ICCJ. Decizia nr. 251/2015. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 251/2015
Dosar nr. 6675/2/2014
Şedinţa publică din 20 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 360 din 17 noliembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 600 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de părţile civile M.C. şi M.R. cu privire la lămurirea modului de aplicare a dispozitivului sentinţei penale nr. 346 din 02 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012.
În temeiul art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a obligat pe contestatorii părţi civile la plata a câte 50 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data de 05 noiembrie 2014, pe rolul instanţei, a fost înregistrată sub nr. 6675/2/2014, cererea părţilor civile M.C. şi M.R., prin care, în temeiul art. 443 C. proc. civ., au solicitat lămurirea modului de aplicare a dispozitivului sentinţei penale nr. 346 din 02 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012.
În motivarea acestei cereri, contestatorii au susţinut că, lămurirea dispozitivului priveşte obligaţia de plată a sumei de 2.976 RON, reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat (obligaţie instituită în sarcina inculpatului C.M. la pagina 40, alin. (1) din sentinţă), în sensul a se lămuri părţile dacă obligaţia incumbă în mod exclusiv inculpatului sau obligaţia este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de protecţie al victimelor străzii.
Totodată s-a menţionat că sentinţa sus arătată a fost modificată pe latura civilă prin decizia penală nr. 320 din 13 octombrie 2014, pronunţată de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, doar în materia daunelor morale, care au fost majorate de la 50.000 euro, la câte 60.000 euro, pentru fiecare dintre părţile civile, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, dispoziţii printre care se numără şi onorariul de avocat ce a fost împărţit de Curtea de Apel Bucureşti pe fiecare dintre cei doi coinculpaţi.
S-a mai arătat în cerere că solicitarea de lămurire a dispozitivului are în vedere faptul că, după ce sentinţa penală nr. 346 din 02 iulie 2013 a devenit definitivă şi executorie, la momentul punerii în executare, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) a achitat daunele morale şi materiale stabilite în sarcina inculpatului C.M., dar a refuzat plata onorariului de avocat în cuantum de 2.976 RON, motivul refuzului de plată fiind acela că, în opinia FPVS, din dispozitivul sentinţei ar rezulta că obligaţia de plată pentru suma respectivă ar aparţine în mod exclusiv inculpatului şi nu în solidar cu F.V.P.S., instituţia debitoare susţinând că, la fila 40 din dispozitiv, s-a stipulat că partea din onorariul de avocat în sumă de 744 RON va fi achitată de inculpatul Z.D.A. alături de asigurătorul B. Asigurări, în timp ce privitor la partea de 2.976 RON din onorariul de avocat s-a menţionat doar că obligaţia aparţine inculpatului C.M., fără a se mai consemna în mod expres că obligaţia de plată este alături de FPVS.
Contestatorii consideră că poziţia FPVS este contrară spiritului sentinţei, în condiţiile în care, la fila 38 din hotărâre s-a stipulat că inculpatul C.M. a fost obligat la plata tuturor daunelor alături de Fondul de protecţie a victimelor străzii, la fel ca şi inculpatul Z.D. care a fost obligat alături de B. Asigurări, iar lipsa menţiunii de la fila 40 speculată de Fondul de Protecţie a victimelor străzii nu poate fi interpretată ca o exonerare a instituţiei de plata sumei respective.
Alăturat cererii formulate, contestatorii părţi civile M.C. şi M.R. au depus la dosarul cauzei fişa ECRIS a dosarului penal nr. 2523/2/2012 extrasă de pe portalul Curţii de Apel Bucureşti şi un certificat de grefă eliberat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la soluţia dispusă prin decizia penală nr. 320 din 13 octombrie 2014, prin care a fost modificată în parte sentinţa penală nr. 346 din 02 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 346 din data de 02 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 2623/2/2014 s-au hotărât următoarele:
„I. În temeiul art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată T.M.).
În temeiul art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului.
În temeiul art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de a consuma băuturi alcoolice după producerea unui accident de circulaţie care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.
În temeiul art. 33 lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatidui C.M., urmând ca în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezidtante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86 C. pen.
În baza art. 86 alin. (1) şi (3) C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de consilierul de probaţiune;
b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
e) să nu conducă nicio categorie de autovehicule.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul Z.D.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă. prev. de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi vătămare corporală din culpă - două fapte prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată C.M.) şi, respectiv de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. (parte vătămată T.M.), toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.
III. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la arz. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen. admite în parte acţiunea civilă promovată în cauză de părţile civile M.C. şi M.R. cu acelaşi domiciliu.
În temeiul art. 998, 999 şi 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009), art. 25 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 50 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România obligă pe inculpaţii C.M. şi Z.D.A., în solidar (inculpatul C.M. corespunzător unei contribuţii concurente de 80%, iar inculpatul Z.D.A. corespunzător unei contribuţii concurente de 20%), iar alături de inculpatul C.M. pe partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a VIictimelor Străzii şi alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către părţile civile M.C. şi M.R. a sumei de 30.000 RON cu titlul de despăgubiri materiale, precum, şi la plata către fiecare dintre cele două părţi civile a sumei de câte 50.000 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naţioanle a României din data plăţii, cu titlul de daune morale.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (5) C. proc. pen. admite în parte acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă T.M. domiciliat în com. B., jud. Teleorman.
În temeiul art. 998, 999 şi 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare, la data 21 decembrie 2009), art. 25 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 50 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România obligă pe inculpaţii C.M. şi Z.D.A., în solidar (corespunzător cotelor de contribuţie concurentă de 80%, respectiv 20% anterior menţionate), iar alături de inculpatul C.M. pe partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă T.M. a sumei de 30.000 RON, cu titlul de daune morale.
Ia act că inculpatul parte vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi la art. 313 din Legea nr. 95/2006 admite acţiunile civile formulate în cauză de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti.
În temeiul art. 998, 999 şi 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009) şi art. 50 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România obligă pe inculpaţii C.M. şi Z.D.A., în solidar (corespunzător cotelor de contribuţie concurentă de 80%, respectiv 20% anterior menţionate), iar alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria a sumei de 272,10 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate T.M. în perioada 21-22 decembrie 2009, iar către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti la plata sumei de 8013 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea aceleiaşi părţi vătămate în perioada 22 decembrie 2009-08 ianuarie 2010.
În temeiul art. 998 şi 999 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009) şi art. 50 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România obligă pe inculpatul Z.D.A. (corespunzător contribuţiei sale concurente de 20%), iar alături de acesta şi pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria a sumei de 672,64 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate C.M. în perioada 21 decembrie 2009-31 decembrie 2009.
În temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 dispune prelungirea dreptului de circulaţie pentru inculpatul Z.D.A. pentru o perioadă de 30 de zile.
În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpatul Z.D.A. alături de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă M.C. a sumei de 744 RON reprezentând cheltuieli cu onorariul apărătorului ales, iar în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă pe inculpatul C.M. la plata sumei de 2976 RON cu acelaşi titlu către partea civilă M.C.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. obligă pe inculpatul C.M. la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Această sentinţă a fost parţial modificată şi a rămas definitivă prin decizia penală nr. 320 din data de 13 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a dispus după cum urmează:
„Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de părţile civile M.C. şi M.R. şi de inculpatul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 346 din 2 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează hotărârea atacată, numai sub aspectul greşitei achitări a inculpatului Z.D.A. şi al greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei şi, în rejudecare:
În baza art 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul Z.D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată T.M.).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, raportat la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior aplică inculpatului Z.D.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Z.D.A. pe durata unui termen de încercare de 4. ani stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 86 C. pen. anterior.
În baza art. 86 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior, impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de consilierul de probaţiune; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; e) să nu conducă nicio categorie de autovehicule.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 4 C. pen. în vigoare, constată ca fiind dezincriminată infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior (parte vătămată C.M.).
În baza art. 998, art. 999 şi 1003 C. civ. anterior, art. 25 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, art. 50 şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, obligă pe inculpaţii C.M. şi Z.D.A. în solidar, pe inculpatul C.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, iar pe inculpatul Z.D.A. alături şi de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA (inculpatul C.M. corespunzător unei culpe concurente de 60%, iar inculpatul Z.D.A. corespunzător unei culpe concurente de 40%) la plata către părţile civile M.C. şi M.R. a sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de câte 60.000 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii, cu titlu de daune morale.
În baza art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. anterior, art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, art. 50 şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, obligă pe inculpaţii C.M. şi Z.D.A. în solidar, pe inculpatul C.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, iar pe inculpatul Z.D.A. alături şi de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA (inculpatul C.M. corespunzător unei culpe concurente de 60%, iar inculpatul Z.D.A. corespunzător unei culpe concurente de 40%) la plata către partea civilă T.M. a sumei de 30.000 RON, cu titlu de daune morale.
În baza art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. anterior, art. 50 şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România obligă pe inculpaţii C.M. şi Z.D.A. în solidar (corespunzător culpei de 60%, respectiv 40%), iar alături de inculpatul Z.D.A. şi pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria a sumei de 272,10 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate T.M. în perioada 21-22 decembrie 2009. iar către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti, la plata sumei de 8013 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea aceleiaşi părţi vătămate în perioada 22 decembrie 2009 - 8 ianuarie 2010.
În baza art. 998 şi art. 999 C. civ. anterior (în vigoare la data 21 decembrie 2009). art. 50 şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, obligă pe inculpatul Z.D.A. (corespunzător unei culpe de 40%), iar alături de acesta şi pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria a sumei de 672.64 RON plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.M. în perioada 21 decembrie 2009 - 31 decembrie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi de asigurătorul SC O.V.I.G. SA împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă apelanta parte responsabilă civilmente Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi apelantul asigurător SC O.V.I.G. SA la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat C.M. şi pentru intimatul inculpat Z.D.A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
În prealabil, cu privire la cadrul normativ aplicabil în speţa de faţă, Curtea de Apel Bucureşti a observat că temeiul de drept pe care apărarea contestatorilor părţi civile l-a invocat în sprijinul cererii deduse judecăţii, respectiv art. 443 C. proc. civ. a cărei denumire marginală este „Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii" şi care prevede în alin. (1) că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice," iar în alin. (2) că „Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor", este aplicabil exclusiv în materia hotărârilor pronunţate în litigii de natură civilă, în cazul hotărârilor pronunţate în procesele penale, inclusiv pentru ipoteza ivirii vreunor nelămuriri cu privire la dispoziţiile civile ale hotărârii ce se execută, fiind reglementată în mod expres prin C. proc. pen. instituţia contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 600 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Sub acelaşi aspect s-a subliniat şi faptul că potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen., legea procesual civilă este incidenţă numai în materia contestaţiilor îndreptate împotriva actelor de executare efectuate în baza hotărârilor prin care s-a rezolvat şi acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel de cauze fiind oricum de competenţa instanţei civile, iar nu a celei care a pronunţat hotărârea supusă executării.
Apoi, în ceea ce priveşte solicitarea propriu-zisă a contestatorilor părţi civile M.C. şi M.R., de lămurire a modului de aplicare a dispozitivului sentinţei penale nr. 346 din 02 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012, în sensul de a se lămuri dacă obligaţia de plată a sumei de 2.976 RON, reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat, incumbă în mod exclusiv inculpatului C.M. sau obligaţia este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în fapt, sub acest aspect nu este vorba despre nicio nelămurire sau contradicţie, întrucât atât în dispozitivul, cât şi în considerentele sentinţei penale nr. 346 din data de 02 iulie 2013 s-a menţionat în mod cât se poate de explicit, aşa cum de altfel corect au înţeles şi reprezentanţii legali ai părţii responsabile civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, că, în cazul inculpatului C.M., obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare solicitate de părţile civile, în proporţia corespunzătoare culpei lui concurente, cade exclusiv în sarcina acestuia, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., iar nicidecum şi în sarcina părţii responsabile civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, raţiunea acestei dispoziţii constând în aceea că interpretarea dispoziţiilor relevante privitoare la Statutul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii (art. 251 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor şi Ordinul Preşedintelui C.S.A. nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii) conduce la concluzia că garanţia de despăgubire instituită de legiuitor în sarcina Fondului de Protecţia a Victimelor Străzii nu se extinde şi asupra cheltuielilor judiciare prilejuite de desfăşurarea procesului penal, avansate de către persoana vătămată.
De altfel, s-a menţionat că în condiţiile în care contestatorii părţi civile aveau vreun motiv de nemulţumire cu privire la modul în care instanţa de fond a procedat la rezolvarea aspectelor referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de părţi, aveau posibilitatea de a supune acest aspect analizei instanţei de control judiciar cu prilejul soluţionării apelurilor declarate în cauză, însă după cum se poate observa, instanţa ierarhic superioară a înţeles să menţină această dispoziţie din sentinţa apelată, chiar şi fără a modifica cuantumul cheltuielilor de judecată imputate fiecăruia dintre cei doi inculpaţi în mod corespunzător noilor cote de contribuţie reţinute în sarcina acestora (60% în cazul inculpatului C.M. şi 40% pentru inculpatul Z.D.A.), apreciindu-se că, dacă, într-adevăr ar fi ceva de lămurit în cauză, acest lucru ar fi cuantumul cheltuielilor de judecată pe care trebuie să-l suporte fiecare dintre inculpaţi, proporţional cu gradul de culpă concurentă ce le-a fost reţinut în sarcină prin decizia instanţei supreme, însă s-a apreciat că acest aspect nu ar fi de competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de considerentele expuse, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de părţile civile M.C. şi M.R. cu privire la lămurirea modului de aplicare a dispozitivului sentinţei penale nr. 346 din 02 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012, obligând totodată contestatorii la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţii părţile civile M.C. şi M.R.
În motivarea contestaţiei, în esenţă, părţile civile au susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit a fost calificată ca fiind o contestaţie la executare, criticând faptul că cererea a nu a fost dezbătută în cameră de consiliu aşa cum prevedeau dispoziţiile art. 443 alin. (2) C. proc. pen., faptul că procurorul nu trebuia să participe la proces întrucât viza latura civilă a cauzei, precum şi că în mod greşit au fost obligate părţile civile la plata cheltuielilor judiciare.
Concluzionând, părţile civile au arătat în motivarea contestaţiei că instanţa „a lămurit în cele din urmă, chiar şi pe o cale ocolită şi eronată, dispozitivul sentinţei nr. 346 din 02 iulie 2013 în ceea ce priveşte obligaţia de plată a sumei de 2.976 RON reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat", considerând că se impune admiterea contestaţiei cu consecinţa exonerării de la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, părţile civile M.R. şi M.C. au solicitat să se lămurească modul de aplicare a dispozitivului sentinţei nr. 346 din 02 iulie 2013 dată în Dosarul nr. 2623/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte obligaţia la plata sumei de 2.976 RON, reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat, dacă această obligaţie incumbă în mod exclusiv inculpatului C.M. sau obligaţia este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.
Prin sentinţa penală nr. 346 din 02 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, a dispus: în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpatul Z.D.A. alături de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă M.C. a sumei de 744 RON reprezentând cheltuieli cu onorariul apărătorului ales, iar în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă pe inculpatul C.M. la plata sumei de 2976 RON cu acelaşi titlu către partea civilă M.C.
Sub acest aspect, sentinţa primei instanţe nu a fost modificată prin decizia nr. 320 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia soluţionării apelurilor promovate împotriva sentinţei nr. 346 din 02 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Chiar dacă părţile civile şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 443 C. proc. civ., în mod corect prima instanţă a constatat că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză de faţă, având în vedere, pe de o parte, că art. 443 C. proc. civ. este aplicabil exclusiv în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în materie civilă, iar pe de altă parte că, dispoziţiile legii civile nu sunt aplicabile în cauză câte vreme obiectul cauzei nu constă într-o contestaţie îndreptată împotriva actelor de executare, potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen. şi care de altfel ar fi fost de competenţa instanţei civile.
Prin urmare, în mod corect judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a constat că în cazul care sunt invocate unele nelămuriri cu privire la dispoziţiile civile ale hotărârii care se execută, cum este situaţia invocată de către părţile civile M.R. şi M.C., este aplicabilă instituţia contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 600 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Însă, în ceea ce priveşte solicitarea părţilor civile de a se lămuri dacă plata sumei reprezentând onorariul de avocat, incumbă în mod exclusiv inculpatului C.M. sau obligaţia este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanţe, constată că nu există nelămuriri cu privire la această măsură, în cuprinsul sentinţei Curţii de Apel Bucureşti menţionându-se expres că, în cazul inculpatului C.M., obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare cade exclusiv în sarcina acestuia, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., precum şi în raport de statutul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii.
Reţinând că aspectele invocate de contestatorii părţi civile nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută în sensul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., rezultă că în mod judicios prima instanţă a respins ca nefondată contestaţia părţilor civile, obligându-le totodată, la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 275 C. proc. pen.
Prin urmare, nici sub acest aspect contestaţia de faţă nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că „în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea".
Cum în cazul de faţă a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de părţile civile cu privire la modul de aplicare a dispozitivului sentinţei penale nr. 346 din 02 iulie 2013, rezultă aşadar în baza dispoziţiilor legale precitate, că în mod corect prima instanţă a dispus obligarea acestora la plata cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei, neavând relevanţă, sub acest aspect, susţinerile contestatorilor în sensul că cererea lor a fost greşit încadrată sau că trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă dacă se considera că nu este permisă de C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, constatând ca fiind legală şi temeinică sentinţa penală atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate contestaţiile formulate de părţile civile M.C. şi M.R. împotriva sentinţei penale nr. 360 din data de 17 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în ceea ce priveşte onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 25 RON acestea se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de părţile civile M.C. şi M.R. împotriva sentinţei penale nr. 360 din data de 17 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorii M.C. şi M.R. la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 25 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 247/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 297/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
