ICCJ. Decizia nr. 294/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 294/A/2015
Dosar nr. 206/36/2015*
Şedinţa publică din 4 septembrie 2015
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 425/ P din 13 mai 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în baza art. 426 raportat la art. 431 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat S.A., împotriva Deciziei penale nr. 334/ P din 09 mai 2014, a Curţii de apel Constanţa, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,a obligat contestatorul condamnat S.A., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. (1) C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av. G.D., în cuantum de 200 de lei, s-a avansat din fondurile MJ în favoarea Baroului Constanta.
Pentru a pronunţa acesta hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
La data de 26 martie 2015, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.A., împotriva Deciziei penale nr. 334/ P din 09 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. 14366/118/2012, care a invocat incidenţa cazului prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), C. proc. pen.
În concluziile scrise depuse la data de 20 martie 2015 contestatorul S.A., a invocat că la soluţionarea cauzei la termenul de judecată din 08 mai 2014 instanţa de control judiciar, a examinat sumar motivele de apel formulate de inculpaţi Şi procuror Şi a confirmat soluţia instanţei de fond.
S-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea Deciziei penale nr. 334/ P din 09 noiembrie 2014, suspendarea executării hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi acordarea unui termen în vederea rejudecării apelului.
Având în vedere dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. pen. curtea a procedat la verificarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul S.A., cu privire la care a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 34 din 28 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 14366/118/2012, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. 1968, s-a dispus condamnarea inculpatului L.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, art. 13 C. pen. 1968 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. 1968, s-a dispus condamnarea inculpatului L.M., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. 1968, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul L.M. urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. 1968.
În baza art. 71 C. pen. 1968, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. 1968, s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, art. 13 C. pen. 1968 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. 1968, s-a dispus condamnarea inculpatului B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. 1968, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul B.I. urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementara de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să se execute în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. 1968, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului S.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. 1968, s-a dispus condamnarea inculpatului S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. 1968, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul S.A. urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementara de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să se execute în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. 1968, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 88D/ P/2006 din 25 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa asupra imobilului - apartament situat în Municipiul Constanţa, Strada Constantin Bobescu nr. 4B, cu numărul cadastral 101011-Cl-UOl/l şi numărul de carte funciară 149898, proprietatea inculpatului B.I..
În baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. 1968 şi art. 33 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cărţii de identitate, emisă pe numele B.T.S., născut în Municipiul Bârlad, judeţul Vaslui, cu domiciliul în Municipiul Bârlad, judeţul Vaslui, şi având aplicată fotografia inculpatului L.M.
În baza art. 118 C. pen. 1968 şi art. 33 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus confiscarea specială a sumei de câte 22.754,03 lei de la inculpaţii L.M., B.I. şi S.A.. în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. 1968, au fost obligaţi inculpaţii L.M. şi S.A. la plata către stat a sumei de câte 3.967 lei şi inculpatul B.I. la plata către stat a sumei de 3.817 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. l89 C. proc. pen. 1968, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiţiei a onorariilor de avocaţi oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada iunie - octombrie 2003 L.M., B.S. şi L.G., prin folosirea unor mijloace frauduloase, au înşelat cu ocazia încheierii şi executării unor contracte comerciale un număr de 28 societăţi comerciale, cauzând un prejudiciu total de 37.537.340.000 ROL.
Activitatea infracţională s-a realizat la iniţiativa lui L.M., de către acesta, împreună cu B.S. şi L.G., prin intermediul SC G.I. SRL, la care asociat şi administrator era doar formal, L.G., acesta aflându-se în realitate sub controlul total al lui L.M..
În cursul urmăririi penale efectuate în cauza respectivă, numitul L.G. a declarat că, în luna iunie 2003 i-a cunoscut în Staţiunea Mamaia pe L.M. şi B.S., care i s-au prezentat sub alte identităţi, respectiv D.M. şi D.S., identităţi despre care s-a probat că aceştia le-au folosit pe toată perioada cât au intrat în contact cu societăţile păgubite. în perioada desfăşurării activităţii infracţionale prin intermediul SC G.I. SRL, această firmă a funcţionat într-un imobil situat în Municipiul Constanţa, iar pentru mărfurile achiziţionate de la părţile vătămate au fost închiriate două depozite în judeţul Constanţa, unul în localitatea Ovidiu, de la SC O. SA, iar celălalt în localitatea Remus Opreanu, de la o persoană fizică.
Mărfurile obţinute prin înşelăciune de L.M. şi B.S. erau depozitate un. timp scurt, în aceste locuri şi apoi erau comercializate, de regulă, fără documente şi la preţuri mai mici decât cele de achiziţie, către alte societăţi comerciale din ţară.
Rolul lui L.G. a fost, în principal, acela de a fi folosit de către L.M. doar pentru a figura ca asociat şi administrator al SC G.I. SRL, pentru ca actele aferente operaţiunilor comerciale realizate să fie întocmite în numele său şi pentru a efectua operaţiuni financiare pe contul bancar al societăţii.
Printre cele 28 de societăţi comerciale înşelate s-au numărat:
-SC M. SRL Hunedoara de la care, prin intermediul SC G.I. SRL, L.M. şi B.S., în perioada iulie - august 2003 au achiziţionat fier-beton, din care o parte, în valoare totală de 275.000.000 ROL, nu l-au achitat;
- SC B. SA Biborţeni - Sucursala Constanţa, de la care, prin intermediul SC G.I. SRL, aceleaşi persoane au achiziţionat în perioada august - octombrie 2003, apă minerală din care o parte, în valoare de 1.896.872.953 ROL, nu au achitat-o;
- SC S. SRL Ocna Sibiului, de la care, prin intermediul SC G.I. SRL, în perioada august - septembrie 2003, s-a achiziţionat fier-beton, din care o parte, în valoare de 13.000.000.000 ROL, nu a fost achitat;
- SC M.F.F. SRL Iaşi, de la care, tot prin intermediul SC G.I. SRL, în luna octombrie 2003, s-a achiziţionat fier-beton, în valoare totală de 546.628.261 ROL, ce nu a fost achitat.
Î n dosarul menţionat, M.S. a fost cercetat în legătură cu relaţia dintre SC C. SRL, la care era asociat şi administrator, şi SC G.I. SRL, la care era asociat şi administrator L.G., fiind identificată o factură despre care s-a dovedit că se referea la o operaţiune comercială fictivă, constând în cumpărarea de către L.G., ca persoană fizică, a unui excavator cu şenile de la SC C. SRL, cu preţul de 3.800.000.000 ROL, bun pe care l-ar fi adus ca aport în natură la capitalul social al SC G.I. SRL
Respectiva operaţiune fictivă a fost realizată la iniţiativa lui L.M., pentru a lăsa impresia eventualilor parteneri de afaceri că SC G.I. SRL este o societate stabilă financiar, cu un capital mare.
Fiind audiat în faza urmăririi penale, numitul M.S. a declarat că a înfiinţat SC C. SRL în luna mai 2003, că la începutul lunii iunie a achiziţionat formulare tipizate ce aveau atunci un regim special (facturi fiscale, chitanţe), dar că după doar câteva zile, ar fi pierdut toate actele societăţii, inclusiv ştampila şi nu le-a mai recuperat.
M.S. a negat că ar fi avut vreo legătură cu emiterea facturii de vânzare a excavatorului, iar din constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză a rezultat că scrisul de pe factura şi chitanţa aferentă nu îi aparţineau.
Din aceste considerente, faţă de M.S. s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.
Prin rechizitoriul nr. 148D/ P/2005 din 05 octombrie 2007 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Constanţa s-a dispus : trimiterea în judecată a inculpaţilor L.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi B.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 291 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; încetarea urmăririi penale faţă de inculpatul L.G., datorită decesului acestuia, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 2 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală faţă de M.S., întrucât nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 lit. c) şi art. 12 lit. d) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În dosarul nr. 148D/ P/2005 al Biroului Teritorial Constanţa a mai fost sesizată anterior instanţa de judecată, prin rechizitoriul din 04 mai 2005, dar dosarul a fost restituit.
Reţinând situaţia de fapt expusă şi încadrările juridice arătate, Tribunalul Constanţa a hotărât condamnarea inculpaţilor L.M. şi B.S. la pedepse rezultante de 11 ani închisoare, respectiv 10 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 60 din 14 februarie 2011, aceste pedepse fiind reduse prin Decizia penală nr. 997 din 03 aprilie 2012 a I.C.CJ. la 7 ani şi 8 luni închisoare pentru L.M. şi la 6 ani şi 8 luni închisoare pentru Brânză Sorinei.
La data de 06 februarie 2006, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Constanţa s-a sesizat din oficiu, în dosarul nr. 20D/ P/2006, faţă de L.M., S.A., B.R. şi C.M.M., aceştia fiind suspectaţi de faptul că erau constituiţi într-un grup infracţional organizat, în scopul obţinerii de beneficii materiale injuste prin comiterea unor infracţiuni de înşelăciune, constând în însuşirea, pe nedrept, a unor autoturisme închiriate cu acte false şi ulterior vânzarea acestora în aceeaşi modalitate.
În dosarul nr. 20D/ P/2006, la data de 06 martie 2006 Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Constanţa a obţinut informaţii că, pe lângă activitatea infracţională cu privire la care s-a sesizat iniţial, L.M. mai era implicat împreună cu alte persoane, în săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune prin intermediul unei societăţi controlate de acesta, SC D.C. SRL Galaţi.
La acest dosar a fost reunit şi denunţul formulat la data de 09 martie 2006 de numitul M.S., care pe atunci era deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa, denunţ din care rezulta că, în anul 2003, acesta a acceptat propunerea inculpaţilor S.A. şi B.I., care erau coordonaţi de către L.M., să devină asociat şi administrator la SC C. SRL, societate pe care cei trei o foloseau în interesul lor.
Dosarul nr. 20D/ P/2006 al Biroului Teritorial Constanţa, a fost reunit la data de 17 martie 2006 la dosarul nr. 227D/P/2005 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, în care se efectuau cercetări faţă de L.M., C.M. şi alţii, pentru săvârşirea unor infracţiuni de asociere într-un grup organizat şi înşelăciune.
Prin rechizitoriul nr. 227D/ P/2005 din 03 august 2006, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor L.M., C.M.M. şi alţii, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, precum şi disjungerea cauzei faţă de inculpaţii L.M., C.M.M., S.A. şi B.R., pentru faptele ce au făcut iniţial obiectul dosarului nr. 20D/ P/2006 al Biroului Teritorial Constanţa, disjungerea fiind înregistrată la Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 11 august 2006, cu nr. 88D/P/2006.
Pentru a se dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor menţionaţi, s-a reţinut în fapt că aceştia au acţionat într-un grup organizat, al cărui lider era L.M. şi, în cursul anului 2004, prin intermediul unor societăţi comerciale (SC D.I. SRL, SC R.M. SRL şi SC I.T.I.F. SA), pe care le controlau şi la care asociaţi şi administratori erau alţi membri din ierarhia inferioară a grupului, aceştia au înşelat un număr de aproximativ 70 de societăţi comerciale, folosind exact acelaşi mecanism ca în cazul SC G.I. SRL, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 60.000.000.000 ROL.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii B.I. şi S.A., primul solicitând, în contextul incidenţei legii penale mai favorabile, reducerea pedepselor şi aplicarea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74-76 şi art. 861 C. pen. 1968, cel de-al doilea solicitând achitarea, în temeiul art. 16 alin.(1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de comiterea faptelor.
Î n faţa Curţii, inculpaţii nu au dorit a da declaraţie, iar în cauză nu au fost administrate probe noi.
Prin Decizia penală nr. 334/ P/ 09 mai 2014, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, a admis apelurile declarate de apelanţii inculpaţi S.A. - fiul lui O. şi L., născut în Năvodari, judeţul Constanţa, cetăţenie română, domiciliat în Constanţa, judeţul Constanţa, cu antecedente penale şi B.I. - fiul lui M. şi E., născut la 27 august 1972, în Constanţa, cetăţenie română, domiciliat în Constanţa, studii superioare, absolvent al Facultăţii de Studii Economice şi Administrative - Specializarea Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii Tomis Constanţa, fără antecedente penale împotriva Sentinţei penale nr. 34 din 28 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 143 66/118/2013.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a dispus:
Î n baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor S.A. şi B.I. din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 386 C. proc. pen.,a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor S.A. şi B.I. din infracţiunea prevăzută de 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. 1968, în infracţiunea prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpaţii S.A. şi B.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 3201 C. proc. pen. 1968), a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.
În baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.
În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedepsele aplicate inculpaţilor S.A. şi B.I. să se execute în regim privativ de libertate.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, a înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate dispoziţiile privind aplicarea faţă de inculpaţii S.A. şi B.I. a pedepselor complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 cu referire la art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. 1968, precum şi celelalte dispoziţii contrare deciziei penale de faţă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în faza apelului au rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 C. proc. pen., onorariile avocaţilor din oficiu C.M., în sumă de 300 lei şi I.C.S., în sumă de 100 lei, au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 334/ P din 09 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa şi întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanţa, în esenţă, a constatat că nu există date care să susţină incidenţa cazului de contestaţie în anulare invocat de contestator, faptele reţinute în sarcina acestuia sunt pe deplin dovedite, iar soluţia de condamnare adoptată de prima instanţă a fost reconsiderată, numai din perspectiva incidenţei legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 425/ P din 13 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, a declarat apel contestatorul S.A..
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat a arătat că inculpatul a formulat apel împotriva deciziei prin care i-a fost respinsă contestaţia în anulare ca inadmisibilă, în motivarea contestaţiei inculpatul arătând că, cererea de contestaţie în anulare pentru cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. se poate face oricând de la data la care a luat cunoştinţă de decizie şi ca atare consideră că acea contestaţie în anulare a formulat-o în termen şi solicită Înaltei Curţi admiterea apelului, casarea deciziei atacate şi pe fond, admiterea contestaţiei în anulare.
Apelul declarat de contestatorul S.A. este inadmisibil urmând a fi respins ca atare având în vedere că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie este o hotărâre definitivă.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Căile de atac sunt strict şi limitativ reglementat prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în cauză, contestatorul a formulat apel împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 334/ P din 09 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, hotărâre care a rămas definitivă încă de la data pronunţării ei.
Ca atare, contestatorul a învestit înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cale de atac neprevăzută de lege, care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 425/ P din 13 mai 2015 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie .
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 425/ P din 13 mai 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie .
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2015. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 306/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
