ICCJ. Decizia nr. 249/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 249/A/2015
Dosar nr. 2504/2/2014
Şedinţa publică din 2 iulie 2015
Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
A. Judecata în fond
I. Prin sentinţa penală nr. 22/F din data de 10 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 2504/2/2014, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, art. 5 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 241/2005, precum şi în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, art. 5 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 241/2005, a aplicat inculpatei D.M.E. sancţiunea amenzii administrative de 1.000 lei.
În baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D.M.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
A respins cererea de constituire ca parte civilă în cauză a A.N.A.F. - D.G.R.F.P., ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a avui în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 800/P/2013, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata D.M.E., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru comiterea infracţiunilor de refuz nejustificat de a prezenta organelor fiscale competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor fiscale prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (două infracţiuni) şi a infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt.
La data de 2 martie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a înregistrat plângerea prin care SC B.I. SRL a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocata D.E.M., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. anterior, constând în aceea că inculpata a refuzat să restituie societăţii un calculator portabil şi mai multe documente care îi fuseseră încredinţate în perioada 2009-2010, în baza unor contracte de asistenţă juridică încheiate între inculpată, în calitatea sa de avocat şi SC B.I. SRL.
Prin Ordonanţa nr. 351/P/2011 din 14 mai 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpată sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., cu motivarea că, din probele administrate în cauză, a rezultat că fapta nu există.
Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauza de mai sus, Garda Financiară, secţia municipiului Bucureşti a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la comiterea de către SC B.I. SRL a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, dar şi cu privire la comiterea de către D.M.E. a infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor fiscale prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, astfel încât, prin Ordonanţa nr. 351/P/2011 din 14 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în vederea efectuării de cercetări faţă de administratorul SC B.I. SRL, sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală şi formarea unui dosar separat, în vederea efectuării de cercetări faţă de inculpata D.M.E.
Dosarul format ca urmare a disjungerii dispuse cu privire la faptele comise de către inculpata D.M.E., a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 800/P/2013.
Din actele şi lucrările acestui dosar a rezultat că, la data de 3 iulie 2012, Garda Financiară, secţia municipiului Bucureşti a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la comiterea de către inculpata D.M.E. a infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în vederea împiedicării verificărilor fiscale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Urmare a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a solicitat Gărzii Financiare, secţia Bucureşti efectuarea de verificări privind modul în care inculpata a înregistrat în evidenţele fiscale sumele obţinute din exercitarea profesiei de avocat în perioada 2009-2011 (adresă înregistrată la Garda Financiară la 17 ianuarie 2012), această din urmă instituţie a transmis inculpatei, prin poştă, somaţia din 23 mai 2012 la sediul profesional şi domiciliul fiscal declarat al inculpatei, situat în Bucureşti, sector 3, punându-i în vedere să prezinte Ia sediul organului de control documentele financiar contabile şi contractele de asistenţă juridică încheiate în calitatea sa de avocat.
Întrucât inculpata nu a prezentat organelor fiscale, în termen de 15 zile de la somaţie, documentele fiscale solicitate, Garda Financiară a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti efectuarea de cercetări, sub aspectul comiterii infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor fiscale, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Din actele dosarului a mai rezultat şi că, în data de 23 mai 2013, Garda Financiară, secţia Bucureşti a sesizat, din nou, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la comiterea de către inculpata D.M.E. a infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în termen de 15 zile de la somaţie, în scopul împiedicării verificărilor fiscale.
Potrivit Gărzii Financiare, la data de 18 martie 2013, inculpata D.M.E., a fost somată de organele fiscale să prezinte la 20 martie 2013, la sediul Gărzii Financiare, jurnalul de încasări şi plăţi, contractele de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009-2012 şi dovada raportării la C.A.A. a veniturilor obţinute, însă aceasta nu a dat curs somaţiei. în aceste condiţii, inculpatei i-a fost aplicată, la 20 martie 2013, în temeiul art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., o amendă contravenţională de 6000 lei, menţinându-se somaţia pentru prezentarea documentelor solicitate la 26 martie 2013.
Garda Financiară a ataşat la sesizarea adresată organului de urmărire penală: nota de constatare din 18 martie 2013, din care rezultă că inculpata nu a prezentat organelor fiscale înscrisurile solicitate în vederea verificării îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor fiscale, motiv pentru care i s-a pus în vedere, cu titlu de somaţie, să prezinte aceste documente la 20 martie 2013; nota explicativă dată de inculpată la 18 martie 2013 din care rezultă că aceasta s-a angajat să pună la dispoziţia organelor fiscale documentele solicitate la data de 20 martie 2013; nota de constatare din 20 martie 2013, din care rezultă că inculpata nu a prezentat organelor fiscale documentele solicitate, în vederea verificării îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor fiscale şi că, în aceste împrejurări, organele fiscale i-au pus în vedere din nou, cu titlu de somaţie, să pună la dispoziţia organelor fiscale în data de 26 martie 2013, documentele respective; nota explicativă dată de inculpată la 20 martie 2013, din cuprinsul căreia rezultă, pe de o parte, că inculpata a precizat că nu a putut prezenta organului fiscal registrul de încasări şi plăţi, întrucât nu se mai află în posesia sa, iar pe de altă parte, că inculpata nu a recunoscut că a primit de la SC B.I. SRL mai multe sume de bani, în baza unor dispoziţii de plată emise de această societate în perioada 2010-2011, identificate de către comisarii Gărzii Financiare în fondui arhivistic al acestei societăţi; procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 20 martie 2013, prin care i-a fost aplicată inculpatei o amendă contravenţională de 6000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.; nota unilaterală din 16 mai 2013, prin care s-a constatat că inculpata nu a prezentat la termenul stabilit de organul fiscal, anume la 26 martie 2013, documentele necesare efectuării de verificări fiscale.
Din materialul de urmărire penală a rezultat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat inculpatei, la data de 23 mai 2013, să prezinte la această unitate de parchet, până la 31 mai 2013, registrul de încasări şi plăţi pentru perioada 2009-prezent, contractele de asistenţă juridică încheiate încheiate cu SC B.I. SRL şi chitanţele emise pentru sumele de bani încasate de la această societate.
Întrucât inculpata nu a dat curs acestei solicitări, în data de 31 mai 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti i-a pus din nou în vedere să depună la dosarul cauzei până la 11 iunie 2013, documentele mai sus menţionate, în vederea verificării modului de îndeplinire a obligaţiilor fiscale prevăzute de art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 şi art. 22 din Legea nr. 92/2003 prvind C. proc. fisc.
Potrivit procesului verbal încheiat la 1 iulie 2013 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpata D.E. a predat organului de urmărire penală, în fotocopie, un număr de 276 de chitanţe, care atestau, potrivit susţinerilor inculpatei, sume încasate de către aceasta de la SC B.I. SRL, în perioada 2010-prezent. De asemenea, inculpata a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, un număr de 16 contracte de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009-2011 cu SC B.I. SRL şi, cu acelaşi prilej, inculpata a declarat că nu poate prezenta registrul de încasări şi plăţi din perioada 2009-prezent.
Ulterior, cu adresa din 11 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti efectuarea unor verificări fiscale cu privire la activitatea desfăşurată de inculpată, atât în calitatea sa de avocat colaborator în cadrul cabinetului de avocatură „A.G.V.", cât şi în calitate de avocat titular în cadrul cabinetului individual de avocatură „D.M.E.", punând, în acest sens, la dispoziţia organelor fiscale fotocopiile înscrisurilor pe care inculpata le depusese la data de 1 iulie 2013.
Din actele de urmărire penală a rezultat că, în perioada 30 iulie 2013 - 3 februarie 2014, organele de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Bucureşti-Administraţia sectorului 5 - A.I.F. au efectuat o verificare a activităţii desfăşurate de către avocatul D.M.E., în perioada 2009-2013, atât în cadrul Cabinetului Individual de Avocatură „A.G.V.", cât şi în calitate de avocat titular în cadrul Cabinetului individual de avocatură „D.M.E.", activitatea de verificare având la bază chitanţele puse la dispoziţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti emise în perioada 2010-2011, în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate între inculpată şi SC B.I. SRL, chitanţele puse la dispoziţia A.F.P. sector 5 Bucureşti-A.I.F., emise în perioada 2009-2012 în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate de către inculpată şi SC B.I. SRL, contracte de asistenţă juridică încheiate de inculpată în perioada 2009-2013 şi puse la dispoziţia organelor fiscale, datele obţinute de organele fiscale de la C.A.A., privind veniturile raportate de inculpată acestei instituţii în perioada 2009-2013, rulajele conturilor deschise pe numele inculpatei la bănci, declaraţiile fiscale aferente perioadei 2009-2012, depuse de inculpată la A.F.P. sector 5, respectiv declaraţia 220 privind venitul estimat, înregistrată la organele fiscale din 11 mai 2009 (aferent anului 2009), declaraţia 200 privind veniturile realizate în România aferente anului 2010, înregistrată la organele fiscale din 16 mai 2011, declaraţia 200 aferentă anului 2011, înregistrată la organele fiscale din 25 mai 2012 şi declaraţia 200, aferentă anului 2012, înregistrată la organele fiscale din 20 august 2013.
Din analiza contractelor de asistenţă juridică şi a chitanţelor puse la dispoziţie a rezultat că inculpata a realizat în perioada 2009-2013 următoarele venituri, ca urmare a exercitării profesiei de avocat: în anul 2009, suma de 6.938 lei; în anul 2010, suma de 118.218 lei; în anul 2011, suma de 6.500 lei; în anul 2012, suma de 6.256 lei şi - în anul 2013, suma de 2.550 lei.
În urma analizării de către organele de inspecţie fiscală a datelor puse la dispoziţie de C.A.A.-Filiala Bucureşti a rezultat că inculpata, în cursul anului 2010, a declarat la această instituţie realizarea unor venituri mai mici decât cele obţinute în exercitarea profesiei de avocat, diferenţa fiind de 8450 lei.
Potrivit adresei din 28 ianuarie 2014 a C.A.A., înregistrată din 31 ianuarie 2014 la A.F.P. sector 5 Bucureşti, inculpata a raportat acestei instituţii, obţinerea următoarelor venituri: în anul 2009, suma de 6.938 lei; în anul 2010, suma de 109.768 lei; în anul 2011, suma de 6.500 lei; în anul 2012, suma de 6.256 lei şi în anul 2013, suma de 2.550 lei.
Probele administrate în cauză au stabilit faptul că diferenţa de 8450 lei, dintre cuantumul veniturilor raportate de către inculpată în cursul anului 2010 la C.A.A. (respectiv 109.768 lei) şi cuantumul veniturilor obţinute de către inculpată în acelaşi an, astfel cum au fost calculate de echipa de inspecţie fiscală(l 18.218 lei) a rezultat din chitanţe emise de inculpată în baza unor contracte de asistenţă juridică încheiate cu SC B.I. SRL. Aceste chitanţe, în valoare totală de 8.450 lei, (chitanţa din 6 ianuarie 2010, în valoare de 5.450 lei, chitanţa din 23 martie 2010, în valoare de 2.000 lei şi din 26 martie 2010, în valoare de 1.000 lei) puse la dispoziţia organelor fiscale şi Casei de Asigurări a Avocaţilor, poartă menţiunea „anulat" şi semnătura şi ştampila inculpatei, deşi anterior, la data de 1 iulie 2013, inculpata pusese la dispoziţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti aceleaşi chitanţe, în fotocopie, fără însă ca la acel moment acestea să fie anulate.
Având în vedere, că pe aceste chitanţe nu este menţionată data la care au fost anulate, dar şi faptul că. anterior, aceste chitanţe fuseseră depuse în fotocopie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fără să aibă menţiunea „anulat", organele fiscale au constatat că respectivele chitanţe au fost încasate de către inculpată în cursul anului 2010, fiind anulate de către inculpată după ce au fost predate, la 1 iulie 2013, organelor de urmărire penală, în vederea denaturării veniturilor obţinute din exercitarea profesiei de avocat.
În urma verificării de către organele fiscale a modului în care au fost înregistrate în contabilitatea SC B.I. SRL plăţile efectuate de către D.E.M., s-a constatat că în jurnalul de casă al SC B.I. SRL a fost înregistrată, în luna ianuarie 2010, plata efectuată în data de 6 ianuarie 2010 către inculpată a sumei de 5.450 lei, iar în luna martie 2010 a fost înregistrată în baza chitanţei din 23 martie 2010, plata sumei de 2.000 lei, precum şi plata sumei de 1.000 lei, în baza chitanţei din 26 martie 2010.
În plus, în urma verificării declaraţiilor fiscale depuse anual la A.F.P. sector 5 Bucureşti de către inculpată, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., a rezultat următoarea situaţie de fapt:
- în anul 2009 s-a declarat un venit brut de 6.000 lei şi cheltuieli de 3.000 lei, rezultând un venit net de 3.000 lei;
- în anul 2010 s-a declarat un venit brut de 115.833 lei şi cheltuieli de 46.140 lei, rezultând un venit net de 69.693 lei;
- în anul 2011 s-a declarat un venit brut de 16.200 lei şi cheltuieli de 8.350 lei, rezultând un venit net de 7.850 lei;
- în anul 2012 s-a declarat un venit brut de 6.256 lei şi cheltuieli 0, rezultând un venit net de 6.256 lei.
Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei mai rezultă că verificarea de către organele de urmărire penală a respectării de către inculpata D.M.E., a obligaţiilor fiscale s-a făcut cu dificultate din cauza întârzierii cu care aceasta a înţeles să dea curs solicitărilor repetate ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi organelor fiscale de a pune la dispoziţie actele contabile, lipsei mai multor documente contabile absolut necesare efectuării verificărilor necesare soluţionării cauzei, nerespectării de către inculpată a obligaţiei de reconstituire a documentelor respective, precum şi modului defectuos în care inculpata a înţeles să îşi organizeze ţinerea evidenţei contabile.
Potrivit prevederilor art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., persoanele fizice care desfăşoară profesii liberale sunt obligate să organizeze şi să conducă contabilitatea în partidă simplă cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă şi să completeze Registrul jurnal de încasări şi plăţi, registrul inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în materie.Aceste documente au regim de înregistrare la organele fiscale, se numerotează, se şnuruiesc şi se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.
Cu toate acestea, inculpata nu a pus la dispoziţia organelor fiscale şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti registrul de încasări şi plăţi, declarând că a deţinut un astfel de registru, însă nu l-a putut prezenta organelor fiscale şi de urmărire penală, întrucât a fost nevoită să îşi schimbe locuinţa, motiv pentru care a depozitat bunurile sale personale şi evidenţele sale contabile la o cunoştinţă pe nume F.I., iar, ulterior, nu le-a mai putut recupera.
În aceste împrejurări, s-au efectuat verificări la A.F.P. sector 5 Bucureşti, pentru a se stabili dacă inculpata a depus registrul de încasări şi plăţi la organele fiscale pentru înregistrare, ocazie cu care s-a constatat că la 11 mai 2009, inculpata D.M.E. a solicitat acestei instituţii înregistrarea unui registru jurnal de încasări şi plăţi conţinând 100 file, iar la 9 august 2013, a depus la acelaşi organ fiscal o cerere prin care a solicitat înregistrarea unui alt registru de încasări şi plăţi conţinând 99 file.
Inculpata D.M.E. a anexat la această cerere un proces verbal şi o declaraţie din cuprinul cărora rezultă că ar fi constatat în data de 26 iulie 2013 (după ce organele fiscale şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti îi solicitaseră predarea) pierderea următoarelor documente: registru de încasări şi plăţi, documente justificative cheltuieli, întocmite din anul 2009 şi până în prezent, registru de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică, registru de înregistrare a actelor juridice atestate de către avocat, chitanţier pentru anul 2009, completat parţial, o împuternicire avocaţială pe anul 2009 completată parţial, o împuternicire avocaţială pe anul 2010, un chitanţier pe anul 2010, completat, act adiţional la contractul de asistenţă juridică din 28 mai 2009 privind rezilierea contractului, 2 caiete de contracte de asistenţă juridică, necompletate.
Din cuprinsul procesului verbal depus la 9 august 2013 la organele fiscale mai rezultă că inculpata s-a angajat ca, în termen de 30 de zile, să procedeze la reconstituirea documentelor justificative şi financiar contabile pierdute, însă, până în prezent, nu şi-a respectat această obligaţie.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind., astfel calitatea de document justificativ. Din actele dosarului a rezultat că, deşi inculpata a raportat organelor fiscale asemenea cheltuieli, nu a putut prezenta organelor de urmărire penală şi fiscale documente justificative pentru sumele pe care le-a declarat cu titlu de cheltuieli.
În condiţiile în care inculpata nu a prezentat organelor de control fiscal. şi de urmărire penală documente care să ateste cheltuielile efectuate pe parcursul exercitării profesiei de avocat şi nici nu şi-a îndeplinit obligaţia de reconstituire a documentelor justîficatve şi financiar contabile pierdute, obligaţie prevăzută în Ordinul M.F.P. nr. 1040 din 8 iulie 2005 pentru, aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabili, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., organele de inspecţie fiscală au procedat, conform art. 67, secţiunea a 6-a, cap. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., la estimarea impozitului pe venit datorat de către inculpată şi a accesoriilor aferente, în raport cu. veniturile declarate şi impozitate, prilej cu care s-au constatat următoarele;
Pentru anul 2009 a fost stabilită o diferenţă de impozit pe venit în cuantum de 630 iei, pentru anul 2010 a fost stabilită o diferenţă de impozit pe venit în cuantum de 7.764 lei, pentru anul 2011 a fost stabilită o diferenţă de impozit pe venit în cuantum de 216 lei, iar pentru anul 2012 nu au fost constatate diferenţe de impozit.
Având în vedere cele mai sus expuse, s-a constatat că prin nedeclararea de către inculpata D.M.E. a tuturor veniturilor obţinute din. exercitarea profesiei de avocat şi prin declararea unor cheltuieli pentru care nu există documente justificative a fost cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 12.965 lei, din care 8.394 lei reprezintă impozit pe venit, ia care se adaugă dobânzi de întârziere în cuantum de 3.162 lei, precum şi penalităţi de întârziere de 1.625 lei.
Potrivit procesului verbal din 5 februarie 2014 întocmit de către A.F.P. sector 5 Bucureşti - A.I.F. cu prilejul efectuării verificării activităţii desfăşurate de către inculpata D.M., stabilirea dobânzilor de întârziere s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., dispoziţiile O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 92/2003 şi O.U.G. nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., nivelul dobânzii de întârziere fiind de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere până la 30 iunie 2010, de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere în perioada 1 ianuarie 2010-30 septembrie 2010 şi de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 1.10,2010.
La stabilirea penalităţilor de întârziere au fost avute în vedere prevederile art. 1201 C. proc. fisc., alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 şi O.U.G. nr. 39/2010, în vigoare începând cu data de 1 iulie 2010, nivelul penalităţii de întârziere fiind de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase neachitate până la 1 iulie 2010, iar începând cu 1 iulie 2013, nivelul penalităţilor de întârziere fiind de 0,02% pe zi de întârziere, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale.
Din cuprinsul notelor explicative date de către inculpată în 22 ianuarie 2014 în faţa organelor de inspecţie fiscală, rezultă că aceasta a motivat nerespectarea obligaţiei de punere la dispoziţia echipei de control fiscal a documentelor justificative prin aceea că, în cursul anului 2013 şi-a schimbat locuinţa şi, în aceste împrejurări, a depozitat bunurile sale personale, inclusiv actele privind desfăşurarea activităţii de avocat la mai multe cunoştinţe, ulterior constatând lipsa mai multor lucruri, inclusiv a documentelor pe care le depozitase în locuinţele cunoştinţelor.
În ceea ce priveşte diferenţa între veniturile pe care inculpata le-a raportat organelor fiscale şi C.A.A., inculpata a arătat că raportarea pe care a făcut-o la această ultimă instituţie este eronată.
Parchetul a reţinut că din probele administrate rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârşirea de către inculpata D.M.E. a infracţiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. (omisiunea evidenţierii în acte contabile ori în alte documente legale a veniturilor realizate şi, respectiv, evidenţierea în acte contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea unor operaţii fictive), precum şi a infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documente legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale în termen de cel mult 15 zile de la somaţie, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea şi prevenirea evaziunii fiscale.
În ceea ce priveşte infracţiunea de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale reţinută în sarcina inculpatei, s-a constatat că prin incriminarea acestei fapte legiuitorul român a urmărit să asigure integritatea probelor, prevenirea faptelor de distrugere, ascundere sau întocmire în fals a documentelor justificative. în consecinţă, prin art. 56 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 a fost instituită în sarcina contribuabilului obligaţia de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri, orice alte înscrisuri în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, iar nerespectarea acestei obligaţii constituie, potrivit art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, contravenţie sancţionată cu amendă între 6.000 lei şi 8.000 lei. Prin urmare, din momentul în care contribuabilului i s-a pus în vedere de către organul fiscal să pună la dispoziţie documentele mai sus menţionate în vederea efectuării inspecţiei fiscale şi până la împlinirea termenului de 15 zile de la data emiterii somaţiei, acesta se află în stare contravenţională, dacă nu îşi respectă obligaţia de prezentare a documentelor. La expirarea termenului de 15 zile de la emiterea somaţiei, refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia organului competent documentele necesare în scopul împiedicării verificărilor financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
La data de 18 martie 2013, inculpatei i se pusese în vedere, cu titlu de somaţie, să prezinte în data de 20 martie 2013 organelor fiscale mai multe documente în vederea efectuării unor verificări fiscale şi nu a dat curs acestei solicitări, motiv pentru care a fost sancţionată contravenţional la data de 20 martie 2013. Prin nota de constatare din 20 martie 2013, Garda Financiară a pus din nou în vedere inculpatei să prezinte organelor fiscale, la data de 26 martie 2013, înscrisurile respective, inculpata refuzând nejustificat prezentarea acestora. în cuprinsul notelor de constatare din 18 martie 2013 şi 20 martie 2013, inculpata s-a angajat, sub semnătură, să prezinte documentele solicitate.
În ceea ce priveşte somaţia din 23 mai 2012 prin care incupatei D.M.E. i s-a pus în vedere să predea mai multe documente în vederea efectuării de verificări fiscale, s-a reţinut că aceasta nu a ajuns în posesia inculpatei, fiind returnată organelor fiscale cu menţiunea „destinatar lipsă de la domiciliu", astfel încât, s-a apreciat că inculpata nu a urmărit împiedicarea efectuării verificărilor fiscale, lipsind vinovăţia cerută de lege.
Fiind audiată de către procuror, inculpata a negat comiterea faptelor. A declarat că nu a intrat în posesia somaţiei din 23 mai 2012 a Gărzii Financiare, deoarece somaţia a fost comunicată la sediul cabinetului de avocatură „A.G.V.", în cadrul căruia inculpata lucra la acel moment şi nu la adresa pe care inculpata o indicase la A.F.P. sector 5, ca domiciliu fiscal - sector 2 şi că niciun angajat al cabinetului de avocatură menţionat mai sus nu i-a comunicat faptul că ar fi fost somată de organele fiscale să predea mai multe documente în vedere efectuării de verificări fiscale.
De asemenea, a mai arătat că la 13 martie 2013 a fost contactată telefonic de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care i-a solicitat să se prezinte la sediul Parchetului, prilej cu care a aflat că este cercetată pentru infareţiunile din prezenta cauză. în aceste împrejurări, a pus la dispoziţia Gărzii Financiare mai multe înscrisuri, precum chitanţiere şi carnetul de înregistrare a contractelor de asistenţă juridică şi a făcut demersuri pentru obţinerea unor fotocopii ale unor chitanţe emise în anul 2010, pe parcursul colaborării cu SC B.I. SRL.
Inculpata nu a putut plăti amenda contravenţională aplicată de Garda Financiară, de 6.000 lei, datorită situaţiei materiale precare de la acel moment.
Inculpata a mai arătat că nu a intenţionat niciun moment să se sustragă de la efectuarea verificărilor fiscale, ci doar s-a aflat în imposibilitatea de a le pune la dispoziţie organelor competente. Astfel, inculpata a susţinut că, în cursul lunii mai 2013 s-a mutat de la adresa unde locuia, anume Bucureşti, sector 3, depozitând majoritatea bunurilor sale, inclusiv actele care priveau activitatea sa de avocat, la locuinţa unei cunoştinţe, F.I., situată în Bucureşti, sector 5.
Cu prilejul audierii, inculpata a precizat că F.I. îi făcea menajul în locuinţa din Bucureşti, sector 3 şi, întrucât a avut mare încredere în aceasta, nu a întocmit vreun document de predare-primire a bunurilor respective. După ce şi-a luat o mică parte din bunurile depozitate în locuinţa familiei F., a constatat că familia şi fiul minor al familiei se mutaseră la o adresă necunoscută. Ulterior a aflat că bunurile sale fuseseră vândute de către F.E.
Cu ocazia audierii la procuror, inculpata a negat comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, arătând că a declarat în mod corect la organele fiscale veniturile pe care le-a obţinut din exercitarea profesiei de avocat, cât şi cheltuielile pe care le-a efectuat, cu menţiunea că pentru anul 2011 a raportat în mod greşit obţinerea unor venituri mai mari cu 100 sau 200 lei, faţă de cele obţinute în realitate. A mai arătat că s-a ocupat personal de ţinerea evidenţei contabile în perioada 2009-prezent şi că nu a procedat la reconstituirea documentelor, pe care nu le-a putut prezenta organelor de inspecţie fiscală şi de urmărire penală, întrucât echipa de inspecţie fiscală din cadrul A.F.P. sector 5 i-ar fi comunicat acesteia, după ce a depus, în cursul anului 2013, în vederea înregistrării la această instituţie, un registru de încasări şi plăţi, că nu poate completa acest document şi nici nu poate proceda la reconstituirea documentelor contabile pe care nu le mai deţine până la finalizarea cercetărilor în dosarul de faţă, la parchet.
Referitor la diferenţele existente între chitanţele depuse la parchet şi cele depuse la organele fiscale, anume la aspectul că pe chitanţele depuse la organele fiscale apare menţiunea „anulat", inculpata a arătat că iniţial chitanţele au fost depuse la parchet, în fotocopie, fără a se putea menţiona data când au fost făcute fotocopii şi că a procedat într-adevăr la anularea mai multor chitanţe emise pe parcursul colaborării cu SC B.I. SRL, în baza înţelegerii stabilite cu reprezentanţii acestei societăţi. Astfel, potrivit afirmaţiilor inculpatei, după ce a perceput de la societate, de exemplu, un onorariu de 5.450 lei, a procedat la anularea chitanţei care atesta încasarea onorariului şi la emiterea mai multor chitanţe pentru sume mai mici, pentru fiecare dosar în care i-a acordat asistenţă juridică acestei societăţi şi care privea diferiţi debitori ai societăţii. în plus, în momentul anulării acestor chitanţe, nu a întocmit proces verbal şi nu a menţionat data când a fost făcută anularea.
Pe parcursul urmăririi penale a fost audiat martorul P.V.A., conducător auto în cadrul SC T.A. SRL, acesta arătând că o cunoaşte pe inculpată de aproximativ 10 ani, deoarece a transportat-o cu taxiul în diferite ocazii, iar la începutul verii anului 2013, inculpata l-a contactat telefonic pe martor, solicitându-i să o ajute să transporte mai multe bunuri personale de la adresa unde locuia fosta sa menajeră F.I. la locuinţa părinţilor inculpatei din Bucureşti, sector 5, Bucureşti.
În aceste împrejurări, martorul a aflat că inculpata se mutase anterior din locuinţa pe care o avea cu chirie în Bucureşti, sector 3 şi că îşi depozitase bunurile la locuinţa numitei F.I. Din declaraţia martorului a mai rezultat faptul că s-a deplasat cu autoturismul la locuinţa numitei F.I. şi, de aici, împreună cu inculpata, au încărcat mai multe bunuri respectiv, obiecte de îmbrăcăminte, veselă, cutii cu acte, etc, pe care martorul le-a transportat în aceeaşi zi la locuinţa părinţilor inculpatei. Totodată, potrivit înţelegerii cu inculpata, urma să facă rost de un vehicul mai mare pentru a transporta şi restul bunurilor aparţinând inculpatei, însă acest lucru nu s-a mai realizat, deoarece inculpata l-a anunţat pe martor că numita F.I. i-ar fi spus că, soţul său, F.E., a vândut bunurile rămase în locuinţa acestora. Martorul nu a putut preciza ce anume depozitase inculpata în locuinţa acelei familii, nu a putut preciza dacă printre obiectele depozitate se aflau şi înscrisuri.
Verificările efectuate de către organele de urmărire penală pentru identificarea numiţilor F.I. şi E. au rămas fără rezultat, întrucât cei doi nu locuiesc la adresa cu care figurează în baza de date iar actuala adresă a celor doi nu a putut fi stabilită.
Parchetul a apreciat că susţinerile inculpatei, conform cărora motivul pentru care nu a pus la dispoziţia organelor competente documentele contabile în vederea efectuării unui control fiscal ar fi fost sustragerea acestor acte de către soţii F., nu au fost confirmate de probe certe şi temeinice, care să conducă la exonerarea sa de răspundere penală sub aspectul comiterii infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documente legale in scopul împiedicării verificărilor financiare în termen de cel mult 15 zile de la somaţie, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, Martorul audiat în cauză nu a putut preciza cu exactitate ce bunuri au fost depozitate de inculpată în locuinţa soţilor F. şi a arătat că inculpata nu i-a comunicat faptul că între acele bunuri sustrase s-ar afla şi documente financiare.
Parchetul a reţinut şi faptul că inculpata a avut o atitudine oscilantă, invocând fie faptul că a raportat greşit veniturile la C.A.A., fie acela că documentele i-au fost sustrase odată cu alte bunuri de către soţii F.
Inculpata, care este avocat în cadrul Baroului Bucureşti, nu poate invoca necunoaşterea legii în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor fiscale care îi reveneau în calitate de persoană care a obţinut venituri din exercitarea profesiei de avocat. Apărarea acesteia, în sensul că i-au fost sustrase documentele financiare, împreună cu alte bunuri, de către soţii F. nu este de natură să împiedice tragerea la răspundere penală, având în vedere că inculpata nu a luat nicio măsură pentru a reintra în posesia documentelor şi nici nu şi-a îndeplinit obligaţia de reconstituire a documentelor contabile pe care şi-a asumat-o în faţa organelor fiscale.
În susţinerea acuzaţiilor au fost invocate de către parchet următoarele probe: plângerea formulată de SC B.I. SRL, sesizarea din 3 iulie 2012 a Gărzii Financiare, secţia municipiului Bucureşti, sesizarea din 17 mai 2013 a Gărzii Financiare, secţia municipiului Bucureşti, somaţia din 23 mai 2012 a Gărzii Financiare, adresa din 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nota de constatare din 19 februarie 2013 a Gărzii Financiare, nota de constatare din 18 martie 2013 a Gărzii Financiare, nota explicativă dată de inculpată la 18 martie 2013, nota de constatare din 20 martie 2013 a Gărzii Financiare, nota explicativă dată de inculpată la 20 martie 2013, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 20 martie 2013, nota unilaterală seria B nr. 31339 din 16 mai 2013, adresa din 26 septembrie 2011 a A.F.P. sector 5 Bucureşti, adresa din 17 februarie 2014 a C.A.A., adresa din 4 iulie 2011 a Baroului Bucureşti, adresa din 12 februarie 2014 a Baroului Bucureşti, din 12 februarie 2014 a Baroului Bucureşti, chitanţe depuse de inculpată în fotocopie în Dosarul nr. 800/P/2013, contractele de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009-2010 cu SC B.I. SRL, adresele din 11 iulie 2013 şi 14 august 2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, adresa din 10 iulie 2013 a A.N.A.F., notele explicative date de inculpată în 22 ianuarie 2014 în faţa organelor de inspecţie fiscală, procesele verbale întocmite la 23 mai 2013, 31 mai 2013, 1 iulie 2013, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul verbal din 14 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fotocopii ale chitanţelor din 2010, procesul verbal din 3 februarie 2014, întocmit de A.N.A.F., A.F.P. sector 5, adresa din 21 februarie 2014 a A.F.P. sector 5 Bucureşti, adresa din 17 februarie 2014 a A.F.P. sector 5, declaraţiile martorului P.V.A., declaraţiile inculpatei.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, s-a arătat că acestea întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi a două infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5, C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. anterior.
b. După începerea cercetării judecătoreşti, în cauză a fost audiată inculpata D.M.E. şi au fost depuse documente din care a rezultat faptul că până la citirea actului de sesizare, inculpata a achitat suma de bani datorată bugetului de stat.
Cu ocazia audierii sale de către instanţa de judecată, inculpata a arătat că, în luna martie 2013 a primit invitaţie pentru a merge la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, cu această ocazie, a aflat că în anul 2012 şi apoi, 2013, a fost invitată să prezinte o serie de documente fiscale de către Garda Financiară. A susţinut că aceste invitaţii i-au fost trimise la cabinetul avocatului A.G.V., unde lucrase anterior.
A menţionat că atunci când s-a prezentat la parchet, a comunicat procurorului de caz că este de acord, inclusiv în această fază să se întâlnească cu comisarii Gărzii Financiare şi să lămurească ceea ce trebuia lămurit, iar procurorul de caz a acceptat. Ca urmare, pe data de 18 martie 2013 s-a întâlnit cu comisarii Gărzii Financiare la parchet, aceştia i-au prezenat nişte dispoziţii de plată şi a rămas să se întâlnească cu aceştia şi pe data de 20 martie 2013, pentru prezentarea unor documente suplimentare.
A arătat că pe data de 20 martie 2013 a adus cu sine două sacoşe pline de documente financiare în original, neavând posibilitatea financiară să facă fotocopii ale acestor documente, lucru care i.a deranjat pe comisarii Gărzii Financiare. A mai arătat că, ulterior, a mers la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, unde a solicitat eliberarea de copii ale mai multor chitanţe aflate în mai multe dosare civile, soluţionate în anul 2010. Când a primit aceste chitanţe, i-a contactat pe comisari, dar comisarii i-au spus că ei şi-au încheiat misiunea şi toate documentele pe care le mai are urmează să le depună la parchet. în aceste condiţii, a depus respectivele documente la parchet, A arătat că nu s-a sustras de la obligaţia de a prezenta organelor financiare documentele solicitate, ci nu a primit somaţia.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 a arătat că nu a înregistrat venituri nereale, cheltuielile au fost înregistrate corect, dar a rămas fără multe documente în momentul în care a fost nevoită să se mute din locuinţa sa,
A precizat că la data de 18 martie 2013 a dat o notă explicativă prin care s-a obligat să pună la dispoziţia comisarilor Gărzii financiare documentele financiare solicitate, primind o amendă contravenţională pentru că nu a putut pune la dispoziţia comisarilor chitanţele care lipseau şi pentru că nu a furnizat organelor de control fotocopii, ci a prezentat actele în original. De asemenea, inculpata s-a referit la faptul că pe data de 20 martie 2013 i s-a pus în vedere să depună actele solicitate până la data de 26 martie 2013, dar nu putut să se încadreze în acest interval de timp, deoarece a depus cerere la judecătorie pentru eliberarea copiilor de pe chitanţe pe data de 22 martie 2013, iar data fixată prin rezoluţie pentru eliberarea documenztelor a fost data de 29 martie 2013.
În legătură cu acest aspect, a menţionat că a sunat pe unul dintre comisarii Gărzii Financiare, căruia i-a spus că va primi actele pe data de 29 martie, iar acesta i-a spus că atunci când le va obţine să îi anunţe. Ca urmare, pe data de 30 martie 2013, după ce a obţinut documentele, i-a sunat din nou pe comisari, dar aceştia i-au spus că şi-au încheiat misiunea şi că trebuie să ducă toate actele pe care le arela parchet.
Cu ocazia cercetării judecătoreşti, inculpata D.M. a solicitat şi i-a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, constând în adrese emise de A.N.A.F.-A.F.P. sector 5 Bucureşti, prin care au fost comunicate decizia de impunere, dar şi poziţia părţii civile faţă de acţiunea civilă iniţial promovată, copia unei cereri adresate Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, prin care s-a solicitat eliberarea de copii de pe chitanţele de încasare a onorariului aflate în mai multe dosare, care s-au aflat pe rolul instanţei, cerere care a primit termen de rezolvare la data de 29 martie 2013.
Examinând acţiunea penală cu care a fost investită, Curtea a constatat următoarele:
1. În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 4-1 C. pen. anterior:
În sarcina inculpatei, organul de urmărire penală a reţinut că în anul 2010, inculpata a raportat la C.A.A.-Filiala Bucureşti venituri mai mici decât cele obţinute în realitate, din exercitarea profesiei de avocat.
Inculpata s-a apărat faţă de această acuzaţie, arătând că, şi-a pierdut documentele contabile în împrejurările legate de mutarea sa din fostul domiciliu, dar invocând şi faptul că şi-a ţinut propria contabilitate, aşa cum a văzut la ceilalţi colegi avocaţi.
Din examinarea înscrisurilor aflate a dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că acuzaţia organului de urmărire penală este dovedită, în sensul că, inculpata a raportat la C.A.A. venituri mai mici cu 8.450 lei decât cele obţinute în realitate, determinate pe baza contractelor de asistenţă juridică.
Astfel, în cursul anului 2010, în baza contractelor de asistenţă juridică, a obţinut suma de 118.218 lei, iar la C.A.A. a raportat suma de 109.768 lei.
Aşa cum a rezultat din examinarea plăţilor înregistrate în contabilitatea SC B.I. SRL, la data de 6 ianuarie 2010 a fost efectuată o plată către inculpată de 5.450 lei, la 23 martie 2010 a fost efectuată o plată de 2.000 lei, iar la 26 martie 2010 o altă plată, de 1.000 lei. Aceste venituri nu au fost declarate de către inculpată.
Inculpata, deşi avocat şi, deci, cunoscător al legilor, nu a ţinut contabilitatea proprie aşa cum cer dispoziţiile legale, neţinând registrele obligatorii prevăzute de lege pentru contabilitatea activităţilor liberale.
Persoanele fizice care desfăşoară profesii libere sunt obligate, potrivit prevederilor art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă. Veniturile realizate reprezintă venituri incluse în categoria veniturilor din activităţi independente, realizate potrivit art. 46 alin. (3) din C. fisc.
Astfel, veniturile obţinute de avocaţi din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual, reprezintă venituri din activităţi independente. Venitul net se determină ca diferenţa între venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Evidenţa contabilă în partidă simplă se conduce în conformitate cu Norma metodologică privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 1040/2004. Cabinetul individual de avocatură are obligaţia de a completa Registrul jurnal de încasări şi plăţi (cod 14-1-1/b) şi Registrul-inventar (cod 14-1-2/a). Acestea au regim de înregistrare la organele fiscale, se numerotează, se şnuruiesc şi se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare,
Prima instanţă a apreciat că inculpata nu a făcut dovada că a ţinut un astfel de registru în perioada menţionată, iar pierderea tuturor documentelor este o împrejurare nedovedită în cauză, declaraţia martorului P.V.A., dată la urmărirea penală fiind una izolată.
2. În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005:
Organul de urmărire penală a reţinut în sarcina inculpatei faptul că, pentru anul 2009, a raportat la organele fiscale suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli efectuate în desfăşurarea activităţii sale liberale, pentru care nu a prezentat însă, documente justificative. Ca urmare a verificărilor efectuate de organele fiscale, s-a constatat că pentru aceste cheltuieli nu există documente justificative.
De asemenea, şi pentru anul 2010, inculpata a declarat la organele fiscale suma de 46.140 lei cu titlu de cheltuieli, pentru care nu a prezentat documente justificative, iar pentru anul 2011 a declarat suma de 8.350 lei, cheltuieli, pentru care nu există documente justificative.
Nici în cursul judecăţii, inculpata nu a făcut dovada realităţii cheltuielilor efectuate, acestea fiind apreciat de instanţa de fond ca fiind cheltuieli nedeductibile, deoarece inculpata nu a prezentat documente justificative şi nici nu şi-a îndeplinit obligaţia de a reconstitui documentele financiar contabile pierdute, aşa cum prevăd dispoziţiile Ordinului M.F.P. nr. 1040 din 8 iulie 2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003.
Prin urmare, faţă de aceste aspecte de fapt, Curtea de Apel a apreciat că infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 au fost dovedite, şi a reţinut că acestea au fost comise de către inculpată.
Însă, Curtea a avut în vedere faptul că, până la primul termen de judecată, inculpata a achitat către stat întregul prejudiciu pe care 1-a cauzat prin comiterea celor două infracţiuni şi, având în vedere faptul că prejudiciul reţinut în actul de sesizare şi de organele fiscale este mai mic de 50.000 euro, a luat în considerare dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 - în forma anterioară modificării sale prin Legea nr. 255/2013 - potrivit cărora: „(1) în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pînă la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar".
Instanţa de fond a reţinut, astfel, că legea mai favorabilă inculpatei este legea mai veche şi, făcând aplicarea art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei sancţiunea amenzii administrative de 1.000 lei pentru cele două infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior,
3. În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005;
În sarcina inculpatei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 23 mai 2013, Garda Financiară secţia Municipiului Bucureşti a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la faptul că la 18 martie 2013 a somat-o pe inculpată să se prezinte la sediul Gărzii Financiare, în data de 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări şi plăţi, contractele de asistenţă juridică încheiate între anii 2009-2012 şi dovada raportării la C.A.A. a veniturilor obţinute, însă inculpata nu s-a prezentat şi nu a dat curs somaţiei, motiv pentru care inculpatei i-a fost aplicată o amendă contravenţională de 6.000 lei, în temeiul art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003. S-a mai reţinut că inculpata a fost, din nou, somată să prezinte documentele solicitate pentru data de 26 martie 2013, dar inculpata nu s-a prezentat nici la această ultimă dată cu documentele solicitate.
Curtea de Apel a reţinut că la data de 18 martie 2013, în timp ce inculpata se afla la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a întâlnit cu comisarii Gărzii financiare, cu care s-a deplasat la sediul acestei instituţii, S-a întocmit nota de constatare, prin care inculpata a fost somată să se prezinte la sediul Gărzii,la data de 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări şi plăţi, cu toate contractele de asistenţă juridică, cu toate chitanţele şi facturile emise, declaraţiile pentru veniturile realizate împreună cu deciziile de impunere aferente, documentele justificative privind cheltuielile, dovada achitării contribuţiei la C.A.A. şi dovada declarării veniturilor.
Prin nota explicativă dată la 18 martie 2013, inculpata s-a angajat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare la 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări şi plăţi, declaraţia privind veniturile realizate în anii 2009-2011, deciziile de impunere anuale, dovada declarării veniturilor la C.A.A., arătând că nu le poate prezenta la data întocmirii notei explicative.
La data de 20 martie 2013, inculpata s-a prezentat la sediul Gărzii financiare, dar fără a aduce documentele menţionate în nota de constatare din 18 martie 2013. Prin nota de constatare întocmită la aceeaşi dată, s-au menţinut dispoziţiile de somare a inculpatei de a prezenta documentele solicitate, pentru un nou termen şi anume pentru 26 martie 2013. în nota explicativă dată la 20 martie 2013, a arătat că nu a putut aduce jurnalul de încasări şi plăţi pentru că nu îl găseşte şi că va aduce restul documentelor solicitate (contractele de asistenţă juridică şi chitanţele) pe data de 26 martie 2013.
Prin nota unilaterală din 16 mai 2013, Garda Financiară, secţia Municipiului Bucureşti a constatat că inculpata D.M.E. nu s-a mai prezentat cu documentele în vederea verificărilor, motiv pentru care a sesizat organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări.
Faţă de aspectele de fapt reţinute mai sus, Curtea a constatat că fapta inculpatei de refuz nejustificat de a prezenta organelor fiscale documentele cerute de lege nu este comisă cu vinovăţia prevăzută de legea penală.
Această infracţiune, reglementată de art. 4 din Legea nr. 241/2005, nu poate ft comisă decât cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, orice altă formă de vinovăţie fiind incompatibilă cu latura subiectivă a acestei infracţiuni.
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, jurnalul de încasări şi plăţi nu a putut fi prezentat de către inculpată, nu pentru că aceasta a refuzat prezentarea, ci pentru că nu a ţinut un astfel de jurnal, încercând să înregistreze la A.F.P. un astfel de jurnal, după începerea cercetărilor în cauză.
Curtea a apreciat că, dacă inculpata ar fi înregistrat la organele fiscale un registru de încasări şi plăţi şi un registru de înregistrare a contractelor de asistenţă juridică, ar fi putut solicita la organele financiare şi prezenta organelor judiciare, cel puţin numărul de înregistrare de la aceste organe fiscale, pentru a face dovada că a ţinut astfel de registre, însă inculpata nu a făcut o astfel de dovadă şi nici organele de urmărire penală nu au făcut demersuri la A.F.P., pentru a constata dacă inculpata a solicitat înregistrarea registrelor.
Aşa cum s-a arătat, pe parcursul cercetărilor penale, la 11 mai 2009, inculpata a încercat să înregistreze un registru de încasări şi plăţi la organele fiscale.
În ceea ce priveşte chitanţele pe care le-a emis în activitatea sa, în special în relaţia cu SC B.I. SRL, aşa cum s-a dovedit pe parcursul cercetării judecătoreşti, la data de 22 martie 2013 inculpata a depus o cerere la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe chitanţele aflate într-un număr de 81 de dosare, însă a primit termen în vederea eliberării acestor copii la data de 29 martie 2013, deci după data de 26 martie 2013, când fusese somată să se prezinte cu documentele la Garda Financiară.
Prin urmare, Curtea a constatat că nu a existat intenţia inculpatei de a se sustrage de la controlul organelor fiscale, ci neglijenţa acesteia în organizarea propriei activităţi contabile, ignoranţa faţă de obligaţiile impuse de lege acestei categorii profesionale, cu referire la organizarea contabilităţii.
Pentru aceste considerente, prima instanţă, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a achitat pe inculpată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată în cauză, instanţa de fond a luat act că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere faptul că întregul debit a fost plătit în cursul judecăţii.
B. Judecata în Apel
I. Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, la data de 17 februarie 2015 a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 6 mai 2015 sub nr. 2504/2/2014.
II. Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a. Prin motivele scrise de apel (filele nr. 5-16 dosar apel), apelantul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, sub aspectul greşitei achitări a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, considerând că, în realitate, inculpata a avut intenţia de a se sustrage verificărilor organelor de inspecţie fiscală. Astfel, apelantul a susţinut că neprezentarea Registrului Jurnal de încasări şi Plăţi nu s-a datorat inexistenţei acestui document, ci faptului că inculpata nu a dorit să predea acest registru organelor de control.
Totodată, a precizat că din declaraţia inculpatei rezultă că documentele solicitate de organele fiscale se aflau în posesia inculpatei, întrucât împrejurarea mutării şi încredinţării lor către fosta menajeră a avut loc în luna mai 2013, mult după momentul solicitării organelor de controL
În opinia apelantului, intenţia inculpatei de a se sustrage controlului fiscal a rezultat din faptul că la data de 16 mai 2013, deşi obţinuse de la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti copii ale chitanţelor depuse în dosare, inculpata nu predase organelor de control toate documentele fiscale solicitate: contractele de asistenţă juridică încheiate în perioada 2009 - 2012, Registrul Jurnal de încasări şi Plăţi, facturile emise în perioada 2009 - 2012, dovada raportării la C.A.A. a veniturilor obţinute, dovada achitării contribuţiei la asigurările de sănătate şi chitanţe care să ateste şi alte încasări.
Aceste documente nu au fost predate nici Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în interiorul termenului limită acordat, ci inculpata a predat mai târziu, la data de 1 iulie 2013, doar anumite documente, constând într-un număr de 16 contracte de asistenţă juridică şi 276 de chitanţe, ultimele menţionate fiind aceleaşi cu cele predate, în copie, organelor fiscale, cu deosebirea că cele predate Parchetului purtau menţiunea „anulat".
b. Sentinţa instanţei de fond a mai fost criticată pentru nelegalitate datorită neindicării temeiului de drept în baza căruia instanţa a soluţionat acţiunea penală în ceea ce priveşte acuzaţiile de evaziune fiscală, fapte prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Apelantul a susţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, în reglementarea anterioară modificărilor intervenite la 01 februarie 2014, reprezintă o cauză de nepedepsire, astfel că prima instanţă ar fi trebuit, mai întâi, să dispună încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., urmând ca ulterior, să dispună aplicarea sancţiunii administrative.
III. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din data de 24 iunie 2015, intimata-inculpată D.M.E., prin apărător şi reprezentantul Ministerului Public, pe rând, au arătat că nu solicită administrarea de probatorii suplimentare în faţa instanţei de apel. Totodată, intimata-inculpată D.M.E. a declarat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, prevalându-se de dreptul la tăcere.
IV. Examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 22/F din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
a). Sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior:
Situaţia de fapt, rezultată din probele administrate constă în aceea că, astfel cum corect a reţinut prima instanţă, în anul 2010, în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate de inculpată, aceasta a obţinut suma de 118.218 lei, însă a raportat Ia C.A.A.-Filiala Bucureşti venituri în sumă de 109.768 lei, cu 8.450 lei mai mici decât cele obţinute în realitate. Diferenţa menţionată provine din plăţi efectuate de SC B.I. SRL către inculpată, astfel cum reiese din înregistrările contabile ale acestei societăţi: Ia data de 6 ianuarie 2010, suma de 5.450 lei, la 23 martie 2010 suma de 2.000 Iei, iar la 26 martie 2010 suma de 1.000 lei.
Sumele menţionate, totalizând 8.450 lei, nu au fost incluse în raportările către C.A.A., situaţie ce a fost recunoscută de către inculpată.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Conform Normei metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 1040/2004, cabinetul individual de avocatură are, între altele, obligaţia de a numerota, şnurui, parafa, completa şi înregistra la organele fiscale Registrul jurnal de încasări şi plăţi (cod 14-1-1/b) şi Registrul-inventar (cod 14-1-2/a).
Art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. prevede că avocaţii trebuie să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă; totodată, art. 46 alin. (3) din C. fisc. include veniturile realizate de avocaţi în categoria veniturilor din activităţi independente.
Prima instanţă, în baza probelor administrate, a reţinut în mod corect că în anul 2010 inculpata, deşi de profesie avocat, având obligaţia profesională de a cunoaşte legea, nu a evidenţiat o parte din încasările realizate din exercitarea profesiei de avocat în contabilitatea proprie şi în registrele obligatorii, astfel cum o impuneau dispoziţiilor legale.
S-a stabilit că, în realitate, inculpata a obţinut din exercitarea profesiei de avocat un venit mai mare decât cel declarat, apreciindu-se, în mod corect, că fapta comisă de inculpată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în formă continuată.
b). În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de ort. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005:
Situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauză, cu precădere de verificările efectuate de organele fiscale, constă în aceea că inculpata a declarat organelor fiscale, cu titlu de cheltuieli efectuate în desfăşurarea activităţii sale, o sumă de 3.000 lei corespunzătoare anului 2009, pentru care nu a prezentat documente justificative.
Similar, inculpata a declarat organelor fiscale cheltuieli în sumă de 46.140 lei pentru anul 2010 şi de 8.350 lei pentru anul 2011, fără a prezenta documente justificative.
Cheltuielile declarate nu au fost probate ca fiind reale nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecăţii în faţa instanţei de fond, inculpata neprezentând documente justificative.
Mai muit, deşi avea posibilitatea reconstituirii documentelor fmanciar-contabile pierdute, potrivit procedurii stabilite în Ordinul M.F.P. nr. 1040 din 8 iulie 2005, inculpata nu a recurs la această procedură pentru a justifica valoarea cheltuielilor declarate.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune de evaziune fiscala si se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Instanţa de apel constată că, în raport de lipsa unor documente financiar-contabile justificative, sumele anterior menţionate sunt, în realitate, cheltuieli nedeductibile, iar organul fiscal a procedat corect atunci când a stabilit în sarcina inculpatei diferenţe de impozit pe venit în cuantum de 630 lei corespunzătoare anului 2009, 7.764 lei pentru anul 2010 şi 216 lei pentru anul 2011.
În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect a reţinut prima instanţă că prin declararea de către inculpata D.M.E. a unor cheltuieli pentru care nu există documente justificative a fost cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 12.965 lei, situaţia de fapt arătată fiind corespunzător încadrată de către prima instanţă în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, informă continuată.
Din cuantumul total al prejudiciului, suma de 8.394 lei reprezintă impozit pe venit, suma de 3.162 lei sunt dobânzi de întârziere, iar suma de 1.625 de lei sunt penalităţi de întârziere, astfel cum rezultă din procesul verbal cu nr. 65046 din 5 februarie 2014 întocmit de către A.F.P. sector 5 Bucureşti - A.I.F. şi necontestat.
În stabilirea valorii dobânzilor de întârziere s-au avut în vedere dispoziţiile art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., dispoziţiile O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 92/2003 şi O.U.G. nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 92/2003, nivelul dobânzilor de întârziere fiind de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere până la 30 iunie 2010, de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere în perioada 1 iulie 2010-30 septembrie 2010 şi de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 1 octombrie 2010. De asemenea, pentru calcularea penalităţilor de întârziere au fost avute în vedere prevederile art. 1201 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 şi O.U.G. nr. 39/2010, în vigoare începând cu data de 1 iulie 2010, nivelul penalităţii de întârziere fiind de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase neachitate până la 1 iulie 2010, iar începând cu 1 iulie 2013, nivelul penalităţilor de întârziere fiind de 0,02% pe zi de întârziere, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale.
c). Urmare propriului examen, efectuat în temeiul art. 5 C. pen., instanţa de apel apreciază ca fiind justificată concluzia primei instanţe, în sensul că legea penală mai favorabilă inculpatei este legea penală mai veche, fapt ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 - în forma anterioară modificării sale prin Legea nr. 255/2013, care prevede, în alin. (1), teza a IlI-a, că în cazul săvâşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală al cărei prejudiciu este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral prejudiciul, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. Ca urmare, având în vedere şi împrejurarea că prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, în sumă de 12.965 lei, a fost integral achitat de către inculpată până la primul termen de judecată, în mod corect s-a aplicat inculpatei sancţiunea amenzii administrative de 1.000 lei pentru ambele infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, fiind incidenţă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 242/2005. Având în vedere corectitudinea soluţiei primei instanţe, critica apelantei vizând acest aspect al hotărârii fondului va fi respinsă, ca neîntemeiată. Faptul că prima instanţă nu a dispus şi încetarea procesului penal, ci doar aplicarea amenzii administrative este o omisiune materială vădită, ce nu presupune desfiinţarea sentinţei apelate.
d). În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005:
Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în faţa primei instanţe rezultă că prin nota de constatare din 18 martie 2013, întocmită de comisarii Gărzii Finaciare, inculpata a fost somată să se prezinte la sediul Gărzii, la data de 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări şi plăţi, contractele de asistenţă juridică, chitanţele şi facturile emise, declaraţiile pentru veniturile realizate împreună cu deciziile de impunere aferente, documentele justificative privind cheltuielile, dovada achitării contribuţiei la C.A.A. şi dovada declarării veniturilor.
Întrucât inculpata s-a prezentat la sediul Gărzii financiare, dar nu a prezentat documentele menţionate, Garda Financiară a emis o nouă notă de constatare, la 20 martie 2013, prin care a menţinut dispoziţiile de somare a inculpatei de a prezenta la 26 martie 2013 documentele solicitate.
La data de 22 martie 2013, în scopul obţinerii copiilor unor chitanţe fiscale emise, în special, în relaţia cu societatea SC B.I. SRL, inculpata a depus o cerere la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe chitanţele aflate într-un număr de 81 de dosare. Termenul primit în vederea eliberării acestor copii a fost stabilit la data de 29 martie 2013, după data de 26 martie 2013, când fusese somată să se prezinte cu documentele la Garda Financiară.
La data de 26 martie 2013, inculpata nu a prezentat nici Registrul Jurnal de încasări şi Plăţi, nici contractele de asistenţă juridică încheiate între anii 2009-2012 şi dovada raportării veniturilor obţinute la C.A.A., astfel că acesteia i-a fost aplicată o amendă contravenţională de 6.000 lei, în temeiul art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003.
Totodată, aşa cum rezultă din nota unilaterală din la 16 mai 2013, Garda Financiară a constatat că inculpata D.M.E. nu s-a mai prezentat nici mai târziu cu documentele solicitate în vederea verificărilor, motiv pentru care organul de control a sesizat organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani, refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.
Sub aspectul laturii subiective, în raport de scopul împiedicării verificărilor financiare pe care trebuie să-l vizeze refuzul prezentării documentelor contabile, se constată că infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea anterior menţionată presupune ca vinovăţia să îmbrace forma intenţiei directe.
Or, din probele administrate în cauză nu reiese că inculpata ar fi deţinut un Registru Jurnal de încasări şi Plăţi, pe care ar fi refuzat, în mod nejustifîcat, să îl predea, ci, dimpotrivă, rezultă că inculpata nu ţinea un asemenea registru, adresându-se organelor fiscale cu o cerere pentru înregistrarea documentului menţionat doar ulterior începerii cercetărilor în cauză.
Dacă inculpata ar fi deţinut un Registru Jurnal, nu ar med fi fost necesar să depună la organul fiscal, la 9 august 2013, după începerea cercetărilor, o nouă cerere de înregistrare a unui. Registru Jurnal de încasări şi Plăţi cu 99 de file, critica apelantului în acest sens fiind neîntemeiată.
În plus, inculpata a făcut demersuri necesare obţinerii unor chitanţe fiscale, prin solicitarea în acest scop, înregistrată la 22 martie 2013 la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, însă împrejurarea că aceste documente au fost eliberate la 29 martie 2013 au împiedicat-o pe inculpată, în mod obiectiv, să prezinte chitanţele la Garda Financiară pe 26 martie 2013.
Ca atare, se apreciază că instanţa de fond a fost îndreptăţită să considere că fapta inculpatei, de a nu pune la dispoziţia organelor fiscale documentele cerute, nu este comisă cu vinovăţia prevăzută de legea penală pentru a constitui infracţiunea reglementata de art. 4 din. Legea nr. 241/2005, neexistând intenţia inculpatei de a se sustrage de la controlul organelor fiscale, ci neglijenţa acesteia în organizarea propriei activităţi contabile.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa de control judiciar urmează a respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 22/F din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 22/F din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimata inculpată D.M.E. şi pe intimata parte civilă A.N.A.F - D.G.R.F.P. Bucureşti.
Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluţionarea apelului, rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată, în sumă de 65 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 204/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 290/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
