o soră. Am fost la înmormântarea C., dar nici aici nu am auzit de vreo soră a acesteia.

Despre existenţa numitei P.D. am aflat anul trecut când M.V. m-a sunat şi mi-a spus că defuncta C. avea o soră".

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerul Public:

1. Cu ce ritmicitate vă vedeaţi cu defuncta C. de la momentul terminării facultăţii până la momentul decesului?

R: Ne vizitam, luam masa împreună, mergeam în excursii scurte de o zi însă nu am mers niciodată într-o vacanţă împreună.

2. Aţi mai cunoscut vreo rudă de-a defunctei V.C., sau aţi auzit de existenţa altei rude?

R: Îi ştiam doar părinţii, nu am cunoscut alte rude. Ştiam că mama sa era din Buzău şi avea nişte rude acolo, pe care le-am cunoscu la înmormântare. Pe numitul P.S. l-am cunoscut la o înmormântare.

3. Cum aţi ajuns să daţi declaraţie în cauza succesorală? În ce împrejurări?

R: V.M.C. mi-a spus să vin să dau declaraţii în dosarul notarial. Am fost întrebat dacă cunosc că a fost căsătorită, dacă are copii din căsătorie şi dacă are fraţi. Am răspuns negativ. Nu îmi amintesc să fi fost întrebat dacă are verişori.

4. Aţi fost întrebat despre calitatea de rudă a numitului P.S.?

R: Nu îmi amintesc să fi fost întrebat despre acesta.

5. Cum explicaţi afirmaţia din cuprinsul declaraţiei notariale referitoare la P.S. ca fiind singurul moştenitor?

R: Pe acest văr l-am cunoscut la înmormântare. Susţin faptul că nu-mi amintesc să fi fost întrebat despre existenţa vreunui văr.

6. Cu cine aţi fost la notar?

R: Am fost însoţit de M.V. Nu ţin minte să-l fi văzut pe P.S. la notariat.

7. Aţi participat la înmormântarea tatălui fostei colege V.C.?

R: Da am participat.

8. Aţi auzit în acele împrejurări despre existenţa vreunei surori sau dacă aţi văzut-o pe numita P.D.?

R: Nu am auzit de existenţa vreunei surori. Pe P.D. am văzut-o astăzi pentru prima dată.

Întrebări formulate de membrii completului:

1 .Vă amintiţi data înmormântării?

R: Iunie - iulie 2011.

2. Vă amintiţi data când aţi fost la notariat?

R: Nu îmi amintesc, însă am fost după înmormântare.

Întrebări formulate de apărarea inculpatului V.M.R.:

1. La momentul la care V.M.C. v-a relatat despre existenţa surorii defunctei sale soţii, şi-a exprimat surprinderea cu privire la existenţa acestei rude?

R: Da.

Martora I.I., propusă în apărare de apelanta parte civilă a declarat că a lucrat împreună cu dna P.D. în calitate de notar pe o perioadă scurtă, de un an.

Întrebări formulate de partea civilă P.D.:

1. Aţi avut vreo discuţie cu doamna P.D. cu privire la dezbaterea succesiunii dnei P.?

R: Nu.

1. Administrativ care era circuitul unei cereri de dezbatere succesorală?

R: Cererile se depun şi se înregistrează într-un registru unic indiferent de notarul care soluţionează cauza.

2. Se făcea o repartizare? Cum a ajuns acea dezbatere succesorală la dna P.D.?

R: La orice birou notarial există clienţi cunoscuţi personal de notari şi alţi clienţi necunoscuţi notarilor asociaţi. Nu cred că succesiunea de pe urma defunctelor V.C. şi P.E.C. intra în această ultimă categorie, pentru că altfel ar fi ajuns la mine. De aceea cred că în realitate era un client cunoscut al notarului P.D. În prima categorie a clienţilor cunoscuţi intră şi clienţi recomandaţi de avocaţii cu care lucrăm.

3. Când a încetat colaborarea cu P.D.?

R: Cred că la sfârşitul lunii august 2012, iar la acel moment arhiva a rămas la biroul meu notarial. Aceasta este explicaţia pentru care certificatul suplimentar de moştenitor a fost eliberat de mine.

4. Au existat discuţii cu numita P. în legătură cu eliberarea certificatelor?

R: Nu

5. Când aţi eliberat certificatul suplimentar aţi observat, din lecturarea înscrisurilor depuse, că în cauză ar mai fi existat un moştenitor?

R: Înscrisul care atesta existenţa acestui moştenitor nu exista în primul dosar în care s-a eliberat certificatul de calitate. Sentinţa din care rezultă existenţa celui de-al doilea moştenitor s-a depus într-un alt dosar înregistrat la acelaşi notar pentru suplimentarea masei succesorale. La momentul celei de-a doua învestiri, pentru eliberarea certificatului suplimentar de moştenitor au fost depuse înscrisuri din care rezulta existenţa şi a altui moştenitor. Eu am verificat actele care s-au depus în primul dosar, respectiv prin care s-au stabilit moştenitorii şi cotele.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

1. Dacă actele noi depuse ulterior înregistrării cererii, sunt înregistrate într-un registru special?

R: Actele, în cursul procedurii, se depun la notarul ce dezbate succesiunea, în dosarul înregistrat pe rol.

2. Astfel de acte se pot depune şi de către terţi faţă de procedura succesorală?

R: Notarul care primeşte actele trebuie să cunoască persoana ca făcând parte dintr-o procedură notarială, fie o legitimează, dar orice alt mandatar de fapt poate depune înscrisuri pe seama părţii din dosarul notarial.

3. La biroul notarial, existau echipe de lucra notar - secretară, fiecare secretară ocupându-se exclusiv de actele aferente dosarului în lucru la notarul cu care lucra?

R: Nu. Nu aveam o delimitare precisă a acestor lucruri. Dacă o secretară se ocupa mai mult de un dosar şi era liberă, continua lucru în acel dosar, însă atribuţiile nu erau exclusive.

4. Ce experienţă avea doamna notar P.D. la începutul colaborării cu dvs.?

R: Dna P.D. a intrat în notariat ca urmare a promovării unui concurs pentru jurişti cu experienţă de cel puţin 5 ani, respectiv în anul 2007. Noi ne-am asociat în 2011, deci avea o experienţă de 4 ani de notariat. Nu îmi amintesc, însă, cu precizie datele.

5. În august 2011, când colaborarea cu P.D. era pe sfârşite, dna P. avea anumite restricţii impuse de dvs în cadrul activităţii? Soluţionaţi acelaşi tip de cereri?

R: Fiecare din noi aveam autonomie şi independenţă în dosare şi propria clientelă.

Dezasocierea nu are legătură cu activitatea profesională, respectiv cu calitatea actelor întocmite, ci mai exact cu cantitatea actelor realizate doamnei P. Termenul pentru această dezasociere s-a prelungit până în august - septembrie datorită unor complicaţii aferente.

6. Cât durează o procedură succesorală ca durată în timp?

R: Minim - 3 zile, dacă există toate actele şi moştenitorii nu-şi contestă drepturile. Iar un termen maxim nu există, întrucât se pot da încheieri de amânare pentru a se asigura prezentarea moştenitorilor.

7. Există proceduri prin care se verifică existenţa altor moştenitor decât cei ce se prezintă la notariat?

R: Dovada se face pe baza înscrisurilor depuse de părţi în dosarele notariale, confirmate fiind şi de declaraţii de martori. Nu se fac alte investigaţii suplimentare.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului P.S.:

1. La eliberarea certificatului suplimentar ce acte sunt necesare?

R: Acte din care rezultă cu ce se suplimentează masa succesorală şi existenţa unui certificat anterior, fie de moştenitor, fie de calitate de moştenitor.

Întrebări formulate de membrii completului:

Dacă există erori cu privire la numărul de moştenitor cum se îndreaptă acest lucru?

R: În baza unor înscrisuri noi din care rezultă eroare, sau din oficiu, în baza Noului C. proc. civ., putem chiar noi notarii să anulăm certificatul iniţial. Această procedură era aplicabilă în situaţia certificatului eliberat pentru defunctele V.C. şi P.E.

Martora P.L.M. audiată la propunerea Ministerul Public, a declarat: menţin în totalitate declaraţia dată în faţa judecătorului de la instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, la 02 iunie 2014 şi nu am alte elemente suplimentare de prezentat.

La data faptelor imputate inculpaţilor din prezenta cauză eram încadrată ca secretar, cu atribuţii de tip administrativ exclusiv la biroul notarial având ca titular pe notarul Public I.I. şi notar asociat pe inculpata P.D.

Menţionez că pe inculpatul V. l-am văzut de 3 - 4 ori la biroul notarial venit să aducă documente, iar pe P.S. l-am văzut o dată cu siguranţă, nu ştiu dacă a revenit.

Arăt că inculpatul V.M.C. a venit cu mai multe documente pentru deschiderea unei succesiuni, în consecinţa a unui dublu deces datorat uciderii unei doamne ce locuia în cartierul P. de către fiica sa (şi care ulterior s-a sinucis), dar nu cunosc pentru care dintre defunctele indicate s-a deschis succesiunea şi nici nu ştiu obiectul actului notarial emis de notară P.D. Mai arăt că nu cunosc dacă inculpatul V. şi notarul P.D. se cunoşteau mai înainte de deschiderea respectivei succesiuni şi nu am cunoştinţă pentru care motive acelaşi inculpat V. nu a cerut realizarea operaţiunii notariale notarului titular I.I.

Precizez că inculpatului P.S. i s-a emis un act notarial, cred că un certificat de moştenitor. După ştiinţa mea, notarul titular I.I. nu a evaluat înscrisurile depuse de inculpaţii P.S. şi V.M.C., ci acestea au fost evaluate doar de către notarul P.D.

Totodată, după dezasocierea celor doi notari nominalizaţi şi părăsirea biroului de către notarul P.D. s-a prezentat inculpatul V. cu un nou set de documente (nu cunosc obiectul acestora sau ce operaţiuni juridice vizau) însă îmi amintesc că notarul titular I. s-a ocupat de acele documente şi a emis un supliment al certificatului de moştenitor, în orice caz, nu reţin ca inc. P.S. să se fi prezentat el relativ la momentul pe care l-am descris în faţa notarului I.I.

Întrebări formulate de Ministerul Public:

1. În cadrul personalului angajat erau şi alte persoane în afara notarilor cu atribuţii de verificare a înscrisurilor şi documentelor prezentate de către părţi, sau secretarul verifica toate aceste acte?

R: Eu personal nu aveam atribuţii de verificare a înscrisurilor depuse, ci dna notar P.D. făcea ea însăşi acea operaţiune de verificare şi evaluare a tuturor documentelor. Dna notar I.I. avea o secretară cu care lucra, I.S., aceasta pregătea documentele, pe care i le prezenta acesteia. La un moment dat în consecinţa unui conflict între cele două doamne notar, notarul titular I.I. ne-a cerut mie şi secretarei I.S. să nu o mai ajutăm la nici un fel de formalităţi administrative, inclusiv la formularea cererilor către birourile de Carte Funciară (acele cereri fiind redactate personal de către notarul D.P., care se şi deplasa la sediile Oficiile de Carte Funciară şi Publicitate Imobiliară).

2. În dosarul de succesiune, aflat în discuţie, aţi primit doar dumneavoastră toate acele actele depuse de inculpatul V.M.C. sau şi secretara I.S.?

R: Nu cunosc dacă a primit acele documente în procedura succesorală şi secretara I.S., însă eu personal am primit; menţionez că însă că dacă era prezentă personal notarul P.D., inculpatul V.M.C. se deplasa direct la aceasta cu documente şi nu prin intermediul meu.

3. Aţi primit actele de la inculpatul V.M.C. la cererea notarului P.D. sau pentru că eraţi întâmplător la sediul biroului notarial?

R: Notarul P.D. nu mi-a dat o astfel de dispoziţie, ci întâmplător am primit de două ori acte de la inc. V.M.C.

4. Documentele primite de la inculpatul V. sau de la orice alte persoane, erau trecute într-un registru, persoana era identificată în vreun fel?

R: Nu exista un astfel de registru. Primeam actele pe care le puneam pe biroul notarului P.D., întrucât pentru notarul I.I. documentele erau primite de secretara I.S. Sigur însă că dacă lipsea în acel timp secretara S.I., primeam eu documente pentru dna I..

5. Verificaţi dacă documentele depuse aparţineau de un dosar succesoral, sau alte evidenţe?

R: Încă o dată menţionez că eu personal nu verificam înscrisurile ce se prezentau de către nicio persoană care venea la sediul biroul, inclusiv de către inculpatul V. şi le depuneam pe biroul notarului P.D.. întrucât îl văzusem anterior pe V. venind la dna notar P., faptul că l-am revăzut aducând documente de alte două daţi anterioare, nu m-a surprins şi în consecinţă i-am primit actele pe care i le-am pus pe biroul notarului P.D.

6. Puteţi estima de câte ori s-a prezentat direct la biroul notarului P.D. inculpatul V.?

R: Susţin că l-am văzut personal de vreo 3 sau 4 dăţi pe inc. V., venind la sediul biroului notarial şi nu-mi aduc aminte dacă de două ori s-a dus direct la notarul P.D., sau a venit doar pentru a lăsa documente. Mai arăt că de două ori cu siguranţă eu personal am primit documente de la V.M.C. pentru notarul P.D.

Întrebări partea civilă P.A.:

1. Motivul certurilor dintre cele două doamne notar, interesa în vreun fel speţa de faţă?

R: Nu!

Înalta Curte, evaluând coroborat probatoriile administrate şi actele procesuale şi procedurale succedate în cauză apreciază apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul V.M.R. şi partea civilă P.D.A. ca fiind fondate pentru următoarele considerente:

Latura penală

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpata P.D., prin nerespectarea normelor legale privind procedura succesorală notarială, a dezbătut, la scurt timp după intervenirea decesului numitelor V.C.M. şi P.E.C., în mod nelegal, succesiunea defunctelor V.C.M. şi P.E.C., deşi acestea decedaseră în condiţii suspecte, motiv pentru care condiţiile decesului au fost cercetate în Dosarul nr. 3856/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Aceasta, cu încălcarea normelor civile de stabilire a moştenitorilor îndreptăţiţi legal, în cadrul dezbaterii succesiunii defunctelor, a eliberat certificatele de calitate sau de moştenitor nr. 7 din data de 18 august 2011, nr. 8 din data de 21 septembrie 2011 şi, respectiv, nr. 11 din data de 30 septembrie 2011, precum şi nr. 13 din data de 17 noiembrie 2011, în cuprinsul cărora a certificat, în mod fraudulos faptul că, de pe urma defunctelor V.M.C. şi P.E.C., a rămas ca moştenitor unic numitul P.S., văr primar al defunctei, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, deşi din actele care priveau bunurile din masa succesorală, respectiv Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, depusă în dosarul notarial, reieşea existenţa un moştenitor legal îndreptăţit din clasa a II-a de moştenitori, respectiv, sora de tată (P.D.L.) a defunctei, numita P.D.A.

Prin aceasta notarul public P.D. a încălcat dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială şi art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 care prevăd obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, vătămând astfel interesele legale ale numitei P.D.A.

Această faptă a notarului public P.D., în actul de sesizare a fost caracterizată, în drept, ca abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ce ar fi cauzat un prejudiciu părţii vătămate P.D.A. în cuantum de 200.000 de euro (la un curs valutar de 4,41 lei, adică 883.580 lei), sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal şi care reprezintă consecinţe deosebit de grave, potrivit art. 146 C. pen., o pagubă materială de peste 200.000 de lei. De asemenea, în actul de sesizare s-a susţinut că infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. a fost săvârşită în concurs cu infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

În ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., în actul de sesizare s-a constatat că certificatele emise de către notarul public în cursul procedurii succesorale notariale sunt înscrisuri oficiale, potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 145 C. pen. şi faptul că forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta este intenţia directă, întrucât, notarul public, deşi a avut date clare privind existenţa unui moştenitor legal ce ar fi cules întreaga moştenire, respectiv, sora defunctei V.M.C., a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului când a menţionat că în urma verificării actelor aflate la dosarul succesoral a constatat şi a certificat că unicul moştenitor este P.S.

Faţă de întreaga activitate infracţională în actul de sesizare s-a susţinut ca formă de vinovăţie intenţia directă.

În legătură cu inculpatului P.S., în rechizitoriu, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul a solicitat şi a determinat pe notarul public P.D. să dezbată succesiunea defunctelor P.E.C. şi V.C.M. în calitate de unic moştenitor, deşi ştia, din actele de proprietate furnizate de numitul V.M.C., respectiv, Sentinţa civilă nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, că nu este singurul moştenitor şi că la moştenirea defunctelor are vocaţie succesorală numita P.D.A., moştenitor legal, beneficiind în mod nelegal de întreaga masă succesorală. Procurorul a susţinut că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

Inculpatul a declarat în fals la data de 18 august 2011 că este singurul moştenitor al defunctelor V.M.C. şi P.E.C., deşi ştia din cuprinsul actelor de proprietate ale imobilelor acestora că defuncta V.M.C. mai are o soră de tată, care este îndreptăţită la moştenire, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.

S-a mai reţinut că a înstrăinat imobilul din Bd. P. către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., după ce a obţinut certificatele de moştenitor, deşi ştia că nu are dreptul de a le moşteni pe cele două defuncte, inducându-l în eroare pe cumpărător în privinţa calităţii sale de moştenitor îndreptăţit al defunctei V.C.M. şi de proprietar al imobilului şi cauzând un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moştenitoarea legală a defunctei anterior amintite, fapte ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de întreaga activitate infracţională, în actul de sesizare, s-a susţinut ca formă de vinovăţie intenţia directă.

În legătură cu inculpatul V.M.R., în rechizitoriu, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul i-a furnizat numitului P.S. actele referitoare la masa succesorală a numitei V.C.M. şi, deşi cunoştea faptul că aceasta din urmă, care era şi fosta sa soţie, avea o soră de tată, aspect atestat şi de actele de proprietate ale imobilelor deţinute de fosta sa soţie, l-a determinat pe numitul P.S. să obţină certificatul de unic moştenitor de la BNP P.D. şi pe notarul public P.D. să-i elibereze acestuia certificat de moştenitor cu încălcarea dispoziţiilor art. 75 (actual 72) din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială, care prevede obligaţia citării celor care au vocaţie la moştenire, precum şi ale art. 78 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, şi a vătămat astfel interesele legale ale numitei P.D.A. Această situaţie de fapt a fost caracterizată, în drept, în infracţiunile de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

Inculpatul a declarat în mod mincinos la data de 18 august 2011, cu ocazia audierii ca martor, în cursul dezbaterii succesiunii fostei sale soţii, V.M.C., că aceasta nu are alţi moştenitori în afară de numitul P.S., văr al defunctei, deşi ştia că aceasta are o soră rezultată dintr-o căsătorie anterioară a tatălui ei, numitul P.D.L., pe numita P.D.A., fapt pe care îl cunoştea din timpul căsătoriei sale cu V.M.C. (1993 - 2006) şi i s-a confirmat înainte de dezbaterea succesiunii prin lecturarea de către acesta a Sentinţei civile nr. 11183 din data de 13 decembrie 2001, emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. Această situaţie de fapt a fost caracterizată, în drept, în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

De asemenea, s-a susţinut că l-a ajutat pe numitul P.S., prin aceea că, în calitate de mandatar al acestuia, după ce a obţinut certificatele de moştenitor anterior menţionate, deşi ştia că acesta nu are dreptul de a le moşteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 a înstrăinat, în numele coinculpatului, imobilul din bd. P., către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privinţa calităţii numitului P.S. de moştenitor îndreptăţit al defunctei V.C.M., apoi a obţinut de la P.S. jumătate din preţul obţinut. Prin această activitate s-a cauzat un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moştenitoarea legală a defunctei anterior amintite. Această situaţie de fapt a fost caracterizată, în drept, în infracţiunile de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Faţă de întreaga activitate infracţională, în actul de sesizare, s-a susţinut, ca formă de vinovăţie, intenţia directă.

Analiza acuzaţiilor formulate

Înalta Curte evaluează ca fiind corect reţinute de către prima instanţă situaţia de fapt şi caracterizările în drept. În continuare faţă de această activitate se va analiza întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale.

În ceea ce priveşte succesiunea de legi, evaluarea legii mai favorabile are consecinţe juridice în cazul angajării răspunderii penale, iar nu în ipoteza soluţiei de achitare pe considerentele incidente în cauză, respectiv art. 16 lit. a), fapta nu există şi art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., fapta nu este săvârşită cu vinovăţie.

Prima instanţă a reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor eroarea în evaluarea unor împrejurări esenţiale cauzei.

Art. 51 C. pen. anterior Eroarea de fapt

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Art. 30 C. pen. Eroarea

(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.

(3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale.

(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.

Incidenţa erorii înlătură caracterul penal al faptei, cu condiţia ca aceasta să fie invincibilă. Îndoiala nu are forţa juridică a erorii şi nu generează de plano exonerarea de răspundere penală. În prezenta cauză probatoriile administrate au susţinut existenţa unei erori comune a tuturor participanţilor în primă fază şi ulterior numai a inculpaţilor fără pregătire juridică. Eroarea a purtat asupra calităţii de moştenitor a părţii civile, însă în etapa a doua a activităţii infracţionale, după găsirea sentinţei civile, nu se mai poate susţine caracterul invincibil al acestei erori.

I. În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor:

Art. 248 C. pen. anterior Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 248¹ C. pen. anterior Abuzul în serviciu informă calificată

Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 249 C. pen. anterior Neglijenţa în serviciu

Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Art. 297 C. pen. în vigoare Abuzul în serviciu

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Art. 298 C. pen. în vigoare Neglijenţa în serviciu

Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Distincţia între abuzul în serviciu şi neglijenţa în serviciu este dată de forma de vinovăţie, intenţie sau culpă.

Instanţa de fond a reţinut corect textele ce puteau fi incidente în cazul procedurii notariale ca şi textele ce obligau notarul la stabilirea corectă a succesibililor şi a masei succesorale. Toate acestea însă sunt subsecvente cunoaşterii sau recunoaşterii calităţii de succesor a părţii civile, aspect neobservat însă de notar. Explicaţiile cu privire la această eroare au fost multiple de-a lungul procesului penal. În ultima versiune, în faţa instanţei de apel, inculpata a susţinut la întrebarea reprezentantului Ministerului Public "Dacă aţi fi observat că există o soră a decedatei, în speţă, numita P.D., cum aţi fi procedat ca notar şi în aprecierea dvs. ce cotă succesorală i s-ar fi cuvenit?" că ar fi apreciat că P.D. ar fi avut calitate de moştenitoare unică după sora vitregă, defuncta V.M. Inculpata a susţinut de asemenea, că în cadrul procedurii succesorale i-a fost prezentată o hotărâre judecătorească datată 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, care statua o ieşire din indiviziune între defuncta P.E. şi o altă persoană cu privire la proprietatea unui apartament situat în str. P.Ţ., însă nu a lecturat acea hotărâre judecătorească pentru că o interesa numai aspectul că imobilul să se afle în proprietatea exclusivă a defunctei şi să nu aibă sarcini pe rol, ceea ce ar fi determinat un pasiv succesoral - situaţie verificată printr-un extras de la CF Sector 6, care atesta inexistenţa unor sarcini, precum şi cotă de proprietate 1/1 pentru defuncta P.E.-, şi în consecinţă nu a mai procedat la alte măsuri suplimentare.

Din perspectiva succesiunii evenimentelor, Înalta Curte reţine că:

La data de 27 iulie 2011 s-a deschis procedura notarială la cererea inculpatului P.S. şi s-a format dosarul 7/2011 în care ulterior a fost eliberat certificatul de calitate.

La datele de 27, 29 iulie 2011 şi 1 şi 16 august 2011, notarul a interogat bazele de date.

La data de 16 august 2011 inculpatul P.S. a solicitat deschiderea succesiunii de pe urma defunctei V.C.

La data de 18 august 2011 cei doi inculpaţi au dau declaraţiile notariale referitoare la succesibili şi subsecvent este emis certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 din 18 august 2011 prin care se atestă calitatea de unic moştenitor a inculpatului S.P.. La aceeaşi dată s-a emis procura specială de către S.P. prin care îl mandata pe V.M.R. să îndeplinească formalităţile necesare întocmirii documentaţiei cadastrale pentru imobilul din str. P.Ţ. După obţinerea certificatului de calitate, organul de cercetare ce investiga moartea violentă a mamei şi fiicei a remis inculpatului S.P. cheile apartamentului şi au fost găsite titlurile de proprietate, inclusiv Sentinţa civilă nr. 11183/2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti ce au fost ulterior depuse în dosarul notarial.

La data de 21 septembrie 2011 inculpatul P.S. a solicitat deschiderea succesiunii de pe urma defunctei P.E.C.

La datele de 21 septembrie 2011, 30 septembrie 2011 şi 17 noiembrie 2011, au fost emise:

- certificatul de moştenitor nr. 8 din 21 septembrie 2011;

- certificatele suplimentare de moştenitor nr. 11 din 30 septembrie 2011 şi 13 din 17 noiembrie 2011. În certificatele de moştenitor se făcea vorbire de sentinţa civilă, obţinută şi depusă în dosarul notarial după eliberarea certificatului de calitate, aceasta constituind titlul de proprietate pentru imobilul din strada P.

La data de 20 octombrie 2011, inculpatul P.S., prin intermediul coinculpatului V.M.R., a vândut imobilul din str. P.Ţ., fostul domiciliu comun al soţilor V.

La data de 10 august 2012 partea civilă află despre deschiderea succesiunilor, respectiv despre decesul surorii sale consancvine şi al mamei acesteia.

În sarcina inculpaţilor S.P. şi V.M.R. s-a reţinut instigarea notarului la săvârşirea infracţiunii de serviciu.

Instigarea presupune o activitate concertată de convingere, de determinare, a unui terţ să treacă la act, săvârşind o faptă penală. În cauză nu există o astfel de conduită a inculpaţilor S.P. şi V.M.R., simpla depunerea a sentinţei civile ori implicarea fostului soţ în procedura notarială, neputând avea natura unor activităţi de convingere ori de inducere în privinţa notarului a conduitei infracţionale. Ca urmare, concluzia instanţei anterioare referitoare la incidenţa cazului prevăzut de art. 16 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, este judicioasă.

Conduita infracţională a inculpatei, notar public care a emis certificatele de moştenitor, iar nu de calitate, fără a evalua riguros actele depuse din care putea decela calitatea de moştenitor a părţii civile P.D.A., se circumscrie unei infracţiuni din culpă, respectiv neglijenţei în serviciu, iar nu unei infracţiuni intenţionate cum este abuzul în serviciu. Este cert că notarul a cunoscut conţinutul sentinţei civile despre care a făcut vorbire în actele emise. Este, de asemenea, cert că putea evalua calitatea de succesor a părţii civile, iar în condiţiile evaluării corecte a acestui aspect avea pârghii legale pentru introducerea acesteia în procedura succesorală notarială, chiar după emiterea certificatului de calitate de moştenitor pentru inculpatul P.S., aspect dedus din normele procesuale în vigoare la acel moment, menţionate şi de martorul I.I., notarul cu care era asociată inculpata. Cu toate acestea, condiţiile desfăşurării activităţii, evidenţiate corect de prima instanţă, au împiedicat justa evaluare şi au condus la excluderea părţii civile din procedura succesorală, creând premisele vânzării ulterioare a apartamentului de către aparentul proprietar, inculpatul S.P., cu ajutorul fostului soţ al defunctei V.C., inculpatul V.M.R.

Ca urmare, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.D., din infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen. anterior raportat la art. 246 C. pen. anterior în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Înalta Curte, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei va avea în vedere ansamblul circumstanţelor enumerate de art. 72 C. pen. anterior, respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al fapte săvârşite, urmarea produsă, circumstanţele personale.

Înalta Curte reţine următoarele aspecte relevante pentru individualizarea judiciară a pedepselor:

- gradul de pericol social al faptei cercetate este relativ redus, aspect dedus din modalitatea concretă de săvârşire, şi din urmarea produsă, văzând şi faptul că drepturile succesorale pentru partea civilă se vor stabili în cadrul procesului civil deja declanşat, dar şi durata şi eforturile suplimentare necesare acestui demers.

- circumstanţele personale cu accent pe lipsa antecedentelor penale, situaţia familială inculpata având în întreţinere un minor, pregătirea profesională, starea medicală, aşa cum acestea rezultă din setul de înscrisuri depuse;

- conduita în cursul procesului penal concretizată într-o atitudine de recunoaştere parţială a săvârşirii faptei.

În acest context, o pedeapsă principală orientată spre minimul special va fi suficientă şi aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

În ceea ce priveşte conţinutul pedepselor accesorii se constată că activitatea infracţională pentru care s-a angajat răspunderea penală nu generează o nedemnitate în exercitarea profesiei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea propriu zisă, urmând a face aplicarea art. 81 şi 71 alin. (5) C. pen. şi a suspenda executarea pedepsei principale şi a pedepselor accesorii.

II. În ce priveşte infracţiunea a fals intelectual

Art. 289 C. pen. anterior Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 321 C. pen. Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Se constată că textul din reglementarea anterioară a fost preluat însă a fost majorat minimul special, aspect ce conduce la concluzia că norma din Codul abrogat are caracter mai favorabil.

Infracţiunile al căror conţinut constitutiv este expus anterior pot fi săvârşite numai cu intenţie, culpa exclude ilicitul penal.

Actele menţionate în rechizitoriu respectiv certificatele de calitate de moştenitor şi certificatele de moştenitor conţin indubitabil date nereale despre moştenitorii rămaşi de pe urma defunctelor, însă introducerea acestor date este consecinţa erorii comune asupra existenţei altui moştenitor la momentul emiterii certificatului de calitate şi a evaluării greşite după momentul depunerii sentinţei civile pentru notar.

În aceste condiţii faţă de infracţiunea de fals intelectual, indiferent de forma participaţiei, sunt reţinute corect cazurile de stingere a acţiunii penale, art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., lipsa vinovăţiei, pentru notar, fapta fiind săvârşită din culpă, iar nu cu intenţie.

III. În ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii

Art. 292 C. pen. anterior Falsul în declaraţii

Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 260 C. pen. anterior Mărturia mincinoasă

Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. (precedent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.

Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Art. 273 C. pen. Mărturia mincinoasă

(1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Mărturia mincinoasă săvârşită:

a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;

b) de un investigator sub acoperire;

c) de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;

d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a şefi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Infracţiunile al căror conţinut constitutiv este expus anterior pot fi săvârşite numai cu intenţie, culpa exclude ilicitul penal.

Jurisprudenţa anterioară a calificat fapta persoanei care face afirmaţii mincinoase în cadrul unei proceduri notariale ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă (CA Bucureşti, Secţia a II-a, d.p. 562/1998, în C. pen. Comentariu pe articole, Ed C.H. Beck, 2014, p. 587).

Revenind la situaţia de fapt din prezenta cauză, se constată că la data de 18 august 2011, cei doi inculpaţi au dau declaraţiile notariale şi subsecvent s-a emis certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 din 18 august 2011. La acel moment aceştia nu cunoşteau despre existenţa surorii consangvine, fapt aflat ulterior. După obţinerea certificatului de calitate, organul de cercetare ce investiga moartea violentă a mamei şi fiicei a remis inculpatului S.P. cheile apartamentului unde acesta, împreună cu inculpatul V.M.R., au găsit titlurile de proprietate, inclusiv Sentinţa civilă nr. 11183/2001 pronunţată de Judecătoria sectorului 6, ce au fost ulterior depuse în dosarul notarial.

Inculpatul P.S. audiat de Înalta Curte a susţinut că s-a considerat singurul moştenitor şi nu a cunoscut despre existenţa părţii civile, deşi avea cu defunctele o relaţie de familie constantă. De asemenea, şi fostul soţ V.M.R. sau martorii audiaţi, prieteni de familie, au susţinut că nu au ştiut despre existenţa surorii defunctei V.C. şi nu au observat-o pe aceasta la înmormântarea tatălui celor două. De altfel, chiar partea civilă în declaraţiile sale a susţinut că relaţiile cu familia tatălui său şi implicit cu sora sa erau distorsionate, aproape inexistente, ultima participare în familie avusese loc la decesul tatălui său, în 2001, motiv pentru care a aflat despre deschiderea succesiunilor surorii sale şi a mamei acesteia la data de 10 august 2012, după cca. 1 an de la eliberarea certificatelor.

Înalta Curte, în urma analizei coroborate a declaraţiilor inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi, reţine că momentul cert la care inculpaţii V.M.R. şi P.S. au cunoscut despre existenţa surorii defunctei V.C. este cel al identificării sentinţei civile, în care era menţionată partea civilă şi calitatea sa de soră consancvină cu defuncta V.C.. Ca urmare, inculpaţii au cunoscut despre existenţa acesteia ulterior audierii în calitate de martori în procedura notarială şi este, în aceste condiţii, imposibil de susţinut că au intenţionat să declare necorespunzător adevărului. Mai mult decât atât, după lecturarea sentinţei civile cei doi inculpaţi V.M.R. şi P.S. au depus-o în dosarul urmând a fi evaluată de notarului ce nu a reţinut calitatea de moştenitor. Înalta Curte văzând conţinutul sentinţei ce a constatat calitatea de moştenitor a părţii civile faţă de tatăl său, alături însă de sora sa consancvină şi mama acesteia din urmă, reţine că greutatea justei evaluări pentru cei doi inculpaţi rezidă şi din existenţa moştenirilor succesive ale mamei şi fiicei. După data citirii sentinţei civile nu se mai poate susţine nici faţă de inculpaţii V.M.R. şi P.S. existenţa unei erori invincibile. Aceste aspecte produc consecinţe faţă de inculpaţii V.M.R. şi P.S., care au săvârşit fapta fără forma de vinovăţie prevăzută de norma de incriminare, respectiv din culpă, iar nu cu intenţie. Notarul însă a neglijat ori omis din neatenţie existenţa moştenitorului legal. Cum ar fi soluţionat acesta problemele de drept legate de moştenirile succesive ori legate de existenţa nedemnităţii fiicei de a-şi moşteni mama sunt aspecte ce nu interesează prezenta cauză penală.

Ca urmare se impune constatarea existenţei cazului de stingerea acţiunii penale pentru ambii inculpaţi pentru infracţiunile de fals în declaraţi sau mărturie mincinoasă, prevăzut de art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru inculpatul V.M.R., urmând a se desfiinţa soluţia de condamnare şi art. 16 lit. b) teza a I C. proc. pen., pentru inculpatul P.S., astfel cum a reţinut prima instanţă. Constatarea existenţei faptei, săvârşite însă din culpă, va genera, pe latură civilă, anularea înscrisurilor ce atestă date nereale, respectiv certificatelor notariale.

Conduita notarului se va evalua din perspectiva infracţiunii de neglijenţă în serviciu, astfel cum s-a susţinut anterior.

IV. În ce priveşte infracţiunea de uz de fals

Art. 291 C. pen. anterior Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Textul a fost preluat în dispoziţiile art. 323 C. pen., cu menţiunea pedepselor alternative pentru ambele variante.

Infracţiunea al cărui conţinut constitutiv este expus anterior poate fi săvârşită numai cu intenţie, culpa exclude ilicitul penal.

Înalta Curte constată că nu s-a dovedit că la momentul folosirii înscrisurilor pentru a vinde imobilul cei doi inculpaţi înţeleseseră cert calitatea de moştenitor legal al părţii civile. De altfel chiar partea civilă susţine că demersurile sale de intrare în posesia moştenirii şi de a lua legătura cu cei doi inculpaţi sunt ulterioare vânzării apartamentului. Astfel cum s-a susţinut a existat în privinţa celor doi inculpaţi o eroare relativă, o evaluare incorectă a realităţii susţinută de conduita notarului, ce exclude intenţia ca formă de vinovăţie, ce s-a extins şi asupra actelor efectuate ulterior finalizării procedurii notariale. Nici la momentul vânzării nu se poate susţine că au cunoscut cert despre existenţa moştenitorului legal şi au intenţionat lezarea intereselor legitime ale acestuia prin vânzarea imobilului. Apartamentul a avut un preţ de vânzare de cca. 200000 euro împărţiţi egal de inculpaţii V.M.R. şi P.S. De altfel, este de susţinut intenţia inculpatului V. de a remite părţii civile suma de cca. 95 000 euro, aproape egală beneficiului obţinut din vânzarea apartamentului, în rate, ofertă declinată de partea civilă care, astfel cum a aceasta a susţinut inclusiv în declaraţia dată în faţa instanţei de apel.

Ca urmare se impune constatarea existenţei cazului de stingerea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru ambii inculpaţi V.M.R. şi P.S., pentru infracţiunile de uz de fals, astfel cum a reţinut prima instanţă.

V. În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune

Art. 244 C. pen. în vigoare Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Textul a preluat conţinutul art. 215 C. pen. anterior, fiind net mai favorabil din perspectiva limitelor de pedeapsă (1 - 5 ani închisoare) şi a renunţării la varianta agravată privitoare la producerea consecinţelor deosebit de grave.

Infracţiunea al cărui conţinut constitutiv este expus anterior poate fi săvârşită numai cu intenţie, culpa exclude ilicitul penal.

În legătură cu această faptă s-a susţinut în actul de sesizare că inculpatul P.S., prin mandatar V.M.R., a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care înstrăina, cu suma de 200.000 de euro, imobilul care aparţinuse defunctei V.C.M. Aceştia, cu intenţie, au indus în eroare pe cumpărătorul D.V., cu privire la calitatea inculpatului P.S. de moştenitor unic, atestată în mod fraudulos de notarul public P.D., producând astfel un prejudiciu părţii civile P.D.A. Ajutorul dat de inculpatul V.M.R. ar fi constat în aceea că, în calitate de mandatar al numitului P.S., după ce a obţinut certificatele de moştenitor anterior menţionate, deşi ştia că acesta nu are dreptul de a le moşteni pe cele două defuncte, la data de 20 octombrie 2011 a înstrăinat imobilul din bd. P., către SC S.V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1965 din 20 octombrie 2011, emis de BNP S.D.T., în acest fel, inducându-l în eroare pe cumpărător în privinţa calităţii numitului P.S. de moştenitor îndreptăţit al defunctei V.C.M., apoi a primit de la P.S. jumătate din preţul obţinut, şi, prin aceasta a cauzat un prejudiciu de cca. 200.000 de euro numitei P.D.A., moştenitoarea legală a defunctei anterior amintite. Această situaţie de fapt a fost caracterizată în drept într-un concurs între infracţiunile de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Înalta Curte aminteşte faptul că pentru ambii inculpaţi, V.M.R. şi P.S., în considerarea activităţii infracţionale reţinute în sarcina acestora, se poate reţine eroarea cu privire la calitatea de moştenitor a părţii civile. Astfel anterior identificării Sentinţei civile nr. 11183/2013, nu există date din care să se reţină posibilitatea evaluării dincolo de orice dubiu a existenţei altui moştenitor, iar după acest moment, a existat, de asemenea, o evaluare greşită asupra calităţii acesteia de moştenitor, întreţinută de conduita notarului public, aspecte analizate şi anterior. Ca urmare, nu se poate susţine existenţa intenţiei inducerii în eroare a cumpărătorului şi existenţa intenţiei de prejudiciere a părţii civile ori de lezare patrimonială a acesteia.

Înalta Curte mai reţine că implicarea inculpatului V.M.R. a fost generată de calitatea sa de fost soţ al defunctei V.C. De asemenea instanţa reţine că imobilul vândut fusese locuinţa soţilor, pusă la dispoziţie de părinţii inculpatului.

Ca urmare se impune constatarea existenţei cazului de stingerea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru ambii inculpaţi V.M.R. şi P.S., pentru infracţiunile de înşelăciune, astfel cum a reţinut prima instanţă.

În ceea ce priveşte ambele teze ale art. 16 C. proc. pen., se constată că acestea nu exclud angajarea răspunderii civile a celor doi inculpaţi în cauze distincte având izvorul în constatarea calităţii de moştenitor, cum este cea aflată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti. Acesta este şi motivul pentru care în calea de atac nu era utilă reformarea tezei reţinute de instanţă anterioară, în cadrul cazului prevăzut de art. 16 C. proc. pen.

Latura civilă

Potrivit art. 397 şi 25 alin. (5) C. proc. pen., în ipoteza incidenţei art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., referitoare la săvârşirea faptei fără vinovăţie, se va soluţiona latura civilă.

În baza art. 580 C. proc. pen., consecinţă a constatării infracţiunii de serviciu ce a avut drept rezultat emiterea unor acte notariale cu conţinut neconform realităţii şi a constatării existenţei şi săvârşirii, însă fără vinovăţie, a faptei de fals se vor anula, în totalitate, certificatele eliberate în procedura succesorală emise de BNP I.I. şi D.P., respectiv certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 din 18 august 2011; certificatul de moştenitor nr. 8 din 21 septembrie 2011; certificatele suplimentare de moştenitor nr. 11 din 30 septembrie 2011 şi 13 din 17 noiembrie 2011.

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă a succesoarei P.D. aceasta a solicitat, încă din faza de urmărire penală, obligarea inculpaţilor la plata contravalorii imobilului înstrăinat, respectiv la plata sumei de 200.000 euro.

Potrivit art. 397 şi 25 alin. (5) C. proc. pen., în ipoteza incidenţei art. 16 lit. b) teza a I C. proc. pen., referitoare la lipsa prevederii faptei în legea penală, se va lăsa nesoluţionată latura civilă.

Drepturile sale, sub aspectul conţinutului şi întinderii se vor evalua de instanţă civilă în procedura succesorală deja declanşată, dar suspendată ca urmare a exercitării acţiunii penale. Astfel se constată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost înregistrată la data de 1 octombrie 2012 Dosarul nr. 44427/299/2012, având ca obiect acţiune formulată de P.D.A. împotriva numitului P.S. pentru anularea certificatelor de moştenitor, deschiderea succesiunii defunctelor V.C. şi P.E., stabilirea calităţii de moştenitor şi a masei succesorale. Prin încheierea de şedinţă din data de 07 octombrie 2013, s-a dispus suspendarea judecăţii acţiunii formulate de către reclamanta P.D.A., împotriva pârâtului P.S., în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ. anterior. În motivarea încheierii s-a arătat că împotriva pârâtului s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii menţionate în mod expres în adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1742/P/2012, infracţiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţionării acţiunii civile.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ. anterior, instanţa civilă poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi şi când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.

Constatând existenţa acţiunii civile pe rol, acţiune având obiectul precizat anterior, ce va repune în matca firească drepturile succesorilor şi faptul că aceste pretenţii civile nu au izvorul în faptul penal dedus judecăţii, ci într-un fapt distinct şi anterior (decesul), Înalta Curte va menţine soluţia lăsării nesoluţionate a pretenţiilor civile ale părţii vătămate. Acestea îşi vor găsi soluţionarea în cauza civilă înregistrată anterior declanşării procesului penal.

Acţiunea inculpatei notar public este generatoare de prejudicii morale faţă de partea civilă, aspect subliniat inclusiv în actul de sesizare, însă partea nu a solicitat, în procesul penal, o astfel de reparaţie. Ca urmare neexistând angajată o răspundere civilă a notarului faţă de succesibil (partea civilă din prezenta cauză) se impune ridicarea măsurii asigurătorii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen., privitoare la cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul V.M.R. şi partea civilă P.D.A. împotriva Sentinţei penale nr. 284/F din 09 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată, respectiv în ceea ce priveşte latura penală cu privire la inculpatul V.M.R. şi inculpata P.D. precum şi în ceea ce priveşte latura civilă şi, rejudecând:

I. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.D., din infracţiunea prevăzută de art. 248¹ C. pen. anterior raportat la art. 246 C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe aceasta la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. anterior şi interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 81, 82 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei P.D., pe un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Face aplicarea art. 83 C. pen. anterior şi atrage atenţia inculpatei asupra condiţiilor revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracţiuni.

II. În temeiul art. 421 alin. (2) C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., achită pe inculpatul M.V.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen.

III. Anulează certificatele eliberate în procedura succesorală emise de BNP I.I. şi D.P., respectiv:

- certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 din 18 august 2011;

- certificatul de moştenitor nr. 8 din 21 septembrie 2011;

- certificatele suplimentare de moştenitor nr. 11 din 30 septembrie 2011 şi 13 din 17 noiembrie 2011.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate ce nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul V.M.R. şi partea civilă P.D.A. rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, pentru inculpaţii V.M.R., P.S. şi P.D., în cuantum de câte 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2015.

În conformitate cu art. 278 alin. (3) C. proc. pen., se constată că prin încheierea din data de 3 august 2015 de îndreptare a erorii materiale, depusă la dosar, s-a procedat la precizarea corectă a datei certificatului de moştenitor nr. 8 din 21 septembrie 2011, în loc de 21 septembrie 201, aspect preluat în dispozitivul deciziei.

← ICCJ. Decizia nr. 213/2015. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 294/2015. SECŢIA PENALĂ →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 235/2015. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul intelectual (ar