ICCJ. Decizia nr. 248/2015. SECŢIA PENALĂ. Infractiuni la legea falimentului/insolventei (Lg. 64/1995, Lg. 85/2006). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 248/A/2015
Dosar nr. 6419/2/2012
Şedinţa publică din 2 iulie 2015
Asupra apelurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 662/F din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata R.V.A. I.S. Sprl la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.
În baza art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata R.V.A. I.S. Sprl la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 401 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus menţionate, urmând ca inculpata R.V.A. I.S. Sprl să execute pedeapsa cea mai grea, de 80.000 lei amendă penală.
În baza art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata M.O.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei M.O.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei M.O.D. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnat inculpatul Ş.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata R.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei R.E. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei R.E. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC P.S.V. C. SA.
Au fost obligaţi inculpaţii R.V.A. I.S. Sprl, M.O.D., Ş.G. şi R.E. în solidar la plata către partea civilă SC P.S.V. C. SA a sumei de 20.475.578,18 lei.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-au desfiinţat parţial următoarele înscrisuri: completarea la tabelul preliminar cuprinzând creanţele înregistrate împotriva averii debitoarei SC P.S.V. C. SA-în insolvenţă, tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei SC P.S.V. C. SA - în insolvenţă şi lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a SC P.S.V. C. SA - în insolvenţă, în sensul înlăturării din aceste înscrisuri a creanţei numitei B.A.
S-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului dispusă asupra sumelor de bani aflate în conturile inculpaţilor R.V.A. I.S. Sprl şi M.O.D. până la concurenţa sumei de 14.044.603 lei, dispusă prin Ordonanţa nr. 100/P/2012 din data de 16 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare a părţilor sociale emise de SC G. SRL, din 16 mai 2007 încheiat între B.A., în calitate de cedent, şi SC P. SA, în calitate de cesionar, s-a transferat dreptul de proprietate de la cedent către cesionar, asupra celor 20 de părţi sociale emise de societate, reprezentând 100% din capitalul social, prezenţa şi înregistrarea în evidenţele societăţii a licenţei de concesiune din 2006 privind exploatarea resurselor minerale din zăcământul de calcar dolomitic cu brucit ca şi activ necorporal al societăţii, constituind cauza esenţială a cumpărării. S-a stabilit că preţul global al vânzării este 8.679.060 lei, preţul vânzării fiind parţial achitat la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare, cu titlu de avans şi anume, suma de 3.338.100 lei, din diferenţa de preţ în cuantum de 5.340.960 lei a fost achitată prin transfer bancar suma de 1.001.430 lei, iar diferenţa de preţ în cuantum de 4.339.530 lei va fi achitată în două tranşe: 2.169.765 lei, în maxim 5 zile lucrătoare de la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare şi 2.169.765 lei, în cursul lunii iunie 2007.
Din extrasele de cont emise de SC B.C.R. SA şi ordinele de plată depuse la dosar a rezultat că toate ratele privind preţul vânzării părţilor sociale ale SC G. SRL, societate care avea în concesiune mina de la Budureasa, au fost achitate.
Prin contractul de licenţă invenţie din 30 iulie 2007 încheiat de B.A., în calitate de licenţiator, şi SC P. SA, în calitate de licenţiat, au fost transmise drepturile exclusive de exploatare şi de folosinţă pe teritoriul României a invenţiei ,,Procedeu de prelucrare a unor calcare brucitice şi instalaţia aferentă" în schimbul preţului precizat la art. 5, contractul producându-şi efectele pe întreaga durată de valabilitate a brevetului astfel acordat, respectiv până la data de 16 martie 2026.
Art. 5 din contract prevede că preţul total al licenţei este de 9.900.000 euro, plata preţului urmând a se face în mai multe tranşe: o primă tranşă de 2.800.000 euro, iar restul de 7.100.000 euro urmând a fi achitat în 6 rate lunare de 50.000 euro şi de 68 de tranşe egale de 100.000 euro fiecare; prima tranşă de 2.800.000 euro va fi achitată până la data de 05 august 2007, prima tranşă din restul de 7.100.000 euro devine scadentă şi se va achita în termen de 30 zile de la data realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei. S-a mai menţionat în acest articol că părţile au consimţit asupra faptului că toate tranşele de preţ stabilite, cu excepţia celei în cuantum de 2.800.000 euro, se vor plăti de licenţiat numai sub condiţia realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei.
Prin actul adiţional la contractul de licenţă mai sus menţionat, a fost modificat art. 5.1 din contractul de licenţă în sensul că preţul total al licenţei este de 9.900.000 euro, plata preţului urmând a se face în mai multe tranşe: o primă tranşă de 2.800.000 euro, o a doua tranşă de 200.000 euro, iar restul de 6.900.000 euro urmând a fi achitat în 6 rate lunare de 50.000 euro şi de 66 de tranşe egale de 100.000 euro fiecare, plata sumei de 200.000 euro urmând a se efectua la data semnării actului adiţional. Art. 3 din actul adiţional a prevăzut că în privinţa celorlalte tranşe stabilite conform art. 5.1 lit. c), prima tranşă de preţ dintre acestea devine scadentă şi se va achita în termen de 30 zile de la data realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei, părţile consimţind asupra faptului că toate tranşele de preţ stabilite, cu excepţia celor prevăzute la art. 5.1 lit. a) şi b), se vor plăti de licenţiat numai sub condiţia realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei.
Potrivit extraselor de cont emise de SC B.C.R. SA şi ordinelor de plată, la data de 03 august 2007 a fost achitată o primă tranşă din contractul de licenţă în sumă de 8.890.280 lei (echivalentul sumei de 2.800.000 euro) şi la data de 19 octombrie 2007 o a doua tranşă în cuantum de 669.020 lei (echivalentul sumei de 200.000 euro).
Ulterior achiziţiei părţilor sociale ale SC G. SRL, SC P.S.V. C. SA a întreprins activităţile necesare punerii în exploatare a zăcământului de la Budureasa, constând în obţinerea de avize şi autorizaţii, precum şi concesiuni de terenuri, racordarea la energie electrică şi construirea unui drum de acces, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului Ş.G., ale martorilor A.Z. şi M.G.A.
De asemenea, în anul 2007, SC G. SRL a încheiat cu SC E.R. SRL Petroşani un contract având ca obiect elaborarea unui raport de cercetare, a unui proiect tehnologic şi a unui studiu de fezabilitate pentru activitatea de extragere a oxidului de magneziu din calcarul dolomitic cu conţinut de brucit provenit de la Budureasa şi cu I.N.C. - D.M.R.R. - I.C.P.M.R.R. un contract având ca obiect consultanţă în vederea întocmirii documentaţiei pentru realizarea fluxului tehnologic de îmbogăţire în MgO a calcarelor dolomitice cu brucit din zona Budureasa şi elaborarea unui studiu de fezabilitate privind aplicabilitatea procedeului brevetat de A.B., ambele contracte fiind reziliate.
Prin sentinţa comercială nr. 1786 din 25 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a fost admisă cererea formulată de creditoarea SC C.M. SA, fiind deschisă procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC P.S.V. C. SA, fiind numit administrator judiciar R.V.A. I.S. Sprl.
Tabelul preliminar al creanţelor a fost întocmit de administratorul judiciar al debitoarei, inculpata R.V.A. I.S. Sprl, potrivit art. 20 lit. k) din Legea nr. 85/2006.
La momentul întocmirii tabelului preliminar condiţia realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei nu se îndeplinise, prin urmare, suma de 6.900.000 euro, reprezentând restul de preţ neachitat de SC P.S.V. C. SA nu era datorată.
Reprezentantul R.V.A. I.S. Sprl care a verificat creanţa A.B. şi a hotărât includerea acesteia în tabelul preliminar al creanţelor asupra debitoarei SC P.S.V. C. SA este inculpata M.O.D., aşa cum rezultă din declaraţia sa, din declaraţia inculpatei R.E., din declaraţia martorei M.S.M., precum şi din faptul că inculpata M.O.D. este cea care a semnat acest tabel, astfel cum a fost înaintat instanţei de judecată în cadrul procedurii insolvenţei.
În completarea la tabelul preliminar cuprinzând creanţele înregistrate împotriva averii debitoarei SC P.S.V. C. SA - în insolvenţă-creditorii care au făcut dovada timbrajului sau au timbrat ulterior, depusă la dosarul instanţei în luna august 2009 şi semnată în numele administratorului judiciar, inculpata R.V.A. I.S. Sprl, de către inculpata M.O.D., la poziţia 28 figurează A.B. cu o creanţă în cuantum de 6.900.000 euro.
Potrivit art. 64 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective.
Totodată, creanţa A.B. a fost înscrisă în lista creanţelor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ca o creanţă fără de care societatea nu îşi putea desfăşura activitatea
În cuprinsul listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, la poziţia 1 a fost menţionată creanţa chirografară a A.B. în cuantum de 29.558.220 lei, acest înscris fiind semnat de administratorul special la SC P.S.V. C. SA, inculpatul Ş.G. şi confirmat de administratorul judiciar, inculpata R.V.A. I.S. Sprl, prin reprezentantul său, inculpata R.E.
Potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din acele creanţe chirografare, care, în sensul art. 49 alin. (1), şi anume, acelea care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei şi din declaraţiile martorilor a rezultat că, nici la data întocmirii planului de reorganizare şi nici ulterior, brevetul de invenţie al A.B. nu a fost folosit în activitatea curentă a debitoarei SC P.S.V. C. SA, mai mult, nefiind folosit vreodată, în activitatea societăţii.
Faptul că această creanţă nu făcea parte din categoria celor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 rezultă şi din analiza celorlalte două creanţe care sunt înscrise în acea listă, respectiv creanţele deţinute de SC R. SRL, care asigura întreţinerea sistemului informatic O. cu ajutorul căruia era prelucrată toată evidenţa contabilă a societăţii, orice întrerupere în serviciile furnizate de acest creditor ducând la o perioadă de blocaj in prelucrarea evidentei contabile, precum şi V. România, prin intermediul căruia societatea accesa sistemul informatic O., aşa cum rezultă din planul de organizare.
În consecinţă, creanţa A.B. a fost trecută în fals în Lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ca o creanţă fără de care societatea SC P.S.V. C. SA nu îşi putea desfăşura activitatea, fapt necorespunzător adevărului, în realitate invenţia brevetată de aceasta nefîind folosită în vreun fel de societate.
Tabelul creanţelor nu cuprinde distinct categoria creanţelor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, creanţa A.B. fiind trecută în categoria creanţelor chirografare, fără vreo referire la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Separarea creanţelor chirografare în creanţe ale creditorilor fără de care societatea nu îşi poate desfăşura activitatea şi alte creanţe chirografare este făcută în planul de reorganizare şi programul de plăţi, pe baza listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinţa comercială nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a fost confirmat planul de reorganizare a SC P.S.V. C. SA, votat de Adunarea creditorilor şi aprobat de A.G.E.A.
Tabelul definitiv cuprinzând creanţele înregistrate împotriva averii debitoarei SC P.S.V. C. SA-în insolvenţă, creanţa A.B. în cuantum de 29.558.220 lei, figurează la poziţia 22 ca o creanţă pură şi simplă, din extrasul de cont emis la data de 09 decembrie 2011 de către M.K.B. N. (fila 132, vol. l d.u.p.) rezultând că la data de 05 septembrie 2011 în contul A.B., deţinut la această bancă, a fost virată suma de 14.044.603,67 lei, reprezentând o plată parţială a creanţei înscrise în tabel, iar la data de 30 noiembrie 2010 a fost achitată A.B. suma de 6.430.974,51 lei, având în vedere calitatea sa de furnizor, în urma înscrierii creanţei în lista creanţelor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aşa cum reiese din fişa furnizor aferentă perioadei 01 ianuarie 2007-28 februarie 2012 (fila 134, vol. l d.u.p.).
Aşadar, prin înscrierea creanţei A.B. în tabelul creanţelor, urmată de plata către aceasta a unei prime tranşe de 14.044.603 lei la data de 05 septembrie 2011, a rezultat că aceasta a fost considerată o creanţă certă şi exigibilă, deşi această sumă nu era nici scadentă, nici certă, plata sa fiind afectată de o condiţie suspensivă care nu se îndeplinise.
Din planul de reorganizare a SC P.S.V. C. SA împreună cu anexele sale - programul de plăţi, fluxul de numerar previzionat şi lista cu mijloacele fixe propuse pentru vânzare rezultă că societatea debitoare urmărea efectuarea investiţiei necesare exploatării miniere de la Budureasa, din programul de plăţi rezultând că prin includerea creanţei A.B. în categoria prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 aceasta a beneficiat de regimul privilegiat de plată al acestei categorii, respectiv prima tranşă de plată prevăzută în acest program era în proporţie de două treimi din totalul de plată al creanţei, spre deosebire de celelalte creanţe chirografare în cazul cărora prima tranşă de plată era de doar o treime din totalul de plată.
Astfel, la cap. 6 din planul de reorganizare a SC P.S.V. C. SA privind Strategia de reorganizare şi surse de finanţare a planului de reorganizare este prevăzută exploatarea carierei de agregate Budureasa până la valorificarea participaţiilor pe care le deţine la SC G. SRL, arătându-se că datorită faptului că exploatarea efectivă a carierei a început la sfârşitul celui de-al treilea trimestru al anului 2010, se negociază contracte de comercializare produse granulometrice pentru circa 4500 tone, iar pentru 1.000 tone de calcare dolomitice cu brucit s-a negociat un contract. S-a arătat că punerea în exploatare a carierei de brucit de la Budureasa va fi într-o primă etapă o sursă importantă de venit prin valorificarea calcarelor pentru construcţii şi va crea premisele valorificării avantajoase a carierei în anul al III-lea al programului de reorganizare. S-a menţionat că în decursul anului 2008 a fost întocmit pentru zăcământul de brucit Valea Mare Budureasa un studiu de piaţă de către compania R.C.G. (Marea Britanie) pentru identificarea posibilităţilor de valorificare a produselor care pot fi obţinute din procesarea minereului magnezian, având ca ţintă principală piaţa spaţiului U.E. şi zona limitrofă acesteia, iar în cursul lunii septembrie 2010 a fost finalizat de către T.G. Canada studiul de fezabilitate pentru uzina metalurgică de magneziu şi documentaţia tehnică prin care se certifică proprietăţile foarte bune ale calcarelor dolomitice cu brucit în obţinerea magneziului metalic în condiţii de rentabilitate. S-a precizat că în baza testelor de laborator efectuate în China s-a stabilit că minereul de brucit cu provenienţa Budureasa este fezabil procesului Pidgeon de topire şi recuperare a magneziului metalic, proiectul investiţional urmând să cuprindă exploatarea minieră, drumul industrial şi platforma industrială, efortul investiţional, aferent celor 20 de ani din licenţa de exploatare, fiind în cuantum de 177.957.000 euro.
Inculpata M.O.D., în faţa instanţei, a declarat că această înscriere în tabelul preliminar s-a făcut în mod corect, creanţa nefiind afectată de o condiţie suspensivă, cu atât mai mult cu cât nicio persoană interesată nu a formulat contestaţie potrivit legii, menţionând că era obligată să înscrie această creanţă indiferent de natura acesteia. A arătat că brevetul de invenţie al A.B., care făcea obiectul contractului de licenţă, era înregistrat în elementele de patrimoniu ale SC P.S.V. C. SA ca şi activ imobilizat, în contrapartidă, creanţa A.B., conform contractului, fiind înregistrată în bilanţul societăţii în contul ,,diverşi creditori".
Inculpatul Ş.G., audiat fiind de instanţă, a declarat că, în calitate de administrator special, nu avea nicio atribuţie în stabilirea tabelului definitiv al creditorilor, ci doar obligaţia de a propune un plan de reorganizare în baza tabelului definitiv al creditorilor aprobat de instanţă. A menţionat că, potrivit art. 96 din Legea nr. 85/2006, administratorul special poate propune crearea unei categorii de creditori, alegerea făcându-se din tabelul definitiv al creditorilor, acesta considerând că A.B. poate fi introdusă în categoria respectivă având în vedere interesul creditorilor şi al acţionarilor. A precizat că a propus programul de reorganizare, care a fost aprobat şi confirmat de judecătorul-sindic. A mai arătat că fără vânzarea participatiei SC P.S.V. C. SA în G. nu era posibilă întocmirea unui program de reorganizare şi nici ieşirea societăţii din insolvenţă, punerea în exploatare a zăcământului de la Budureasa necesita o investiţie minimă de 150-175 milioane euro, sumă comparabilă cu masa credală.
Inculpata R.E., în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat că lista creditorilor prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu face parte din evidenţele creditoarei, avizarea acesteia de către administratorul judiciar echivalând cu exprimarea unei opinii, avizul putând fi contestat de creditori. A precizat că, în cauză, măsura avizării acestei liste, nu a fost contestată de niciun creditor, planul de reorganizare includea o categorie de creditori speciali şi prevedea vânzarea principalului activ al societăţii, respectiv părţile sociale deţinute la Geoasset, evaluate la aproximativ 100 milioane euro. A menţionat că SC P.S.V. C. SA avea în patrimoniu şi drepturile de exploatare ale brevetului de invenţie al cărui titular era A.B., ce fusese evaluat la circa 33 milioane lei şi ce urma să fie valorificat în perioada de reorganizare, pentru exploatarea brevetului fiind necesare o serie de investiţii a căror valoare era estimată la 91,3 milioane euro, sumă de care nu dispunea nici Geoasset şi nici SC P.S.V. C. SA. A specificat că A.B. avea calitatea de furnizor al SC P.S.V. C. SA, având în vedere contractul de licenţă încheiat, furnizând know-how-ul invenţiei brevetate.
Martora M.S.M., colaborator şi ulterior partener în cadrul R.V.A. I.S. Sprl, în faţa instanţei, a arătat că nu a participat nici la verificarea creanţelor şi nici la întocmirea tabelului preliminar, aflând despre înscrierea creanţei A.B. cu ocazia formulării contestaţiei împotriva tabelului definitiv.
Martorul A.Z. a declarat instanţei că a participat în calitate de director economic al SC P.S. SA la semnarea contractului privind achiziţionarea de la A.B. a brevetului de invenţie şi la achiziţionarea părţilor sociale ale G. A precizat martorul că brevetul de invenţie era avizat de singurul institut abilitat, studiile confirmând calitatea zăcământului. A menţionat că inculpatul Ş. era pentru denunţarea contractului încheiat cu A.B., apreciind că era mare valoarea contractului, martorul precizând că niciodată nu s-a discutat despre vânzarea licenţei în mod individual, ci doar despre vânzarea zăcământului, iar cu privire la înregistrarea creanţei A.B. în contabilitate a arătat că aceasta s-a făcut în baza principiului contabilităţii de angajament care înseamnă că se înregistrează întreaga valoare a contractului în contabilitate, valoarea contractului nefiind legată de momentul plăţii.
Martorul M.G.A., audiat fiind de instanţă, a arătat că în anul 2007 a deţinut funcţia de director ştiinţific la SC I. SA Bucureşti, institut de cercetări şi proiectări miniere, luând decizia că brevetul de invenţie al A.B. nu îndeplineşte elementele tehnice şi economice pentru a fi aplicat la scară industrială, motiv pentru care nu s-a încheiat contractul de proiectare-dezvoltare cu SC G. SRL. A arătat că în luna decembrie 2007 a fost contactat de inculpatul Ş.G. pentru a participa în comisia de avizare a trei documentaţii tehnico-economice al căror obiect îl reprezenta posibilitatea de transpunere la scară industrială a brevetului de invenţie, însă, în urma avizării, s-a concluzionat că aceste documentaţii nu oferă suportul tehnic şi economic de trecere la scară industrială, în cadrul aceleiaşi şedinţe luându-se decizia ca valorificarea zăcământului de la Valea Mare Budureasa să fie implementată la scară industrială, cooptând firme de renume mondial, ceea ce s-a şi realizat ulterior. A menţionat că se impunea returnarea sumei de bani care a fost plătită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a invenţiei. Martorul a mai arătat că în momentul în care a preluat, ca director de proiect, proiectul de la Valea Mare Budureasa, a primit susţinere pentru dezvoltarea proiectului de obţinere a magneziului metalic prin procedeul P., brevetul A.B. necondiţionând obţinerea magneziului metalic prin procedeul Pigeon, ci acest brevet permitea obţinerea oxidului de magneziu. A adăugat că nu a folosit nimic din invenţia A.B. pentru procedeul Pigeon şi că prin documentaţia de urbanism a rezervat o suprafaţă de teren unde SC P.S.V. C. SA putea în viitor să aplice brevetul de invenţie atunci când avea toate elementele necesare. A arătat că a avut o discuţie cu inculpatele R.E. şi Milu Otilia, care l-au întrebat dacă poate să dea un punct de vedere favorabil invenţiei A.B., martorul spunându-le că nu poate face acest lucru având în vedere documentaţiile întocmite în perioada 2007-2008.
Martora B.A. a declarat instanţei că a dat către SC P.S.V. C. SA dreptul de a folosi brevetul de invenţie exclusiv pe teritoriul României, precizând că randamentul de extracţie a oxidului de magneziu prin aplicarea acestei tehnologii depăşeşte 85%, fiind superior tehnologiei chineze şi norvegiene.
Martora B. ades cu M. a arătat în cursul cercetării judecătoreşti, în calitate de director de contabilitate, că din anul 2006 evidenţa contabilă a SC P.S.V. C. SA permitea înregistrarea datoriilor pe scadenţă, martora solicitând colegelor sale să scoată din evidenţe notele contabile privind această creanţă, precizând că se vedea că este certă, patrimonială, dar nu era scadentă.
Martorul T.I.A. a precizat că a preluat proiectul Geoasset în martie-aprilie 2008, perioadă în care lucra la SC P.S.V. C. SA ca director adjunct, de la martorul M.G.A. aflând că brevetul A.B. nu era suficient pentru separarea pe cale industrială a brucitului, nu s-a făcut un raport scris cu privire la acest aspect, dar au existat discuţii cu inculpatul Ş.G. şi cu L.L.
În apărare, a fost invocat art. 1014 C. civ., care prevede următoarele: „Condiţia este reputată ca îndeplinită, când debitorul obligat sub această condiţie a împiedicat îndeplinirea ei".
Or, acest text de lege nu este aplicabil în speţă, întrucât prin definiţie îndeplinirea acestei condiţii depinde de voinţa debitorului, iar, în cauză, îndeplinirea condiţiei prevăzute în contract, respectiv realizarea de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei, depindea atât de voinţa debitorului (începerea exploatării zăcământului) cât şi de un eveniment exterior (obţinerea de venituri nete din exploatare).
Chiar dacă ar fi aplicabil art. 1014 C. civ., nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de acesta, întrucât trebuie să existe o imposibilitate definitivă a îndeplinirii condiţiei, iar, pe de altă parte, această imposibilitate să se datoreze conduitei debitorului.
În ceea ce priveşte imposibilitatea definitivă de îndeplinire a condiţiei, aceasta nu ar putea rezulta exclusiv din intrarea în insolvenţă a SC P.S.V. C. SA, aşa cum susţin inculpaţii, întrucât insolvenţa este o stare temporară din care societatea poate ieşi oricând, iar SC P.S.V. C. SA nu a întreprins vreun act de natură să împiedice îndeplinirea condiţiei, adică să facă imposibilă obţinerea de venituri din exploatarea de la Budureasa.
Dimpotrivă, SC P.S.V. C. SA a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de licenţa de exploatare a zăcământului de la Budureasa, în vederea obţinerii tuturor autorizaţiilor necesare începerii exploatării. în acelaşi timp, durata contractului de licenţă încheiat cu B.A. se întindea până la 16 martie 2026, o durata suficientă de timp în care debitorul putea să înceapă exploatarea şi să obţină venituri, veniturile obţinute din exploatarea acestei mine fiind un punct important în planul de reorganizare al societăţii.
Curtea a constatat că unicul mod prin care s-ar fi putut îndeplini condiţia stipulată în contractul de licenţă de invenţie din 30 iulie 2007 ar fi fost punerea în exploatare a acestei mine, folosirea procedeului inventat de A.B. la prelucrarea calcarului brucitic extras şi obţinerea de venituri nete din vânzarea produselor astfel obţinute, în oricare altă situaţie nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în contract, astfel că SC P.S.V. C. SA nu mai datorează restul de preţ, termenul în care se putea îndeplini această condiţie curgând de la data semnării contractului până la data de 16 martie 2026.
Totodată, s-a constatat că, potrivit art. 20 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar era obligat să facă propria verificare a creanţelor asupra averii debitoarei, nefiind ţinut de o eventuală analiză, a aceloraşi creanţe făcută de debitoare, putând formula obiecţiuni. Aşadar, indiferent de calificarea făcută de debitoare creanţei A.B., administratorul judiciar trebuia să verifice toate actele pe care se baza cererea de creanţă şi să formuleze propria concluzie.
S-a invocat faptul că planul de reorganizare, programul de plăţi, calificarea creanţei A.B., lista creditorilor reprezintă chestiuni prealabile în procesul penal, potrivit art. 44 C. pen., stabilite cu autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale prin hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic.
Însă, această apărare nu a putut fi reţinută, confirmarea de către judecătorul-sindic a actelor emise în cursul procedurii insolvenţei nu a putut fi privită ca o chestiune prealabilă ce are autoritate de lucru judecat şi care exclude supunerea actelor respective cenzurii instanţei penale.
Mai mult, în cazul în care nu se formulează contestaţii împotriva înscrierii unei creanţe în tabelul preliminar, legalitatea înscrierii creanţei respective nici nu este supusă controlului judecătorului-sindic.
De asemenea, s-a invocat faptul că lista prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu face parte din categoria „evidenţelor debitorului", întrucât din această categorie fac parte actele contabile şi alte documente în care sunt reflectate operaţiuni patrimoniale.
Însă nici această susţinere nu a putut fi primită, lista respectivă fiind întocmită de administratorul special, inculpatul Ş.G. şi avizată de inculpata R.E., în calitate de reprezentant la R.V.A. I.S. Sprl, în temeiul căreia urma a se plăti cu prioritate creanţa A.B., deşi aceasta nu putea fi inclusă în listă, neîntrunind condiţiile prevăzute de lege.
Faptul că această listă nu a fost contestată în termenul legal nici de către debitoare şi nici de către creditori nu poate înlătura caracterul fals al menţionării A.B. în calitate de creditor.
Inculpata R.V.A. I.S. Sprl a invocat faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a atrage răspunderea penală a persoanei juridice întrucât faptele pretins a fi comise de către inculpatele R.E. şi M.O.D. nu au fost săvârşite în interesul societăţii şi nu au adus nici un beneficiu societăţii. S-a arătat faptul că R.V.A. I.S. Sprl este o societate civilă profesională de practicieni în reorganizare şi lichidare, fiind doar o formă de exercitare a profesiei de practician în insolvenţa, iar activitatea de administrator judiciar/lichidator este exercitată de către persoane fizice care sunt practicieni în insolvenţa, prin excepţie, legea prevăzând că numai persoanele juridice străine pot avea calitatea de administrator judiciar/lichidator, nu şi persoanele juridice române. S-a precizat că practicianul în insolvenţa persoană fizică nu este subordonat societăţii în cadrul căreia este angajat sau cu care colaborează deoarece profesia de practician în insolvenţa este o profesie liberă în care profesionistul acţionează conform pregătirii sale şi propriilor aprecieri.
Potrivit art. 191 C. pen., persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală. Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.
Conform art. 7 din Legea nr. 86/2006 societatea profesională cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate, prin asocierea practicienilor în insolvenţa compatibili, art. 8 din aceeaşi lege prevede că această societate are obiect unic de activitate, respectiv exercitarea profesiei de practician în insolvenţa, iar art. 11 din aceeaşi lege menţionează că formele de organizare a profesiei de practician în insolvenţa cu personalitate juridică dobândesc personalitate juridică la data înregistrării în Registrul formelor de organizare ţinut de U.N.P.I.R.
Din extrasul din Registrul formelor de organizare depus la dosar rezultă că R.V.A. I.S. Sprl rezultă înregistrarea acesteia la data de 31 decembrie 2006 şi, prin urmare, faptul că aceasta are personalitate juridică, putând fi angajată răspunderea sa penală.
De asemenea, infracţiunile imputate inculpatei R.V.A. I.S. Sprl au fost săvârşite în realizarea obiectului de activitate.
Nu s-a putut afirma că inculpatele R.E. şi M.O.D., practicieni în insolvenţa, nu au acţionat în numele societăţii, deciziile acestora fiind luate în calitate de reprezentanţi ai inculpatei R.V.A. I.S. Sprl şi nu în nume propriu, aspect întărit şi de faptul că atât tabelul preliminar cât şi lista prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, au fost semnate de inculpata M.O.D., respectiv de inculpata R.E., în numele R.V.A. I.S. Sprl, aceasta fiind desemnată ca administrator judiciar în cauză.
În consecinţă, în speţă, sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea penală a inculpatei R.V.A. I.S. Sprl pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Inculpaţii au solicitat achitarea, apărările acestora, analizate mai sus de instanţă, nefiind întemeiate, probele administrate demonstrând vinovăţia cu privire la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
În drept, fapta inculpatei R.V.A. I.S. Sprl care, în calitate de administrator judiciar al societăţii în insolvenţă SC P.S.V. C. SA, a prezentat în tabelul creanţelor asupra debitoarei SC P.S.V. C. SA (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanţei în luna august 2009), în frauda celorlalţi creditori, a unor sume nedatorate, respectiv a creanţei A.B., lucru care a dus la plata către aceasta a unei prime tranşe de 14.044.603,67 lei la data de 05 septembrie 2011 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în înfăţişarea în tabelul creditorilor ca datorată a unei sume nedatorate, faptă săvârşită în frauda creditorilor, iar sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie indirectă.
Fapta inculpatei R.V.A. I.S. Sprl care, în calitate de administrator judiciar al societăţii în insolvenţă SC P.S.V. C. SA, a avizat lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanţei la data de 22 octombrie 2010) în care la poziţia 1 este consemnată în fals creanţa A.B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în falsificarea unei evidenţe a debitoarei SC P.S.V. C. SA prin avizarea listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în care la poziţia 1 este consemnată în fals creanţa A.B., iar sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie indirectă.
Fapta inculpatei M.O.D. care, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al societăţii în insolvenţă SC P.S.V. C. SA, a prezentat în tabelul creanţelor asupra debitoarei SC P.S.V. C. SA (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanţei în luna august 2009), în frauda celorlalţi creditori, a unor sume nedatorate, respectiv a creanţei A.B., lucru care a dus la plata către aceasta a unei prime tranşe de 14.044.603,67 lei, la data de 05 septembrie 2011 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în înfăţişarea în tabelul creditorilor ca datorată a unei sume nedatorate, faptă săvârşită în frauda creditorilor, iar sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie indirectă.
Fapta inculpatei R.E. care, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al societăţii în insolvenţă SC P.S.V. C. SA, a avizat lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanţei la data de 22 octombrie 2010) în care la poziţia 1 este consemnată în fals creanţa A.B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a din Legea nr. 85/2006.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în falsificarea unei evidenţe a debitoarei SC P.S.V. C. SA prin avizarea listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în care la poziţia 1 este consemnată în fals creanţa A.B., iar sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie indirectă.
Fapta inculpatului Ş.G. care, în calitate de administrator special al societăţii în insolvenţă SC P.S.V. C. SA, a întocmit lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanţei la data de 22 octombrie 2010) în care la poziţia 1 este consemnată în fals creanţa A.B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în falsificarea unei evidenţe a debitoarei SC P.S.V. C. SA prin întocmirea listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în care la poziţia. 1 este consemnată în fals creanţa A.B., iar sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă.
Pe latură civilă, SC P.S.V. C. SA s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, prin adresa din 15 martie 2012, arătând că va preciza ulterior valoarea sumei solicitate, in cursul judecăţii, la data de 28 iunie 2013, precizând cuantumul prejudiciului ca fiind 43.602.823,67 lei, din care suma de 14.044.603,67 lei a fost plătită la data de 05 septembrie 2011, iar restul sumei fiind în litigiu în faţa judecătorului-sindic.
Inculpaţii au arătat că SC P.S.V. C. SA nu poate avea calitatea de parte civilă în cauză în condiţiile în care subiectul pasiv al infracţiunii de bancruta frauduloasă este calificat şi anume, creditorii, nu debitoarea, obiectul juridic al infracţiunii de bancrută frauduloasă constituindu-l relaţiile sociale privind protecţia creditorilor.
Curtea a constatat că prejudiciul cauzat prin plata parţială a creanţei A.B. s-a produs în patrimoniul societăţii debitoare aflate în reorganizare şi nu în faliment, care a achitat o sumă de bani, nedatorată A.B., şi care a fost vătămată prin faptele inculpaţilor, chiar dacă includerea în tabelul creanţelor a creanţei A.B. s-a făcut în frauda creditorilor, aceştia fiind prejudiciaţi în mod indirect.
Astfel, prejudiciul este în cuantum de 20.475.578,18 lei, compus din suma de 14.044.603,67 lei, achitată A.B. la data de 05 septembrie 2011 şi suma de 6.430.974,51 lei, achitată la data de 30 noiembrie 2010.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpaţii M.O.D., Ş.G., R.E. şi R.V.A. I.S. Sprl.
Inculpata M.O.D. a solicitat, în principal, încetarea procesului penal în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 16 lit. e) C. proc. pen. întrucât lipseşte plângerea prealabilă necesară punerii în mişcare a acţiunii penale, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 lit. a) sau b C. proc. pen. apreciind că fapta reţinută în sarcina inculpatei nu există sau nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
Cu privire la prima solicitare, inculpata M.O.D. a arătat că SC P.S.V. C. SA nu are calitatea de creditor, ci pe aceea de debitor în raporturile cu creditorii ce iniţiaseră procedura insolvenţei.
În aceste condiţii, deşi partea civilă şi-a manifestat voinţa de a formula plângere prealabilă, este de observat că nu există nici un creditor veritabil care să reclame vreo prejudiciere a intereselor sale prin actele săvârşite de către inculpaţii din cauză, astfel că nu există plângerea prealabilă necesară punerii în mişcare a acţiunii penale şi se impune încetarea procesului penal.
În al doilea rând, inculpata a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.
În motivele de apel se arată de către inculpată că, acţiunea circumscrisă laturii obiective a infracţiunii, astfel cum este ea consacrată de dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. b) teza a II-a - legea mai favorabilă, în accepţiunea apărării, este aceea de prezentare în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară, de sume nedatorate, acţiune ce trebuie analizată pornind de la statutul tabelului preliminar al creditorilor, în sensul de a se observa dacă acesta este un registru al debitorului, un alt act sau o situaţie financiară a acestuia.
Apărarea porneşte de la premisa că tabelul preliminar al creditorilor nu aparţine debitorului şi că este un înscris propriu procedurii insolvenţei, astfel cum este el prevăzut în art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în care sunt cuprinse toate creanţele împotriva averii debitorului, deci este un act de procedură întocmit de practicianul în insolvenţă şi nu un act al debitoarei în insolvenţă.
Dacă este aşa, fapta săvârşită de inculpată şi anume aceea de a înscrie în tabelul preliminar al creditorilor o creanţă, nu poate fi circumscrisă dispoziţiilor art. 241 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., chiar dacă acea creanţă evoca o sumă datorată sau nedatorată, mai ales în condiţiile în care în conformitate cu art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul va întocmi şi va înregistra la Tribunal un tabel preliminar, cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului.
Este evident că nu trebuie făcută o confuzie între creanţă şi sume datorate sau nedatorate, mai ales în condiţiile în care un drept de creanţă asupra unui debitor poate să aibă ca obiect nu numai sume de bani, ci şi alte categorii de bunuri sau servicii, astfel cum sunt ele prevăzute în actele care consacră creanţele.
De aceea, fapta de a întocmi un tabel preliminar al creditorilor şi de a înscrie în el o creanţă nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen., întrucât, pe de o parte, tabelul nu este un act al debitorului, iar pe de altă parte, nu întotdeauna creanţele evocă sume datorate.
În consecinţă, fapta nu există, astfel că se impune achitarea inculpatei în temeiul art. 461 lit. b) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen.
Aceeaşi inculpată a solicitat într-o a doua teză achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
Astfel, toate acţiunile astfel cum sunt reglementate în mod distinct în art. 241 C. proc. pen. sunt acţiuni ce presupun ca formă de vinovăţie intenţia directă, pentru că atât falsificarea, sustragerea, distrugerea, ascunderea, înstrăinarea, dar şi înfăţişarea, precum şi prezentarea nu pot fi săvârşite decât în condiţiile în care autorul prevede rezultatul faptei şi urmăreşte producerea acestuia.
În cauză, nu există dovezi că inculpata M.O.D. ar fi urmărit un scop ilicit prin înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor a creanţei A.B. asupra debitoarei SC P.S.V. C. SA.
Înscrierea în tabelul creditorilor a acestei creanţe, după o judecată proprie în legătură cu caracterul ei, dar şi cu dispoziţiile legale, ar fi putut să fie săvârşită din culpă de către inculpată, ceea ce atrage după sine incidenţa dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Inculpata R.E. a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. e) C. proc. pen. ca urmare a lipsei plângerii prealabile, SC P.S.V. C. SA având calitatea de debitor şi nu de creditor, astfel că nu poate fi parte vătămată.
Pe de altă parte, pe lângă faptul că plângerea prealabilă existentă la dosar a fost formulată de o persoană fără calitate, acesteia îi lipsesc şi condiţiile de formă, în sensul că nu există o plângere care să cuprindă indicarea infracţiunilor, a inculpaţilor, o descriere a faptelor şi menţionarea prejudiciului.
Inculpata R.E. a mai criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 85/2006, solicitând achitarea sa în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a)-d) C. proc. pen. pentru următoarele motive:
1. Fapta nu există.
Inculpata este acuzată potrivit actului de sesizare de săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen. fiind reţinută ca şi modalitate de săvârşire a faptei - fapta persoanei, care în frauda creditorilor, falsifică evidentele debitorului.
Falsul prevăzut de infracţiunea de bancrută frauduloasă se poate face numai în forma falsului material în înscrisuri oficiale sau în forma falsului intelectual, or inculpata nu a săvârşit infracţiunea de fals în niciuna dintre formele sale cu ocazia confirmării Listei prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ci a procedat numai la aplicarea pe înscrisul întocmit de către inculpatul Ş.G. a semnăturii la rubrica „confirmat" fără a contraface sau altera în vreun fel conţinutul înscrisului.
2. Fapta nu este prevăzută de legea penală Inculpata R.E. susţine în apărarea sa că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., în forma reţinută în sarcina sa, astfel:
a) Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă sub aspectul laturii obiective.
Astfel, pe de o parte, inculpata susţine că nu a săvârşit nicio infracţiune de fals, iar pe de altă parte, actul de confirmare a listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu face parte din evidenţele debitorului, fiind un act de procedură, iar măsura confirmării listei nu a fost contestată de nicio parte, fiind ulterior confirmată de judecătorul sindic.
Prin confirmarea listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu a cauzat nici un prejudiciu creditorilor şi, drept urmare, nu există o urmare imediată de fraudare a creditorilor.
b) Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă sub aspectul laturii subiective - lipsa intenţiei.
În opinia apărării, infracţiunea de bancrută frauduloasă nu se poate săvârşi decât cu intenţie directă, calificată prin scop.
Instanţa de fond a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie indirectă, fără a motiva în concret în ce constă această intenţie, or din probele administrate rezultă că inculpata nu a acţionat nici cu intenţie directă nici cu intenţie indirectă pentru fraudarea creditorilor.
3. Nu există probe că inculpata a săvârşit infracţiunea
de care este acuzată
Din întreg probatoriul administrat în cauză nu reiese faptul că inculpata ar fi săvârşit vreo infracţiune cu ocazia îndeplinirii obligaţiilor ce îi reveneau potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 în calitate de reprezentant al administratorului judiciar. Din contră, din probele administrate reiese că inculpata, analizând actele şi informaţiile care i-au fost aduse la cunoştinţă la momentul confirmării Listei, şi-a îndeplinit în mod corect obligaţiile ce îi reveneau în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al SC P.S.V. C. SA odată cu confirmarea Listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, listă care a fost întocmită de către inculpatul Ş.G.
În concluzie, solicită instanţei să dispună achitarea în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
4. În cauză există două cauze justificative, respectiv cele prevăzute la art. 21 alin. (1) C. pen. şi art. 22 alin. (1) C. pen.
Referitor la cea prevăzută de dispoziţiile art. 21 alin. (1) C. pen., inculpata arată că a confirmat Lista prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în exercitarea atribuţiilor de practician în insolvenţă, reprezentant al R.V.A. I.S. Sprl - administrator judiciar al SC P.S.V. C. SA. Această atribuţie este reglementată în mod expres de către Legea nr. 85/2006 printr-o normă imperativă, obligatorie (art. 96 alin. (1) teza finală „Lista acestor creanţe trebuie confirmată de administratorul judiciar").
În prezenta cauză, în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor şi limitelor impuse de lege, acestea au fost verificate de către judecătorul-sindic care a pronunţat sentinţa nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 în Dosarul nr. 7807/3/2009, sentinţă devenită definitivă prin respingerea recursului D.G.F.P. a Municipiului București de către Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 1037/R din 10 iunie 2011.
Aşa cum rezultă din considerentele acestor hotărâri, instanţa civilă, cu ocazia confirmării planului de reorganizare, a verificat respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006, inclusiv categoriile de creanţe existente conform prevederilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, reţinând că planul prevede 5 categorii de creanţe, inclusiv categoria prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cât şi programul de plăţi şi modalitatea de plată a creanţelor deţinute de creditorii din această categorie. Totodată, cu ocazia confirmării planului de reorganizare măsura confirmării Listei a fost supusă controlului judecătoresc al ambelor instanţe, aşa cum prevede art. 11 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2006.
Faţă de cele menţionate anterior, în prezenta cauză, potrivit art. 52 alin. (3) din N.C.P.P., sentinţa nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 7807/3/2009, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale cu privire la respectarea condiţiilor şi limitelor impuse de lege, de către inculpată pentru confirmarea Listei creditorilor prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Drept urmare, pe de o parte, inculpata a analizat şi a constatat îndeplinite condiţiile legale cu ocazia confirmării Listei, iar, pe de altă parte, condiţiile şi limitele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligaţiei impuse în sarcina inculpatei, au fost confirmate printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, iar aceste condiţii nu mai pot fi analizate de către instanţă, deoarece în caz contrar ar fi încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.
În ceea ce priveşte cauza justificativă prevăzută de art. 22 alin. (1) C. pen., inculpata R.E. arată că Lista creditorilor prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2005 a fost anexă la Planul de reorganizare al SC P.S.V. C. SA, iar în planul de reorganizare există subcapitol distinct cu privire la categoria de creanţă prevăzută de art. 96 alin. (1) şi se menţionează în mod expres că Lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a fost confirmată de către administratorul judiciar (filele 116-117 din Planul de reorganizare).
Planul de reorganizare al SC P.S.V. C. SA a fost supus aprobării A.G.E.A. SC P.S.V. C. SA care, în şedinţa din 21 octombrie 2010, a aprobat Planul de reorganizare, inclusiv lista prevăzută de art. 96 alin. (1) care era parte integrantă a planului de reorganizare.
Acelaşi plan de reorganizare a fost supus votului adunării creditorilor, în şedinţa din 16 noiembrie 2010, şedinţă în care creditorii au votat planul de reorganizare în integralitatea sa şi astfel şi-au dat şi consimţământul în mod expres cu privire la confirmarea Listei şi categoriile de creanţe prevăzute prin plan.
Astfel, planul de reorganizare şi măsura confirmării listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, inclusiv hotărârile de aprobare de către creditori şi acţionari au fost supuse tuturor procedurilor de publicitate prevăzute de lege, iar atât creditorii, cât şi acţionarii, precum şi orice parte interesată aveau posibilitatea să formuleze contestaţii, dacă ar fi considerat că vreo valoare socială ar fi fost lezată sau periclitată prin confirmarea Listei şi crearea unei categorii distincte de creditori.
Planul de reorganizare al SC P.S.V. C. SA în integralitatea sa a fost confirmat atât de către judecătorul sindic, cât şi de către Curtea de Apel Bucureşti, ambele instanţe procedând prin aceleaşi hotărâri şi la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar de confirmare a Listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aşa cum prevede art. 11 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2006.
Fată de cele menţionate anterior, indiferent cine ar fi avea calitatea de persoană vătămată în speţă, respectiv: acţionarii debitorului sau creditorii debitorului, aceştia au votat planul de reorganizare propus de SC P.S.V. C. SA, existând astfel consimţământul persoanei vătămate, care putea dispune în mod legal de valoarea socială presupus lezată, deoarece puteau contesta atât măsura administratorului judiciar, cât şi hotărârea adunării generale a acţionarilor şi hotărârea creditorilor de votare a planului de reorganizare.
Inculpata R.E. a criticat hotărârea primei instanţe şi în ceea ce priveşte latura civilă, susţinând că SC P.S.V. C. SA nu poate fi persoană vătămată în prezenta cauză deoarece aceasta este debitor în sensul art. 241 alin. (1) C. pen., iar subiect pasiv al infracţiunii de bancrută frauduloasă poate fi numai creditorul.
Pe de altă parte, nu există nici o cerere constituire de parte civilă în cauză formulată de SC P.S.V. C. SA prin care aceasta să pretindă vreo sumă cu titlu de prejudiciu generat de fapta de care este acuzată inculpata, iar instanţa de fond a dispus în mod nelegal obligarea sa în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata sumelor de 14.044.603,67 lei şi 6.430.974,51 lei, aceasta din urmă nefiind niciodată achitată A.B.
Inculpatul Ş.G. a solicitat, în principal, încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. motivat de lipsa plângerii prealabile a părţii vătămate, iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. coroborat cu art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
Referitor la lipsa plângerii prealabile, inculpatul Ş.G. a formulat aceleaşi critici ca şi inculpatele M.O.D. şi R.E., astfel că acestea nu vor mai fi reluate.
Sub aspectul netemeiniciei hotărârii de condamnare, în motivarea apelului, inculpatul Ş.G. arată că prima instanţă nu a analizat şi stabilit dacă licenţiatorul A.B. avea calitatea de furnizor al licenţiatorului SC P.S.V. C. SA în sensul art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi nici noţiunea de „evidenţe" care se regăseşte în textul art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.
În opinia apărării, încadrarea creditorilor în categoria furnizorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) se analizează în concret, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui debitor şi de planul de reorganizare propus, rezultând că nu tipul de contract sau natura serviciului atrage calitatea de furnizor indispensabil, ci acele premise şi circumstanţe particulare care au generat pentru debitoare necesitatea încheierii unui anumit contract, condiţiile specifice ale acestui contract fiind cele care îi conferă acestuia calitatea de furnizor indispensabil pentru activitatea debitoarei, care nu poate fi înlocuit fără să fie afectată desfăşurarea eficientă a procedurii.
Din analiza obligaţiilor licenţiatorului A.B., aşa cum sunt acestea prevăzute în art. 6.1 din Contractul de Licenţă, rezultă că acesta avea obligaţii pe întreaga durata a contractului, iar pe primele 68 de luni ar fi avut şi calitatea de creditor pentru sumele ce urmau a fi plătite de către licenţiat.
Astfel, pentru sumele ce i-au fost datorate, A.B. a devenit creditor al debitoarei SC P.S.V. C. SA, fiind inclus în sfera largă a definiţiei furnizorului, utilizată în textul Legii nr. 85/2006. Pentru obligaţiile sale cuprinse în art. 6.1 din Contractul de licenţă, A.B. avea calitatea de furnizor în sensul expus în art. 104 din Legea nr. 85/2006. Raportat la activitatea de exploatare a calcarelor brucitice, obligaţiile cu conţinutul de la art. 6.1 şi art. 2.2 din Contract, ale A.B., conduc negreşit la concluzia că aceasta a fost un furnizor indispensabil al debitoarei SC P.S.V. C. SA în sensul art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la cea de a doua chestiune analizată, şi anume dacă Lista creditorilor prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, face sau nu parte din evidenţele debitorului, apărarea a arătat că noţiunea de evidenţe la care se referă art. 143 alin. (2) lit. a) din Lege, preluată şi în noua încadrare C. pen., fără îndoiala că are în vedere evidenţa economică a societăţii care include, conform legii, evidenţa operativă şi cea contabilă.
Lista furnizorilor indispensabili nu poate fi încadrată în categoriile consacrate ale evidenţelor debitorului, astfel cum, în mod eronat, instanţa de fond a conchis, aceste evidenţe îşi găsesc reglementarea legală în mai multe acte normative, printre care şi Ordinul M.E.F. nr. 3512 din 27 noiembrie 2008.
Având în vedere cele expuse anterior, din care rezultă că lista creditorilor întocmită conform art. 96 alin. (1) nu poate fi considerată ca făcând parte din evidenţele debitorului, aceasta nu poate constitui, în niciun caz, obiect material al infracţiunii de bancrută frauduloasă.
Instanţa de fond nu a efectuat o analiză temeinică a elementelor constitutive ale infracţiunii incriminate pe latură obiectivă.
Pentru a se stabili conţinutul infracţiunii, trebuie în primul rând ca acţiunea de falsificare să se exercite asupra obiectului material al infracţiunii şi anume evidentele societăţii.
Cum Lista creditorilor fără de care debitoarea nu-şi poate continua activitatea, prevăzută de art. 96 alin. (1) din Lege, nu se regăseşte printre documentele ce compun evidenţele debitoarei, rezultă că infracţiunea incriminată este lipsită de elementul material, întrucât numai acţiunea de falsificare a evidentelor societăţii poate atrage răspunderea penală conform art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 241 alin. (1) lit. a) din N.C.P. şi nu falsificarea oricăror înscrisuri care ar aparţine sau nu societăţii.
Atribuţiile administratorului special al părţii civile, Ş.G. s-au rezumat doar la a propune lista creditorilor reglementată de prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Mai departe, administratorul judiciar a avizat-o pentru legalitate, aceasta a fost supusă votului în cadrul A.G.A. debitorului, ulterior în cadrul adunării creditorilor şi după trecerea de aceste foruri, împreună cu planul de reorganizare, a fost supusă confirmării judecătorului sindic.
Contrar susţinerilor instanţei de fond din sentinţa de condamnare, inculpatul Ş.G. arată faptul că A.B. nu a fost favorizată în niciun fel prin trecerea creanţei acesteia pe lista incriminată, consecinţele juridice care s-au creat prin includerea A.B. în lista întocmită conform art. 96 alin. (1) sunt aceleaşi care ar fi existat şi în cazul în care aceasta nu ar fi fost pusă pe listă. Astfel, fie că A.B. s-a aflat pe listă sau ar fi rămas doar în tabelul definitiv al creditorilor cu creanţe chirografare, A.B. ar fi primit din partea debitorului acelaşi procent din cuantumul creanţei cu care aceasta s-a înscris pe tabel, respectiv 71,27%, întrucât planul de reorganizare nu face nicio deosebire, din acest punct de vedere, între creditorii înscrişi pe lista întocmită conform art. 96 alin. (1) şi restul creditorilor chirografari.
Instanţa de fond nu a analizat nici latura subiectivă a infracţiunii de bancrută frauduloasă reţinută în sarcina inculpatului Ş.G.
Astfel, din materialitatea faptelor nu rezultă intenţia de a-i frauda pe creditori, ci dimpotrivă aceea de a acoperi întreaga masă credală şi scoaterea societăţii din insolvenţă.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul Ş.G. a susţinut că SC P.S.V. C. SA nu avea calitatea procesuală să formuleze cerere de constituire de parte civilă întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, titularul dreptului de recuperare a creanţelor este comitetul creditorilor şi nu orice creditor în mod individual sau debitoarea prin administratorul judiciar, iar pe de altă parte în mod nelegal a fost obligat în solidar la plata despăgubirilor civile având în vedere că tabelul definitiv al creditorilor este atributul exclusiv al administratorului judiciar, iar inculpatul Ş.G. nu a avut nicio contribuţie la întocmirea şi, ulterior, la validarea acestuia.
Inculpata R.V.A. I.S. Sprl solicită în principal încetarea procesului penal ca urmare a lipsei plângerii prealabile, SC P.S.V. C. SA neputând fi parte vătămată în infracţiunea de bancrută frauduloasă, iar plângerea formulată de către aceasta prin reprezentantul său legal în dosar, are caracter impropriu şi insuficient, nu indică persoanele vinovate, faptele şi prejudiciul.
Pe cale de consecinţă, pe latură civilă se impune respingerea acţiunii civile ca fiind făcută de o persoană fără calitate.
În subsidiar, inculpata R.V.A. I.S. Sprl a solicitat achitarea sa în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) raportat la art. 16 lit. a), b) şi c) C. proc. pen.
În motivarea apelului, inculpata arată că înscrierea creditoarei în Suplimentul la Tabelul Preliminar a fost rezultatul unei interpretări a actelor juridice supuse analizei cu un rezultat just şi conform pregătirii profesionale a practicianului în insolvenţă, cât şi o obligaţie legală a practicianului.
Avizarea Listei prevăzute de art. 96 nu poate constitui un fals, atâta timp cât procedural această listă nu emană de la administratorul judiciar şi este de asemenea rezultatul unei aprecieri asupra unor circumstanţe de fapt, economice şi de oportunitate ce pot conduce la efîcientizarea unei proceduri de insolvenţă, cu scopul rentabilizării afacerii spre sporirea posibilităţii de acoperire a creanţelor înscrise la masa credală, iar operaţiunea de interpretare, aplicare a unui tratament nu poate constitui element material al vreunei infracţiuni.
Practicianul în insolvenţă şi, cu atât mai puţin, societatea profesională nu poate fi subiect activ al infracţiunii, decât în acele situaţii de excepţie şi teoretice, însă neaplicabile în cauză. Aceasta rezultă şi din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 136 şi 137 din Legea nr. 85/2006, privitoare la descărcarea de obligaţii după închiderea procedurii de insolvenţă, unde excepţia prevăzută pentru constatarea infracţiunii de bancrută se referă exclusiv la debitor.
De asemenea, actele reţinute ca obiect material al infracţiunilor sunt acte specifice procedurii de insolvenţă şi nu fac parte din actele, evidenţele debitorului ce pot constitui un astfel de obiect.
Inculpata, în motivarea apelului, a arătat că lipseşte vinovăţia cerută de lege pentru incriminarea faptei, respectiv intenţia directă şi în cauză nu au fost administrate probe care să conducă la concluzia că a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnată.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte reţine că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a reţinut corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare în drept corespunzătoare a faptelor inculpaţilor, procedând ulterior la o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora.
Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte reţine că între martora B.A. şi SC P. SA (actuala SC P.S.V. C. SA) în cursul anului 2007 s-au încheiat două contracte şi anume:
- contractul din 16 mai 2007 prin care SC P. SA achiziţiona de la aceasta părţile sociale ale Geoasset contra sumei de 2.600.000 euro, contract ce a fost executat imediat, SC P. SA plătind preţul şi devenind proprietarul părţilor sociale ale SC G. SRL, ce avea în concesiune mina de la Budureasa;
- contractul din 30 iulie 2007 prin care A.B. a transmis SC P. SA drepturile exclusive de exploatare şi folosinţă pe teritoriul României a invenţiei „Procedeu de prelucrare a unor calcare brucitice şi instalaţia aferentă".
Potrivit art. 5 al contractului, preţul total al licenţei este de 9.900.000 euro, aceasta urmând a se face în mai multe tranşe, o primă tranşă de 2.800.000 euro până la data de 5 august 2007, restul de 7.100.000 euro urmând a fi achitaţi în tranşe (6 rate lunare de 50.000 euro şi 68 tranşe lunare de 100.000 euro), în termen de 30 de zile de la data realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei.
Părţile au consimţit asupra faptului că toate tranşele de preţ stabilite, cu excepţia celei de 2.800.000 euro se vor plăti numai sub condiţia realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei (filele 5-12 vol. I d.u.p.).
La data de 18 octombrie 2007, la contractul de licenţă invenţie din 30 iulie 2007, între părţi s-a încheiat Actul adiţional prin care se modifică art. 5.1 din contractul de licenţă, în sensul că plata preţului se va efectua în mai multe tranşe, după cum urmează: o primă tranşă de 2.800.000 euro, o a doua tranşă de 200.000 euro, iar restul de 6.900.000 euro urmează a fi achitat în 6 rate lunare de 50.000 euro şi 66 tranşe lunare egale de 100.000 euro fiecare.
Conform art. 2 din Actul adiţional, părţile au convenit ca plata celei de a doua tranşă de 200.000 euro să se efectueze la data semnării actului adiţional, iar în ceea ce priveşte celelalte tranşe, prima tranşă de preţ devine scadentă şi se va achita în termen de 30 zile de la data realizării de venituri nete din vânzarea, produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei.
Părţile au consimţit asupra faptului că toate tranşele stabilite, cu excepţia celor de 2.800.000 euro şi 200.000 euro, se vor plăti de licenţiat numai sub condiţia realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei (filele 12-13 vol. I d.u.p.).
Cele două tranşe stabilite de către părţi prin actul adiţional au fost achitate la data de 13 august 2007 - suma de 2.800.000 euro şi la 19 octombrie 2007 - suma de 200.000 euro (filele 169-171 vol. I d.u.p.).
Potrivit art. 3.1 din Contractul de licenţă invenţie, acest contract intră în vigoare la data semnării lui şi produce efecte pe întreaga durată de valabilitate a brevetului astfel acordat, respectiv până la data de 16 martie 2026.
După ce a achiziţionat părţile sociale de la SC G. SRL, SC P.S.V. C. SA a întreprins demersurile necesare punerii în exploatare a zăcământului de la Budureasa, respectiv a obţinut avize, autorizaţii, concesiuni de terenuri, racordarea la energie electrică, a construit un drum de acces, demersuri ce sunt menţionate în Planul de reorganizare al SC P.S.V. C. SA (filele 178-185 vol. II d.u.p.).
Prin sentinţa civilă nr. 1786 din 25 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a comercială, a fost admisă cererea formulată de creditoarea SC C.M. SA şi s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC P.S.V. C. SA, fiind numită administrator judiciar R.V.A. I.S. Sprl.
Conform contractului din 30 iulie 2007 şi a actului adiţional la acesta, creanţa A.B. în valoare de 6.900.000 euro era o creanţă afectată de o condiţie, respectiv aceea a realizării de venituri nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei, condiţie care nu era îndeplinită la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC P.S.V. C. SA şi, în consecinţă suma de 6.900.000 euro nu era datorată.
Potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar al debitoarei, inculpata R.V.A. I.S. Sprl, prin reprezentantul său - M.O.D., a verificat creanţele existente şi a înscris această creanţă în tabelul preliminar al creanţelor, mai exact în completarea la tabelul preliminar al creanţelor depusă la instanţa de judecată în luna august 2009, creanţa A.B. figurând la poziţia nr. 28.
În tabelul preliminar al creanţelor, creanţa A.B. a fost trecută ca o creanţă pură şi simplă, deşi era afectată de o condiţie aşa cum s-a arătat anterior.
După întocmirea tabelului preliminar, creanţa A.B. a fost trecută în tabelul definitiv al creanţelor tot ca o creanţă pură şi simplă, iar la data de 5 septembrie 2011 SC P.S.V. C. SA a făcut plata primei tranşe de 14.044.603 lei.
Procedându-se în acest mod au fost încălcate dispoziţiile art. 64 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuire numai după îndeplinirea condiţiei respective.
Este cert faptul că nu se îndeplinise condiţia de realizare a veniturilor nete din vânzarea produselor obţinute din exploatarea şi utilizarea invenţiei, astfel că această creanţă a martorei A.B. nu era certă şi exigibilă, aşa încât suma a fost plătită în mod nelegal, în dauna celorlalţi creditori.
Potrivit art. 20 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar are obligaţia de a verifica creanţele şi, atunci când este cazul, să formuleze obiecţiuni la acestea, precum şi să întocmească tabelul creanţelor.
În baza acestor dispoziţii legale, administratorul judiciar trebuia să realizeze propria sa verificare asupra creanţelor SC P.S.V. C. SA, putând observa că această creanţă a A.B. era afectată de o condiţie şi, în consecinţă, nu trebuia trecută în tabelul creditorilor ca o creanţă certă şi exigibilă.
Aceasta rezultă şi din dispoziţiile art. 64 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective.
Conform dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în vederea administrării eficiente a procedurii, planul de reorganizare poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din acele creanţe chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Lista acestor creanţe trebuie confirmată de administratorul judiciar.
Dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd că pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente.
Contrar acestor dispoziţii legale, creanţa A.B. a fost înscrisă în tabelul creditorilor prev. de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, la poziţia 1, în cuantum de 29.558.220 lei, lista creditorilor fiind semnată de administratorul special al SC P.S.V. C. SA - inculpatul Ş.G. şi confirmată de administratorul judiciar - inculpata R.V.A. I.S. Sprl, prin reprezentantul său - inculpata R.E.
Probele administrate au dovedit fără echivoc faptul că brevetul de invenţie al martorei B.A. nu a fost folosit niciodată în activitatea SC P.S.V. C. SA, iar creanţa respectivă nu făcea parte din categoria celor fără de care societatea nu îşi putea desfăşura activitatea.
Alături de creanţa A.B., în lista creanţelor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 au fost trecute alte două creanţe deţinute de SC R. SRL care asigura întreţinerea sistemului informatic O. cu ajutorul căruia era prelucrată toată evidenţa contabilă a societăţii şi V. România, prin intermediul căruia societatea accesa sistemul informatic O., ceea ce demonstrează faptul că respectiva creanţă nu încadra printre cele fără de care societatea SC P.S.V. C. SA nu-şi putea desfăşura activitatea.
Prin includerea creanţei A.B. în categoria celor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aceasta a beneficiat de un regim privilegiat de plată, în sensul că prima tranşă de plată prevăzută în acest program era în cuantum de două treimi din totalul de plată al creanţei, spre deosebire de celelalte creanţe chirografare în cazul cărora prima tranşă de plată era de numai o treime din totalul de plată.
În tabelul definitiv ce cuprinde creanţele înregistrate împotriva averii debitoarei SC P.S.V. C. SA, creanţa A.B. în cuantum de 29.558.220 lei figurează la pag.22 ca o creanţă pură şi simplă.
La data de 5 septembrie 2011, A.B. i-a fost achitată suma de 14.044.603,67 lei, iar la data de 30 noiembrie 2010 i-a fost achitată şi suma de 6.430.974,51 lei (filele 132-134 vol. I d.u.p.).
Planul de reorganizare a SC P.S.V. C. SA a fost votat de Adunarea creditorilor şi aprobat de A.G.E.A., iar prin sentinţa comercială nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a comercială, a fost confirmat acest plan de reorganizare.
În planul de reorganizare şi în programul de plăţi sunt menţionate separat creanţele chirografare ale creditorilor fără de care societatea nu îşi poate desfăşura activitatea între care se află şi creanţa A.B. şi alte creanţe chirografare (filele 81-255 vol. II d.u.p.)-
În drept, faptele inculpaţilor astfel cum au fost descrise şi reţinute şi de prima instanţă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 pentru inculpaţii R.V.A. I.S. Sprl şi M.O.D. şi respectiv, prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 pentru inculpaţii R.V.A. I.S. Sprl, R.E. şi Ş.G.
Inculpaţii au recunoscut faptele în materialitatea lor, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile martorilor M.G.A., B.A., B.M., M.S.M., A.Z., D.R., T.I.A. şi U.V., precum şi cu contractul de licenţă de invenţie din 30 iulie 2007 şi actul adiţional la acesta, contractul din 16 mai 2007 privind achiziţia de către P.S.V. a părţilor sociale ale G., documentele care atestă plăţile făcute de către P.S.V. către A.B., lista creditorilor prev. de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, tabelul preliminar al creanţelor şi completarea la acesta, tabelul definitiv al creanţelor, hotărârile Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Bucureşti pronunţate în procedura insolvenţei SC P.S.V. C. SA, lista creditorilor societăţii SC P.S.V. C. SA la data de 25 februarie 2009, planul de reorganizare a SC P.S.V. C. SA şi anexele sale, hotărârile A.G.E.A., SC P.S.V. C. SA.
Deşi au recunoscut faptele în materialitatea lor, inculpaţii s-au apărat în sensul că au acţionat potrivit dispoziţiilor legale, efectuând verificările necesare privind înscrierea creanţei A.B. în completarea la tabelul preliminar şi, respectiv, în lista creditorilor prev. de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Criticile formulate de inculpaţi în calea de atac a apelului sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpaţii au susţinut că lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere fără de care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, SC P.S.V. C. SA neputând fi subiect pasiv al infracţiunii de bancrută frauduloasă, această calitate având-o numai creditorii societăţii.
Referitor la plângerea prealabilă, inculpaţii au mai susţinut că adresa depusă la dosar de administratorul judiciar al SC P.S.V. C. SA nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a fi considerată o plângere prealabilă întrucât nu sunt numiţi inculpaţii, nu sunt precizate infracţiunile, nu sunt indicate faptele şi nici prejudiciul, nu se arată legătura de cauzalitate între fapte şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate.
Referitor la aceste critici formulate de inculpaţi, Înalta Curte reţine că la data când a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă nu era necesară plângerea prealabilă a părţii vătămate.
La data comiterii faptelor, bancruta frauduloasă era reglementată în dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Începând cu 1 februarie 2014, bancruta frauduloasă este incriminată de dispoziţiile art. 241 C. pen., text de lege care reproduce în esenţă conţinutul infracţiunii astfel cum era prevăzută în dispoziţiile art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, pedeapsa cu care se sancţionează fapta fiind aceeaşi, respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, dispoziţiile art. 241 C. pen. adaugă condiţia ca fapta să fie săvârşită în frauda creditorilor în toate modalităţile normative, în vechea reglementare o astfel de cerinţă nefiind prevăzută decât în cadrul ultimelor ipoteze de incriminare (art. 143 alin. (2) lit. b) şi c).
Potrivit noului C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă este condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
SC P.S.V. C. SA, prin administratorul judiciar, a formulat plângere prealabilă pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă împotriva inculpaţilor din prezenta cauză, după consultarea creditorilor societăţii, conform adreselor existente la filele 125-130, 145-147, 158 vol.II dosar apel.
Înalta Curte constată că persoana în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul prin faptele inculpaţilor este societatea SC P.S.V. C. SA care va trebui să dezdăuneze în nume personal creditorii fraudaţi având în vedere că toate activităţile s-au desfăşurat direct în patrimoniul persoanei juridice debitoare.
În ceea ce privesc condiţiile de formă ale plângerii prealabile, Înalta Curte reţine că aceasta îndeplineşte condiţiile esenţiale cerute de dispoziţiile art. 289 alin. (2) C. proc. pen., din examinarea acesteia rezultând titularul plângerii, infracţiunile pentru care se solicită tragerea la răspundere penală şi inculpaţii împotriva cărora se formulează plângerea.
Este real că în plângerea prealabilă nu se realizează o descriere a faptelor ce formează obiectul plângerii şi nu sunt arătate mijloacele de probă, însă trebuie avut în vedere faptul că această plângere prealabilă este depusă în cursul soluţionării apelurilor, când împotriva inculpaţilor a fost deja pronunţată o hotărâre de condamnare pentru faptele reţinute în cuprinsul hotărârii primei instanţe, din conţinutul plângerii rezultând fără echivoc voinţa titularului acesteia ca inculpaţii să fie traşi la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.
Condiţiile de formă ale plângerii prevăzute de art. 289 alin. (2) C. proc. pen. sunt necesare pentru ca organul de urmărire penală să poată proceda la verificarea competenţei sale, să constate dacă în cauză există vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar procedându-se potrivit art. 305 C. proc. pen., respectiv organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, plângerea prealabilă a fost formulată în cursul soluţionării apelurilor, în raport de noile dispoziţii legale care reglementează infracţiunea de bancrută frauduloasă, respectiv dispoziţiile art. 241 C. pen.
În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de inculpaţi, Înalta Curte reţine că faptele inculpaţilor astfel cum au fost anterior descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 85/2006.
Sub aspectul laturii obiective, inculpaţii M.O.D. şi R.V.A. I.S. Sprl au înfăţişat în tabelul creditorilor (respectiv în completarea la tabelul preliminar astfel cum a fost depusă la dosarul instanţei în luna august 2009) ca datorată a unei sume nedatorate, faptă săvârşită în frauda creditorilor.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii insolvenţei toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, iar conform art. 67 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri privind creanţa, a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.
În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, precizând că sunt chir ografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţii sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, inculpata M.O.D. avea obligaţia de a efectua propriile verificări cu privire la creanţa A.B., verificări ce excludeau înscrierea acestei creanţe în tabelul preliminar ca o creanţă pură şi simplă, aceasta fiind de fapt afectată de o condiţie suspensivă, aceea a obţinerii de venituri nete din exploatarea şi utilizarea invenţiei.
În declaraţiile date pe parcursul procesului penal, inculpata M.O.D. s-a apărat în sensul că a efectuat aceste verificări, a analizat inclusiv contractul de licenţă încheiat între SC P.S.V. C. SA şi A.B., actul adiţional la acest contract, dar şi evidenţierea acestor acte în contabilitatea debitoarei SC P.S.V. C. SA, ajungând la concluzia că această creanţă este una pură şi simplă.
Aşa cum s-a arătat anterior, creanţa A.B. era afectată de o condiţie suspensivă, aspect pe care inculpata M.O.D. putea să-l cunoască din analiza documentelor din care rezultă existenţa acesteia, însă aceasta a ajuns fără un suport legal la concluzia că această creanţă este una pură şi simplă.
Distincţia între creanţa certă şi cea afectată de condiţie suspensivă, care nu se îndeplinise, este importantă prin prisma dispoziţiilor art. 64 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii vor fi îndreptăţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective.
Calificarea dată de inculpata M.O.D. acestei creanţe ca fiind una pură şi simplă a avut drept consecinţă plata de către SC P.S.V. C. SA a unei prime tranşe de 14.044.603 lei (peste 3 milioane de euro), în frauda celorlalţi creditori.
În apărare, inculpata M.O.D. a mai susţinut că tabelul preliminar al creditorilor nu aparţine debitorului, ci este un înscris propriu procedurii insolvenţei, astfel cum este prevăzut în dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, este deci un act de procedură întocmit de practicianul în insolvenţă şi nu un act al debitoarei în insolvenţă.
Înalta Curte constată că nici această apărare nu este întemeiată.
Aşa cum s-a arătat anterior, conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, tabelul preliminar cuprinde toate creanţele împotriva averii debitorului, precizându-se dacă sunt chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţii sau nescadente, cu arătarea numelui/denumirii creditorului, sumei solicitate de creditor şi sumei acceptate de administratorul judiciar.
Întocmirea acestui tabel preliminar are la bază evidenţele debitoarei şi verificările efectuate de administratorul judiciar, aşa încât prin prezentarea într-un astfel de înscris a unor sume nedatorate de către debitoare este realizată latura obiectivă a infracţiunii de bancrută frauduloasă.
Aceeaşi este situaţia şi în cazul listei creditorilor prevăzuţi de dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, listă întocmită de inculpatul Ş.G. şi avizată de inculpata R.E., care a fost întocmită pe baza evidenţelor debitoarei.
Atât inculpata M.O.D., cât şi inculpata R.E. au susţinut că faptele pentru care au fost trimise în judecată şi condamnate de prima instanţă nu există, astfel că se impune achitarea acestora în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a se dispune achitarea în baza dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca fapta să nu existe în materialitatea sa, respectiv să nu fi fost săvârşită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, este de necontestat că inculpata M.O.D. a întocmit tabelul preliminar al creanţelor, iar inculpata R.E. a confirmat lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în modalitatea descrisă, astfel că nu se poate susţine că faptele nu există.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de bancrută frauduloasă reţinută în sarcina inculpaţilor Ş.G. şi R.E. s-a realizat prin întocmirea listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, depusă la dosarul instanţei la data de 22 octombrie 2010 şi, respectiv, confirmarea acestei liste unde este consemnată în fals creanţa A.B. la poziţia 1, ca fiind o creanţă fără de care societatea nu-şi putea realiza activitatea.
Inculpaţii Ş.G. şi R.E. au falsificat evidenţele debitoarei SC P.S.V. C. SA, prin întocmirea şi avizarea unui document în care au menţionat, contrar realităţii faptul că respectiva creanţă este dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi anume o creanţă chirografară ce aparţine furnizorilor fără de care activitatea debitoarei nu se putea desfăşura şi care nu puteau fi înlocuiţi.
Inculpata R.E. a mai susţinut că nu există probe din care să rezulte că a săvârşit infracţiunea de bancrută frauduloasă pentru care a fost condamnată.
Nici această susţinere nu este întemeiată.
Înalta Curte reţine că este fără echivoc faptul că inculpata R.E. a fost cea care a confirmat lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar R.V.A. I.S. Sprl.
Inculpata a recunoscut că a confirmat lista, susţine că a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 85/2006 pentru ca acei creditori să poată fi trecuţi în lista creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar administratorul special şi debitoarea i-au adus la cunoştinţă informaţiile pe baza cărora a apreciat că lista întocmită de inculpatul Ş.G. poate fi avizată.
Din evidenţele societăţii debitoare rezultă cu claritate faptul că această creanţă a A.B. nu era una fără de care societatea să nu-şi poată continua activitatea, astfel că inculpata, contrar acestei realităţi, a procedat la confirmarea listei respective.
înscrierea creanţei A.B. în tabelul creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 avea ca şi consecinţă faptul că plata primei tranşe se realiza în proporţie de 2/3 din totalul creanţei, spre deosebire de celelalte categorii de creanţe.
Inculpata R.E. a mai invocat existenţa cauzelor justificative prevăzute de art. 21 alin. (1) C. pen. şi art. 22 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 21 alin. (1) C. pen. este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.
Inculpata R.E. susţine că a analizat şi a constatat îndeplinite condiţiile legale cu ocazia confirmării listei, iar pe de altă parte, condiţiile şi limitele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligaţiei impuse în sarcina sa au fost confirmate printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Aceste susţineri ale inculpatei nu pot fi primite, iar în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine cauza justificativă prevăzută de art. 21 alin. (1) C. pen. pentru că ceea ce se impută inculpatei este tocmai faptul că nu a procedat potrivit dispoziţiilor legale, ci a falsificat evidenţele debitoarei, confirmând o listă unde în mod contrar realităţii, creanţa A.B. era menţionată ca o creanţă fără de care societatea nu-şi putea desfăşura activitatea.
Referitor la hotărârile pronunţate de către judecătorul sindic, Înalta Curte reţine că potrivit art. 28 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanţei civile nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Pe de altă parte, sunt reale susţinerile inculpatei R.E. în sensul că prin sentinţa nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VlI-a comercială, a fost dispusă, printre altele, confirmarea planului de reorganizare propus de societatea deţinătoare SC P.S.V.C. SA, sentinţă irevocabilă prin Decizia nr. 1037 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Potrivit atribuţiilor pe care le are în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de SC P.S.V. C. SA, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 101 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006.
Conform alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 85/2006, atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolventei.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, confirmarea de către judecătorul sindic a actelor emise în procedura insolventei nu poate fi reţinută ca o chestiune prealabilă ce are autoritate de lucru judecat şi care este exclusă cenzurii instanţei penale.
Legalitatea înscrierii unor creanţe în tabelul preliminar nu este supusă controlului judecătorului sindic decât atunci când se formulează contestaţii împotriva înscrierii unei creanţe în tabelul preliminar.
De asemenea, nu pot fi incidente în cauză nici dispoziţiile art. 22 alin. (1) C. pen., neputându-se reţine că debitoarea SC P.S.V. C. SA şi-a dat consimţământul la acţiunea inculpatei, contrar intereselor sale.
Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, respectiv au prevăzut rezultatul acţiunilor lor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, inculpatele R.V.A. I.S. Sprl şi M.O.D. au cunoscut prevederile contractului încheiat de SC P.S.V. C. SA cu A.B., faptul că nu se îndeplinise condiţia realizării de venituri din exploatarea invenţiei, au realizat faptul că prin înscrierea acestei creanţe în tabelul preliminar al creanţelor ca o creanţă pură şi simplă vor fi fraudaţi ceilalţi creditori şi au acceptat această urmare.
Referitor la infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, inculpaţii R.V.A. I.S. Sprl, R.E. şi Ş.G. au cunoscut, de asemenea, prevederile contractului încheiat cu A.B., faptul că invenţia nu este şi nu a fost folosită niciodată de societatea debitoare în activitatea sa şi că prin fapta lor creanţa A.B. va fi trecută într-o altă categorie de creanţe, beneficiind de regimul acesteia, rezultat pe care inculpaţii deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Inculpata R.V.A. I.S. Sprl a susţinut că practicianul în insolvenţă nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de bancrută frauduloasă.
Contrar susţinerilor sale, Înalta Curte retine, în acord cu prima instanţă, că R.V.A. I.S. Sprl are calitatea de subiect activ al infracţiunii de bancrută frauduloasă.
Potrivit art. 191 C. pen. 1969 (art. 135 C. pen. în vigoare) persoanele juridice, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.
Conform art. 2 din O.U.G. nr. 86/2006, administratorul judiciar este practicianul în insolvenţă compatibil, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de instanţa de judecată, în procedura insolvenţei, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare.
Societatea profesională cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate, prin asocierea practicienilor în insolvenţă, persoane fizice, iar contractul de societate este supus înregistrării în Registrul formelor de organizare, ţinut de Secretariatul general al U.N.P.I.R.
R.V.A. I.S. Sprl a fost înregistrată în Registrul formelor de organizare la data de 31 decembrie 2006, are personalitate juridică, iar infracţiunile imputate acesteia au fost săvârşite în realizarea obiectului ei de activitate.
Completarea tabelului preliminar şi confirmarea listei creditorilor prevăzuţi de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 s-au efectuat de către inculpatele M.O.D. şi R.E. în calitate de reprezentanţi ai R.V.A. I.S. Sprl şi nu în nume propriu, astfel că în mod justificat s-a reţinut că societatea are calitatea de subiect activ al infracţiunii de bancrută frauduloasă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, din actele dosarului rezultă că prejudiciul cauzat SC P.S.V. C. SA este în cuantum de 20.475.578,18 lei, din care suma de 14.044.603,67 lei a fost achitată A.B. la data de 5 septembrie 2011, iar suma de 6.430.974,51 lei a fost achitată la data de 30 noiembrie 2010 (filele 132-134 vol. I d.u.p.).
Având în vedere legătura de cauzalitate între faptele inculpaţilor şi prejudiciul cauzat SC P.S.V. C. SA în mod justificat prima instanţă a dispus obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către această societate.
Întrucât de la săvârşirea infracţiunilor până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare, la 1 februarie 2014 Legea nr. 286/2009 privind C. pen., instanţa este obligată să verifice, potrivit art. 5 C. pen., care este legea penală mai favorabilă.
În prezent, infracţiunea de bancrută frauduloasă este prevăzută de dispoziţiile art. 241 alin. (2) C. pen.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, în ceea ce priveşte conţinutul juridic al bancrutei frauduloase, s-a adăugat condiţia „în frauda creditorilor" la toate modalităţile normative, iar punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Având în vedere că SC P.S.V. C. SA a formulat plângere penală împotriva inculpaţilor, că în sarcina R.V.A. I.S. Sprl se reţin două infracţiuni în concurs, dar şi regimul sancţionator prevăzut de legea veche, potrivit principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, Înalta Curte reţine că dispoziţiile Legii nr. 85/2006 sunt mai favorabile inculpaţilor.
Pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, dar şi modalitatea de executare.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.O.D., Ş.G., R.E. şi R.V.A. I.S. Sprl împotriva sentinţei penale nr. 662/F din data de 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă apelanta inculpată R.V.A. I.S. Sprl la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă apelanţii inculpaţi M.O.D., Ş.G. şi R.E. la plata sumei de câte 290 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 90 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 28/2015. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni privind... → |
|---|
