ICCJ. Decizia nr. 314/2015. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.), distrugerea (art. 217 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 314/2015
Dosar nr. 183/36/2013
Şedinţa publică din 11 martie 2015
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii O.V., M.S.C., C.S., M.C., C.M.R. şi E.M. împotriva Deciziei penale nr. 132/P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 4128/118/2011 s-a dispus următoarele:
Respingerea ca nefondate,a cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpaţii M.S.C., C.S., O.V. şi C.M.R.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
M.S.C. , domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, la pedepsele de:
- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alfn.2 art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 80 C. pen. şi art. 320 C. proc. pen.;
În baza art. 65 C. pen., rap. art. 66 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
- 1 an şi 8 luni (un an şi opt luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus 'contopirea pedepselor aplicate,inculpatul M.S.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 5 ( cinci) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 30 octombrie 2010 până la data de 30 ianuarie 2012.
C.S. , domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, la pedepsele de:
- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
- 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate,urmând ca inculpatul C.S. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume, aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 30 octombrie 2010 până la data de 16 martie 2012.
M.C., domiciliat în localitatea Valea Dacilor, jud. Constanţa, la pedepsele de:
- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. ;
- 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare, aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 1180 zile din pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi c) C. pen., aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 268 din 11 mai 2004 a Tribunalului Constanţa, dispunându-se contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final, inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume, aceea de 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen.i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 30 octombrie 2010 până la data de 16 martie 2012.
E.M. , domiciliat în Medgidia, jud. Constanţa, la pedepsele de:
- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen.;
- 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate, urmând ca inculpatul E.M. să execută pedeapsa cea mai grea şi anume, aceea de 6 (şase ) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 18 ianuarie 2011 până la data de 16 martie 2012.
O.V. , domiciliat în sat Cut, com. Dumbrava Roşie, jud.Neamţ, la pedepsele de:
- 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b)0 C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea şi anume, aceea de 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 86 C. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor civile aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 258/P din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în Dosarul nr. 1168/P/2005, definitivă prin neapelare la data de 09 ianuarie 2007, care a fost adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, astfel că în final, inculpatul O.V. urmează să execute pedeapsa rezultantă şi anume, aceea de 12 ani şi 9 luni (doisprezece ani şi nouă luni) închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen.i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 30 octombrie 2010 până la data de 18 decembrie 2010.
C.M.R. , domiciliat în Piatra Neamţ, jud. Neamţ, la pedepsele de:
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2)-art. 80 C. pen.;
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii de 24 de ore, de la data de 30 octombrie 2010 şi arestării preventive, cu începere de la data de 06 noiembrie 2010 până la data de 18 decembrie 2010.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpaţii M.S.C., C.S. şi M.C.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul M.C., de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligarea de a nu părăsi ţara.
S-a luat act că părţile vătămate SC A.C. SRL, V.D., N.G., SC V. SRL Şi SC N.S. SRL nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a constatat că prejudiciul cauzat a fost acoperit prin restituirea bunurilor, către părţile vătămate SC A.C. SRL, SC V. SRL şi SC N.S. SRL.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind confiscarea specială a autoturismului.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C.S., de ridicare a sechestrului asigurător aplicat asupra autoturismului.
În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C.S. de restituire a unor bunuri.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul O.V. de restituire a unor bunuri.
Au fost menţinute dispoziţiile Ordonanţei nr. 1392/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului ca vizând o altă cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul C.S., în integralitate, a bunurilor individualizate la fila 51 şi 52 vol. IV/VIII Dosar urmărire penală nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa conform dovezii din data de 08 martie 2011 şi dovezii din data de 08 martie 2011 emise de I.P.J. Constanţa, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa ca fiind folosite la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Constanţa, a onorariilor apărătorilor din oficiu G.A. - 800 lei faza de urmărire penală, C.M. - 200 lei onorariu parţial şi M.S. - 400 lei.
S-a constatat avansate celelalte onorarii ale apărătorilor din oficiu.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 13.518,135 lei (total 81.108,812 lei) cheltuieli judiciare către stat care includ şi cheltuielile din faza de urmărire penală de 76.658,812 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1392/P/2010 din data de 10 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, înregistrat la Tribunalul Constanţa, sub nr. de Dosar nr. 4128/118/2011 s-a dispus următoarele:
C.S., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.şi art. 33 lit. a) C. pen.
M.S.C., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
E.M., domiciliat în Medgidia, jud. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;
M.C., domiciliat în localitatea Valea Dacilor, jud. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi 4 C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
O.V., domiciliat în sat Cut, com. Dumbrava Roşie, jud. Neamt, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;
C.M.R., domiciliat în Piatra Neamţ, jud.Neamt, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C.pen;
Scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului Ş.C.C., domiciliat în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., săvârşită de autori necunoscuţi asupra părţii vătămate C.O.
Neînceperea urmăririi penale fată de R.C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la I.P.J. Constanţa, în vederea efectuării de cercetări faţă de persoane necunoscute, sub aspectul săvârşirii a două tentative la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., supravegherea activităţii de urmărire penală urmând a fi exercitată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la I.P.J. Constanţa, Compartimentul Furturi Auto, în vederea efectuării de cercetări faţă de Ş.C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., supravegherea activităţii de urmărire penală urmând a fi exercitată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.
Disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la I.P.J. Constanţa, Compartimentul Furturi Auto, în vederea efectuării de cercetări faţă de inculpatul C.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., supravegherea activităţii de urmărire penală urmând a fi exercitată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.
Disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la I.P.J. Constanţa - Serviciul Poliţiei Rutiere, în vederea efectuării de cercetări faţă de C. şi M.S.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, supravegherea activităţii de urmărire penală urmând a fi exercitată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.
Disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la I.P.J. Constanţa, Compartimentul Furturi Auto, în vederea efectuării de cercetări faţă de N.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., supravegherea activităţii de urmărire penală urmând a fi exercitată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.
Disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de N.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen., constând în aceea că făptuitorul a aderat la asocierea iniţiată de inculpatul C.S., descrisă la pct. 1.1. din prezentul rechizitoriu şi a sprijinit-o moral, identificând utilaje care urmau a fi sustrase de către membrii ei, urmărirea penală urmând a fi efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la I.P.J. Constanţa, în vederea efectuării de cercetări faţă de C.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) şi i) şi alin. (4) C. pen., supravegherea activităţii de urmărire penală urmând a fi exercitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului către F.P.J. Constanţa, în vederea efectuării de cercetări faţă de inculpatul M.S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi faţă de inculpaţii C.S. şi O.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., supravegherea activităţii de urmărire penală urmând a fi exercitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele :
În vara anului 2010 între inculpaţii C.S. şi O.V.a intervenit o înţelegere în baza căreia, primul urma să vândă secundului, utilaje folosite în construcţii, obţinute prin săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului.
Ulterior, în vederea realizării acestui scop, inculpatul C.S. a iniţiat constituirea unei asocieri pentru săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului la care au aderat inculpaţii E.M., M.C. şi M.S.C.
În cadrul acestei asocieri, inculpaţii E.M. şi M.C. aveau rolul de a sustrage utilaje, cu sau fără folosirea violenţei, iar inculpaţii M.S.C. şi C.S. aveau rolul de a identifica utilaje oferite spre închiriere de diverse societăţi comerciale, de a contacta reprezentanţii acestor societăţi şi de a-i induce în eroare cu ocazia încheierii unor contracte de mchiriere, bunurile astfel dobândite urmând a fi înstrăinate inculpatului O.V.
În cadrul asocierii, funcţia de decizie aparţinea inculpatului C.S. care identifica utilajele, hotăra modul în care urma să se procedeze pentru obţinerea lor, stabilea data săvârşirii faptei, îi contacta pe membrii asocierii cu roluri de execuţie, dar şi pe inculpatul O.V. pentru a stabili detaliile privind vânzarea bunurilor.
Asocierea descrisă a fost sprijinită de către inculpatul O.V., atât moral, prin promisiunea achiziţionării utilajelor obţinute în mod fraudulos,cât şi material, prin asigurarea transportului utilajelor şi prin plata unor sume de bani necesare săvârşirii faptelor.
În noaptea de 05/06 octombrie 2010, inculpaţii M.C. şi E.M. au distrus prin incendiere autoturismul aparţinând părţii vătămate N.G., parcat pe str. Dreptăţii din localitatea Valea Dacilor, jud. Constanţa.
La data de 10 octombrie 2010, după ce în prealabil au efectuat acte preparatorii în acest sens, inculpaţii C.S., E.M. şi M.C. au pătruns în incinta punctului de lucru al SC V. SRL din sat Vameş, com. Piscu, jud. Galaţi, primii doi inculpaţi au electrocutat-o pe partea vătămată V.D., folosind un aparat cu electroşocuri, au lovit-o pe aceasta în zona capului cu un corp contondent şi apoi au imobilizat-o prin legare cu bandă adezivă, după care, inculpatul M.C. a sustras un buldoexcavator.
După sustragerea bunului, partea vătămată V.D. a fost lipsită de libertate pentru aproximativ două ore, timp în care a fost supravegheată de către inculpatul E.M.
Bunul astfel sustras a fost vândut în aceeaşi dată, de către inculpatul C.S., inculpatului O.V., în baza unei înţelegeri anterioare existente între ei.
La data de 25 octombrie 2010, după ce a desfăşurat acte preparatorii în acest sens, în perioada 23 - 25 octombrie 2010, pretinzându-se reprezentant al SC L.S. SRL, inculpatul M.S.C. a indus în eroare reprezentanţii SC N.S. SRL din com. Saligny, jud. Constanţa, cu ocazia încheierii unui contract de închiriere, având ca obiect un buldoexacavator, în valoare de aproximativ 62.000 euro, lăsând ca garanţie pentru plata chiriei, un bilet la ordin.
La săvârşirea acestei fapte a participat şi inculpatul C.S., care la data de 25 octombrie 2010, prezentându-se ca agent de pază al SC S.A.S. SRL, l-a indus în eroare pe G.G., angajat al SC N.S. SRL, mecanicul deservent al buldoexcavatorului, căruia i-a comunicat că va asigura paza utilajului, după care, l-a încărcat pe un trailer şi l-a livrat inculpatului O.V., tot în baza unei înţelegeri anterioare.
La data de 29 octombrie 2010, la instigarea inculpatului C.S. care i-a furnizat şi mijloacele necesare săvârşirii faptei, inculpatul M.S.C. a indus în eroare reprezentanţii SC A.C. SRL cu ocazia încheierii unui contract de închiriere, având ca obiect două buldoexcavatoare, în valoare totală de 120.000 euro. La săvârşirea acestei fapte a participat şi inculpatul C.R.M. care s-a îmbrăcat în uniformă de agent SC S.A.S. SRL şi i-a îndepărtat pe deservenţii care însoţeau cele două utilaje, pe care i-a lăsat să înţeleagă că el va asigura paza bunurilor.
După îndepărtarea deservenţilor, de asemenea, în baza unei înţelegeri anterioare, inculpatul C.S. a vândut bunurile inculpatului O.V.,primind în schimbul o sumă de bani şi un autoturism marca Audi.
La datele de 10 octombrie 2010, 25 octombrie 2010 şi 29 octombrie 2010, potrivit unei înţelegeri anterioare stabilite cu inculpatul C.S. şi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul O.V. a cumpărat de la acesta patru utilaje folosite în construcţii, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune.
Astfel, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor O.V. şi C.S., în vara anului 2010, între aceştia, a survenit o înţelegere privind vânzarea - cumpărarea unor utilaje folosite în activitatea de construcţii.
Potrivit declaraţiilor inculpatului O.V., inculpatul C.S. i-a comunicat că bunurile respective provin din săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune comise de proprietarii sau utilizatorii lor în dauna societăţilor de asigurări, respectiv de leasing.
Instanţa de fond a mai reţinut că, aşa după cum reiese din conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii din prezenta cauză, pentru a obţine utilajele care urmau a fi înstrăinate către inculpatul O.V., inculpatul C.S. a apelat la inculpaţii E.M. şi M.C., aceştia urmând a sustrage bunurile.
Astfel, în perioada 15 septembrie 2010 - 17 septembrie 2010, inculpaţii C.S., E.M. şi M.C. au efectuat acte preparatorii în vederea săvârşirii unei infracţiuni de furt calificat, având ca obiect două buldoexcavatoare de pe raza mun. Ploieşti.
Cei trei s-au deplasat pe data de 16 septembrie 2010 în mun. Ploieşti, unde au efectuat verificări cu privire la cele două utilaje şi le-au supravegheat pentru a identifica locul în care acestea erau parcate peste noapte şi pentru a stabili orarul paznicilor.
În urma acestor activităţi, inculpaţii au stabilit că în jurul orei 16.00, muncitorii terminau programul, iar utilajele nu mai erau exploatate până în jurul orei 19.00, când la faţa locului îşi făceau apariţia agenţii de pază.
În vederea săvârşirii faptei în condiţii de siguranţă, inculpatul C.S. l-a contactat pe inculpatul O.V., căruia i-a cerut să se asigure că T.I.R.-ul pe care urmau a fi transportate utilajele va soşi în zonă, până la ora 19.00, lucru care însă nu s-a mai întâmplat, din cauza unei defecţiuni tehnice survenite la camion.
În aceste condiţii, săvârşirea faptei a fost amânată pentru data de 17 septembrie 2010, când însă un alt transportator angajat de către inculpatul O.V. nu a reuşit să ajungă în mun.Ploieşti în timp util, astfel că inculpaţii C.S., M.C. şi E.M. au renunţat pe moment la săvârşirea faptei.
Instanţa de fond a apreciat că activitatea infracţională a inculpaţilor C.S., M.C. şi E.M. reiese nu doar din interceptările telefonice, ci şi din procesele-verbale de supraveghere şi din înregistrările de imagini efectuate de organele de poliţie pe raza mun. Ploieşti, în intervalul de timp arătat.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în lunile septembrie şi octombrie ale anului 2010, între inculpaţii C.S., M.C. şi E.M. au existat numeroase discuţii telefonice privind identificarea de utilaje folosite în construcţii, care ar fi putut fi sustrase şi ulterior înstrăinate către inculpatul O.V.
Astfel, la data de 20 septembrie 2010, ora 17.51.26, inculpatul M.C. l-a apelat telefonic pe inculpatul C.S. şi i-a adus la cunoştinţă că a discutat cu N.G., zis B.
Potrivit afirmaţiilor inculpatului M.C., acesta discutase în prealabil şi cu E.M. care urma să se deghizeze în muncitor în construcţii şi să sustragă utilajul.
La aceeaşi dată, ora 18.17, a avut loc o nouă discuţie între cei doi inculpaţi, în cadrul căreia, inculpatul M.C. i-a comunicat inculpatului C.S. că E.M. se găseşte la locul unde se afla utilajul, interlocutorul său sfatuindu-l să îi transmită inculpatului E.M. să nu stea numai la ţarc şi să mai iasă şi la şosea.
În aceeaşi seară, ora 20.51, inculpatul C.S. a discutat telefonic cu o persoană neidentificată, căreia i-a comunicat că are de vânzare, printre altele, o Wolă, cu cupă de 3m, la preţul de 11.000 euro.
La data de 21 septembrie 2010, ora 19.29, inculpatul C.S. a discutat cu inculpatul M.C., acesta din urmă afirmând că utilajele sunt în zona localităţii Dorobanţu, unde este o barieră, probabil fără pază.
Inculpatul M.C. i-a comunicat inculpatului C.S. că doreşte să treacă pe acolo, în jurul orelor 12.00 - 01.00, când se va duce la inculpatul E.M. şi că vrea să rezolve cazul în seara asta.
Cu privire la aceleaşi utilaje, la data de 23 septembrie 2010, inculpaţii M.C. şi E.M. au efectuat o supraveghere în teren a bunurilor, primul dintre ei raportând inculpatului C.S. detalii privind mişcarea acestora, paza lor şi posibilitatea sustragerii unuia dintre ele.
Astfel, la ora 17.25.00 C.S. a fost apelat de M.C. care i-a comunicat că „aia" mare e acolo la Dorobanţu, e într-o hală, nu e loc, iar „aia" mică e la intrare în Nicolae Bălcescu, cu un trailer după ea, inculpatul C. solicitându-i să se uite unde o duce.
Inculpatul M.C. a precizat că utilajele sunt de la C.D., el fiind acolo împreună cu „J." - inculpatul E.M. La ora 19 octombrie 47 inculpatul M.C. i-a comunicat interlocutorului său că e în aşteptare, a suit-o pe căruţ, a oprit undeva în pantă, el e pe la Kogălniceanu, în aşteptare, iar la ora 19:23:27 i-a spus că au adus-o la intrare în Kogălniceanu, aproape vis-a-vis cu P., au dat-o jos, probabil este pază, inculpatul C.S. chemându-i pe amândoi până la el acasă, in oraşul Ovidiu, pentru a sta de vorbă (proces verbal din data de 11 octombrie 2010 - autorizaţie nr. 205 din 08 septembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
La data de 23 septembrie 2010, ora 19.30, într-o discuţie telefonică purtată între inculpaţii M.C. şi C.S., primul îşi exprimă intenţia de a renunţa la activităţile ilicite descrise şi de a se apuca de muncă. C.S. a încercat însă să îl determine pe inculpatul M.C. să renunţe la această rezoluţie, promiţându-i câştiguri avantajoase din sustragerea de utilaje.
După această discuţie, la ora 19:48, inculpatul C.S. a luat legătura şi cu inculpatul E.M. şi l-a întrebat dacă marţi este disponibil, verificând dacă nu cumva s-a sucit şi el ca şi C. (proces verbal din data de 01 martie 2010 - autorizaţie nr. 205 din 08 septembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
Instanţa de fond a mai avut în vedere că la dosarul cauzei există redarea unei convorbiri telefonice care a avut loc între inculpaţii C.S. şi E.M., primul solicitându-i secundului să mute ceva din loc, urmând să fie răsplătit cu 2.000 euro pentru 2 km (proces verbal din data de 01 martie 2010 - autorizaţie nr. 205 din 08 septembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
S-a mai reţinut că, aderarea inculpaţilor E.M. şi M.C. la asocierea iniţiată de inculpatul C.S. rezultă şi din actele preparatorii efectuate anterior săvârşirii faptei din data de 10 octombrie 2010, precum şi din participarea lor activă la comiterea acestei infracţiuni, aspecte care vor fi dezvoltate la punctul 1.3. din prezentul rechizitoriu.
La data de 27 septembrie 2010, ora 11.24, inculpatul C.S. a discutat telefonic cu inculpatul M.S.C. care i-a spus că se rezolvă doar cu cel de 4, pe luni şi că omul vrea avans 4.000 lei, după care o chirie săptămânală, în funcţie de numărul de ore lucrate, iar inculpatul C.S. a insistat ca interlocutorul său să asigure omul că niciun utilaj nu va pleca din curtea lui, fără să fie tot avansul plătit.
În aceeaşi zi, ora 15.21, inculpatul M.S.C. i-a comunicat inculpatului C.S. că „e ok, a rezolvat, are ală în mână semnat, cu factură pe 4.000 lei şi chitanţă pe 1.000 lei", urmând ca în trei zile să achite şi restul de avans.
Potrivit afirmaţiilor inculpatului M.S.C., încărcarea urma să se facă luni şi că marţi urma să ajungă utilajul cu tot cu om, inculpatul C.S. spunându-i să lase actele la el la bar.
De asemenea, inculpatul M.S.C. l-a întrebat pe C.S. cum rămâne cu „bucăţica lui", acesta răspunzându-i marţi, când va încasa şi el asigurându-l că e parolist.
La data de 05 octombrie 2010, inculpatul M.S.C., folosind postul telefonic al inculpatului C.S. recomandându-se C.M., ia legătura cu mai mulţi reprezentanţi ai unor societăţi comerciale, arătându-se interesat de închirierea unor utilaje, însă nu a găsit niciunul disponibil.
De asemenea, la aceeaşi dată, ora 15.12, inculpatul C.S. a fost apelat de inculpatul M.S.C. care l-a întrebat dacă este interesat de utilaje, interlocutorul său răspunzându-i că nu este interesat decât de utilaje.
La ora 15.33, inculpatul M.S.C. i-a comunicat inculpatului C.S. că a găsit mai multe utilaje, cu ani de fabricaţie 2006 - 2008 şi un Caterpillar din anul 2008.
Inculpatul C.S. i-a răspuns să insiste cu mediul, astfel încât utilajele să fie cât mai noi.
Potrivit declaraţiei inculpatului M.S.C., la negocierea contractelor de închiriere, se solicita locatorilor ca utilajele să fie noi şi în stare foarte bună, întrucât la pretinsa lucrare pentru care se mchiriau utilajele, participau şi autorităţi cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului.
La ora 15.38, inculpatul M.S.C. i-a comunicat inculpatului C.S. că a găsit un utilaj fabricat în 2008, că va face o adresă de email pentru a obţine o ofertă de preţ, dar că potenţialul locator nu vrea să mchirieze utilajul, decât împreună cu un mecanic deservent.
La data de 04 octombrie 2010, ora 09.56, inculpatul C.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., căruia i-a comunicat că a văzut lângă maternitatea aia nouă unul inscripţionat T.
În ziua de 06 octombrie 2010, la ora 12.13.25, inculpatul C.S. a fost apelat de inculpatul M.S.C. de la postul telefonic X care i-a spus că „a vorbit cu omul din Bucureşti „ care vrea transportul plătit de la început şi un avans. De asemenea, inculpatul M.S.C. i-a comunicat inculpatului C.S. faptul că a doua zi ar trebui să meargă la Bucureşti să semneze şi dacă ar putea să-i dea o filă C.E.C. garanţie.
Inculpatul C.S. i-a spus inculpatul M.S.C. că nu are C.E.C. şi l-a îndrumat să meargă „să ia banii de-acolo".
Inculpatul M.S.C. a continuat discuţia spunând că este pentru 2 utilaje contractul, iar comisionul său se repetă pentru fiecare utilaj. Inculpatul a mai afirmat că, pentru ca lucrurile să fie în regulă, ar fi bine să vină toate de la o firmă într-o zi, adăugând că dacă se întinde pe timp, ar trebui schimbată societatea. Inculpatul C.S. a precizat că o vor face repede acum, pe asta, şi că vor pregăti şi altă societate, deoarece a vorbit şi cu un prieten de-al lui să-i facă şi un pătrăţel de identificare, dar mai întâi să facă rost de bani.
La ora 14 august 02, inculpatul M.S.C. i-a spus inculpatului C.S. că de-abia mâine ia banii şi că trebuie să vină cu o chitanţă de la T. către B.S., interlocutorul său recomandându-i să meargă la bar să ia un chitanţier.
De asemenea, inculpatul M.S.C. a mai precizat că a vorbit cu oamenii care vor trimite contractul pe email, dar că aceştia vor plata transportului tur-retur.
În ziua de 07 octombrie 2010 la ora 14.27.17, inculpatul C.S. a fost apelat de inculpatul M.S.C. de la postul telefonic X care i-a solicitat să se întâlnească, spunând totodată că a vorbit cu oamenii, că mâine la 9 dimineaţă se văd cu omul, că acesta vrea să-i trimită şi oamenii din prima zi, dar că ar vrea să se consulte ca să ştie ce vorbesc.
În aceeaşi zi, la ora 14.44.56, la postul telefonic utilizat de inculpatul C.S. a fost recepţionat un mesaj text de la postul telefonic X, cu următorul conţinut: „Sunt C., ăsta e nr meu." (proces verbal de redare rezumativă din data de 11 octombrie 2010 - autorizaţie emisă de Judecătoria Constanţa la data de 08 septembrie 2010).
Instanţa de fond a mai reţinut că aderarea inculpatului M.S.C. la asocierea iniţiată de inculpatul C.S. rezultă şi din participarea sa la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, ale căror acte materiale s-au comis la datele de 25 octombrie 2010 şi 29 octombrie 2010.
S-a mai avut în vedere că, existenţa asocierii, este de altfel dovedită şi de multiplele discuţii telefonice dintre inculpatul C.S. şi O.V., discuţii care au vizat vânzarea de către primul către cel de-al doilea a unor buldoexcavatoare dar şi autovehicule.
La rândul său, inculpatul O.V. a sprijinit asocierea dintre inculpaţii C.S., E.M., M.C. şi M.S.C., nu doar prin promisiunile de achiziţionare a utilajelor obţinute de către aceştia, promisiuni din care unele au fost onorate iar altele nu, ci şi prin acordarea de ajutoare materiale.
Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, din declaraţiile inculpaţilor şi din din 16 decembrie 2010 emisă de CN P.R. SA, O.P. nr. 1 Constanţa, la data de 25 octombrie 2010, s-a reţinut că inculpatul O.V. a a trimis prin mandat poştal inculpatului C.S. suma de 1.000 lei, necesară pentru a mchiria un T.I.R., care să transporte buldoexcavatorul mchiriat de la SC N.S. SRL din municipiul Constanţa, până în zona Hanului M., din apropierea oraşului Hârşova, jud. Constanţa, de unde avea să fie preluat de către inculpatul O.V. (proces verbal de redare rezumativă din data de 10 decembrie 2010 - autorizaţie nr. 264 din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
Această sumă de bani a ajuns în cele din urmă la inculpatul M.S.C. care a folosit-o pentru a achita contravaloarea transportului.
De asemenea, din aceeaşi adresă a CN P.R. SA la datele de 21 septembrie 2010 şi 30 septembrie 2010, inculpatul O.V. a trimis inculpatului C.S., prin interpuşi, sumele de 5.500 lei şi respectiv 4.100 lei, împrejurare dovedită de interceptările convorbirilor telefonice purtate la datele arătate (proces verbal de redare rezumativă din data de 11 octombrie 2010 - autorizaţie nr. 205 din 08 septembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
De asemenea, tot inculpatul O.V. a fost cel care la data de 29 octombrie 2010 a trimis prin intermediul inculpatului C.M.R. suma de 10.000 lei inculpatului C.S., bani necesari plăţii unui avans din chirie către SC A.S. SRL Galaţi. Această plată a fost de altfel efectuată de către inculpatul M.S.C.
Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul O.V. a fost cel care, la fiecare faptă, respectiv act material, reţinut în sarcina inculpaţilor C.S., M.C. şi E.M. a asigurat transportul utilajelor obţinute de către aceştia, trimiţând la locul indicat de către C.S. camioanele necesare în acest scop.
S-a constatat că, asocierea a avut o durată considerabilă în timp, o organizare internă în cadrul căreia membrii aveau roluri şi atribuţii specifice, aceştia acţionând conjugat, într-un consens neechivoc, în vederea atingerii scopurilor proiectate.
La data de 28 octombrie 2010, organele poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Constanţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, persoane necunoscute au distrus prin incendiere autoturismul, înmatriculat în Italia, utilizat de către partea vătămată N.G.
La data de 02 decembrie 2010, partea vătămată N.G. a declarat că a dobândit autoturismul descris anterior în luna iulie a anului 2010, printr-un contract de schimb încheiat în târgul auto din mun. Constanţa.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, la începutul lunii octombrie a anului 2010, a parcat seara autoturismul în faţa locuinţei sale din corn. Valea Dacilor, jud. Constanţa iar a doua zi dirriineaţă, a constatat că peste noapte, persoane necunoscute i-au incendiat interiorul, folosind în acest scop un bidon de cinci litri cu benzină şi o feştilă. De asemenea, partea vătămată a adăugat că nu a asigurat portierele autovehiculului în seara care a precedat săvârşirea faptei.
În continuare, partea vătămată a declarat că nu a anunţat poliţia despre acest eveniment, apreciind că poate să identifice singur autorii.
La dosarul cauzei a fost depus un contract de vânzare - cumpărare pentru un autovehicul folosit, din care reiese că autoturismul, a fost vândut de către N.G. către B.D.F. la data de 03 octombrie 2010.
Dincolo de modificarea evidentă a datei contractului, cifra 3 fiind înscrisă peste cifra 7, s-a avut în vedere şi numele incorect al vânzătorului, cel corect fiind N.G., precum şi faptul că, din declaraţia cumpărătorului, rezultă că la data încheierii contractului, autoturismul prezenta avarii multiple prin incendiere.
La data de 04 martie 2011, partea vătămată N.G. a fost reaudiat, aducându-i-se la cunoştinţă identitatea potenţialilor autori ai faptei. Partea vătămată a declarat cu această ocazie că după incendiere a fost contactată de către inculpatul C.S. care i-a propus efectuarea unui schimb de autovehicule şi a adăugat că în perioada săvârşirii faptei folosea un post telefonic cu nr. X.
Astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie după examinarea autovehiculului, acesta prezenta numeroase avarii produse prin incendiere, respectiv aparatele de bord nu funcţionau, faţa de uşă a portierei dreapta faţă era arsă în proporţie de 70%, scaunul dreapta faţă era ars în proporţie de 30%, capacul torpedoului era de asemenea ars, plafonul interior era ars în proporţie de 90%, spătarele scaunelor din faţă erau arse în proporţie de 30%, faţa de uşă a portierei stânga faţă era arsă în proporţie de 20%, lămpile de iluminat din plafon lipseau.
Distrugerile provocate autoturismului părţii vătămate N.G. sunt de altfel surprinse şi în planşa foto întocmită în cauză.
S-a mai reţinut că la data de 06 octombrie 2010, ora 01:46, inculpatul M.C. a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul C.S. căruia i-a comunicat că a bubuit şi că i-a pârlit mâna inculpatului E.M., zis J.
La data de 06 octombrie 2010, ora 09:39, inculpatul C.S. a fost apelat de către partea vătămată N.G. care i-a adus la cunoştinţă că în cursul nopţii de 05/06 octombrie 2010, persoane necunoscute i-au incendiat autoturismul, stropind interiorul cu benzină dar că pagubele nu sunt foarte mari deoarece autorul a închis uşa maşinii.
Apoi, la data de 06 octombrie 2010, ora 09:40, inculpatul C.S. l-a contactat telefonic la rândul său pe inculpatul M.C. pentru a-i aduce la cunoştinţă că incendierea nu a avut rezultatul scontat, probabil deoarece acesta a închis uşa.
Inculpatul M.C. l-a asigurat că uşa era deschisă, că s-a uitat în urma sa şi că flăcările erau de un metru şi jumătate, ieşind prin portiera deschisă şi a adăugat că a turnat tot bidonul şi pe faţă, şi pe spate şi pe bord şi că zgomotul exploziei s-a auzit de la 20 - 3 0 de metri.
După această discuţie, inculpatul C.S. l-a apelat din nou pe inculpatul M.C. care l-a asigurat din nou de forţa exploziei şi de amploarea incendiului, precizând totodată că inculpatul E.M. era tot pârlit pe mână.
De asemenea, la data de 06 octombrie 2010 a existat o discuţie telefonică între inculpaţii E.M. şi M.C. în care ambii îşi exprimă mirarea faţă de distrugerile provocate autoturismului părţii vătămate în raport de amploarea incendiului (procese verbale de redare din datele de 07 decembrie 2010 - autorizaţia din 17 septembrie 2010, din 08 decembrie 2010 - autorizaţia din 23 septembrie 2010 şi 17 decembrie 2010 - autorizaţia din 08 septembrie 2010).
Prima instanţă a mai avut în vedere că inculpaţii E.M. şi M.C. au refuzat să facă declaraţii privind această infracţiune reţinută în sarcina lor.
S-a reţinut că îq legătură cu autoturismul avariat prin incendiere, există indicii conform cărora are o provenienţă ilicită, fiind sustras din Italia.
La data de 11 octombrie 2010, partea vătămată V.D. a sesizat organele poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Galaţi cu privire la faptul că, în noaptea de 10/11 octombrie 2010, în timp ce păzea punctul de lucru al SC V. SRL Galaţi, a fost agresat de către trei persoane necunoscute care au sustras un buldoexcavator al societăţii.
Din declaraţiile părţii vătămate V.D. s-a reţinut că la data de 10 octombrie 2010, în jurul orei 20.00, aflându-se în serviciul de pază a punctului de lucru aparţinând SC V. SRL, în timp ce se găsea într-o baracă, a auzit în exterior o voce de bărbat care a strigat Poliţia!, în timp ce se îndrepta către uşă, în baracă a intrat un bărbat ale cărei trăsături nu le-a observat şi care l-a electrocutat în zona gâtului cu un aparat cu electroşocuri.
În continuare, partea vătămată a declarat că în timp ce se afla căzută la pământ în baracă, a mai intrat un bărbat, iar un altul se afla la uşă. Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, cel care a intrat în baracă, împreună cu cel care folosise electroşocul, i-au legat mâinile. De asemenea, aceasta a mai arătat că a reuşit să se ridice de la sol şi a încercat să fugă, însă a fost lovită în zona capului cu un obiect contondent de către cel de-al treilea bărbat, în urma loviturii pierzându-şi cunoştinţa. Când şi-a revenit, partea vătămată avea mâinile şi picioarele legate cu bandă adezivă tip scotch, iar la scurt timp a auzit zgomotul motorului unui buldo excavator aflat în incinta punctului de lucru.
Partea vătămată V.D. a mai precizat că doi dintre bărbaţi au plecat cu buldoexcavatorul sustras, iar cel de-al treilea a rămas în incinta punctului de lucru de unde a vorbit de câteva ori la telefon, într-o limbă necunoscută lui.
Instanţa a considerat că, în acest context, este de reţinut faptul că, inculpatul E.M. are origini lipoveneşti, mama sa fiind de această etnie.
La un moment dat şi cel de-al treilea bărbat a părăsit zona, iar partea vătămată a reuşit să se dezlege la picioare şi a plecat către şoseaua din apropiere, având mâinile legate la spate. In cele din urmă, partea vătămată a reuşit să ceară ajutorul unor persoane care se deplasau cu o căruţă şi care au anunţat poliţia şi serviciul de ambulanţă.
Din certificatul medico-legal din 1 octombrie 2010 emis de S.M.L. Galaţi, în urma examinării părţii vătămate V.D. s-a stabilit că acesta prezenta o plagă confuză parietală produsă probabil prin lovire cu corp contondent, multiple excoriaţii ffonto-faciale şi pe faţa dorsală a mâinii stângi care ar fi. putut fi produse prin cădere, precum şi mai multe echimoze latero cervicale, care ar fi putut fi produse prin aplicarea de şocuri electrice.
Traumatismul cranio cerebral a necesitat pentru vindecare 23-25 de zile de îngrijiri medicale, iar traumatismul latero-cervical a necesitat pentru vindecare, 4-6 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice putând data din 10 octombrie 2010.
Prima instanţă a mai avut în vedere că martorul A.E., inginer în cadrul SC V. SRL, şef al punctului de lucru situat în com. Piscu, jud. Galaţi a declarat că societatea lucra de la începutul anului 2010 la reabilitarea reţelei de apă a satului Vameşu, corn. Piscu, jud. Galaţi.
În zonă, sub podul Vameşu, de pe D.N. 25 era amenajat punctul de lucru al societăţii, loc în care se afla şi un buldoexcavator, de culoare galbenă, folosit la lucrări.
Potrivit înscrisurilor puse la dispoziţie de către partea vătămată SC V. SRL, buldoexcavatorul sustras din incinta punctului său de lucru era marca X.
În urma investigării locului faptei, în interiorul barăcii paznicului, la baza sobei, a fost găsit un fragment de bandă adezivă transparentă, lipită în formă de cerc. De asemenea, în interiorul barăcii s-au constatat urmele evidente ale unei lupte.
În vârful digului, la baza podului de pe D.N. 25 a fost găsit un al doilea fragment de bandă adezivă transparentă de asemenea lipită în formă de cerc, o pată de substanţă brun roşcată cu aspect de sânge şi un rest de ţigară. Aceste mijloacele materiale de probă au ridicate şi ambalate de către specialiştii criminalişti.
De asemenea, din incinta punctului de lucru au fost observate mai multe urme de mcălţăminte fixate prin fotografiere.
În urma investigaţiilor efectuate de organele I.P.J. Galaţi, s-a stabilit că buldo excavatorul sustras a fost observat deplasându-se în direcţia Hanului C.
Pentru acest motiv, organele de poliţie au procedat la cercetarea zonei, observând mai multe urme de pneuri cu dimensiuni diferite care duceau de sub Podul Vameşu de pe DN 25 către pădurea din apropierea Hanului C.
În această zonă au fost găsite mai multe folii adezive inscripţionate 93 şi Galaţi şi identificate urme de pneuri de dimensiuni diferite care duceau în pădurea amintită anterior. Tot aici, au fost identificate mai multe urme de mcălţăminte.
Mijloacele materiale de probă găsite în această zonă au fost ridicate şi ambalate de către specialiştii criminalişti, iar urmele de pneuri şi de mcălţăminte au fost fixate prin fotografiere.
La data de 27 septembrie 2010, ora 21.03, inculpatul M.C. l-a apelat pe inculpatul C.S., ocazie cu care, i-a adus la cunoştinţă că în spatele interlocutorului său a oprit o maşină şi a stins farurile, iar ei au trecut pe partea cealaltă de şosea, iar omul se vedea. La acel moment, ambii inculpaţi erau localizaţi pe raza releului din incinta fostei CAP Piscu, com. Piscu, jud. Galaţi.
La data de 28 septembrie 2010, ora 18.48, inculpatul M.C. l-a apelat pe inculpatul C.S. pentru a-i spune că a trecut pe lângă un dig şi că în zonă era un bărbat de aproximativ 50 de ani pe care îl supraveghează îndeaproape el şi încă o persoană. La începutul acestei discuţii, inculpatul M.C. era localizat pe raza releului din Hanu C., jud. Galaţi iar la finalul ei pe raza releului din incinta fostei C.A.P. Piscu, com. Piscu, jud. Galaţi.
La aceeaşi dată, ora 19.00, inculpatul C.S. l-a apelat pe inculpatul M.C., iar acesta i-a comunicat că „a plecat în altă zonă pentru a se uita mai bine după ăla".
La acel moment, inculpatul M.C. era localizat pe raza releului din incinta fostei Cooperative Agricole de Producţie Piscu, com. Piscu, jud. Galaţi.
Tot la data de 28 septembrie 2010, ora 19.29, inculpatul C.S. l-a apelat pe inculpatul M.C. şi l-a întrebat ce înălţime are mortul, interlocutorul răspunzând că aproximativ 3,5 metri, fără braţ, discuţia vizând şi un posibil în care să ascundă bunul.
La acel moment, inculpatul M.C. era localizat pe raza releului din incinta fostei C.A.P. Piscu, com.Piscu, jud.Galaţi.
La ora 19.41, inculpatul C.S. l-a contactat din nou pe inculpatul M.C. şi îi comunică faptul că nu se înţelege cu ăştia, că nu au unde să îl ducă, deoarece hala se găsea în centrul oraşului. In cadrul acestei discuţii, inculpatul C.S. l-a întrebat pe inculpatul M.C. ce e acolo, iar acesta îi răspunde că popândăul stă pe dig. La acel moment, inculpatul M.C. era localizat pe raza releului din incinta fostei C.A.P. Piscu, com. Piscu, jud. Galaţi.
La data de 29 septembrie 2010, 15:35 inculpatul C.S. l-a sunat pe inculpatul M.C. şi i-a spus că a găsit un loc bun pentru ascunderea utilajului, dar pe la 10 - 11 noaptea. In cadrul aceleiaşi discuţii, cei doi cad de acord să plece pe la şase jumătate - şapte.
La aceeaşi dată, ora 16:38, inculpatul M.C. l-a sunat pe inculpatul C.S. şi l-a întrebat dacă îl sună pe ăla să vină, întrebare la care interlocutorul său îi răspunde că da, dar să vină pe la şase - şase jumătate.
La ora 18:20, inculpatul M.C. l-a sunat pe inculpatul C.S. şi îi spune că a ajuns aproape de el, în zona geamiei.
Tot la data de 29 octombrie 2010, ora 21.54, inculpatul C.S. poartă o discuţie telefonică cu o persoană neidentificată, în cursul căreia a fost localizat pe raza releului din incinta fostei C.A.P. Piscu, com. Piscu, jud. Galaţi, iar la ora 22:00 şi 22:02 discută din nou cu aceeaşi persoană, aflându-se pe raza releului din com. Hanu C., jud. Galaţi.
Instanţa de fond a reţinut că discuţiile purtate de inculpatul C.S. în perioada anterioară săvârşirii faptei sunt redate în procesul verbal din 01 martie 2010 (autorizaţie nr. 205 din 08 septembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
S-a avut în vedere că, din conţinutul discuţiilor telefonice purtate de inculpatul C.S. (proces-verbal din data de 01 martie 2010 - autorizaţie nr. 205 din 08 septembrie 2010 a Tribunalului Constanţa) rezultă că înainte de a trece la săvârşirea faptei, inculpaţii M.C. şi C.S. au desfăşurat o atentă şi meticuloasă pregătire pentru a evita pe cât posibil, orice risc ce ar fi decurs din prezenta eventualilor paznici în apropierea utilajului, dar şi pentru a asigura ascunderea rapidă a bunului sustras şi apoi înstrăinarea acestuia.
La data de 10 octombrie 2010, ora 15.46, inculpatul M.C. i-a transmis un S.M.S. concubinei sale, prin care a anunţat-o că „a ajuns la mort", fiind localizat la acel moment pe raza releului din incinta fostei C.A.P. Piscu, com. Piscu, jud. Galaţi.
La ora 16.27, inculpatul a transmis un nou S.M.S. aceleiaşi persoane, prin care îi comunică faptul că „se uită", fiind localizat pe raza aceluiaşi releu. La ora 19:00, inculpatul transmite concubinei, tot prin S.M.S. că timp de două - trei ore va lăsa telefonul în maşină.
La ora 22.01, inculpatul M.C. a sunat-o pe concubina sa căreia ia spus că nu mai poate, că a slăbit 20 kg, că acum au terminat, că îi tremură mâinile şi picioarele şi că e plin de noroi, „urmând să li se dea caşcavalul şi să vină acasă".
S-a mai reţinut că la data de 11 octombrie 2010, ora 07.02, în timp ce se afla pe raza mun. Constanţa, inculpatul M.C. i-a transmis unui anume I. că, a făcut rost de lovele".
Din cuprinsul discuţiei din 11 octombrie 2010, ora 08.25, purtate de inculpatul M.C. cu o femeie neidentificată, a rezultat că acesta a făcut rost de aproximativ 2.500 euro.
S-a reţinut că este redat conţinutul discuţiilor purtate de inculpatul M.C., în perioada săvârşirii faptei, în procesul-verbal din data de 08 decembrie 2010 (autorizaţie nr. 236 din 23 septembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
La data de 20 octombrie 2010, ora 11.44, inculpatul O.V.l-a apelat pe inculpatul C.S., căruia i-a reproşat că ultimul utilaj este fabricat în anul 2007 şi are 5.000 ore de funcţionare, necorespunzând cerinţelor din aceste puncte de vedere (proces-verbal din data de 10 decembrie 2010, autorizaţie nr. 264 din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
în urma studierii listingului apelurilor efectuate şi primite prin intermediul postului telefonic cu nr. X, aparţinând inculpatului E.M., s-a stabilit că acesta a fost localizat la data de 10 octombrie 2010, începând cu ora 14.54.00 şi până la ora 22.16.14 pe raza releului din zona site Piscu, com.Piscu, jud. Galaţi.
Postul telefonic cu nr. X aparţinând inculpatului C.S. a fost localizat la data de 10 octombrie 2010, în intervalul orar 15:25:38 - 16:35:11, pe raza releului din com. Hanul C. Galaţi. La ora 16:58:45, postul telefonic folosit de inculpat a fost localizat pe raza releului din extravilanul localităţii Galaţi, jud. Galaţi, iar la orele 18:06:56, 18:54:27 şi 19:37:52 din nou pe raza releului din com. Hanul C., Galaţi, respectiv pe raza releului din incinta fostei C.A.P. Piscu, corn. Piscu, jud. Galaţi. La orele 21:21:35 şi 21:58:13 postul telefonic a fost localizat pe raza releului din com. Lieşti, jud. Galaţi, la orele 22:11:23 şi 22:11:31 pe raza releului din corn. Hanu C., Galaţi iar la orele 22:23:22 şi 22:23:55 din nou pe raza releului situat în din incinta fostei C.A.P. Piscu comuna Piscu judeţul Galaţi.
În urma studierii listingului convorbirilor purtate prin intermediul postului telefonic cu nr. X- utilizat de inculpatul C.S. s-a stabilit că la orele 19:20:28 şi 19:53:47 acest post telefonic a fost apelat de la nr. X- utilizator O.V.zis „L.", moment în care inculpatul C.S. a fost localizat, în ambele cazuri, în raza de acoperire a releului situat la adresa din incinta fostei C.A.P. Piscu com. Piscu judeţul Galaţi, iar O.V.a fost localizat, cu ocazia primului apel, în raza de acoperire a releului situat la adresa din com. Hanul C.Galaţi, iar cu ocazia celui de-al doilea apel, în raza de acoperire a releului situat în Lieşti, Romtelecom Lieşti, jud. Galaţi.(vezi p.v. din 25 octombrie 2010).
În intervalul orar 17:30:40 - 18.23.09 inculpatul M.C. a fost localizat pe raza de acoperire a releului situat la adresa din incinta fostei C.A.P. Piscu comuna Piscu judeţul Galaţi iar la ora 19 mai 34 în raza de acoperire a releului situat la adresa din com. Hanul C. Galaţi unde a rămas până la ora 19.20.28.
Cu ocazia apelului efectuat la ora 20 iunie 48 de la postul telefonic X- utilizator C.S. către postul telefonic X-utilizator M.C., ambii utilizatori au fost localizaţi în raza de acoperire a releului situat la adresa din incinta fostei C.A.P. Piscu com. Piscu judeţul Galaţi, loc în care postul telefonic X- utilizator M.C. a fost localizat şi cu ocazia apelului recepţionat la ora 20 septembrie 21 de la postul telefonic X-utilizator S.T.
La ora 22.16.08 la postul telefonic X- utilizator M.C. a fost recepţionat un mesaj text expediat de la postul telefonic X- utilizator E.M., moment în care M.C. a fost localizat în raza de acoperire a releului situat la adresa din incinta fostei C.A.P. Piscu comuna Piscu judeţul Galaţi iar la ora 22.16.09 de la postul telefonic X- utilizator M.C. a fost apelat postul telefonic X - utilizator E.M., moment în care M.C. a fost localizat în raza de acoperire a releului situat la adresa din incinta fostei C.A.P. Piscu com. Piscu judeţul Galaţi, iar E.M. a fost localizat în raza releului situat la adresa din Site Piscu, jud. Galaţi (vezi p.v. din 25 octombrie 2010).
Pe raza releului de la adresa din incinta fostei C.A.P. Piscu com. Piscu judeţul Galaţi a fost localizat şi C.S. cu ocazia apelului efectuat la ora 22.19.44 către postul telefonic X-utilizator O.V. zis „L.", moment în care acesta din urmă a fost localizat în raza de acoperire a releului situat la adresa din Lieşti R.T. jud. Galaţi; oraş Lieşti (vezi p.v. din 25 octombrie 2010).
Prima instanţă a mai reţinut că, din analiza listingurilor şi localizărilor posturilor telefonice utilizate de către inculpaţii M.C., E.M. şi C.S. rezultă că inculpatul E.M. a petrecut cel mai mult timp în apropierea locului faptei, rămânând în zonă în intervalul cuprins între orele 14.54.00 si 22.16.14.
Apoi, la ora 15.39:58 la fata locului este localizat şi inculpatul C.S. care a rămas aici până la ora 16.30, pentru ca la ora 18.56.43 să fie localizat pe acelaşi releu şi inculpatul M.C.
La ora 19.39.45, 19.53.47 şi 20 iunie 48 este localizat pe releul din apropierea punctului de lucru şi inculpatul C.S., care a părăsit zona la ora 20.14.05 când este localizat pe releul de la Hanu C.
La rândul său, inculpatul M.C. s-a deplasat la faţa locului între orele 19.20.28, când se afla în raza releului Hanu C. şi 20 iunie 48, când a fost localizat pe releul din com. Piscu, dar la această oră nu se afla împreună cu inculpatul C.S. deoarece deşi şi acesta se afla pe raza aceluiaşi releu, cei doi au purtat la ora indicată o convorbire de 39 de secunde.
În plus, între orele indicate anterior cei doi nu au purtat convorbiri telefonice, iar M.C. nu a primit niciun apel telefonic, existând aşadar posibilitatea ca fapta să fi fost săvârşită cu puţin înainte de ora 20 iunie 48, când inculpatul C.S. a părăsit zona cu autoturismul său, iar inculpatul M.C. s-a deplasat la volanul utilajului sustras până în apropierea Hanului C., unde l-a încărcat pe T.I.R.-ul pus la dispoziţie de inculpatul O.V.
Inculpatul M.C. a rămas pe raza releului din com. Piscu până la ora 20.15.51, când a fost localizat pe raza releului din Hanu C., în condiţiile în care şi inculpatul C.S. se afla pe raza aceluiaşi releu la ora 20.14 mai
S-a mai avut în vedere că este de remarcat faptul că în intervalul 20.14.11 -20.15.51, inculpatul M.C. a încercat de două ori să îl apeleze pe inculpatul C.S., acesta fiind în acel moment angajat într-o convorbire cu inculpatul O.V.
La orele 20.15.56, 20.27.54 şi 21 august 48 inculpatul M.C. l-a apelat pe inculpatul E.M., purtând cu acesta trei conversaţii.
La ora 22.16.09, inculpatul M.C. l-a apelat telefonic pe inculpatul E.M., cei doi purtând o discuţie de 11 secunde, moment în care ambii inculpaţi se găseau pe raza releului din com. Piscu.
Pe raza aceluiaşi releu, se găsea şi inculpatul C.S., care la ora 22.19.44 a purtat a conversaţie telefonică de 21 de secunde cu inculpatul O.V.
Coroborând aspectele care rezultă din cuprinsul procesului-verbal din 07 martie 2011, întocmit după studierea listingurilor celor trei inculpaţi, cu declaraţiile părţii vătămate Viera Daniel, instanţa de fond a reţinut că, în jurul orei 20.00, cei trei inculpaţi (aflaţi la acel moment pe raza releului din corn. Piscu) au pătruns în punctul de lucru al SC V. SRL.
Partea vătămată a mai arătat că unul dintre cei trei bărbaţi care au pătruns în baraca sa a electrocutat-o, iar un altul i-a aplicat o lovitură cu un corp dur, în timp ce al treilea a sustras buldoexcavatorul.
De asemenea, partea vătămată a declarat că doi dintre cei trei bărbaţi au plecat din zonă la scurt timp după agresiune. Astfel cum rezultă din procesul verbal menţionat anterior, primii care au părăşsit locul faptei au fost inculpaţii C.S. şi M.C.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, la aproximativ 20 de minute după ce a fost sustras utilajul, celui de-al treilea bărbat care rămăsese să îl păzească, i-a sunat telefonul şi a purtat o discuţie. Or, inculpatul E.M. a fost apelat la ora 20.15.56 de către inculpatul M.C., împrejurare care, de asemenea, se coroborează declaraţiile părţii vătămate.
Prin urmare, după ce inculpaţii C.S. şi M.C. au părăsit locul faptei, acesta din urmă cu buldoexcavatorul sustras, inculpatul E.M. a rămas la faţa locului pentru a-l păzi pe V.D. şi pentru a-l împiedica pe acesta să solicite ajutor, dând posibilitatea astfel coinculpaţilor să se ajungă cu bunul sustras în zona Hanului C., unde acesta a fost încărcat în T.I.R.-ul pus la dispoziţie de către inculpatul O.V.
Mai mult, imobilizarea şi supravegherea părţii vătămate de către inculpatul E.M., timp de aproape două ore după săvârşirea faptei, a permis şi îndepărtarea faţă de locul faptei, în condiţii de siguranţă, a TIR-ului ce transporta utilajul sustras.
Prima instanţă a mai reţinut că, în urma analizelor genetice efectuate asupra probelor biologice puse la dispoziţie, specialiştii din cadrul I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică au stabilit că profilul genetic al inculpatului E.M. nu este identic cu cele obţinute prin genotiparea microurmelor prelevate de pe restul de ţigară şi de pe banda adezivă găsită sub podul rutier Hanu C.
De asemenea, tot pe calea analizelor genetice s-a stabilit că genotiparea microurmelor prelevate de pe restul de ţigară pus în evidenţă un profil genetic diferit de cel al inculpaţilor M.C. şi C.S. sau de cel al părţii vătămate în tip ce fragmentele de bandă adezivă folosite la legarea părţii vătămate conţineau fragmente de celule epiteliale şi materii vegetale, motiv pentru care nu au fost genotipate.
Instanţa de fond a reţinut că, genotiparea microurmelor prelevate de pe foliile adezive ridicate de sub podul rutier Hanu C. au demonstrat că profilul genetic al inculpatului M.C. este inclus în amestecul de profile genetice prelevate.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 decembrie 2010 întocmit de specialiştii I.P.J. Constanţa - Serviciul Criminalistic, urmele de încălţăminte descoperite lângă DN 25, în spatele haltei C.F.R. Vameş au fost create de către încălţămintea ridicată de la inculpatul C.S..
De asemenea, prin acelaşi raport s-a stabilit că urmele de încălţăminte situate lângă urmele de anvelopă au fost create de încălţămintea ridicată de la inculpaţii C.S. şi M.C.
Martorul M.T. a declarat că la data de 10 octombrie 2010, înjurai orei 22.00, se deplasa cu căruţa pe podul din apropierea locului faptei, iar la un moment dat, a văzut-o pe partea vătămată V.D. care se deplasa cu mâinile legate şi cerea ajutor.
Martorul a mai arătat că partea vătămată sângera, motiv pentru care a solicitat sprijinul ambulanţei şi poliţiei care au sosit la faţa locului.
Instanţa de fond a apreciat că declaraţiile martorului se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, sub aspectul perioadei în care aceasta din urmă a fost lipsită de libertate.
Iniţial, audiat la data de 30 octombrie 2010, inculpatul C.S.a refuzat să facă declaraţii cu privire la această faptă.
La data de 22 noiembrie 2010, inculpatul a declarat că la sfârşitul lunii septembrie a anului 2010, o persoană numită G., dar al cărei nume complet nu îl cunoaşte, i-a spus că are de vânzare un utilaj, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul O.V. care a fost de acord să îl cumpere.
În cursul lunii octombrie, potrivit propriei declaraţii, inculpatul a plecat din Constanţa împreună cu inculpaţii M.C. şi E.M., către com. Hanu C. unde trebuia să ajungă, atât G. cu buldoexcavatorul oferit spre vânzare, cât şi inculpatul O.V.
Inculpatul C.S. a arătat că l-a lăsat pe E.M. la o benzinărie din Brăila şi şi-a continuat drumul până la Hanul C., unde a venit şi inculpatul O.V., dar şi Gică care adusese cu el şi utilajul. De asemenea, inculpatul a arătat că în tot acest interval de timp, inculpatul M.C. a rămas tot timpul în compania sa.
În continuare, inculpatul a declarat că O.V. a fost de acord să cumpere utilajul care a fost încărcat pe trailerul adus de acesta. Potrivit declaraţiilor inculpatului C.S. preţul vânzării a fost de 7.300 euro din care el a oprit 300 euro, drept comision, iar restul de 7.000 euro i-au revenit vânzătorului G.
Totodată, inculpatul a declarat că nu a participat la săvârşirea niciunei tâlhării şi că nici M.C. nu ar fi putut participa la o asemenea faptă, din moment ce s-a găsit tot timpul în prezenţa sa.
Instanţa de fond a apreciat că această declaraţie a inculpatului C.S. este nesinceră, ea necoroborându-se cu niciuna dintre faptele sau împrejurările care reies din celelalte mijloace de probă administrate.
Mai mult, aspectele relatate de inculpat cu această ocazie, sunt mfrrmate de conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate, de procesele-verbale întocmite după studierea listingurilor apelurilor telefonice ale inculpaţilor, de declaraţiile coinculpaţilor, precum şi de declaraţiile ulterioare ale inculpatului C.S..
Pentru acest motiv, instanţa de fond a înlăturat această declaraţie a inculpatului C.S. din ansamblul probator, apreciind că ea nu este susceptibilă a conduce la aflarea adevărului.
Audiat la data de 30 octombrie 2010, inculpatul M.C. a negat săvârşirea faptei şi a refuzat să facă alte declaraţii.
La data de 23 noiembrie 2010, inculpatul M.C. a declarat că la 10 octombrie 2010 s-a deplasat împreună cu C.S. şi E.M. către mun. Galaţi, scopul călătoriei fiind încărcarea unui buldoexcavator pe un trailer. Pe drum, E.M. a coborât la un Peco din apropierea mun. Brăila iar el şi inculpatul C.S. şi-au continuat deplasarea până la Hanul C., unde au ajuns înjurai orei 16:00.
În jurul orei 18.00, la Han a venit un bărbat pe nume G. sau G. proprietarul unui buldoexcavator pe care inculpatul 1-a încărcat pe platforma unui T.I.R., operaţiune pentru care a primit suma de 150 euro.
Instanţa de fond a apreciat că declaraţia inculpatului M.C. trebuie înlăturată, deoarece ea nu poate servi la aflarea adevărului, fiind esenţialmente contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate.
La data de 30 octombrie 2010, inculpatul O.V. a declarat că 1-a cunoscut pe inculpatul C.S. în vara anului 2010, înţelegându-se atunci să cumpere de la acesta utilaje folosite în construcţii, bunuri pe care coinculpatul urma să le obţină de la proprietari sau utilizatori care dispuneau de ele pentru a frauda interesele societăţilor de asigurări sau de leasing.
În perioada 08-10 octombrie 2010, potrivit propriilor declaraţii, O.V. a fost contactat de către inculpatul C.S. care i-a propus să îi vândă un utilaj şi i-a cerut să vină cu un trailer în zona Hanului C.
În continuare, inculpatul a declarat că a fost de acord cu propunerea lui C.S. şi s-a deplasat în zona arătată, împreună cu un mijloc de transport adecvat. La faţa locului s-a întâlnit cu inculpaţii C.S. E.M. şi M.C., acesta din urmă fiind cel care a condus buldoexcavatorul.
Tot inculpatul M.C. a fost cel care a încărcat utilajul pe trailer, operaţiune care a avut loc în spatele Hanului C.
S-a mai avut în vedere că inculpatul O.V. a mai declarat că i-a plătit inculpatului C.S. pentru utilaj, suma de 7.500 euro, dar că ulterior, a constatat că acesta era mai vechi decât pretindea C.S. şi se afla într-o stare proastă.
De asemenea, inculpatul M.C. a reamintit înţelegerea survenită între el şi C.S. în vara anului 2010 şi a subliniat că nu a cunoscut şi nici nu a prevăzut că bunul cumpărat de el la data de 10 octombrie 2010 provine din săvârşirea unei tâlhării.
Prima instanţă a reţinut că, afirmaţiile inculpatului O.V. se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate (declaraţiile ulterioare ale coinculpaţilor, interceptări telefonice ţi localizări, etc), motiv pentru care au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că, la data de 15 decembrie 2010, inculpatul O.V.a condus organele de urmărire penală până în zona localităţii Fantânele, jud. Iaşi unde, pe un teren viran, se afla buldoexcavatorul pe care l-a cumpărat la data de 10 octombrie 2010 de la inculpatul C.S.
Organele de poliţie au ridicat utilajul şi l-au predat reprezentantului părţii vătămate SC V. SRL Galaţi.
Ulterior, la data de 21 ianuarie 2011, inculpatul C.S. a declarat că la începutul lunii octombrie a anului 2010, în timp ce se deplasa către mun. Tecuci, jud. Galaţi, împreună cu coinculpaţii E.M. şi M.C., a observat în zona localităţii Vameşu, jud. Galaţi un buldoexcavator. Cu această ocazie, inculpatul a hotărât să mchirieze bunul, însă deoarece acesta nu a putut fi mchiriat, cei trei au luat decizia de a sustrage utilajul pentru a-l vinde ulterior inculpatului O.V., conform înţelegerii anterioare.
După aproximativ 2-3 zile, cei trei inculpaţi s-au deplasat din nou apropierea com. Vameşu, jud. Galaţi, unde au observat că bunul se afla în acelaşi loc, fără să fie păzit.
Planul conceput presupunea ca E.M. şi M.C. să sustragă bunul fără folosirea violenţei, timp în care inculpatul C.S. urma să aştepte în incinta Hanului C., iar inculpatul O.V. să vină şi el în zonă, cu suma de 8.000 euro şi cu un trailer, pentru a cumpăra şi transporta utilajul.
Inculpatul C.S. i-a transportat pe inculpaţii E.M. şi M.C. până pe podul de deasupra punctului de lucru al SC V. SRL fără a coborî din maşină, după care, s-a deplasat la Hanul C.
După aproximativ 30 - 60 de minute, inculpatul M.C. s-a reîntors la Han, la volanul utilajului, împreună cu O.V. şi şoferul unui T.I.R.
Conform declaraţiilor inculpatului, O.V. a plătit pentru bun doar 7.300 euro, deoarece acesta era într-o stare proastă, după care a încărcat utilajul pe T.I.R. şi a plecat.
Inculpatul C.S. a mai arătat că a aflat abia după o săptămână că pentru sustragerea utilajului a fost folosită violenţa, motiv pentru care s-a certat cu ceilalţi doi inculpaţi. Nu în ultimul rând, inculpatul a declarat că inculpatul O.V. cunoştea că utilajul urma să fie furat, motiv pentru care a venit cu T.I.R.-ul abia după căderea întunericului.
La data de 21 ianuarie 2011 şi inculpatul M.C. a revenit asupra declaraţiei iniţiale şi a arătat că la data de 10 octombrie 2010 s-a deplasat în zona com. Piscu, jud. Galaţi, împreună cu inculpaţii C.S. şi E.M., pentru a sustrage utilajul din punctul de lucru al SC V. SRL.
Aici, C.S. i-a transportat cu autoturismul său până în apropierea locului faptei, iar el, împreună cu E.M. au coborât şi s-au apropiat de utilaj.
Inculpatul M.C. a relatat că el s-a urcat la volanul utilajului, în timp ce inculpatul E.M. a rămas la sol. Acesta din urmă a fost atacat de o persoană de sex masculin pe care a lovit-o până când aceasta a rămas la pământ, după care a legat-o şi a introdus-o în această stare într-o baracă acoperită cu celofan, unde a abandonat-o.
Inculpatul M.C. a pornit motorul utilajului şi l-a transportat până la Hanu C., unde între timp, sosise şi inculpatul O.V. cu un T.I.R. pe care a încărcat buldoexcavatorul.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpatului E.M., care a afirmat că împreună cu M.C. Şi C.S. au hotărât să sustragă utilajul aparţinând SC V. SRL şi să îl vândă apoi inculpatului O.V.
Potrivit planului, inculpatul C.S. i-a transportat până în apropierea locului faptei după care el şi M.C. s-au apropiat de utilaj pentru a-l sustrage.
În continuare, inculpatul E.M. a declarat că M.C. a urcat în cabină pentru a porni motorul, iar în timp ce el se afla la sol, a fost atacat de o persoană care părea un cioban.
Inculpatul a mai arătat că a lovit bărbatul respectiv până când aceasta a rămas la pământ după care l-a legat cu un cablu sau cu o bandă adezivă şi l-a transportat până în interiorul unei barăci din apropiere unde l-a abandonat.
Prima instanţă a apreciat că aceste din urmă declaraţii, ale inculpaţilor C.S., M.C. şi E.M. se coroborează parţial, în sensul art. 69 C. proc. pen., cu celelalte fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate, motiv pentru care acestea au fost avute în vedere la aflarea adevărului sub aspectul participaţiei inculpaţilor M.C. şi E.M.
Prima instanţă a apreciat că declaraţiile inculpaţilor nu se coroborează însă cu celelalte probe în ceea ce priveşte participarea inculpatului C.S., motiv pentru care acestea au fost înlăturate, întrucât acestea nu exprimă adevărul.
S-a mai reţinut că la data de 26 octombrie 2010, A.V., administrator al SC N.S. SRL, a sesizat organele I.P.J. Constanţa cu privire la faptul că, la data de 25 octombrie 2010 a închiriat un buldoexcavator, unei persoane de sex masculin care s-a pretins reprezentant al SC L.S. SRL iar aceasta a dispărut împreună utilajul.
Martorul A.V. a declarat că la sfârşitul lunii octombrie a anului 2010 a fost contactat de către o persoană de sex masculin care s-a prezentat sub numele C. şi care a afirmat că doreşte să închirieze un buldo excavator.
SC N.S. SRL utiliza un asemenea utilaj, în temeiul unui contract de leasing încheiat în anul 2008 iar administratorul societăţii postase pe internet un anunţ prin care oferea buldoexcavatorul spre mchiriere.
La data de 22 octombrie 2010, A.V. s-a întâlnit cu persoana care se prezentase drept C. la un bar din zona C. din mun. Constanţa unde s-au înţeles asupra unei chirii de 90 lei/ora de funcţionare, stabilind totodată ca locatarul să asigure cazarea şi masa mecanicului deservent precum şi ca locul predării să se facă pe data de 25 octombrie 2010, în zona Silozului de pe şos. A.V.
Martorul A.V. a mai declarat că utilajul a fost adus acolo de către G.G., mecanicul deservent iar în ziua stabilită C. s-a prezentat la întâlnire cu un contract dactilografiat pe care l-au semnat amândoi.
Cu ocazia negocierii şi încheierii contractului de închiriere, C. a afirmat că utilajul era necesar SC L.S. SRL pentru o lucrare ce urma să fie executată în zona oraşului Hârşova - Hanul M.
Totodată, C. a lăsat drept garanţie pentru plata chiriei un bilet la ordin şi a încercat să încarce utilajul pe un T.I.R. cu capacitatea de 7 tone, însă ulterior a revenit şi a mchiriat un camion de capacitate mai mare pentru a transporta utilajul.
Utilajul a fost încărcat pe acest din urmă camion, după care C. a plecat împreună cu mecanicul deservent către Hârşova.
A.V. a arătată în continuare că a aflat de la mecanicul deservent al utilajului că bunul a fost descărcat în zona Hanul M. unde aştepta un bărbat îmbrăcat în agent de pază. De aici C. l-a transportat pe mecanic până la domiciliul acestuia de unde urma să îl preia a doua zi dimineaţă pentru a începe pretinsa lucrare.
Cu toate acestea, la data de 26 octombrie 2010, A.V. a fost contactat de către G.G. care i-a comunicat că reprezentantul societăţii locatare nu a mai venit pentru a-l lua la muncă.
În aceste condiţii, A.V. a trimis două persoane în zona Hanului M. unde acestea au constatat lipsa utilajului.
Martorul G.G. a declarat că la data de 25 octombrie 2010 a primit dispoziţie de la şeful său să încarce buldoexcavatorul, aparţinând SC N.S. SRL, pe un T.I.R. şi să se deplaseze cu el până în zona Hârsova - Hanul M. unde urma să execute o lucrare la solicitarea unei societăţi comerciale care mchiriase utilajul.
La data de 25 octombrie 2010, în prezenta reprezentantului societăţii locatare, martorul a încercat să încarce utilajul pe platforma unui T.I.R. însă operaţiunea nu a reuşit deoarece aceasta avea o capacitate mai mică decât cea necesară.
În cele din urmă, utilajul a fost încărcat pe o platformă adecvată şi transportat până în apropierea Hanului M. de la intrarea în oraşul Hârşova unde a fost descărcat.
Martorul a declarat că în zonă a venit un bărbat îmbrăcat în haine de culoare neagră inscripţionate cu însemnele SC S.A.S. SRL care conducea un autoturism de teren de culoare neagră şi era o staţie de emisie recepţie.
În continuare, C. l-a preluat pe martor cu autoturismul condus până atunci de agentul de pază cu intenţia declarată de a-l duce la o pensiune din oraşul Hârşova unde să rămână până a doua zi când urma să înceapă lucrul.
În cele din urmă, martorul G.G. a convenit cu C. să îl conducă la domiciliul său din com. Anghel Saligny de unde avea să îl preia a doua zi, la ora 07.00 şi să îl aducă din nou în zona Hanului M. pentru a începe lucrările.
A doua zi, martorul a aşteptat până în jurul orei 08.30 iar când a văzut că reprezentantul societăţii locatare nu mai venea după el pentru a-l prelua, l-a sunat pe A.V. pentru a-i relata situaţia.
În continuare, împreună cu numitul B.E., martorul s-a deplasat până în zona Hanului M. unde a constatat că buldo excavatorul nu se mai afla în locul în care îl lăsaseră.
Atât administratorul SC N.S. SRL, cât şi martorul G.G. l-au recunoscut din planşa foto pe inculpatul M.S.C. ca fiind persoana care s-a prezentat sub numele C. şi sub calitatea de reprezentant al SC N.S. SRL.
De asemenea, martorul G.G. l-a recunoscut din planşa foto pe inculpatul C.S. ca fiind persoana care la data de 25 octombrie 2010 a venit în parcarea Hanului M. îmbrăcat în agent de pază.
S-a mai reţinut că în baza autorizaţiei nr. 231 din 17 septembrie 2010 au fost efectuate înregistrări de imagini privind transportul buldoexcavatorului din zona Hanul M. şi până în mun. Bacău unde acesta a fost descărcat ajungând în cele din urmă pe un teren viran din extravilanul com. Racova, jud. Bacău, aparţinând SC B.T. SRL, administrată de martorul R.C.C.
Astfel, inculpatul O.V. a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul C.S., în cadrul căreia a precizat că nu doreşte să vină să asiste la încărcare deoarece ar trezit suspiciuni şoferului trailerului dacă a doua zi s-ar prezenta şi la descărcare. Inculpatul O.V. a văzut utilajul din mers, iar în seara zilei de 25 octombrie 2010, la ora 18:20, s-a întâlnit cu inculpatul C.S. pe marginea drumului Constanţa - Hârşova, ulterior deplasându-se în mun. Piatra Neamţ.
Inculpatul O.V. a stabilit telefonic cu şoferul trailerului să rămână în aşteptare pe centura mun. Bacău până a doua zi dimineaţa în jurul orelor 09.10 când luat din nou contact cu şoferul, s-a prezentat în zonă unde a descărcat utilajul de pe trailer şi personal l-a condus până în localitatea Buhuşi.
S-a mai reţinut că martorul R.C.C., a declarat că la sfârşitul lunii octombrie a fost contactat de către inculpatul O.V. care i-a solicitat să asigure transportul unui utilaj din mun. Constanţa.
Martorul a arătat că el l-a îndrumat pe inculpat să ia legătura cu M.A. care urma să efectueze transportul. Potrivit susţinerilor martorului cei doi s-au înţteles iar inculpatul i-a plătit lui M.A. suma de 1.500 lei.
În dimineatţa zilei de 25 octombrie 2010 martorul R.C.C. a fost sunat de către M.A. care i-a spus că se află în Constanţa dar că nu poate încărca deoarece greutatea utilajului depăşeşte capacitatea platformei T.I.R.-ului.
Martorul a mai declarat că inculpatul O.V. i-a solicitat să trimită un T.I.R. corespunzător însă în cele din urmă nu a dat curs acestei solicitări.
De asemenea, R.C.C. a declarat că utilajul pe care O.V. încerca să îl aducă la Constanţa a ajuns în cele din urmă pe un teren care îi aparţinea, din apropierea oraşului Buhuşi, în extravilanul comunei Racova, adus de un alt T.I.R., mchiriat de către inculpat
Tot pe terenul societăţii administrate de martorul R.C.C. au fost găsite îngropate mai multe bunuri aflate în cabina buldoexcavatorului, recunoscute de către martorul B.E.
În ciuda demersurilor efectuate de organele de poliţie, M.A. nu a putut fi localizat pentru a fi audiat în cauză.
Utilajul a fost predat numitului R.C.C. organelor de poliţie care la rândul lor l-au restituit reprezentanţilor SC N.S. SRL.
A fost identificat martorul Andrei Dumitru, şoferul TIR-ului cu care a fost transportat utilajul din zona Hanului M. şi până la marginea mun. Bacău.
Acesta a declarat că a fost contactat de către dispeceratul firmei la care lucra care i-a solicitat să se deplaseze din Constanţa către oraşul Hârşova de unde, din apropierea Hanului Morii să încarce un buldoexcavator pe care apoi să îl transporte până în mun.Bacău.
Martorul a mai arătat că s-a conformat dispoziţiei şi a transportat utilajul până la destinaţie unde l-a descărcat.
Prima instanţă a apreciat că declaraţiile reprezentantului SC N.S. SRL sunt confirmate de interceptările telefonice interceptate în cauză.
Astfel, inculpatul M.S.C. a luat legătura cu A.V., prezentându-se drept M.C., reprezentant al SC L.S. SRL si s-a arătat interesat de mchirierea unui buldoexcavator.
Discuţiile telefonice ulterioare ale acestor două persoane au confirmat atât declaraţiile date de inculpat cât şi reprezentantul părţii vătămate în faţa organelor de urmărire penală, privind modul de negociere, încheiere şi executare a contractului.
De asemenea, între inculpaţii C.S. şi M.S.C. a existat o discuţie telefonică în care secundul îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu posibilitatea societăţilor vătămate de a verifica SC L.S. SRL însă primul îl linişteşte spunându-i că firma este aproape în faliment astfel încât şansele de a fi descoperită împrejurarea că M.S.C. nu era în fapt un reprezentant al ei erau foarte mici (proces verbal din data de 09 decembrie 2010 - autorizaţia nr. 262 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Constanţa).
Apoi, la data de 21 octombrie 2010, inculpatul C.S. a discutat telefonic cu inculpatul O.V., solicitându-i acestuia să îi trimită un C.E.C. sau un bilet la ordin.
Inculpatul a fost de acord, iar ulterior l-a contactat pe C.S. pentru a-i spune data şi locul în care va sosi biletul la ordin şi pentru a-i da indicaţtii privind completarea acestuia (proces verbal din data de 10 decembrie 2010 - autorizaţia nr. 264 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei Constanţa).
S-a mai reţinut că la dosarul cauzei a fost depus contractul de mchiriere având ca obiect un buldoexcavator semnat de A.V. pentru SC N.S. SRL, în calitate de prestatoare şi SC L.S. SRL, în calitate de beneficiară, fără a fi nominalizat vreun reprezentant al acesteia însă purtând ştampilă şi semnătură.
De asemenea, la dosar există şi biletul la ordin, care nu este însă completat cu numele beneficiarului, cu suma de plată, cu data emiterii si nici cu data scadentei.
Potrivit anexelor contractului de leasing, buldoexcavatorul, în valoare de 62.000 euro.
Potrivit bazei de date a O.N.R.C., SC L.S. SRL avea sediul în mun. Bucureşti, sectorul 1, asociat fiind SC E.I.G. SRL iar administrator M.R.
Inculpatul M.S.C. a recunoscut încă din data de 30 octombrie 2010 săvârşirea acestei fapte arătând că l-a cunoscut pe inculpatul C.S. în toamna anului 2010, acesta propunându-i o afacere din care să câştige aproximativ 1.500 euro.
Astfel, inculpatul C.S. i-a propus coinculpatului să ia legătura cu diverse firme care ofereau spre mchiriere utilaje folosite în construcţii, prezentându-se ca reprezentant al unei societăţi interesate de astfel de bunuri, să negocieze şi să încheie contractele de închiriere. Bunurile astfel dobândite de către inculpatul M.S.C. urmau să fie livrate coinculpatului C.S., în zone mai puţin circulate situate în afara oraşului.
Inculpatul C.S. i-a dat coinculpatului un telefon, o cartelă precum şi copii după actele SC T.G. SRL şi l-a instruit pe acesta ca în discuţiile cu reprezentanţii societăţilor care ofereau utilajele să folosească numele de M.C.
În aceste condiţii, inculpatul M.S.C. a luat legătura cu reprezentanţii SC C.U. SRL sub identitatea arătată anterior şi a încheiat cu aceştia un contract de închiriere pentru un buldoexcavator. Inculpatul a arătat că a achitat societăţii locatare suma de 8.000 lei reprezentând avans din chirie însă ulterior SC C.U. SRL nu a mai livrat utilajele şi a restituit suma arătată.
Contractul încheiat de inculpat cu SC C.U. SRL a fost găsit cu ocazia percheziţiei autoturismului cu care acesta circula la data de 29 octombrie 2010.
În continuare, inculpatul a arătat că a contactat apoi o altă societate din mun. Bucureşti cu care de asemenea a încheiat un contract de închiriere pentru un alt buldoexcavator. De această dată inculpatul a acţionat în numele SC L.R.J.A. SRL şi a folosit tot identitatea de M.C..
Nici această societate nu a trimis utilajele însă contractul de închiriere a fost găsit asupra inculpatului la data de 29 octombrie 2010.
Potrivit declaraţiilor inculpatului, în a doua jumătate a lunii octombrie 2010, C.S. i-a pus la dispoziţie fotocopia color a certificatului de înregistrare aparţinând unei noi firme, SC L.S. SRL în numele căreia să încheie contractele de mchiriere.
În aceste condiţii, inculpatul M.S.C. a mai arătat că a luat legătura cu reprezentantul SC N.S. SRL cu care s-a întâlnit pe sos. A.V. din mun. Constanţa, recomandându-se tot M.C., a încheiat contractul de închiriere, a încărcat buldoexcavatorul pe care l-a dus până în parcarea Hanului M., din apropierea oraşului Hârşova, unde utilajul a fost descărcat.
Inculpatul a arătat că la locul descărcării era aşteptat de către inculpatul C.S. care era îmbrăcat în uniformă de agent de pază SC S.A.S. SRL pentru a-l convinge pe mecanicul deservent că se poate îndepărta până a doua zi când urmau să înceapă lucrările pentru care fusese închiriat utilajul.
În continuare, inculpatul M.S.C. l-a luat pe mecanicul deservent al utilajului cu autoturismul aparţinând lui C.S. cu intenţia de a-l conduce la o pensiune din oraşul Hârşova unde urma să fie cazat, însă la cererea acestuia l-a dus în cele din urmă la locuinţa sa din com. Anghel Saligny, jud. Constanța.
Când inculpatul M.S.C. a revenit la Hanul M. utilajul fusese deja preluat de către inculpatul O.V., astfel încât l-a luat pe inculpatul C.S. şi l-a transportat până în mun. Constanţa, primind de la acesta pentru activitatea sa suma de 500 euro şi urmând să primească încă 1.000 euro.
Prima instanţă a apreciat că declaraţiile inculpatului M.S.C. se coroborează potrivit art. 69 C. proc. pen., cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, motiv pentru care ele vor fi reţinute în ansamblul probator al cauzei.
S-a mai reţinu că inculpatul C.S. a refuzat iniţial să facă declaraţii cu privire la această faptă.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra acestei poziţii şi a precizat că la sfârşitul lunii octombrie a anului 2010 l-a cunoscut pe inculpatul M.S.C. care i-a propus să lucreze împreună pentru a finaliza lucrările de construcţii angajate de firma sa, rolul său urmând a fi de a finanţa lucrările.
În acest sens, potrivit propriilor declaraţii, i-a dat inculpatului M.S.C. copii după actele firmei sale, SC T.G. SRL, după cartea sa de identitate şi l-a împuternicit să încheie contracte de închiriere pentru utilaje necesare în această activitate.
În aceste condiţii, inculpatul M.S.C. a contactat două societăţi cu care a încheiat contracte de închiriere, care însă nu s-au materializat, utilajele nefiindu-le trimise.
În continuare, inculpatul C.S. a declarat că deoarece rămăseseră fără capital, au hotărât să închirieze un utilaj pe care apoi să îl gajeze iar cu banii obţinuţi să repornească afacerea.
Prin manopere şi mijloace care nu i-au fost cunoscute, inculpatul M.S.C. a încheiat un contract de închiriere pe care l-au transportat până la Hanul M. Aici, inculpatul C.S. a aşteptat îmbrăcat în haine de culoare neagră iar M.S.C. l-a luat pe mecanicul deservent şi l-a dus la domiciliul acestuia.
După îndepărtarea mecanicului deservent, în parcare a venit inculpatul O.V. care a încărcat pe un T.I.R. utilajul şi a plecat cu el în direcţia Piatra Neamţ. C.S. a mai arătat că acesta urma să le dea împrumut suma de 6.000 euro.
Prima instanţă a apreciat că aceste declaraţii ale inculpatului sunt nesincere, ele fiind contrazise de întreg ansamblul probator - declaraţiile martorului G.G., ale inculpaţilor O.V. şi M.S.C. şi de interceptările telefonice efectuate în cauză.
Instanţa de fond a apreciat că aceste declaraţii se impun a fi înlăturate, nefiind susceptibile să conducă la justa soluţionare a cauzei.
S-a mai reţinut că la data de 27 februarie 2011, inculpatul C.S. a revenit asupra acestei poziţii şi a afirmat că atunci când l-a cunoscut pe inculpatul M.S.C. acesta avea mari dificultăţi financiare, motiv pentru care i-a dat ideea de a închiria utilaje de la diverse societăţi, bunuri pe care apoi să le vândă împreună inculpatului O.V., pe care el îl cunoştea.
Inculpatul M.S.C. s-a ocupat de închirierea utilajului aparţinând SC N.S. SRL pe care l-a adus până în zona Hanului M. unde inculpatul C.S. îl aştepta îmbrăcat în haine de culoare neagră, neinscripţionate în vreun fel, aceasta deoarece coinculpatul îi ceruse să se pretindă agent de pază deoarece în contractul de închiriere fusese stipulată obligaţia societăţii locatare de a asigura paza utilajului.
În continuare, M.S.C. a îndepărtat din zonă mecanicul deservent al utilajului sub pretextul conducerii sale la domiciliu, nu înainte ca inculpatul C.S. să îl asigure că poate să stea liniştit.
La scurt timp a sosit în zonă T.I.R.-ul trimis de inculpatul O.V. pe care a fost încărcat utilajul. Pentru buldoexcavator inculpatul O.V. i-a dat inculpatului C.S. suma de 1.000 euro din care el i-a dat inculpatului M.S.C. suma de 500 euro.
S-a apreciat că nici aceste declaraţii ale inculpatului C.S. nu se coroborează cu faptele şi împrejurările care rezultă din celelate probe administrate.
Astfel, sa reţinut că, după cum rezultă din declaraţiile martorului G.G. şi ale inculpatului M.S.C., la data de 25 octombrie 2010 în timp ce se afla în parcarea Hanului M., inculpatul C.S. purta uniformă de agent de pază SC S.A.S. SRL.
De altfel, în această uniformă va fi prins în flagrant inculpatul C.M.R. la data de 29 octombrie 2010, în zona com. Gălbiori, jud. Constanţa după îndepărtarea, prin acelaşi mod de operare, a mecanicilor utilajelor aparţinând SC A.S. SRL Galaţi.
Cu privire la acest aspect, la data de 29 octombrie 2010, inculpatul C.S. a discutat telefonic cu inculpatul O.V., întrebându-l pe acesta dacă îl poate îmbrăca pe inculpatul C.M.R. în negru şi să îl pună la pază, împrejurare care face rezonabilă presupunerea că uniforma se găsea în posesia sa.
Apoi, martorul G.G. a declarat că la data de 25 octombrie 2010, inculpatul C.S. nu era doar îmbrăcat în agent de pază dar avea asupra lui şi o staţie de emisie recepţie.
Două asemenea staţii de emisie recepţie au fost de asemenea găsite la data de 29 octombrie 2010 cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor, una dintre ele asupra inculpatului C.M.R. iar cealaltă în autoturismul condus de învinuitul Ş.C.C., pe locul dreapta faţă, ocupat la momentul depistării de inculpatul C.S.
La data de 29 octombrie 2010, inculpaţii C.S. şi M.S.C. s-au deplasat la sediu SC A.C. SRL din mun. Galaţi, unde acesta din urmă a încheiat un contract de mchiriere având ca obiect două buldoexcavatoare, în valoare de 61.000 euro fiecare, după cum reiese din clauzele contractului de leasing depus la dosar.
S-a mai reţinut că aşa cum rezultă din clauzele contractului de închiriere depus la dosar, acesta a fost încheiat între SC A.S. SRL Galaţi, în calitate de locatoare, şi SC L.S. SRL, în calitate de locatară, reprezentată de C.M., în calitate de director de marketing.
Cele două utilaje au fost încărcate pe un T.I.R. pus la dispoziţie de către inculpatul O.V. şi aduse de la Galaţi până în zona com. Gălbiori, jud. Constanţa, împreună cu cei doi mecanici deservenţi.
Martorul B.D., director general adjunct al SC L.S. SRL, a declarat că la data de 23 octombrie 2010 a primit un email pe site-ul SC A.C. SRL de la o persoană numită C.M. care se pretindea reprezentant al unei societăţi din mun. Bucureştişi care şi-a manifestat intenţia de a încheia un contract de mchiriere pentru două buldoexcavatoare.
B.D. a răspuns acestui email printr-o ofertă de preţ iar timp de câteva zile a corenspondat cu persoana arătată, negociind clauzele contractului.
La data de 27 octombrie 2010, B.D. a fost contactat telefonic de C.M. care a afumat că este directorul de marketing al SC L.S. SRL Bucureşti, cei doi stabilind o întâlnire la data de 29 octombrie 2010 pentru încheierea contractului de închiriere.
De asemenea,martorul B.D. a precizat că reprezentantul societăţii interesate de închirierea utilajelor i-a spus că acestea vor fi folosite la construcţia unui parc de instalaţii eoliene în jud. Constanţa.
Reprezentantul SC A.C. SRL a mai arătat că înţelegerea a fost ca societatea locatară să plătească în avans contravaloarea chiriei pe şapte zile.
La data de 29 octombrie 2010, martorul B.D.a fost sunat din nou de către C.M. care i-a comunicat că maşina pe care urmau să fie încărcate utilajele întârzia iar în jurul orei 11.00 acesta a sosit la sediul SC A.S.C. SRL si a semnat contractul de mchiriere, achitând totodată suma de 8.052 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru cele două utilaje pe timp de şapte zile.
Cu ocazia încheierii contractului, C.M. a lăsat ca garanţie un bilet la ordin emis de SC L.S. SRL.
În jurul orei 13.00, la sediul SC A.C. SRL a sosit un T.I.R. pe platforma căruia au fost încărcate cele două utilaje şi apoi transportate în direcţia jud. Constanţa.
Martorul B.D. l-a recunoscut din planşa foto pe inculpatul M.S.C. despre care a afirmat că este cel care s-a prezentat sub numele de „C.M.", director de marketing al SC L.S. SRL Bucureşti.
De asemenea, R.J. şi J.L., mecanicii deservenţi ai utilajelor, care au încărcat utilajele pe TIR în incinta SC A.C. SRL Constanţa l-au recunoscut de asemenea pe inculpatul M.S.C. din planşa foto care le-a fost prezentată.
Şi martorul V.M., şoferul T.I.R.-ului care a transportat utilajele de la Galaţi până în jud. Constanţa l-a recunoscut pe inculpatul M.S.C. din fotografiile care i-au fost prezentate.
Suma de aproximativ 8.000 lei plătită de către inculpatul M.S.C. a fost pusă la dispoziţia sa de către inculpatul O.V..
Astfel cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor şi din conţinutul interceptărilor telefonice efectuate în cauză suma arătată a fost trimisă de inculpatul O.V. de la Piatra Neamţ către Galaţi prin intermediul inculpatului C.M.R. care a făcut deplasarea în dimineaţa zilei de 29 octombrie 2010, cu autoturismul aparţinând inculpatului C.S.
După ce a remis suma de bani trimisă de inculpatul O.V., iar contractul de închiriere a fost încheiat, inculpatul C.M.R. şi-a continuat deplasarea de la Galaţi către localitatea Gălbiori, împreună cu inculpatul C.S.
Aici, inculpatul C.M.R. s-a îmbrăcat cu uniforma de agent de pază al SC S.A.S. SRL, primite de la inculpatul C.S. a rămas în zonă, pentru a crea mecanicilor utilajelor convingerea că el va asigura paza şi să faciliteze astfel îndepărtarea acestora.
Cei doi mecanici ai utilajelor au fost preluaţi de către inculpatul M.S.C. care i-a transportat până în mun. Constanţa cu autoturismul al inculpatului C.S., unde i-a cazat la Hotelul F. Potrivit celor relatate de martorii J.L. şi R.J., inculpatul M.S.C. le-a spus că a doua zi dimineaţă urmează să vină să îi ia din acelaşi loc şi să îi transporte până la locul unde urma să fie executată lucrarea.
Prima instanţă a apreciat că aceste aspecte sunt confirmate şi de cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de poliţie în urma supravegherii operative a precum şi de înregistrările de imagini efectuate cu această ocazie a inculpaţilor.
După îndepărtarea celor doi angajaţi ai SC A.C. SRL de la locul în care se aflau utilajele, organele de poliţie au intervenit şi au reuşit prinderea în flagrant a inculpaţilor.
La momentul prinderii în flagrant în maşina inculpatului C.S. au mai fost găsite un certificat de înmatriculare pentru un buldoexcavator, hainele purtate de inculpatul C.M.R. înainte de a se deghiza în agent de pază şi o legitimaţie SC S.A.S. SRL falsificată care avea aplicată fotografia inculpatului M.C.
Asupra inculpatului C.M.R. a fost găsită o cheie aparţinând unui buldo excavator iar în maşina pe care o conducea inculpatul M.S.C. la momentul depistării sale în mun. Constanţa au fost găsite facturile şi chitanţele emise de SC A.C. SRL, două contracte de mchiriere având ca obiect buldo excavatoare, semnate şi stampilate de societăţile locatoare (altele decât cele din prezenta cauză).
De asemenea, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor asupra lor au fost găsite telefoanele pe care le foloseau în acel moment iar în cabina T.I.R.-ului cu care erau transportate utilajele au fost găsite contractul de închiriere încheiat cu SC A.C. SRL şi o ştampilă cu amprenta SC L.S. SRL.
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul O.V. s-a deplasat din mun. Piatra Neamţ până în apropierea com. Gălbiori, jud. Constanţa pentru a cumpăra utilajele vândute de către inculpatul C.S., împreună cu învinuitul Ş.C.C. care conducea un autoturism înmatriculat în Germania.
S-a constat că, aşa cum reiese din înscrisurile existente la dosar, acest autoturism este reclamat ca furat din Germania la data de 10 septembrie 2010.
De asemenea, s-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că autoturismul aparţinând inculpatului C.S. nu este semnalat ca furat dar nici înmatriculat în România.
Mai mult, certificatul de înmatriculare şi plăcutele cu numerele de înmatriculare ale acestui autoturism prezintă suspiciuni de fals, având vedere că societatea menţionată în certificat ca proprietară nu figurează în baza de date a Poliției Române ca deţinătoare de autoturisme iar numărul de înmatriculare de mai sus este atribuit unui alt autoturism, aparţinând unei societăţi de leasing şi utilizat de o persoană fizică din jud. Buzău.
La momentul depistării, inculpatul C.M.R. purta uniforma de agent de pază al SC S.A.S. SRL şi era dotat cu o staţie de emisie recepţie.
Declaraţiile reprezentantului SC A.C. SRL şi ale celorlalţi angajaţi ai societăţii au fost confirmate de interceptările convorbirilor telefonice purtate de către inculpaţi.
În afara discuţiilor care vizează pregătirea faptei, contactarea reprezentanţilor SC A.C. SRL de către inculpatul M.S.C. sub identitate şi calitate nereale şi negocierea clauzelor contractului de închiriere, instanţa de fond a apreciat că relevante pentru aflarea adevărului sunt discuţiile dintre inculpaţii C.S. şi O.V.
Aceştia doi au discutat în mai multe rânduri despre mijlocul de transport necesar în vederea preluării utilajelor, despre plata transportului precum şi despre întârzierile provocate de transportator care au provocat unele suspiciuni reprezentanţilor SC A.S. SRL Galaţi.
Apoi cei doi inculpaţi au discutat şi despre rolul pe care urma să îl joace inculpatul C.M.R., C.S. întrebându-l pe O.V., dacă poate să îl îmbrace în negru şi să îl lase ca pază. Inculpatul O.V. a răspuns afirmativ şi a adăugat că nu este nevoie ca inculpatul C.S. să îi explice (lui C.M.R.), deoarece de fapt acesta ştie.
De asemenea, inculpatul M.S.C. l-a apelat pe inculpatul C.S. pentru a se plânge despre faptul că şoferul T.I.R.-ului pune prea multe întrebări şi că acesta poate să le strice planul deoarece voia să interacţioneze cu mecanicii deservenţi ai utilajelor.
Apoi, inculpatul M.S.C. îi comunică telefonic coinculpatului C.S.V. că inculpatul C.M.R. nu ar trebui să joace rolul paznicului deoarece acesta a fost văzut de şoferul T.I.R.-ului şi de cei doi mecanici deservenţi ai utilajelor şi anterior la Galaţi, însă interlocutorul său îl linişteşte spunându-i ca în acest caz să afirme că inculpatul C.M.R. este angajatul SC L.S. SRL.
Nu în ultimul rând inculpaţii M.S.C., O.V. şi C.S. au discutat despre faptul că şoferului T.I.R.-ului insista ca unul dintre mecanici să rămână în permanenţă lângă utilaje, împrejurare care ar fi făcut imposibilă preluarea acestora de către O.V. după descărcarea lor de pe T.I.R.-ul care la adusese de la Galaţi (proces verbal din data de 15 noiembrie 2010, autorizaţia nr. S/40/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, confirmată prin Încheierea nr. 226 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
După momentul prinderii în flagrant, la domiciliile inculpaţilor precum şi la sediul SC P. SRL, societate administrată de inculpatul M.S.C. au fost efectuate mai multe percheziţii domiciliare.
Cu această ocazie, au fost găsite majoritatea aparatelor telefonice şi cartelelor S.I.M. folosite de inculpaţi, fotografii cu utilaje folosite în construcţii, modele de contracte de mchiriere, chei de utilaje, ştampile cu amprenta firmelor folosite de inculpaţi.
În urma percheziţiei informatice efectuate asupra calculatoarelor ridicate din locuinţele inculpaţilor au fost identificate fişiere conţinând modele de contracte de mchiriere şi fotografii cu utilaje.
La sediul SC P. SRL au fost găsite foi de calc cu amprenta SC C. SRL precum şi un calculator în memoria căruia a fost găsit un fişier C. conţinând logo-ul SC L.S. SRL şi numărul contului.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul M.S.C. a recunoscut săvârşirea faptei, dând declaraţii detaliate privind participarea sa şi a celorlalţi inculpaţi la săvârşirea faptei.
Inculpatul a mai declarat însă că el nu a cunoscut de la început caracterul ilicit al operaţiunilor în care a fost implicat de către inculpatul C.S., dându-şi seama despre aceasta pe parcurs.
Cu toate acestea, inculpatul a făcut săvârşit multiple acte preparatorii în vederea comiterii unor infracţiuni similare încă de la începutul lunii octombrie.
De asemenea, inculpatul a încheiat două contracte de mchiriere cu SC C.F.Y. SRL şi SC C.E. SRL în calitate de director de marketing al SC T.G. SRL şi SC L.R.J.A. SRL , sub identitatea de C.M.
Mai mult, încă din data de 06 octombrie 2010 (ora 12:13:25), inculpatul M.S.C. purta discuţii cu inculpatul C.S., privind comisionul care urma să îi fie plătit pentru activitatea sa.
Sub această rezervă, declaraţiile inculpatului M.S.C. au fost apreciate ca sincere, în condiţiile în care ele corespund exigentelor art. 69 C. proc. pen. şi vor fi avute în vedere în ceea ce priveşte lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Pe de altă parte, s-a mai reţinut că inculpatul C.S. a refuzat iniţial să dea declaraţii iar ulterior, la data de 22 noiembrie 2010 a făcut declaraţii neadevărate, contrazise de toate celelalte mijloace de probă administrate.
Apoi, la data de 27 februarie 2011, inculpatul a revenit asupra poziţiei sale arătând că inculpatul M.S.C. a fost cel care a venit cu ideea săvârşirea faptei, a negociat şi a încheiat contractul de mchiriere.
De asemenea, inculpatul C.S. a declarat că el a fost cel care i-a cerut coinculpatului C.M.R. să se îmbrace cu uniforma de agent de pază, acesta fiind de acord cu propunerea şi conformându-se.
Declaraţia inculpatului se coroborează sub acest aspect atât cu declaraţiile inculpatului C.M.R., cât şi cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de el cu inculpatul O.V. din care rezultă că el a fost cel care a avut ideea deghizării inculpatului C.M.R. în agent de pază, împrejurare care ar fi permis îndepărtarea angajaţilor SC A.C. SRL, ideea pe care a împărtăşit-o apoi şi inculpatului O.V..
Inculpatul C.S. a mai arătat că a convenit cu inculpatul O.V. să îi vândă utilajele aparţinând SC A.C. SRL în schimbul unei sume de bani şi a unui autoturism.
Inculpatul C.M.R. a declarat că la data de 28 octombrie 2010 s-a întâlnit în mun. Piatra Neamţ cu inculpatul O.V. care i-a dat un autoturism pe care urma să îl ducă a doua zi în mun. Galaţi inculpatului C.S.
Inculpatul s-a conformat cererii iar după ce s-a mtâlnit în mun. Galaţi cu inculpaţii C.S. şi M.S.C. a mai rămas împreună cu aceştia.
Prima instanţă a mai reţinut că, după ce inculpatul M.S.C. a încheiat contractul de închiriere, inculpatul C.M.R. a venit în mun. Constanţa împreună cu inculpatul C.S., cu autoturismul condus de acesta din urmă.
De asemenea, inculpatul a arătat că a primit de la C.S. o uniformă de agent de pază al SC S.A.S. SRL şi o staţie de emisie recepţie, acesta cerându-i să păzească utilajele aduse de la Galaţi.
La data de 29 octombrie 2010, ora 17:27:53, inculpatul C.M.R. l-a apelat telefonic de la postul său cu nr. X pe inculpatul C.S. care i-a spus să se îmbrace să nu îl vadă dracu aia original după care i-a dat indicaţii spunându-i să facă în aşa fel încât să se vadă doar la piept inscripţia şi i-a cerut să stea mai retras, (proces verbal din data de 15 noiembrie 2010, autorizaţia nr. S/40/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, confirmată prin Încheierea nr. 226 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
În ceea ce priveşte participarea inculpatului C.M.R. la săvârşirea faptelor, nu pot fi trecute cu vederea nici discuţiile dintre inculpaţii C.S. şi O.V. privind deghizarea sa în agent de pază precum şi faptul că acesta era deja instruit cu privire la rolul său.
Apoi, la data de 29 octombrie 2010, ora 17:54:07 în timp ce inculpatul C.M.R. se afla în compania şoferului T.F.R.-ului a fost apelat de către inculpatul C.S. care voia să ia legătura cu mecanicii utilajelor pentru a verifica dacă activitatea lor le-a stârnit suspiciuni şi i-a cerut coinculpatului să îl tragă de limbă pe şofer pentru a afla numerele de telefon ale mecanicilor.
Inculpatul C.M.R. s-a conformat solicitării însă demersul său a rămas fără rezultat (proces verbal din data de 15 noiembrie 2010, autorizaţia nr. S/40/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, confirmată prin Încheierea nr. 226 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
Inculpatul a mai declarat că inculpatul C.S. i-a cerut la un moment dat prin staţia de emisie recepţie să remită mecanicilor utilajelor un exemplar al contractului de închiriere.
În continuare, inculpatul C.M.R. a arătat că a rămas în parcare şi după ce cei doi mecanici au plecat împreună cu inculpatul M.S.C.
Nu în ultimul rând, inculpatul C.M.R. a negat că ar fi primit vreo sumă de bani pe care să o remită apoi inculpaţilor C.S. sau M.S.C.
Aceste afirmaţii ale inculpatului sunt însă infirmate de declaraţiile coinculpaţilor dar şi de conţinutul interceptărilor telefonice efectuate în cauză.
Declaraţiile inculpatului C.S. conform cărora inculpatul M.S.C. a avut rolul principal în săvârşirea faptelor expuse la pct. nr. 1.5 şi 1.6. sunt infirmate nu doar de declaraţiile acestuia din urmă ci şi de conţinutul convorbirilor telefonice interceptate.
Astfel, inculpatul C.S. a fost cel care a obţinut informaţiile despre SC L.S. SRL şi care l-a sprijinit material pe coinculpat (certificat de înmatriculare, bilete la ordin, alte înscrisuri, etc), împrejurare care confirmă varianta susţinută de inculpatul M.S.C.
Astfel cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor O.V. şi C.S., cei doi s-au cunoscut în cursul verii anului 2010.
Inculpatul O.V. a declarat că tot în perioada respectivă între ei. a intervenit o înţelegere în baza căreia el urma să cumpere utilaje folosite în construcţii de la inculpatul C.S.
Potrivit declaraţiilor iniţiale ale inculpatului, aceste utilaje ce urmau a-i fi vândute ar fi fost obţinute de către inculpatul C.S. prin cumpărare de la proprietarii lor care le înstrăinau după care le declarau furate pentru a frauda astfel societăţile de asigurări sau de leasing.
În baza acestei înţelegeri, până la data de 10 octombrie 2010, cei doi au purtat foarte multe discuţii privind vânzarea de către inculpatul C.S. a unor utilaje folosite în construcţii dar şi alte tipuri de autovehicule.
De menţionat este faptul că inculpatul O.V. se arăta interesat doar de achiziţionarea unor utilaje noi şi cu un număr mic de ore de funcţionare.
Astfel cum rezultă din interceptările telefonice efectuate în cauză, din procesele verbale întocmite în urma supravegherii operative a inculpaţilor, din înregistrările de imagini, din procesele verbale de ridicare şi restituire a utilajelor găsite şi din declaraţiile inculpaţilor, la datele de 10 octombrie 2010, 25 octombrie 2010 şi 29 octombrie 2010, inculpatul O.V. a cumpărat de la inculpatul C.S. un număr de patru utilaje despre care cunoştea, conform celor expuse anterior, din săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune.
Unul dintre aceste utilaje a fost recuperat din posesia martorului R.C.C. căruia i-l lăsase în păstrare inculpatul O.V. iar un altul a fost descoperit de organele I.P.J. Constanţa după ce inculpatul le-a condus în teren pe raza judeţului Iaşi. Celelalte două utilaje au fost recuperate de către organele de poliţie cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor la data de 29 octombrie 2010.
Prima instanţă a reţinut că de asemenea, inculpatul O.V. a sprijinit activitatea inculpaţilor C.S., M.S.C., E.M. Şi M.C. nu doar prin promisiunile (onorate) de cumpărare a bunurilor ci şi prin asigurarea mijloacelor de transport necesare preluării utilajelor obţinute de aceştia precum şi cu diverse sume de bani necesare fie în vederea încheierii contractelor de închiriere fie în vederea efectuării a diverse plăţi.
Ulterior, la data de 10 decembrie 2010, inculpatul O.V. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a arătat că nu a cunoscut provenienţa reală a utilajelor cumpărate.
Aceste din urmă declaraţii ale inculpatului nu se coroborează cu celelalte fapte sau împrejurări care rezultă din probele administrate.
Astfel, se vor fi avute în vedere în primul rând interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O.V. cu inculpatul C.S.
Aceste mijloace de probă demonstrează pe deplin împrejurarea că inculpatul O.V. cunoştea provenienţa ilicită a bunurilor cumpărate de la inculpatul C.S.
S-a mai reţinut că toate vânzările de utilaje s-au făcut pe timpul nopţii, în locuri izolate, pe marginea unor drumuri naţionale, în afara localităţilor.
De asemenea, la niciuna dintre vânzări cumpărătorul nu a primit niciun fel de acte care să ofere cel puţin indicii privind titularul dreptului de proprietate al utilajelor ori situaţia juridică a acestora.
Nu în ultimul rând, va fi avut în vedere şi preţul derizoriu al utilajelor cumpărate, situat între 7.000 şi 9.000 euro în condiţie în care valoarea reală a acestora era, în fiecare caz, de peste 60.000 euro.
În continuare, cu privire la fapta din data de 10 octombrie 2010, inculpatul C.S. a declarat că a comunicat coinculpatului O.V. faptul că utilajul era furat, motiv pentru care acesta a insistat că transportul să se facă pe timpul nopţii.
Mai mult, inculpatul O.V. a discutat de mai multe ori cu inculpatul C.S. despre măsurile de precauţie pe care trebuie să şi le ia pentru a evita descoperirea faptelor şi stabilirea unor legături între persoanele lor si acestea.
Apoi, în cadrul unei discuţii telefonice purtate de cei doi la data de 29 octombrie 2010, inculpatul C.S. i-a adus la cunoştinţă coinculpatului faptul că şoferul angajat de el pentru transportul bunurilor a afirmat de faţă cu angajaţii SC A.C. SRL faptul că utilajele trebuie păzite după plecarea lor, iar O.V. îşi manifestă dezaprobarea fată de acest fapt (proces verbal din data de 15 noiembrie 2010, autorizaţia nr. S/40/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, confirmată prin Încheierea nr. 226 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanţa).
Prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt este susţinută în cauză cu declaraţii părţi vătămate/civile; procese verbale de cercetare la faţa locului; procese verbale de conducere în teren;procese verbale de investigaţii; procese verbal de depistare; proces verbal de prindere în flagrant; procese verbale de percheziţie; procese verbale de recunoaştere din planşe foto; procese verbale de supraveghere operativă;alte procese verbale; planşe foto;interceptări telefonice şi în mediul ambiental şi procese verbale de redare a acestor convorbiri; înregistrări de imagini şi procese verbale de vizionare a acestora; înscrisuri; mijloace materiale de probă;rapoarte de constatare tehnico-stiintifică; declaraţii martori;declaraţii învinuiţi şi inculpaţi; fişele de cazier ale inculpaţilor.
În şedinţa publică din data de 19 octombrie 2011 inculpaţii M.S.C., M.C. şi E.M. în prezenţa apărătorilor acestora arată că recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina fiecăruia şi înţeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 3201 C. proc. pen.
Din această perspectivă tribunalul constată că sunt întrunite cerinţele cumulative ale art. 3201 C. proc. pen. întrucât fiecare inculpat recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina acestora şi înţeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început.
Prima instanţă a reţinut că, în cursul cercetării judecătoreşti :
În şedinţa publică din 19 octombrie 2011 a fost audiat inculpatul C.S. care nu recunoaşte faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi expuse de către procuror, cu precizarea că în raport de declaraţiile date în cursul urmăririi penale, pe care le menţine în parte, mai are de făcut următoarele completări:
De la început a precizat că nu a fost prezent la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, nu a participat în nici un fel la comiterea acesteia, cu atât mai mult nu a fost prezent în incinta SC V. SRL. Experienţa sa cu utilajele a început în vara anului 2010, lunile iulie - august, când un amic de-al său, pe nume N.G., i-a oferit două asemenea utilaje contra maşinii sale de teren. Unul dintre utilaje i l-a vândut unui cunoscut de la Galaţi, iar unul lui O.V. Ulterior, aflând realitatea acestor utilaje, în martie 2011, a formulat un denunţ, reţinându-se art. 19 din Legea nr. 682/2002. Pe 02 octombrie 2010 a efectuat o deplasare la Tecuci, împreună cu inculpaţii M. şi cu E., deoarece inculpatul nu mai avea maşină, dând o maşină foarte veche şi cu o diferenţă de bani reuşind să-şi cumpăre o maşină de la un târg din Tecuci.
Inculpatul a mai relatat că pe E. şi pe M. îi ştie din anul 2002, de când lucra ca ofiţer de poliţie în Portul Constanţa şi pe care i-a prins la sustras combustibil, însă nu a putut să probeze vinovăţia acestora.
Inculpatul C.S. a mai menţionat că la ieşire din Vameşu Piscu, spre Tecuci, lângă un viaduct a văzut un buldo excavator, spunându-le celor doi că acest gen de utilaj l-a vândut lui O.V. E. i-a spus că-l cunoaşte pe proprietarul de la SC V. SRL deoarece utilajul era inscripţionat cu numele firmei, şi că poate să faciliteze cumpărarea acestuia pentru O.V. Când s-au dus şi apoi s-au întors prin dreptul utilajului, a observat că acesta nu avea nici un fel de pază. întrucât nu vorbise cu proprietarul utilajului, iar O. îi comunicase că nu are la dispoziţie un trailer pentru a transporta acel utilaj, a convenit cu acesta să perfecteze tranzacţia pe data de 8 octombrie 2010, dată la care împreună cu aceleaşi persoane, respectiv M. şi E., s-au deplasat în zonă, la Hanul C., unde s-au întâlnit cu O.V., pentru ca apoi stând la masă E. să le întărească convingerea celor prezenţi că nu sunt probleme cu utilajul.
Acelaşi inculpat a mai susţinut că, nu s-a dus cu gândul la o activitate infracţională, în condiţiile în care stabilise ca ora încărcării utilajului să fie după terminarea programului, în jurul orelor 19 - 19,30 în aceeaşi, zi. Cei doi M. şi E. au rămas lângă viaduct în zona utilajului, iar inculpatul C. s-a dus la halta C.F.R. Vameşu pentru a vedea dacă există o rampă de încărcare pentru acel utilaj, după care s-a întors către Hanul C. Utilajul se afla la ieşirea din Piscu, Halta C.F.R. era la 12 km către Galaţi, iar Hanu C. este la 22 km către Tecuci. Şi la dus şi la întors utilajul se afla în câmp, nepăzit. înainte de a ajunge la han, a alimentat, şi din spate a venit M.C. cu utilajul, s-a întâlnit cu O. în parcare, acesta fiind cu trailerul, l-au încărcat, inculpatul C. stând pe toată perioada încărcării în han, după care au venit în han şi fiecare a plecat înspre casă.
Inculpatul a înţeles să dovedească faptul că nu a călcat în incinta SC V. SRL prin expertiza şi contraexpertiza cerută de Parchet şi efectuată de I.N.M.L. Mina Minovici, aflată la pagina 25- 35 vol. IV din dosarul de urmărire penală, care atestă că urmele de pantofi au fost găsite doar la Hanul C. şi Halta C.F.R., iar amprentele şi A.D.N.-ul recoltat nu s-a identificat nici la locul tâlhăriei nici pe traseu.
Inculpatul a mai susţinut că în opinia sa, consideră că acest utilaj a fost luat prin tâlhărie, dar tară o înţelegere între patronul de la SC V. SRL şi E., deoarece în momentul când s-a luat utilajul SC V. SRL a reclamat furtul altui utilaj decât cel în cauză, cu altă serie, şi timp de două luni de zile poliţia a căutat alt utilaj, aflat în curtea SC V. SRL, şi care era mai scump cu 500 milioane lei vechi decât cel sustras în realitate. Toate acestea crede că au fost făcute pentru încasarea unei asigurări C.A.S.C.O. mult mai mari, inclusiv aşa zisul paznic pus la utilaj care de fapt după verificările inculpatului şi ale avocatului, s-a dovedit a fi un simplu cioban pus de formă acolo, ca şi condiţie obligatorie a contractului de asigurare.
Referitor la numărul de telefon X despre care Parchetul a susţinut că se afla pe raza releului Vameşu, în jurul orei 20, inculpatul a precizat că pentru acest post telefonic nu a existat autorizaţie de interceptare şi nu a fost interceptat pe toată perioada de supraveghere, care a fost timp de 6 luni.
Inculpatul a mai susţinut că este posibil ca fiind adevărată afirmaţia Parchetului, întrucât s-a deplasat de la Hanul C. la Halta C.F.R. şi înapoi, însă nu exista autorizaţie de interceptare. Conform unor liste de inventar depuse de SC V. SRL la faţa locului se aflau generatoare de curent, scule pentru şantier şi multe alte dotări de şantier, şi apreciază că nu se explică în aceste condiţii de ce a sustras doar utilajul nu şi alte bunuri. Consideră că E. a fost păcălit. d)e şeful de la SC V. SRL, întinzându-i-se o cursă pentru încasarea asigurării acelui utilaj. O., ca şi ceilalţi, cunoştea despre utilaj că are provenienţă ilicită, şi participa la această acţiune în calitate de cumpărător. Rolul inculpatului C. în această afacere, a fost de a intermedia relaţia dintre E. şi O., care nu se cunoşteau. Din câte cunoaşte, E. şi M. nu precizează că inculpatul C. ar fi participat la vreo tâlhărie. Cu atât mai mult, şi partea vătămată pe care a văzut-o prima dată în sala de judecată, precizează tot despre două persoane care au participat la tâlhărie, mai ales că nu îl recunoaşte şi nu îl indică.
ln ceea ce priveşte infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, inculpatul C.S. a precizat că nu avea cum să-i organizeze pe M. şi E., întrucât sunt amândoi din valea D., se cunosc de 30 de ani şi au participat la săvârşirea a două infracţiuni, cu atât mai mult cei doi au stat şi închişi împreună. A mai susţinut că dacă era în grup cu aceştia, participau toţi şi la înşelăciune şi la distrugere. Pe O. l-a cunoscut în vara anului 2010, când i-a dat primul utilaj. Pe M.S.C. l-a cunoscut în octombrie 2010, iar până la întâlnirea de la Hanu C., inculpatul O. nu-i cunoştea pe ceilalţi şi nici M.S.C. nu-i cunoştea pe M. şi E., şi nici pe O.
În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, săvârşită în luna octombrie 2010 inculpatul, C.S. a relatat că l-a cunoscut pe M.S.C., prfntr-un prieten comun pe nume F.M., care i l-a prezentat ca fiind om de afaceri cu două firme, dintre care una de construcţii, şi care are mari probleme financiare de genul credite de la cămătari, deoarece lucrările de construcţie pe care le-a efectuat au rămas neîncasate sau nevândute, şi a fost întrebat dacă poate să-l ajute cu ceva. A spus că şi situaţia sa financiară era mai rea decât a lui, dar dacă are la firma de construcţii utilaje, îl poate pune în legătură cu o cunoştinţă din Piatra Neamţ, care cumpără utilaje, având de făcut unele lucrări. I-a spus personal că la firma de construcţii nu are asemenea utilaje, dar are cunoştinţe în domeniu care vor să-şi reînnoiască parcul de utilaje prin vânzarea celor vechi la un preţ simbolic, încasarea poliţei de asigurare şi cumpărarea unor noi utilaje. După discuţiile avute cu O. şi cu M.S.C., acesta din urmă s-a dus la o firmă din Constanţa, SC N.S. SRL, a făcut toate actele necesare, din câte a înţeles, şi inculpatul C. a stabilit cu O. să trimită trailerul direct la sediul firmei SC N.S. SRL. Nu cunoaşte pe ce firmă a făcut contractul de închiriere, sau ce acte a făcut, nu i-a pus la dispoziţie nici firma, nici C.E.C.-urile, biletele la ordin sau ştampilele. Pentru a nu avea niciun amestec cu această faptă, a vorbit ca trailerul să se prezinte direct la sediul firmei care dădea utilajul, şi să evite astfel faptul ca patronul să spună că nu ştia unde pleacă utilajul.
Din păcate, trailerul trimis de O. era de capacitate redusă, şi astfel cu toate încercările făcute la faţa locului, utilajul nu a putut fi urcat pe trailer. Atunci, M.S.C., a închiriat un trailer, şi a plecat împreună cu utilajul şi şoferul trailerului la Hanul M., de unde urma să fie ridicat de un nou trailer trimis de O. Deoarece transportul până la hanul M. costa 1.000 lei, şi M.S.C. nu avea această sumă la el, iar transportul găsit de M.S.C. nu dorea să descarce până nu i se achita cursa, a primit pe numele său de la O.V. 1.000 lei şi s-a dus personal să-i ducă lui M.S.C. la Hanul Morii, unde se afla transportul.
După înmânarea sumei de 1.000 lei, M.S.C. i-a spus că trebuie să stea lângă utilaj jumătate de oră, ca să poată vedea mecanicul de utilaj că este păzit, şi astfel ulterior, în baza înţelegerii dintre patronul de la SC N.S. SRL şi M.S.C., să-şi încaseze poliţa de asigurare. Inculpatul era îmbrăcat în blugi negri, hanorac negru, ochelari de soare şi nu a declarat niciodată verbal mecanicului de utilaj că ar fi de la o firmă de pază. Mai mult, maşina cu care s-a deplasat, nu avea nicio inscripţie a unei firme de pază. Toate acestea pot fi probate din vizionarea C.D.-ului de la pagina 78 vol. VII din dosarul de urmărire penală, unde echipa, de filaj a fotografiat şi maşina şi mecanicul de utilaj, dar curios este că nu l-au fotografiat şi pe inculpatul C.
Este sigur că fotografiile cu inculpatul în ţinuta menţionată se află în posesia serviciului urmărire, dar nu au fost depuse la dosar deoarece contraziceau afirmaţia procurorului privind faptul că a fost îmbrăcat în uniformă. După ce M.S.C. l-a dus acasă pe mecanicul de utilaj, care nu era angajatul SC N. SRL, cum afirmă Parchetul. între timp a sosit noul trailer trimis de O., a sosit şi O. cu maşina personală, şi după ce le-a dat banii, a plecat la Piatra Neamţ cu trailerul, iar inculpatul C. cu M.S.C. la Constanţa. Inculpatul C. era foarte grăbit întrucât în acea după amiază avea bilete de tratament în staţiunea Durau, unde a şi plecat împreună cu familia în noaptea aceea. Nu mai era nimic stabilit, ca pe viitor să mai aibă vreo intermediere comercială cu M.S.C. sau cu O.V. Nici această înşelăciune nu s-ar fi putut face fără acordul proprietarului, în vederea încasării asigurării C.A.S.C.O., deoarece atât locul ales ca depozitarea, parcarea de la Hanul M., care era închis în perioada aceea, faptul că aşa zisul mecanic al utilajului s-a oferit şi a lăsat utilajul deschis, şi afirmaţia proprietarului utilajului precum că are cunoştinţe la poliţie şi va obţine adeverinţa de furt foarte repede, toate acestea conduc la ideea că proprietarul ştia şi a fost de acord cu înstrăinarea utilajului.
Pe timpul cât se afla la Durau, după aproximativ 3 zile de concediu, M.S.C. l-a sunat şi i-a spus că a vorbit cu un cunoscut din Galaţi, care are două utilaje şi vrea să le dea ca să scape de ele şi să le înlocuiască prin încasarea asigurării, şi vrea suma de 3.500 euro pentru acestea. După o discuţie prealabilă cu O.V., acesta a fost de acord să aibă utilajele şi a rămas stabilit ca a doua zi M.S.C. să se ducă să le ia de la Galaţi, unde O.V. l-a trimis pe C. cu suma anterior menţionată. întrucât pe drumul de întoarcere de la Durau şi-a accidentat autoturismul la baia de ulei, a fost nevoit să ceară împrumut o maşină de la O., şi acesta i-a dat un Audi, nu mai reţine numărul de înmatriculare, era de Bucureşti.
Şi-a dus în acea seară familia acasă, iar a doua zi a plecat către Galaţi împreună cu M.S.C., inculpatul ca să-şi recupereze maşina de la O. şi M.S.C. ca să ridice utilajele, era vorba despre două J.C.B.- uri. S-au întâlnit cu C., care împreună ci M.S.C. şi cu banii trimişi de O., au plecat la sediul firmei, iar inculpatul C. a rămas să-şi rezolve alte probleme pe care le avea în Galaţi. Nu ştie dacă C. a intrat sau în firmă, deoarece nu era acolo. Nici la această tranzacţie nu a semnat nici un contract, nicio factură, chitanţă sau bilet la ordin.
Când l-a sunat M.S.C. că a terminat de încărcat utilajele, şi întrucât se întâlnea cu O. pentru a face schimbul de maşini, l-a luat pe C. cu acesta în maşină, şi a plecat către Constanţa.
M.S.C. a venit către Constanţa cu mecanicii de utilaj şi cu trailerul cu cele două utilaje, care au rămas parcate într-o parcare din zona Hârşova. întrucât O. a întârziat să apară pentru a schimba maşinile, s-a dus acasă, iar C. s-a dus cu maşina lui O. în oraş pentru a servi masa. Când 1-a sunat M.S.C. că a ajuns în apropierea Hârşovei, i-a spus dacă poate să facă acelaşi lucru, şi anume să stea de pază lângă utilaje. L-a refuzat, şi în urma unui accept în principiu luat de la O., această sarcină a căzut pe C., care nu ştia absolute nimic despre ce se întâmplă, şi anume că proprietarul doreşte să încaseze asigurările şi O. urma să ia utilajele. Pe toată perioada mai sus menţionată, utilajele au rămas în proprietatea firmei din Galaţi, nu au fost niciodată mutate sau atinse de niciunul dintre inculpaţii din această cauză, şi nu a fost niciodată schimbat proprietarul, deci practic infracţiunea nu s-a consumat.
După parcarea utilajelor şi ducerea utilajelor la hotel de către M.S.C., inculpatul C. s-a întâlnit cu O.V. şi cu încă un băiat pe care nu îl cunoaşte, la aproximativ 15 km de locul unde se aflau utilajele, într-o parcare, pentru a schimba maşinile. în acel moment, s-a produs presupusul flagrant, în care aceştia erau în maşină, stăteau de vorbă, iar organele de poliţie l-au arestat.
Inculpatul C.S. a mai arătat în declaraţia sa că rechizitoriul, cu toate că a fost întocmit după şase luni, este plin de contradicţii şi erori. Astfel, la pagina 2, se reţine că numai M. şi E. s-au dus la tâlhărie. La pag. 33 se reţine că au fost toţi. La pag. 34 se afirmă că la firma de la Galaţi a fost inculpatul C. cu M.S.C., iar la pagina 38 că a fost doar M.S.C. Erorile sunt foarte multe, dar cea mai gravă i se pare că este trecut ca parte vătămată firma SC A.C. SRL Constanţa, care nu are nicio treabă cu acest dosar.
În concluzie, inculpatul C.S. a arătat că nu a întocmit nici un document contabil, la niciuna dintre tranzacţii, şi chiar dacă ştia că pentru cele trei utilaje se vor încasa asigurările, inculpatul personal consideră că nu a comis nicio infracţiune.
Nu a avut uniformă de la SC S.S. SRL, care sigla cu trei de „s", ci doar un tricou inscripţionat cu doi de „s", acest tricoul l-a purtat şi C.. Nu a avut în posesie vreodată acte originale de la vreo firmă, cu atât mai mult de la SC L. SRL.
Inculpatul C.S. a precizat doar în legătură cu utilajul de la Hanul C. că O.V. nu ştia despre provenienţa ilicită a acestuia, cum de altfel nu ştia nici inculpatul C., însă pentru celelalte utilaje, i-a explicat telefonic lui O. că proprietarul doreşte să-şi reînnoiască flota de utilaje. In ceea ce priveşte faptul că O. nu cunoştea despre provenienţa ilicită a primului utilaj, a considerat că nu are de unde să cunoască altceva decât ştia inculpatul, întrucât nu îi cunoştea pe ceilalţi inculpaţi, amândoi aflând în acelaşi timp despre provenienţa ilicită a acelui utilaj. Pentru serviciile pe care le-a făcut ca intermediar, a primit 500 euro pentru utilajul de la Hanu C. de la O., iar pentru cel de la Hanul M. a primit 1.000 euro, tot de la O. Pentru celelalte două, nu a mai fost cazul.
Face precizarea că cele trei ipostaze în care estet înregistrat, o dată este înregistrat la barul unde lucrează, o dată în timp ce scotea maşina din garaj, iar altă dată în timp ce stătea la masă cu O. şi familia lui.
Nu ştie dacă proprietarii utilajelor doreau să-şi reînnoiască flota prin a-şi înscena sustragerea utilajelor singuri, sau determinau pe ceilalţi inculpaţi să săvârşească infracţiuni. Ca o părere personală, consideră că fără acceptul proprietarului nu se pot sustrage utilaje de asemenea dimensiuni ca cele în cauză, în condiţiile în care încărcarea s-a făcut în locuri publice iar transportul pe drumurile naţionale.
În şedinţa publică din 19 octombrie 2011 a fost audiat şi inculpatul O.V. care nu a recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, acesta făcând precizarea cape M.S.C. nu l-a cunoscut niciodată, decât la arestare, însă pe C.S. îl cunoştea dinainte.
În ce-i priveşte pe M. şi E. i-a cunoscut o singură dată, arunci când a cumpărat buldoexcavatorul de la Hanu C. Pentru niciunul dintre buldoexcavatoare, nu ştia că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, nu avea niciun interes în a săvârşi infracţiuni, în condiţiile în care pe primul excavator l-a vândut, apoi l-a recuperat, iar pe cel de-al doilea l-a pus la păstrare într-un loc vizibil la 50 de metri de un drum naţional, şi l-a închiriat, însă pentru niciunul dintre acestea nu a alterat semnele de identificare.
S-a constatat de asemenea că utilajele funcţionau normal, şi nu aveau urme de forţare la uşi, la panoul de bord, având chei originale. Avea promisiunea de la C.S. că urma să primească şi factură pentru aceste utilaje, există în cuprinsul dosarului chiar şi o convorbire telefonică în acest sens. în ceea ce priveşte ultimele două utilaje intenţiona să le cumpere, însă nu venise pregăti pentru a le cumpăra, ci venise doar să le vizioneze şi să-i ia maşina înapoi de la C.. însă a fost arestat înainte cu 2-3 km de a vedea aceste utilaje.
Inculpatul a mai relatat că s-a uitat pe internet unde sunt postate nişte imagini de la poliţie, în care figurau şi aceştia şi nu este adevărat că ar fi fost în preajma utilajelor, aşa cum s-a postat. în ceea ce priveşte primul utilaj, a discutat cu C., M. şi E. la Hanul C., utilajul era într-o stare jalnică, fusese răsturnat, o uşă era legată cu sârmă neînchizându-se, oglinzi sparte sau rupte, inculpatul plătindu-i lui C. în jur de 8.000 - 9.000 de euro, acesta asigurându-l că o să primească factură pentru persoană fizică. A primit un aviz de transport de la C.S. pentru transportul utilajului pe drumurile publice. Nu-şi aduce aminte cine era emitentul acelui aviz, însă era pentru inculpatul O. ca persoană fizică. Crede că a aruncat acel aviz, deoarece nu avea valoare fiscală. Ştia despre C. că este fost poliţist, şi nu-şi imagina că utilajul putea avea o provenienţă dubioasă. Nu a purtat nicio discuţie despre acest prim utilaj cu M. şi E., ci doar cu C.S., primii doi doar se aflau la masă, ca şi furnizori. Inculpatul O. doar se înţelegea cu C. în ce priveşte suma nu era problema acestuia ce comision îşi opreşte acesta. Ştia despre primul utilaj că proprietarul vrea să-l vândă deoarece se afla într-o stare deplorabilă, iar cu banii obţinuţi, urma să plătească avansul pentru unul nou.
Inculpatul O.V. a mai menţionat că aceasta a şi fost înţelegerea cu C., că el este amator de utilaje la mâna a doua, avariate, nicidecum nu s-a înţeles cu aceştia să tâlhărească şi să-i facă rost de un asemenea utilaj.
Ideea inculpatului a fost de a le repara, recondiţiona şi a le vinde. Avusese o firmă de construcţii civil şi are experienţă în ce priveşte asemenea utilaje.
Inculpatul O.V. a mai arătat în declaraţia sa că dintre inculpaţii cercetaţi în cauză, doar pe C.S. îl cunoştea şi acesta i-a furnizat relaţii cu privire la datele tehnice, gen marcă, model, an de fabricaţie, număr de ore de funcţionare. Nu a verificat aceste aspecte la faţa locului, ci doar a vizionat utilajul, ulterior l-a sunat pe C. şi i-a reproşat că utilajul se află într-o stare mai proastă decât îi spusese.
Inculpatul O.V. a mai susţinut că nu mai ţine minte cu exactitate, însă acest prim utilaj l-a achiziţionat cu aceeaşi sumă cu care l-a achiziţionat. Nu a întocmit nici la vânzarea utilajului acte deoarece l-a dat tot unei persoane fizice, însă urma ca într-o săptămână două să întocmească actele, însă deoarece nu le-a primit nici inculpatul nu a mai întocmit. După aceea a sosit şi al doilea utilaj şi s-a realizat flagrantul în zona Gălbiori - Constanţa. Obişnuieşte să urmărească şi în presă utilaje la mâna a doua şi să cumpere în condiţiile în care rezultă o oportunitate în acest sens.
Şi în privinţa celorlalte utilaje, singurele sale discuţii au fost cu inculpatul C., şi nu cu alţi inculpaţi. Pentru cel de-al doilea utilaj, respectiv primul din cele două înşelăciuni, din câte îşi aduce aminte, a plătit 10.000 euro, bani pe care i-a dat lui C.S., însă când acesta a venit la Piatra Neamţ şi s-a întâlnit cu el, i-a spus că nu a intrat în posesia facturilor. Şi pentru aceste utilaje avizul i l-a înmânat tot C., tot pe persoană fizică, şi acesta fiind pierdut.
Pentru ultimele două utilaje, nu-şi aduce aminte ce s-a întâmplat, este posibil să existe dovada că ar fi trimis lui C. o sumă de bani, nu cunoştea pe nimeni altcineva dintre inculpaţi. Nu avea bani asupra sa pentru ultimele utilaje, deoarece la percheziţie s-au găsit asupra sa doar 50 de lei.
De fiecare dată ştia că inculpatul C.S. este intermediar în aceste afaceri, nicidecum proprietar, pentru că altfel i-ar fi înmânat facturile imediat. Are înălţimea de 1,80 metri şi greutatea de 65 kilograme. Nu şi-a dat seama la prima discuţie dacă M. sau E. este vreunul dintre proprietari. Avea senzaţia că primul utilaj are provenienţă licită, deoarece nimic nu i-a trezit vreo îndoială, deoarece a fost încărcat pe drumul naţional, ulterior a durat vreo oră în faţa Hanului C. până a fost ancorat, şi a mai durat ceva timp până s-a plecat de la faţa locului, timp în care a rămas expus în faţa Hanului C.
Prima instanţă a mai reţinut că şi inculpatul C.M.R. audiat în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2011 în cea ce priveşte faptele reţinute în sarcina acestuia,a jăcut precizarea că a purtat nişte haine pe care i le-a dat C.S., respectiv o geacă, pantaloni şi un tricou care era inscripţionat însă nu mai reţine cu ce anume, precum şi staţie de emisie recepţie.
Nici acesta nu a înţeles la ce-i folosea acea staţie de emisie recepţie, însă a ţinut-o în buzunar, aşa cum i-a spus C.S.
Inculpatul a mai relatat că l-a luat pe C.S. acasă cu maşina, acesta spunându-i că trebuie să meargă la circa 40 km distanţă, şi să stea acolo lângă nişte utilaje, până va veni O. să-şi ia o maşină, pe care îl dăduse lui C. Asta era ceea ce ştia inculpatul că se întâmplă. De asemenea C. i-a dat şi nişte haine cu care să se îmbrace pentru a sta lângă utilaje. De asemenea C.S. i-a spus că discutase cu O., că inculpatul C. era cel care trebuia să-l aştepte să-şi ia maşina şi să meargă împreună la Piatra Neamţ.
Nu avea nici un ecuson. Nu i-a spus C.S. ca el să afle date despre deservenţi. Tricoul era inscripţionat pe faţă, însă geaca a avut-o tot timpul închisă întrucât era frig însă poliţia i-a dat jos geaca şi 1-a fotografiat cu acel tricou.
Staţia de emisie recepţie era toată în buzunar, încât nu se putea vedea. Era lângă trailere când a folosit acea staţie, C. întrebându-l prin staţie dacă se aude. Nu a primit nicio sumă de bani de la C.S., pe care l-a cunoscut pe data de 29 octombrie 2010, O. fiind cel care l-a trimis să se întâlnească cu C.S. pentru a-i aduce maşina. Nu a primit bani de la O., fiind amic cu acesta, şi nici nu i s-au promis bani. Nu a bănuit că-i ceva în neregulă cât timp s-au petrecut aceste incidente. Nu a avut asupra sa nicio sumă de bani când a venit la Galaţi cu maşina.
Prima instanţă a mai reţinut că, în şedinţa publică din data de 21 decembrie 2011 au fost audiaţi partea vătămată V.D., partea -vătămată N.G., inculpatul M.S.C. insă cu privire la alte fapte şi nu cu privire la faptele săvârşite de acesta pentru care s-a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., martorul M.T. şi martorul G.G.
Inculpaţii M.C. şi E.M. nu au dorit să dea declaraţii cu privire la faptele reţinute în sarcina celorlalţi inculpaţi.
Instanţa de fond a reţinut că partea vătămată V.D. şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a dat până la acest moment procesual, susţinând că acestea corespund adevărului.
Partea vătămată a relatat că în seara de 10 octombrie 2010, în jurul orelor 19.30 după aproximările sale, în timp ce se afla de serviciu ca paznic la SC V. SRL, stând într-o baracă, a văzut la un moment dat trei indivizi mascaţi, care au strigat poliţia, şi apoi au intrat în baracă, unul dintre ei imobilizându-l cu un aparat de electroşocuri, astfel încât martorul şi-a pierdut conştiinţa, a fost târât afară din baracă, unde a stat circa jumătate de oră, ce ţine minte e că a fost lovit în cap cu un corp dur, după care s-a trezit în baracă, legat cu mâinile la spate cu bandă izolatoare, unul dintre agresori rămânând cu acesta în baracă şi spunându-i să nu mişte, iar ceilalţi doi au plecat cu un buldoexcavator.
În timpul cât agresorul a rămas cu martorul, a vorbit de mai multe ori la telefon, şi după ultima convorbire, după aproximativ jumătate de oră, a ieşit din baracă văzând că nu mai e nimeni, şi a ieşit pe podul de la Vameşu, însă nicio maşină nu a oprit, astfel că a pornit spre sat, şi în drumul meu a întâlnit trei oameni într-o căruţă, cărora le-a povestit ce s-a întâmplat. Astfel, au alertat autorităţile. A mai precizat -că nu a putut să înţeleagă ce discuta la telefon agresorul cât timp a rămas cu martorul, şi de asemenea când a plecat din baracă nu a putut lua telefonul deoarece avea mâinile legate la spate, iar acesta se afla pe un panou, sus.
Partea vătămată a mai susţinut că agresorii aveau feţele acoperite, însă nu poate preciza cu ce anume. In ceea ce priveşte acea baracă, a arătat că nu avea lumină în cameră. Motivul pentru care nu a înţeles ce se vorbea la telefon, este că nu se vorbea în limba română, ci în altă limbă, folosindu-se două - trei cuvinte româneşti.
Partea vătămată şi-a recunoscut scrisul şi semnătura din declaraţia din vol. II dosarul de urmărire penală - filele 61-63, declaraţia de la file 64 -65 nu este scrisă de acesta, însă îşi recunoaşte semnătura de la filele 65 şi 64 verso, nu ştie sigur dar crede că e a sa şi semnătura de la fila 64.
De asemenea, partea vătămată şi-a recunoscut şi semnăturile de la fila 66 din declaraţie, cu precizarea că şi această declaraţie nu este scrisă de el.
Partea vătămată a mai făcut precizarea că au fost trei persoane, două au intrat în baracă, iar martorul când a dat să fugă al treilea, care era în uşă, l-a lovit în cap, însă nu ştie cu ce anume, după care şi-a pierdut cunoştinţa.
Partea vătămată a mai menţionat că nu îi recunoaşte pe niciunul dintre cei patru inculpaţi, deoarece era întuneric, martorul nu avea lumină în baracă, şi aceştia aveau feţele acoperite. Prima dată a precizat că a fost agresat de două persoane, justificând că iniţial, a vrut să arate că două persoane l-au ţinut, şi al treilea l-a lovit. Faptul că a trecut peste cele două persoane care aveau înălţimea de 1,80 metri, se datorează că l-a izbit pe unul şi l-a împins în godinul care se afla în cameră, dărâmându-l, după care a fugit spre uşă. Ceea ce l-a determinat să reacţioneze astfel, este că şi-a dat seama că persoanele care l-au agresat nu erau poliţişti, întrucât dacă aceştia ar fi avut această calitate, nu l-ar fi legat la mâini şi nu i-ar fi pus electroşocuri, ci doar veneau în control. A mai precizat că atunci când a ieşit cu faţa spre uşă, a fost lovit în creştetul capului.
Partea vătămată a mai precizat că îşi menţine toate cele trei declaraţii pe care le-a dat în faza de urmărire penală.
Instanţa de fond a reţinut că partea vătămată N.G. nu şi-a mai amintit cu exactitate data, însă ştie că în septembrie 2010, s-a trezit într-o dimineaţă cu maşina sa, care era arsă în faţa porţii. Maşina era parcată la domiciliul său din com. Valea Dacilor, în stradă, la un metru de gard. I s-a adus la cunoştinţă de către procuror când s-a petrecut incidentul, şi acesta s-a petrecut la data de 5 spre 6 octombrie 2010, aşa cum a precizat în declaraţie, constatând incidentul la data de 6 octombrie 2010, a doua zi dimineaţă.
Partea vătămată N.G. a relatat că îl cunoaşte pe C.S., trebuia să se întâlnească în data de 6 octombrie cu acesta, însă i-a spus că are puţină treabă deoarece şi-a găsit maşina incendiată. Acesta nu i-a propus să facă un schimb de maşini. A găsit o sticlă de plastic în interiorul maşinii arse şi mirosea a benzină în interior, aceasta crede că este cauza incendiului. Nu erau alte autovehicule parcate în apropierea maşinii sale. Casele vecinilor erau situate la circa 30-40 metri de locul unde era parcată maşina, iar casa sa la circa 20 de metri. Nu are nici un fel de pretenţii civile, şi nu doreşte tragerea la răspundere penală a vreunei persoane pentru această faptă.
S-a mai reţinut că inculpatul M.S.C. a înţeles să dea o declaraţie în cauză, în raport de faptele reţinute în sarcina celorlalţi inculpaţi şi nu în raport de faptele reţinute în sarcina sa, pentru care a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul M.S.C. a declarat că pe inculpatul O.V. l-a cunoscut la I.P.J. Constanţa, nu a auzit în viaţa sa de el şi nu a ştiut că este implicat în această afacere.
L-a cunoscut pe C.S. cu trei săptămâni înainte de a fi arestat, când acesta i-a propus să facă o afacere, respectiv să închirieze nişte buldoexcavatoare, în acest sens învăţându-l cum anume să procedeze, explicându-i ce anume îl interesa, şi de asemenea i-a pus la dispoziţie certificatul de înregistrare al societăţii SC L.Ş. SRL, pe care însă nu l-a primit direct, ci prin e-mail, pe care inculpatul l-a printat acasă. Menţionează că adresa de e-mail prin care a fost trimis acest certificat nu aparţine lui S.C., şi nici nu ştie cui aparţine.
De asemenea, C.S. i-a pus la dispoziţie o ştampilă a societăţii SC Lamil Stil, pe care a ridicat-o de la un microbuz care efectua pe lângă transport de persoane şi curierat, cât şi bilete la ordin în alb, pe care le-a ridicat tot în aceeaşi modalitate, însă cu altă ocazie. A făcut două contracte de închiriere, unul cu SC N.S. SRL administrată de A.V., şi încă un contract cu SC A.C. SRL. Iniţial a încheiat contractul cu SC N.S. SRL, însă nu a stabilit de la început cu C. pentru câte societăţi să încheie astfel de contracte.
Din proprie iniţiativă, a contactat mai multe societăţi, şi oportunitatea s-a ivit doar pentru aceste două societăţi. Documentele înaintate de C. nu erau semnate de acesta, nici nu erau întocmite pe numele acestuia. Iniţial nu a ştiut ce se întâmplă cu aceste buldoexcavatoare, aşa cum a arătat, însă după încheierea primului contract la 25 octombrie 2010, şi-a dat seama că urma să se întâmple ceva, să fie închiriate sau vândute, însă nu l-a interesat ce anume. C. nu i-a povestit ce anume urma să se întâmple. După ce a închiriat la 25 octombrie 2010 acel buldoexcavator şi l-a transportat la Hanul M. cu un trailer închiriat. Trailerul pe care l-a trimis C. era impropriu transportului acelui buldoexcavator deoarece nu suporta greutatea utilajului, astfel că de la faţa locului a închiriat un alt trailer, urmând ca acesta să fie achitat în momentul descărcării la hanul M., pentru suma de 1000 lei. Pentru serviciile sale a primit suma de 500 euro în acea seară de la C.S., din totalul sumei de 1500 euro pe care trebuia să o primească.
La faţa locului, C. a ajuns cu o mașină care a fost disponibilizat de organele de urmărire penală, dându-i suma de 1.000 lei pentru a plăti transportul, abia după aceea i-a dat cei 500 euro, mai exact când a plecat împreună cu acesta către Constanţa. Şi-a dat seama că ceva era necurat cu aceste buldoexcavatoare în condiţiile în care la faţa locului nu era nicio lucrare de construcţie aşa cum era menţionat în contract. C. i-a sugerat că ar fi bine să folosească alt nume la încheierea contractului, idee cu care inculpatul a fost de acord.
Pe data de 25 octombrie 2010 C. era îmbrăcat într-un hanorac negru (închis la culoare), purta ochelari de soare, pantaloni similari celor militari tot de culoare închisă, şi asigura paza buldoexcavatorului. La data de 29 octombrie 2010, a mers cu C. la Galaţi pentru a închiria un buldoexcavator de la SC A.C. SRL, şi înainte de mchirierea efectivă s-au întâlnit cu C., pe care nu ştia cum îl cheamă, şi pe care atunci l-a întâlnit prima dată, acesta sosind la locul întâlnirii, municipiul Galaţi, cu acel Santa Fe pe care îl condusese C. în dăţile precedente. C. a venit cu suma de 10.000 lei, pe care C. i-a spus să i-o dea inculpatului M.S.C., deoarece acesta urma să plătească închirierea acelui buldoexcavator. La sediul firmei din Galaţi a fost inculpatul personal, fără a fi prezent C. Acesta s-a întors cu acel autoturism înspre Constanţa, împreună cu deservenţii buldoexcavatorului, iar C. a rămas cu C.
S-a reţinut că M.T. şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea acestora, întrucât ele corespund întru totul adevărului. Face precizarea că la data de 10 octombrie 2010, în jurul orelor 23, se întorcea cu căruţa de la un cumătru al său din com. Piscu, către satul în care locuieşte, respectiv Vameş, aflându-se în căruţă cu S.E. şi P.V., când la un moment dat au fost strigaţi de un bărbat, să se oprească, şi atunci l-a văzut pe V.D., prezent astăzi în sală şi pe care îl recunoaşte, care avea urme de lovituri în zona frunţii, urme de sânge, şi care era cu mâinile legate la spate, prinse cu o bandă adezivă.
Acesta le-a povestit că a fost agresat de doi inşi care s-au recomandat a fi de la poliţie, şi care l-au imobilizat cu un aparat de electroşocuri, şi a fost lovit în cap, după care legat. Acesta le-a spus să-1 dezlege, şi să anunţe poliţia, însă martorul nu l-a dezlegat până nu a sosit poliţia. Face precizarea că bărbatul care i-a oprit era murdar de noroi. Persoanele care erau cu el în căruţă, S.E. şi P.V., au putut auzi ceea ce a povestit V.D. Aceste două persoane locuiesc în com. Piscu.
De asemenea, s-a reţinut că G.G. şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului. A lucrat ca mecanic utilaje la SC N.S. SRL şi ştie că la un moment dat M.S.C., prezent astăzi în sală, a închiriat un buldoexcavator, acesta transportându-l de la Constanţa la Hanul M. cu un camion. A debarcat acel utilaj de pe camion la Hanul M., urmând ca a doua zi să înceapă lucrarea. In acest sens a plecat la Hârşova, unde i se închiriase o cameră pentru 2-3 zile, cât urma să dureze lucrarea, însă lăsându-l la faţa locului pe un angajat al unei firme de pază, aşa cum şi-a dat seama, acesta fiind îmbrăcat în uniforma celor de la S.A.S., paznicul fiind adus de M.S.C., însă a doua zi dimineaţă, când s-a întors să înceapă lucrarea, a constatat că acel buldoexcavator nu mai era. A încercat să-l contacteze telefonic pe inculpatul M.S.C., însă acesta nu a mai răspuns la telefon, şi după aceste momente s-a ocupat de problemă poliţia. Despre inculpatul C.S., poate spune că seamănă cu cel pe care l-a văzut a fi paznic la S.A.S. Nu l-a văzut cu altă ocazie în prezenţa lui M.S.C.
Prima instanţă a mai reţinut că în şedinţa publică din data de 07 martie 2012 au fost audiaţi martorii R.C.C., R.J., J.L., S.E. şi T.V.
Martorul R.C.C. şi-a menţinut declaraţiile date până în prezent, în integralitatea lor, apreciindu-se că ele corespund adevărului.
Martorul a relatat că îl cunoştea mai demult pe inculpatul O.V. şi cunoaşte că în anul 2010, nu mai reţine cu exactitate data, acesta i-a adus în curte un buldoexcavator, nu mai reţine cu exactitate dacă marca era C., i l-a ţinut în curte, având curtea păzită, ştiind că acesta locuieşte la bloc şi nu are unde să-l ţină.
A făcut precizarea că acesta este administratorul SC D.T. SRL Bacău. O.V. l-a rugat şi cu alte ocazii să-i transporte şi alte utilaje, face precizarea că deţine treilere, însă de mic tonaj. Nu mai ţine minte ce a discutat cu O.V. în legătură cu transportului unui utilaj de la Constanţa.
Despre acel buldoexcavator martorul ştia că este a lui O.V., care i-a spus că a terminat o lucrare şi nu are unde să-l ţină, mai ales că ştia că are o firmă de construcţii. O.V. era singur când a adus acel utilaj. Nu ştie nimic despre alte persoane implicate în afacerile lui O.V. Nu îl cunoaşte pe inculpatul C.
Martorul R.J. şi-a menţinut declaraţiile date până în prezent în integralitatea lor, susţinând că ele corespund adevărului. La data de 28 octombrie 2010 i s-a propus de directorul societăţii la care este angajat să plece la o lucrare în judeţul Constanţa. A doua zi, în jurul orelor 12,30, după ce a terminat o lucrare la care se prezentase, a revenit în curtea firmei la care lucrează, şi a văzut în curtea acesteia un autotractor şi o platformă cu înălţătoare şi prelată de tir, având ambele numerele de înmatriculare de Iaşi.
Martorul a plecat la Constanţa cu o mașină, iar colegul său, J.I. a plecat cu tirul. Undeva, până să ajungă în Constanţa, cele două utilaje pe care le încărcase, au rămas într-o zonă de câmp, iar martorul împreună cu colegul său, s-au deplasat la Constanţa cu mașina, condusă de M.S.C., unde au fost cazaţi la hotel. Seara au fost sunaţi de către directorul societăţii unde lucrau, B.D., fiind sunat colegul său Jalbă, acesta spunându-i să ia un taxi şi să meargă la utilaje. Nu ştie ce distanţă era de la locul unde erau cazaţi şi până la utilaje, deoarece este prima dată când veneau în zona Constanţei, şi nu poate să poziţioneze localitatea. Nu a văzut nici un inculpat atunci când s-au întors la utilaje, ci doar poliţia. Face precizarea că pe M.S.C. l-a găsit în curtea societăţii unde lucrează, din câte a înţeles utilajele erau închiriate, însă martorul nu a comentat deoarece patronul le-a spus să meargă cu acesta şi să facă o lucrare. Cheia de la utilaj a fost tot timpul la acesta, nu i-a lăsat-o nici un moment inculpatului M.S.C. Nu a găsit nimic în neregulă în cabina utilajului, totul era aşa cum lăsase acesta la Galaţi.
Instanţa de fond a mai avut în vedere că şi martorul J.I. şi-a menţinut declaraţiile date, în integralitatea lor, apreciind că ele corespund adevărului.
S-a reţinut că în ziua de 28 octombrie 2010, a fost anunţat de şeful său, B.D., că va pleca la o lucrare în judeţul Constanţa, împreună cu R.J. A încărcat utilajele pe un tir, martorul s-a deplasat la Constanţa cu tirul, iar colegul său cu un jeep care era condus de inculpatul M.S.C., pe care îl recunoaşte în sala de judecată, şi pe care l-a cunoscut în curtea firmei la care lucrează.
A lăsat utilajele undeva în zona Gălbiori, judeţul Constanţa, unde ştia că sunt lucrări, şi apoi a plecat cu jeepul la Constanţa, unde au fost cazaţi la hotelul F. După circa 1 oră şi 3 0 minute, au primit un telefon de la şeful lor, care i-a spus să ia un taxi şi să meargă la utilaje, iar după 2 minute a primit un alt telefon, de la un poliţist, care i-a spus să meargă înapoi la utilaje pentru că acestea au fost furate.
S-au deplasat înapoi la locul unde lăsaseră acele utilaje, şi acolo l-a găsit pe inculpatul C.M.R., îmbrăcat într-o uniformă a unei firme de pază. Şi patronul i-a spus că fusese înştiinţat că utilajele fuseseră furate. Nu l-a văzut pe inculpatul C. Cheile utilajelor au stat tot timpul la martor şi la Racoviţă. Nu a găsit nicio stricăciune în cabina utilajelor, însă face precizarea că cei de la poliţie le-au arătat un alt rând de chei, şi au deschis utilajele cu acele chei. Poliţia i-a întrebat dacă recunoaşte cheile, erau altfel de chei, însă face precizarea că aceste chei pentru utilaje sunt universale. C.M.R. i-a spus doar că rămâne să păzească utilajele. Nu ştie despre discuţiile legate de tranzacţionarea utilajelor, nu s-au purtat astfel de discuţii în prezenţa sa.
Matorul S.E. a relatat că nu mai ţine minte cu exactitate data, însă ştie că într-o seară, pe la orele 21,30 - 22,00, era în căruţă împreună cu T.V. şi cu M.T., când la un moment dat a văzut un om pe drum care avea mâinile legate la spate cu o bandă de lipit, şi care avea urme de noroi pe faţă. Era noapte şi nu a văzut dacă avea urme de lovituri. Face precizarea că mergea cu căruţa dinspre Piscu spre Vameş. Ştie despre acel om că era paznic la Vega şi că i se furase buldoexcavatorul, însă nu ştie alte detalii, acesta discutând cu M.T. De asemenea, M.T. a sunat la poliţie şi la ambulanţă. A aflat de la M.T. că acel om era paznic la V., fusese bătut şi i se furase un buldo excavator. Nu ţine minte alte detalii pentru că băuse în acea seară întrucât îşi potcovise calul.
Martora T.V. a relatat că nu mai ţine minte cu exactitate data, însă în toamna anului 2010, undeva pe la orele 21,30 - 22, 00, era în căruţă împreună cu S.E. şi cu M.T., când la un moment dat a văzut pe drum un om care striga după ajutor şi care avea mâinile legate la spate cu o bandă de lipit. De asemenea, avea urme de lovituri pe zona capului, şi era plin de noroi, având şi urme de sânge în zona capului. Acesta le-a povestit că era paznic la V., lângă pod la Vameş, şi că se afla în baracă, iar la un moment dat cineva a strigat de afară „poliţia", el a deschis, şi cei de afară l-au curentat cu ceva la gât. Era dezorientat din cauza şocului, şi nu ştia dacă erau două sau trei persoane. M.T. a sunat poliţia şi ambulanţa, care au venit imediat, şi de aceea nu ştie ce anume s-a mai întâmplat. Face precizarea că la discuţie a asistat şi S.E. care nu era băut, şi M.T. Nu-l cunoştea dinainte pe V.D.
S-a mai reţinut că în şedinţa publică din data de 09 mai 2012 a fost audiat martorul C.G. care şi-a menţinut declaraţia pe care a dat-o la data 07 martie 2011, în integralitatea ei, susţinând că aceasta corespunde întru totul adevărului. Face precizarea că lucrează la societatea SC S.S. SRL, având funcţia de şofer, conducând un autoturism. Arată că pe inculpatul M.C. îl cunoaşte din sat de la martor încă din copilărie, iar pe inculpaţii C.S. şi E.M., îi cunoaşte din Penitenciarul Poarta Albă. Face precizarea că echipamentul de vară este compus din trei cămăşi, un tricou alb, un tricou negru, pantalonii aferenţi, însă ce este important, este că atunci când acest echipament se uzează îl predă societăţii unde lucrează, şi nu a înstrăinat până acum niciodată vreun echipament vreunei persoane, şi în prezent deţine echipamentul complet. II cunoaşte pe N.G. zis B., însă nu i-a împrumutat niciodată vreun echipament. Inculpatul C.S. nu i-a cerut niciodată vreun echipament. în anul 2010 nu a împrumutat vreunei persoane vreun echipament. în anul 2010 deţinea un tricou negru, însă nu mai ştie dacă era inscripţionat cu alb sau cu galben, pe spate, şi avea o emblemă în piept, respectiv în partea stângă.
ln şedinţa publică din 30 mai 2012 a fost audiat C.D. reprezentantul părţii civile SC V. SRL care a relatat că nu cunoaşte dacă utilajul era prevăzut cu dispozitiv antifurt la baterie, deoarece acesta a fost furat cu totul, nedispărând doar bateria sau altă componentă. Utilajul l-a achiziţionat cu contract de leasing. Nu l-a cunoscut pe inculpatul C.S. înainte de săvârşirea infracţiunii. După săvârşirea infracţiunii nu a avut nicio discuţie cu partea vătămată V.D. Dacă nu ar fi găsit utilajul, ar fi fost despăgubit de societatea de asigurări, nu ştie suma, însă există un contract în acest sens.
Reprezentatul părţii civile SC V. SRL, C.D. Este a mai relatat că este directorul general al societăţii şi nu are cunoştinţe tehnice pentru aputea da mai multe detalii, însă din câte ştie, sistemul antifurt al bateriei împiedică furtul bateriei şi nu furtul utilajului. A precizat că îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului.
A mai precizat că acest utilaj era achiziţionat în baza unui contract, a unei facturi, şi a unui proces verbal de predare primire. Există de asemenea şi un inventar al acestuia, în care se detaliază valoarea. Ştie că toate înscrisurile care i-au fost solicitate de către poliţie, au fost depuse la dosar.
Reprezentantul părţii civile nu şi-a mai amintit numele mecanicului care era cu utilajul, însă are toate datele înscrise la societate. In ceea ce priveşte faptul conform căruia s-a umblat sau nu la sistemul de pornire al utilajului, toate aspectele sunt consemnate într-un proces-verbal care a fost întocmit cu ocazia retumării utilajului. Acesta nu a semnat acel proces-verbal. Persoanele care au primit la returnare utilajul pe proces-verbal, au fost şeful mecanizării, numitul S.C. şi şeful pazei, numitul T.N. Nu a putut să precizeze câte chei s-au predat de la societatea de leasing pentru buldoexcavator.
A relatat că, cheia utilajului este predată mecanicului care deserveşte utilajul, deoarece aceste utilaje lucrează la distanţe mari faţă de sediul societăţii. Nu ştie să precizeze dacă a anunţat societatea de asigurări şi a predat cheia acesteia în timp scurt, aşa cum prevede procedura. Au 2432 de angajaţi, şi de aceea nu poate da detalii în privinţa fiecăruia. De asemenea nu poate da detalii în privinţa acelui buldoexcavator, deoarece deţin patru zeci şi ceva de asemenea utilaje.
Totodată, s-a reţinut că tot în şedinţa publică din 30 mai 2012 a fost audiat A.V. - reprezentantul părţii civile SC N.S. SRL care a declarat că utilajul sustras avea un lacăt la baterie, însă acesta a fost sustras în integralitate.
Martorul a precizat că a achiziţionat acest utilaj în leasing, şi avea asigurare C.A.S.C.O. la acesta. Acest utilaj nu avea G.P.S. Nu şi-a luat măsuri de siguranţă în privinţa utilajului pentru a-l urmări prin G.P.S., deoarece iniţial a fost contactat de un anume domn C. (nota instanţei - este indicat inculpatul M.S.C., prezent în sala de şedinţă ), care i-a propus să îi mchirieze acest utilaj deoarece are nişte lucrări la Hanul M. A sosit a doua zi cu un trailer, a luat acel utilaj din Constanţa, iar la Hanul M., când a fost descărcat utilajul, se mai afla şi o persoană îmbrăcată într-o uniformă a firmei de pază S.A.S. Abia a doua zi l-a sunat mecanicul să-i spună că a dispărut utilajul. Toate aceste aspecte le-a aflat de la mecanic. Utilajul avea două chei. O cheie era la mecanic, care de altfel a şi plecat cu utilajul, iar o cheie a rămas la sediu. A doua sau a treia zi, mecanicul i-a dat cheia de la utilaj. îşi menţine în totalitate declaraţiile date la urmărire penală.
Martorul B.D. - reprezentantul părţii civile SC A.S.C. SRL a declarat în aceeaşi şedinţă publică că utilajele care i-au fost furate nu aveau sistem antifurt la baterie, deoarece nu se putea monta un astfel de sistem, utilajele fiind sustrase în integralitatea lor. A achiziţionat aceste utilaje prin leasing sau prin cumpărare directă, acestea fiind asigurate, iar când i-au fost furate nu a observat urme de forţare a sistemului de pornire. Utilajele nu erau prevăzute cu nici un sistem antifurt, iar conform normelor tehnice nu avea voie să facă modificări, respectiv să monteze astfel de sisteme. Fiecare utilaj avea câte două chei. Din punct de vedere tehnic, nu se poate folosi o cheie de la un alt utilaj la altul, dar acesta crede că cei care au acţionat, au avut dubluri de la chei. A dedus acest lucru deoarece cheile erau la angajat, şi angajatul la hotel, ori utilajele nu puteau porni decât cu chei potrivite. Nu a fost nevoie să solicite despăgubiri de la societatea de asigurare, deoarece utilajele au fost găsite după un interval de şase ore, undeva aproape de Constanţa, nu-şi aminteşte localitatea însă este consemnată în declaraţii, în momentul în care se făcea tranzacţia, şi mutare pe un alt trailer. Nu i s-au predat şi chei în momentul predării utilajului. Utilajele nu au apucat să fie mutate de pe un trailer pe altul, deoarece a ajuns la timp, în momentul când se făcea plata, acesta fiind anunţat de poliţie. În zonă, la aproximativ 2 kilometri, se mai afla un trailer pentru încărcare, acest aspect îl cunoaşte de la poliţie. îşi menţin declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor.
În şedinţa publică din data de 10 octombrie 2012 a fost audiat martorul H.C. care a declarat că lucrează la SC V. SRL în calitate de conducător al unui buldoexcavator şi face precizarea că în ceea ce priveşte sistemul antifurt al utilajului, acesta nu era propriu - zis un sistem antifurt, ci prefera să decupleze masa de la baterie pentru a evita scurgerile de curent, care erau frecvente în bateria utilajului.
Aceasta se realiza prin scoaterea unui şurub din partea dreaptă a volanului, aşa cum este aşezat şoferul.
Martorul a mai precizat că singurul care i-a indicat să se prezinte la instanţă, a fost jandarmul care a executat mandatul de aducere. în ceea ce priveşte cheile de pornire ale utilajului, a precizat că niciunul dintre utilajele nu are o cheie personalizată, cheia de pornire de la un alt utilaj cu aceeaşi marcă potrivindu-se la toate utilajele de gen. Astfel că buldoexcavatorul putea fi pornit cu orice cheie de Caterpillar. A mai relatat martorul că acest aspect a fost lămurit chiar şi organele de poliţie, întrucât cheile utilajului erau la martor, iar utilajul nu mai era unde fusese lăsat. Martorul nu a avut cunoştinţă de existenţa altor chei de rezervă, daă este posibil ca ele să fi existat. Utilajul era păzit în sensul că era staţionat într-un vad, iar în apropierea utilajului se afla o baracă în care se afla un paznic. Paznici rămâneau unii dintre muncitori. Nu ştie dacă acele chei care se aflau la martor erau cele originale, deoarece acesta a preluat de la un alt conducător utilajul. în afară de decuplarea bornei de masă a bateriei, nu exista un alt sistem antifurt pe utilaj.
Prima instanţă a mai avut în vedre că la dosarul cauzei au fost depuse de către SC A.C. SRL acte ( vol. II dosar instanţă filele 33-38 şi respectiv 42-48) prin care comunică faptul că prejudiciul suferit de aceştia este de 6.946.48 lei însă nu înţeleg să se constituie parte civilă în cauză neavând pretenţii.
SC A.C. SRL a comunicat instanţei faptul că în octombrie 2010/valoarea utilajului este de 965.821 este de 186.821 lei fără T.V.A. iar valoarea utilajului este de 226.633,58 lei fără T.V.A. - referindu-se la valoarea de inventar a celor două utilaje.
SC V. SRL a comunicat instanţei (vol. II instanţă - fila 40) că în octombrie 2010 /valoarea de inventar a utilajului era de 177.673,60 lei fără T.V.A. iar valoarea după amortizare era de 78.966 lei fără T.V.A..
S-a reţinut că SC N.S. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză nici în faza de urmărire penală şi nici în faţa instanţei de judecată.
De asemenea, părţile vătămate V.D. cât şi N.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză în faţa instanţei de judecată.
Prima instanţă a mai avut în vedere că s-au depus la dosarul cauzei referate de evaluare pentru inculpaţii M.S.C. - fila 82 vol. II instanţă - conform căruia inculpatul are şanse de reintegrare determinate de suportul familiei, de prestarea unor activităţi lucrative dar şi de separarea de ceilalţi inculpaţi care au un efect nefast asupra acestuia, E.M. - fila 87 vol. II dosar instanţă din care rezultă că acest inculpat prezintă perspective reduse de reintegrare, M.C. - fila 92 vol.II dosar instanţă - din care se reţine că acest inculpat are resurse personale şi familiale pentru a se menţine în sfera legalităţii, C.S. - fila 97 vol.II dosar instanţă - din care rezultă că acest inculpat are şanse reduse dereintegrare datorită canalizării sale spre a minimaliza răspunderea (scăpări ale legii şi autorităţilor, disimularea adevărului, etc.), O.V. - fila 29 vol. II dosar instanţă - conform căruia pentru reintegrare inculpatul trebuie să evite persoanele cu un comportament infracţional şi C.M.R. - fila 49 vol. II dosar instanţă - din care rezultă că reintegrarea inculpatului depinde de evitarea unor anturaje care editează conduite infracţionale.
Prima instanţă a reţinut că în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2012 inculpatul C.S. a înţeles să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice, respectiv din infracţiunea reţinută prin rechizitoriu, aceea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la cuantumul prejudiciului, sub 200.000 lei.
Inculpatul M.S.C., a arătat de asemenea că înţelege să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul pe care îl reprezintă, respectiv din infracţiunea reţinută prin rechizitoriu, aceea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpaţii O.V. şi C.M.R., au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Inculpatul O.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul C.M.R. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, din complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., de complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
La soluţionarea cererilor formulate în cauză, prima instanţă a reţinut că deşi SC A.C. SRL, SC V. SRL şi SC N.S. SRL nu înţeleg să se constituie parte civilă, neavând pretenţii de la inculpaţi, pentru valoarea prejudiciului creat, este necesar să se aibă în vedere valoarea bunurilor care au făcut obiectul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată şi care sunt respectiv SC A.C. SRL comunică instanţei faptul că în octombrie 2010, valoarea utilajului este de 965.821 este de 186.821 lei fără T.V.A. iar valoarea utilajului este de 226.633,58 lei fără T.V.A. - referindu-se la valoarea de inventar a celor două utilaje, SC V. SRL - comunică instanţei ( vol. II instanţă - fila 40) că în octombrie 2010,valoarea de inventar a utilajului era de 177.673,60 lei fără T.V.A. iar valoarea după amortizare era de 78.966 lei fără T.V.A. iar valoarea utilajului SC N.S. SRL - care nu se constituie parte civilă în cauză nici în faza de urmărire penală şi nici în faţa instanţei de judecată însă valoarea utilajului este de aproximativ 62.000 euro,în raport de toate aceste date tribunalul neputând reţine un prejudiciu mai mic de 200.000 lei care să atragă incidenţa art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
S-a apreciat că nu interesează la reţinerea faptei că bunurile au fost recuperate de părţile vătămate după săvârşirea infracţiunii sau că acestea nu s-au constituit părţi civile în cauză, ci valoarea bunurilor care trebuie să se raporteze la valoarea intrinsecă a utilajelor, respectiv la valoarea de inventar conform datelor enunţate anterior.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor art. 215 alin. (5) C. pen., instanţa de fond a avut în vedere practica constantă a instanţelor judecătoreşti, potrivit căreia, în cazul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prejudiciul cauzat prin înşelăciune rezultă din însumarea pagubelor produse tuturor părţilor vătămate, fiind irelevant dacă numai unele dintre ele s-au constituit părţi civile (C.S.J., secția penală, Decizia nr. 2598 din 30 mai 2003), problema fiind tranşată de altfel şi prin Decizia în Interesul Legii nr. 14 din 22 mai 2006.
În consecinţă, au fost respinse,ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpaţii M.S.C., C.S., O.V. şi C.M.R.
Faţă de inculpaţii C.S., M.S.C., O.V. şi C.M.R., instanţa de fond a apreciat că se impune reţinerea dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. în raport de infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina acestora.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că reţinerea formei continuate în cazul infracţiunii de înşelăciune faţă de inculpaţii C.S., M.S.C. şi O.V. se justifică prin aceea că aceştia au săvârşit, la intervale diferite de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul acestei infracţiuni.
S-a avut în vedere în acest sens faptul că rezoluţia infracţională unică rezultă pe de o parte din existenta înţelegerii anterioare faptelor survenită între inculpatul C.S. şi inculpatul O.V. în sensul vânzării mai multor bunuri de acelaşi gen, iar pe de altă parte din modul identic de operare în cazul diferitelor acte materiale, din intervalul de timp scurs între acestea şi din numărul mare de acte preparatorii săvârşite în paralel în vederea punerii în executare a rezoluţiei infracţionale.
S-a mai avut în vedere că astfel cum rezultă din interpretarea textului art. 144 C. pen., împrejurarea că la unul dintre actele materiale care o compun inculpatul C.S. a săvârşit acte de coautorat iar la celalalt a participat ca instigator, nu are relevantă asupra încadrării juridice a faptelor.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii O.V., M.S.C., C.S., M.C., C.M.R. şi E.M.
Inculpatul O.V. prin apărător, a criticat hotărârea atacată pentru greşita condamnare cu privire la toate infracţiunile reţinute in sarcina, solicitând in principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârşite de acesta, iar in subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate, în raport de concluziile referatului de evaluare psihosocială, urmând a aprecia acele împrejurări ca circumstanţe atenuante in favoarea inculpatului cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
În susţinerile orale, inculpatul M.S. prin apărător ales a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecând, sa se dispună reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului cit şi al modalităţii de executare, motivând ca instanţa fondului, nu a dat suficienta valenţa circumstanţelor prev. de art. 72 C. pen., 74 şi 76 C. pen., reţinute şi care vizează conduita anterioara şi ulterioara a inculpatului, că acesta a colaborat cu organele de cercetare, a recunoscut faptele de care este acuzat şi s-a prevalat de disp. art. 3201 C. proc. pen. Se mai arata ca referatul de evaluare conţine elemente care justifică aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen. in condiţiile in care inculpatul este integrat social, încadrat in munca şi obţine venituri licite.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C.S., prin apărător, a criticat hotărârea apelată, sub următoarele aspecte:
- greşita încadrare juridică dată faptei de înşelăciune în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice dintr-o singură faptă, în 2 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. motivând că, cele două acte materiale nu s-au produs în baza unei rezoluţii unice, iar probele dosarului dovedesc că în cauză, nu s-au produs consecinţe deosebit de grave în accepţiunea legii penale;
- greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi (2)1 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile în care, hotărârea a fost pronunţată în baza declaraţiilor coinculpaţilor E.M. şi M.C., care s-au prevalat de procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. şi care erau interesaţi să adere la susţinerile din rechizitoriu, pentru a beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar în cauză nu mai există alte probe care să susţină acuzarea;
Se învederează că, declaraţiile părţii vătămate sunt contrazise de declaraţiile martorilor M.T., S.E. şi T.V., care au relatat că la comiterea faptei au participat două persoane şi nu trei, astfel cum se reţine în rechizitoriu.
- greşita condamnare şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât probatoriul adrninistrat nu dovedeşte mai presus de orice dubiu, că inculpatul a comis această faptă, că a indus în eroare cele trei societăţi comerciale.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună achitarea sa după cum urmează:
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) sau c), d) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de înşelăciune în dauna SC N.S. SRL şi SC A.C. SRL;
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), c sau d C. proc. pen. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
De asemenea, a mai solicitat:
- reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului în raport de împrejurarea că, în cauză se justifică aplicarea în favoarea inculpatului a disp.art. 19 din Legea nr. 682/2002 în temeiul calităţii de martor denunţător deţinută de acesta.
- ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului, în raport de împrejurarea că, în speţă nu există nici un prejudiciu nerecuperat pentru a cărei reparare să fie necesară menţinerea unei astfel de măsuri.
Inculpatul M.C. prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecând să se dispună reindividualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare ( în sensul înlocuirii art. 57 C. pen. cu suspendare sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen.) prin sporirea eficienţei circumstanţelor prev. de art. 72, art. 74 şi 76 C. pen. care vizează circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, conduita anterioară şi ulterioară comiterii faptelor, recunoscute în totalitate de acesta în cadrul procedurii prev. de disp.art. 3201 C. proc. pen..
Inculpatul C.M.R. prin apărător a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecând să se dispună achitarea acestuia în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru singura infracţiune reţinută în sarcină - complicitate la tâlhărie, întrucât nu a ajutat la comiterea nici unei fapte, necunoscând provenienţa utilajului, iar în subsidiare reindividualizarea pedepsei in sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege şi al înlocuirii detenţiei preventive cu una din modalităţile de executare prev. de art. 81 - 861 C. pen. - suspendare condiţionată/ sub supraveghere în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, fără a arăta care sunt acestea.
În susţinerile orale inculpatul E.M. prin apărător a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecând să se dispună reindividualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare ( în sensul înlocuirii art. 57 C. pen. cu suspendare sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen.) prin sporirea eficienţei circumstanţelor prev. de art. 72, art. 74 şi 76 C. pen. care vizează circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, conduita anterioară şi ulterioară comiterii faptelor, recunoscute în totalitate de acesta în cadrul procedurii prev. de disp.art. 3201 C. proc. pen.
La Curtea de Apel Constanţa cauza a fost înregistrată sub nr. 183/36/2013.
Prin Decizia penală nr. 132/P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi.
În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii inculpaţi O.V., M.S.C., C.S., M.C., C.M.R. şi E.M. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 4128/118/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi C.S., M.C., C.M.R. şi E.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 800 lei fiecare iar pe apelanţii inculpaţi O.V. şi M.S.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 600 lei fiecare.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 400 lei se vor avansa din fondurile M.J., în favoarea avocaţi C.M., T.O.C., C.I. şi C.I. iar onorariile parţiale avocaţi oficiu, în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondurile M.J., în favoarea avocaţi G.A. şi C.C.T.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 49 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 4128/118/2011 prin prisma criticilor aduse de apelanţii inculpaţi, precum şi sub toate aspectele, prevăzute de art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanţa deprim control judiciar a constatat că, apelurile formulate de inculpaţii O.V., M.S.C., C.S., M.C., C.M.R. şi E.M. sun nefondate.
S-a constat că în baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăţia inculpaţilor, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică legală şi confirmând rechizitoriul.
În mod corect au fost respinse şi cererile formulate de inculpaţi privind schimbarea încadrării juridice.
S-a apreciat că în mod corect prima instanţă a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul C.S., O.V., C.M.R., M.S.C. cu privire la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de disp.art. 215 alin. (1), (2),(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că în cauză este aplicabilă agravanta prevăzută în alin. (5) a art. 215 C. pen., întrucât valoarea totală a utilajelor sustrase depăşeşte suma de 200.000 lei prin însumarea pagubelor produse tuturor părţilor vătămate, neavând nici o relevanţă faptul că părţile vătămate şi-au recuperat bunurile sustrase prin restituirea în narară.
Instanţa de apel a apreciat că, reţinerea formei continuate în cazul infracţiunilor de înşelăciune faţă de inculpaţii C.S., O.V., M.S.C. se justifică, întrucât faptele au fost comise la intervale scurte de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Constatând că, faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 1392/P/2010 din data de 10 martie 2011 există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi, s-a apreciat că în mod întemeiat prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a acestora pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Instanţa de apel a constatat că prin apărările formulate, inculpaţii nu au reuşit să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie care susţin acuzarea.
Cum în cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor reţinute în sarcină, instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu se justifică achitarea acestora, pentru temeiurile invocate în motivele de apel.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa de apel a constatat că, prima instanţă a făcut o justă interpretare şi aplicare a prevederilor disp.art. 72 C. pen.
Astfel, s-a ţinut seama de criteriile cuprinse în partea generală a C. pen., de limitele de pedeapsă cuprinse în partea specială a aceluiaşi Cod, reduse cu 1/3 pentru inculpaţii care au uzat de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise dedus din modalitatea comiterii, mai multe persoane asociate, de amploarea activităţii infracţionale, de contribuţia fiecărui participant la realizarea scopului urmărit -obţinerea prin mijloace frauduloase de venituri ilicite, precum şi de prejudiciul însemnat produs părţilor vătămate din cauză, care depăşeşte 200.000 lei, dar şi de circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea penală, datele ce vizează persoana şi conduita inculpaţilor, după cum urmează:
- Inculpatul M.S.C. avea rolul în cadrul asocierii, de a identifica firmele dispuse să închirieze utilaje, să se prezinte sub identităţi şi calităţi false, să negocieze, să încheie contractele de închiriere prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor vizate, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă în cursul penal prevalându-se de disp. art. 3201 C. proc. pen. fiind integrat social, administrator la SC M.K. SRL şi SC D. SRL, cu studii superioare, necăsătorit, fără antecedenţă penală.
S-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în raport de conduita bună înainte de comiterea faptei şi de circumstanţele personale favorabile.
- Inculpatul M.C. în cadrul asocierii era cel care participa la sustragerea de buldoescavatoare, a avut o atitudine sinceră în cursul cercetării judecătoreşti prevalându-se de disp. art. 3201C. proc. pen., anterior suferind mai multe condamnări pentru infracţiuni cu violenţă şi împotriva patrimoniului, dovedind perseverenţă infracţională, faptele reţinute în sarcină fiind săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie.
Inculpatul E.M. avea rolul în cadrul asocierii de a participa la sustragerea de utilaje, la solicitarea inculpatului C.S., s-a prevalat de procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior suferind mai multe condamnări pentru infracţiuni cu violenţă şi împotriva patrimoniului, dovedind perseverenţă infracţională, faptele reţinute în sarcină fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie.
Inculpatul C.S. a fost cel care a iniţiat asocierea inculpaţilor în vederea săvârşirii de infracţiuni, ca urmare a înţelegerii anterioare avută cu inculpatul O.V., în sensul vânzării de utilaje; a suferit multiple condamnări pentru infracţiuni similare celor deduse judecăţii, care relevă perseverenţă infracţională, faptele reţinute în sarcină fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie.
S-a apreciat că în cursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră şi necooperantă, apreciindu-se că în cauză nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului, la jumătatea limitelor prevăzute de lege, astfel cum acesta a solicitat, invocând disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, câtă vreme nu a făcut dovada acestor susţineri.
Cu privire la inculpatul O.V. s-a reţinut că acesta a fost cel care s-a înţeles cu inculpatul C.S., în vederea comiterii de infracţiuni care priveau bunuri ce urmau să fie cumpărate de acesta la un preţ derizoriu, persoană cunoscută cu antecedente penale, condamnată anterior tot pentru complicitate la înşelăciune, cu o atitudine oscilantă în cursul procesului penal, faptele de care este acuzat din comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
S-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, fiind de natură să îndeplinească cerinţele impuse de disp. art. 52 C. pen. privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia, constatându-se că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor şi nici schimbarea modalităţii de executare, întrucât pedepsele reflectă gradul de pericol social al faptelor, iar instanţa de fond a diferenţiat contribuţia fiecăruia în lanţul infracţional.
Totodată, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată de inculpatul C.S. pentru motivele bine analizate câtă vreme autoturismele sunt implicate în săvârşirea de infracţiuni, altele decât cele deduse judecăţii în prezenta cauză cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului către I.P.J. Constanţa - Ş.I.C. în vederea efectuării de cercetări faţă de inculpatul M.S.C., C.S. şi O.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, urmând ca o eventuală cerere de ridicare a sechestrului să fie pronunţată în cauza disjunsă, în prezent justificându-se menţinerea sechestrului pentru buna desfăşurare a cercetărilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii O.V., M.S.C., C.S., M.C., E.M. şi C.M.R..
În recursul său, inculpatul O.V. a solicitat în motivele scrise de recurs, în temeiul art. 3859 pct. 1, 2 şi 17 C. proc. pen. rap. la art. 197 alin. (2) şi art. 332 alin. (2) C. proc. pen. anterior, admiterea căii de atac exercitată, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în principal, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Constanţa, întrucât urmărire penală a fost efectuată cu nerespectarea regulilor privind competenţa după materie.
A arătat că în raport de încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu în sarcina sa, dar şi a celorlalţi inculpaţi, urmărirea penală a fost efectuată cu nesocotirea dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie.
A mai susţinut că având în vedere infracţiunea scop - infracţiunea contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, încadrarea corectă a faptei trebuia făcută cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003.
A mai precizat că potrivit art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 sunt considerate infracţiuni grave - infracţiunile contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave, în cazul de faţă, infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2),(3), (5) C. pen. Asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. s-a constituit în cazul de faţă pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Consideră că infracţiunea pentru care s-au asociat inculpaţii, respectiv înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, este enumerată în art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 3 9/2003, iar asocierea în vederea săvârşirii acestei infracţiuni se pedepseşte de art. 8 din Legea nr. 39/2003, prin trimiterea la art. 323 C. pen.
Faţă de aceste aspecte, recurentul inculpat consideră că, în raport de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004, cu modificările şi completările ulterioare, infracţiunile prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 sunt de competenţa D.I.I.C.O.T.
În subsidiar a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, care este N.C.P. şi aplicare unor pedepse la limita minimă prevăzută de noile texte mcriminatoare.
În recursul său, inculpatul C.S., prin apărător, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 12, 14 şi 17 C. proc. pen. anterior, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi în principal:
Pentru infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina sa a solicitat achitare, în temeiul art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) sau c) C. proc. pen., susţinând că nu există dovezi în afara oricărui dubiu de natură a susţine că a săvârşit faptele deduse judecăţii., nu rezultă din probe şi nici din situaţia de fapt reţinută în ce modalitate s-a produs inducerea în eroare sau menţinerea în eroare a celor două societăţi comerciale, însuşirea utilajelor şi predarea acestora către coinculpatul O.V. nu reprezintă activităţi de natură a fi interpretate ca manopere de inducere sau menţinere în eroare.
Recurentul inculpat C.S. a mai susţinut că probele administrate în cauză nu reuşesc să îl situeze la locul comiterii faptei din 25 octombrie 2010. Din declaraţia martorului G.G., angajat al SC N.S. SRL, persoană presupus indusă în eroare, a rezultat că inculpatul M.S.C. a adus o persoană care trebuia să păzească utilajul, persoană despre care martorul a spus că seamănă cu paznicul la S.A.S., dar nu l-a indicat pe inculpatul C.S. ca fiind acea persoană.
A mai susţinut că probele administrate în cauză nu detenriină, în concret, modalitatea, momentul, locul în care au fost desfăşurate activităţile de instigare la comiterea infracţiunii de înşelăciune din 29 octombrie 2010.
A mai susţinut că pentru infracţiunea de înşelăciune din data de 29 octombrie 2010 nu s-a dovedit producerea urmării imediate a prejudiciului, iar potrivit probelor, la momentul sosirii organelor de poliţie şi a reprezentanţilor societăţii comerciale, utilajele se aflau în acelaşi loc în care fuseseră lăsate de deservenţii acestora, martorii R.J. şi J.I., respectiv încărcate în mijloace de transport.
Cu privire la infracţiunea de tâlhărie, inculpatul C.S. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 17 alin. (2) rap. la at.16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe că este autorul faptei.
Cu privire la infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. anterior, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 17 alin. (2) rap la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că i-a fost reţinută agravanta prevăzută de dispoziţiile art. 75 lit. a) C. proc. pen.,
În subsidiar a solicitat încetarea procesului penal cu privire la infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., fapte din datele de 25 octombrie 2010 şi din 29 octombrie 2010, în baza art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., ca efect al împăcării părţilor.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune săvârşită la data de 29 octombrie 2010 şi 29 octombrie 2010, parte vătămată SC A.C. SRL inculpatul a susţinut că în cauză a intervenit împăcarea părţilor, susţinând că declaraţia de împăcare este semnată de administratorul acestei firme, numitul M.C., împăcarea fiind validă, aşa cum rezultă din adresele de comunicare ale administratorului judiciar ale Tribunalului Galaţi.
Recurentul inculpat, prin apărătorul său, a mai precizat că ambele declaraţii de împăcare formulate de părţile civile SC N.S. SRL şi SC A.C. SRL, prin reprezentanţii legali, au fost depuse la termene de judecată care permit a fi luate în considerare, astfel cum s-a stabilit şi prin decizia nr. 508 din 07 octombrie 2014 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M. Of. nr. 843 din 19 noiembrie 2015, chiar dacă au fost date numai în faţa instanţei de recurs, deoarece o astfel de situaţie se datorează succesiunii de legilor penale în timp.
Într-un al doilea subsidiar a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile care este legea nouă, întrucât pedepsele prevăzute pentru infracţiunile de înşelăciune, tâlhărie şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni sunt mai reduse.
A mai solicitat să se dispună în al treilea subsidiar, schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen.
Într-un al treilea subsidiar a solicitat aplicarea unor pedepse situate către minimul special prevăzut de legea penală mai favorabilă.
De asemenea, a solicitat ca în situaţia în care se va reţine în continuare vinovăţia să, aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată, la dosarul cauzei existând adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., care atestă faptul că a formulat un denunţ pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care săvârşit fapte penale, care s-a finalizat cu trimiterea acesteia în judecată.
Acelaşi inculpat a mai solicitat să se dispună returnarea următoarelor bunuri: autoturism, pe care poliţia l-a ridicat din stradă cu proces-verbal în 2010 şi care nu a fost folosit la nicio infracţiune şi îl deţinea legal în calitate de utilizator de leasing, memorie calculator în care nu s-a găsit nimic legat de infracţiunile de la dosar; încălţăminte sport ale căror urme nu au fost găsite la locul infracţiunii, ci la 32 Km, respectiv 12 Km de locul faptei.
Recurentul inculpat M.S.C., a solicitat prin apărător, aplicarea legii penale mai favorabile, care în opinia sa, este legea penală nouă, care prevede pentru infracţiunile de care este acuzat limite mai mici de pedepse.
A mai solicitat să se constate că, în ce priveşte fapta de înşelăciune săvârşită în dauna SC N.S. SRL, între el şi această parte vătpămată a intervenit un acord de împăcare al părţilor.
A solicitat să se constate, în raport de art. 244 alin. (3) C. pen., că în cauză a intervenit împăcarea părţilor şi să se dispună, în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, pentru această faptă de înşelăciune.
Recurentul inculpat C.M.R. a solicitat, prin apărătorul său, aplicarea legii penale mai favorabile, care în opinia sa, este legea penală nouă, care prevede pentru infracţiunile de care este acuzat limite mai mici de pedepse.
A mai solicitat să se constate că, în ce priveşte fapta de înşelăciune săvârşită în dauna SC N.S. SRL, între el şi această parte vătpămată a intervenit un acord de împăcare al părţilor.
A solicitat să se constate, în raport de art. 244 alin. (3) C. pen., că în cauză a intervenit împăcarea părţilor şi să se dispună, în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, pentru această faptă de înşelăciune
Recurenţii inculpat M.C., E.M. şi C.M.R. au solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, susţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. pen., având în vedere că pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, pedepsele prevăzute de N.C.P. sunt mai reduse.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 07 martie 2014.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 10 februarie 2015, este în vigoare N.C.P.P. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursurile în prezenta cauză se aflau în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarate împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la data de 11 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3 85 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Astfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanţa de apel, în condiţii similare cu cea desfăşurată de instanţa de fond, a condus în mod firesc la concluzia că devoluţiunea în faţa instanţei de recurs trebuie limitată numai la anumite chestiuni de drept prevăzute limitativ de lege.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate se constată că recursurile declarate de inculpaţii O.V., M.S.C., C.S. şi C.M.R. sunt fondate, iar recursurile declarate de inculpaţii M.C. şi E.M. ca nefondate, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare:
Cu privire la motivele de recurs invocate de inculpatul C.S.:
Criticile recurentului inculpat, privind greşita sa condamnare pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi solicitarea sa de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune, deoarece fapta nu există sau că nu este autorul ei, de achitare pentru infracţiunea de tâlhărie deoarece nu este autorul faptei şi de achitare pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, se constată că sunt nefondate.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior, hotărârile sunt supuse casării când „nu sunt mtrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii.
Inculpatul recurent C.S. critică însă situaţia de fapt stabilită de către instanţa de fond şi de instanţa de apel, arătând că aceasta nu are susţinere în probatoriul administrat, împrejurare faţă de care cazul de casare ce ar permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, este cel prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior.
În conformitate cu dispozifiile art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior, hotărârile erau supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există, sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul.
Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 11 - al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Aşa fiind, se constată că unul dintre cazurile de casare abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 3859 alin. (1) pct 18 C. proc. pen., situaţie în care criticile circumscrise de recurentul inculpat C.S. acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a- arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt invocată de inculpat.
Instanţa de recurs - ulterior judecării apelului de către instanţa de control judiciar - nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013, vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.
Or, în condiţiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) la pct. 18 C. proc. pen. anterior a fost abrogat, este evident că elementele ce ţin de temeinicia hotărârii recurate nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs.
Prin motivele de recurs invocate, recurentul inculpat C.S. nu critică nelegalitatea hotărârii, ci netemeinicia acesteia solicitând o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de către instanţa de apel.
Or, instanţa de recurs nu poate analiza conţinutul mijloacelor de probă şi nu poate da o nouă apreciere materialului probator.
Astfel, pentru a verifica dacă faptele reţinute în sarcina inculpatului există în materialitatea ei, sau dacă acesta este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de recurs nu are posibilitatea de a proceda la rejudecarea cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt, ci are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de fond şi instanţa de apel şi care, contrar susţinerilor inculpatului, conduce la concluzia că acesta este autorul infracţiunilor fe înşelăciune, tâlhărie şi asociere pentru săvârşirea de infiacţiuni, pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Criticile inculpatului C.S. impun o reevaluare a probatoriului şi a situaţiei de fapt, însă, în recurs nu mai este posibilă cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre aspectele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele adininistrate.
Pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, instanţa de recurs nu poate cenzura situaţia de fapt.
Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385 alin. (1) C. proc. pen. anterior, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Or, în cauză, inculpatul C.S. a solicitat reducerea pedepselor, situaţie exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în calea de atac a recursului.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului C.S. referitoare la greşită aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. anterior, înlăturarea măsurii de siguranţă şi restituirea încălţămintei sport care îi aparţine, a memoriei calculatorului în care nu s-a găsit nimic, precum şi a autoturismului pe care poliţia l-a ridicat din stradă în anul 2010, se constată că nu sunt întemeiate.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 112 C. pen. anterior, confiscarea specială este o măsură de siguranţă.
Or, conform art. 111 C. pen. anterior, măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal care se dispun in raport cu persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală, în scopul înlăturării unor stări de pericol şi al preîntâmpinării săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penala.
Pentru ca faţă de o persoana să fie luată una din măsurile de siguranţă, prevăzută de lege, ca sancţiune unică sau alături de alta sancţiune penală, trebuie sa fie îndeplinite următoarele condiţii:
- sa fie săvârşirea o fapta prevăzuta de legea penala in forma actelor pregătitoare a tentativei pedepsibile sau in forma consumata;
- sa existe o contribuţie la săvârşirea faptei prin participarea persoanei in calitate de autor, instigator sau complice;
- sa evidenţieze o stare de pericol prin săvârşirea faptei, stare de pericol care nu poate fi înlăturata prin aplicarea unei pedepse;
- starea de pericol sa determine temerea justificata ca, in viitor persoana in cauza va savari din nou fapte prevăzute de legea penala.
Confiscarea specială este singura măsura de siguranţă cu caracter patrimonial. Confiscarea specială se dispune în raport cu starea de pericol pe care unele lucruri, în anumite situaţii şi condiţii, o evidenţiază.
Confiscarea speciala priveşte bunuri care, de regula, aparţin făptuitorului. Măsura confiscării speciale poate fi dispusa de procuror sau de instanţa de judecata.
Conform art. 118 lit. b) C. pen. anterior, sunt supuse confiscării speciale, bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte reţine că, aşa cum rezultă din înscrisul denumit „ Dovada din 08 martie 2011" întocmit de S.I.C. din cadrul I.P.J. Constanţa, în Dosarul penal nr. 1392/P/2010, de la inculpatul C.S. a fost confiscată o pereche de pantofi sport culoare neagră, inscripţionată „E." (fila 52 vol. IV/VIII dosar urmărire penală).
Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului ( filele 11-17 vol. II dosar urmărire penală), la unitatea SC Y. SRL, punctul de lucru Piscu, sat Vameş jud. Galaţi, în legătură cu infracţiunea de tâlhărie săvârşită asupra părţii vătămate V.D., precum şi din planşele fotografice ataşe la dosar (filele 21, 23, 26 vol. II dosar urmărire penală) rezultă că la locul faptei au fost identificare două modele de urme de mcălţăminte, una având model pe talpă cercuri iar în zona tocului cercuri iar cea de-a doua având linii paralelele şi forme geometrice neregulate, acestea regăsindu-ase sub podul auto DN25 pe direcţia barăcii.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 decembrie 2010 întocmit de specialiştii din cadrul I.P.J. Constanţa - Serviciul Criminalistic, urmele de mcălţăminte descoperite lângă DN25, în spatele haltei C.F.R. Vameş au fost create de către mcălţămintea ridicată de la inculpatul C.S. şi respectiv M.C.
În acelaşi raport s-a mai menţionat că urmele de mcălţăminte, denumite generic în prezenta lucrare „69" şi „122" au fost create de un pantof corespondent piciorului drept de acelaşi model şi mărime ca şi pantoful sport cu menţiunea E.M.B.L.E.M. de mărime 44*10 ridicat de la C.S.
Aşadar, în mod justificat, în baza art. 118 lit. b) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul C.S., în integralitate, a bunurilor individualizate la fila 51 şi 52 vol. IV/VIII, Dosar urmărire penală nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa conform dovezii din data de 08 martie 2011 emise de I.P.J. Constanţa, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa, întrucât acestea au fost ca folosite la săvârşirea infracţiunilor.
Cu privire la solicitarea inculpatului de returnare a autoturismului, se constată că nici aceasta nu poate fi primită.
Din procesul-verbal întocmit la data de 21 noiembrie 2010 de lucrători de poliţie din cadrul S.I.C. a I.PJ. Constanţa rezultă că în urma efectuării de verificări în bazele de date în scopul identificării proprietarului autoturismului, a rezultat că în evidenţele D.E.P.A.B.D. autoturismul, figurează ca fiind proprietatea SC P.L.R. SRL, cu sediul în comuna Voluntari, str. Pipera Tunari nr. 2, jud. Ilfov, situaţie dovedită şi de înscrisurile ataşate (filele 70 -75 din vol. IV dosar urmărire penală).
Totodată, din actele dosarului mai rezultă că prin Ordonanţa nr. 1392/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător, asupra autoturismului, întrucât acest autoturism formează obiectul cercetării inculpatului C.S. într-o o altă cauză.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului privind returnarea memoriei calculatorului, ridicată de organele de poliţie cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, având în vedere că acesta a servit drept mijloc de probă.
În ceea ce priveşte critica inculpatului O.V. vizând nelegala sesizare a instanţei, întrucât în cauză competenţa de efectuare a urmăririi penale revenea D.I.I.C.O.T., este nefondată.
Înalta Curte aminteşte că limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Criticile anterior menţionate nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) din C. proc. pen. anterior.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 2/2013, la alin. (1) al art. 3859, pct. 1 se modifica şi va avea următorul cuprins:
"1. În cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei".
Astfel textul de lege menţionat nu mai prevede că încălcarea normelor referitoare la desfăşurarea urmăririi penale, verificarea legalităţii actului de sesizare pot constitui motive de casare a unei hotărâri judecătoreşti.
Ca atare, critica inculpatului O.V. nu mai poate fi examinată în această fază procesuală neexistând vreun caz de casare care să permită o asemenea analiză.
Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în raport cu prevederile art. 5 din C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că de la data pronunţării deciziei în apel, 11 noiembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, 11 martie 2015, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care a adus schimbări ale limitelor speciale de pedeapsă pentru unele dintre infracţiunile de care sunt acuzaţi recurenţii inculpaţi şi în ceea ce priveşte regimul sancţionator al concursului de infracţiuni.
Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. din 1969 şi N.C.P., impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.
Demersul apare ca fiind necesar în condiţiile în care principiul legalităţii incriminării şi pedepsei ar impune ca infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi limitele de pedeapsă pentru acestea să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptei, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la fapta comisă anterior intrării ei în vigoare.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, excepţie care impune ca într-o situaţie tranzitorie, cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.
Expresia acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul.în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, justifică aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.
Totodată, principiul legii penale mai favorabile reglementat prin dispoziţiile art. 5 C. pen. reprezintă, transpunerea în legislaţia internă, a prevederilor art. 7 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care statuează că „nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii", Convenţia devenind parte a dreptului intern conform art. 11 alin. (2) din Constituţie.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 20 mai 2014, în conformitate cu care dispoziţiile art. 5 C. pen., sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor de legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, precum şi dispoziţiile Deciziei nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care se statuează că în aplicarea art. 5 din C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.
Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
În privinţa infracţiunii de înşelăciune, se reţine că prin art. 215 alin. (1) C. pen. anterior este incriminată inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, limitele speciale ale pedepsei fiind cuprinse între 6 luni şi 12 ani închisoare.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevedea că înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsea cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar dacă mijlocul fraudulos constituia prin el însuşi o infracţiune, se aplicau regulile privind concursul de infracţiuni. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevedea că inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţiona cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepsea cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin consecinţe deosebit de grave, conform art. 146 C. pen. anterior, se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.
Potrivit art. 244 alin. (1) C. pen. în vigoare, constituie infracţiunea de înşelăciune care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Se notează că N.C.P. reduce semnificativ maximul special prevăzut de lege pentru sancţionarea infracţiunii de înşelăciune, atât pentru forma tip cât şi pentru cea agravată a acesteia, în cazul formei agravate fiind redus şi minimul special.
De asemenea, nu se mai regăseşte sub forma unui alineat distinct, cu consecinţe asupra încadrării juridice, înşelăciunea în convenţii, dar aceasta nu echivalează cu o dezincriminare a faptelor de acest gen, ele rămânând incluse în forma tip sau agravată a infracţiunii urmând a fi avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.
Totodată, se remarcă faptul că înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave nu mai constituie formă agravată a infracţiunii.
Cu privire la infracţiunea de tâlhărie, se reţine că prin art. 211 C. pen. anterior este incriminat furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevedea că tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:a) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;b) în timpul nopţii;c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevedea că pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacă tâlhăria a fost săvârşită:a) de două sau mai multe persoane împreună;b) de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică ori paralizantă; c) într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia;d) în timpul unei calamităţi; e) a avut vreuna din urmările arătate în art. 182.
Alin. (4) al aceluiaşi articol prevedea că tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 233 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
În infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen., legiuitorul N.C.P. a optat pentru reglementarea distinctă, în dispoziţii separate, a infracţiunii de tâlhărie art. 233 C. pen., a infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de aart. 234 C. pen. şi a infracţiunii de tâmărire urmată de moartea victimei, b prev. de art. 236 C. pen., cele trei texte de lege fiind construite prin preluarea cu o serie de modificări şi completări a dispoziţiilor art. 211 C. pen. anterior.
În art. 233 C. pen. se regăsesc dispoziţiile art. 211 alin. (1) C. pen. anterior. Unicele elemente de diferenţiere între art. 233 C. pen. anterior şi art. 211 alin. (1) C. pen. anterior privesc sancţiunea.
Astfel, prin dispoziţiile art. 233 C. pen. au fost reduse limitele speciale ale pedepsei principale a închisorii în raport cu dispoziţiile art. 211 alin. (1) C. pen. anterior, minimul special fiind redus de la 3 ani la 2 ani, iar maximul special fiind redus de la 18 ani la 7 ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 234 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie calificată şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:
a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calităţi oficiale;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopţii; e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede:„Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală".
Prin dispoziţiile art. 234 C. pen. a fost introdusă infracţiunea de tâlhărie calificată, creată în principal prin reunirea unora dintre elementele circumstanţiale agravante prevăzute de art. 211 alin. (2) şi (2)1 C. pen. anterior, în forma prevăzută în C. pen. anterior, sau într-o formă modificată ori completată, precum şi prin introducerea unor elemente circumstanţiale agravante noi.
Infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. se deosebeşte de tâlhăria prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. b) C. pen. (tâlhăria săvârşită de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică, paralizantă pe de o parte prin faptul că elementul circumstanţial agravant prevăzut în N.C.P. implică folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante, nefiind suficient ca făptuitorul să aibă asupra sa o armă ori o astfel de substanţă, în timp ce în C. pen. anterior era suficient ca făptuitorul să aibă asupra sa o armă, o substanţă narcotică sau paralizantă, nefiind necesar ca arma ori substanţa să fie folosite. Prin urmare, tâlhăria săvârşită de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică, paralizantă care nu a fost folosită, se încadrează în dispoziţiile art. 233 C. pen.
Infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) şi (2)1 C. pen. anterior, săvârşită în timpul nopţii - îşi are corespondent în art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.
Potrivit art. 323 C. pen. anterior constituie infracţiunea de asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.
Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin.
Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1), care denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii.
În prezent, prin art. 367 alin. (1) C. pen. este incriminată sub denumirea marginală „Constituire a unui grup infracţional organizat", fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
În alin. (3) al aceluiaşi articolul se prevede că în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
Prin grup infracţional organizat, în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) al art. 367 C. pen., se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Se impune precizarea că definiţia dată grupului infracţional organizat din N.C.P. înlătură doar cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului constând în obţinerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau material, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie, dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. anterior îl reprezintă fie acţiunea de a se asocia în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni (altele decât cele prevăzute de art. 167 C. pen.), fie acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri în acelaşi scop, fie acţiunea de a adera sau de a sprijini o astfel de asociaţie.
Prin acţiunea de a se asocia se înţelege intrarea în asociaţie chiar în momentul constituirii acesteia, în acest fel luând naştere pluralitatea constituită de făptuitori, o grupare de persoane care este supusă unei anumite discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile de activitate, realizându-se, prin consensul mai multor persoane, un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la mdeplinire săvârşirea de infracţiuni.
Prin acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri se înţelege efectuarea de acte menite să detennine şi să pregătească constituirea asocierii, aceasta putând fi săvârşită de o singură persoană sau mai multe, fiecare având calitatea de autori ai infracţiunii, indiferent dacă s-a ajuns sau nu la constituirea asocierii şi indiferent dacă persoana sau persoanele care au iniţiat constituirea au intrat sau nu în asociere.
Prin aderarea la o asociere se înţelege intrarea în asociere ca membru al acesteia, iar acţiunea de sprijinire constă în înlesnirea sau ajutorul dat asociaţiei în tot timpul existenţei sale.
Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective era aceea ca asocierea constituită sau a cărei constituire este iniţiată, la care se aderă sau căreia i se acordă sprijin, să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele menţionate înart. 167 C. pen.
Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. anterior se regăsesc în art. 367 C. pen.
Sub aspectul regimului tratamentului sancţionator, limita nrinimă specială de pedeapsă a fost modificată prin N.C.P., astfel că, dacă art. 323 alin. (1) C. pen. anterior prevedea o pedeapsă de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii, prin art. 367 alin. (1) C. pen. a fost redusă limita specială minimă, pedeapsa pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat fiind de la unu la 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
În consecinţă, Înalta Curte constată din analiza comparativă a textelor de lege din perspectiva acuzaţiilor concrete aduse inculpaţilor în cauză, că toate faptele continuă să fie incriminate în legea nouă, fiind realizată condiţia continuităţii incriminării.
Totodată, se notează că judecata în procedura recunoaşterii vinovăţiei a fost reglementată atât în C. proc. pen. anterior, cât şi în N.C.P.P., iar consecinţele judecării în această procedură sunt aceleaşi, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în cazul închisorii (art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Referitor la pedeapsa complementară, se constată că sunt favorabile dispoziţiile C. pen. în vigoare, întrucât, potrivit art. 66 alin. (1), pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se poate dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani, în timp ce art. 53 alin. (1) pct. 2 C. pen. anterior prevedea ca pedeapsă complementară, interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani.
Se mai remarcă faptul că drepturile ce puteau fi interzise, ca pedeapsă complementară prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, se regăsesc în dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. în vigoare.
Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., există caz care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, atunci când: „g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;"
Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) C. proc. pen."(2) în cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal."
Potrivit art. 159 C. pen.:
„(1) împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
( 2) împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
( 3) împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. "
Or, potrivit noilor reglementări cu referire la infracţiunea de înşelăciune, alin. (3) al art. 244 alin. (3) C. pen. în vigoare, prevede că" împăcarea înlătură răspunderea penală ".
Aşadar, din economia acestor dispoziţii legale evocate anterior, rezultă că împăcarea este posibilă numai în măsura în care este prevăzută expres, conform art. 159 alin. (1) C. pen., în speţa de faţă se constată că în art. 244 alin. (3) C. pen., împăcarea este prevăzută în mod expres.
De asemenea se constată că potrivit art. 159 alin. (2) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
Legea penală mai favorabilă inculpatului O.V. este legea nouă.
Din actele şi lucrările dosarului, se reţine că inculpatul O.V. s-a asociat cu inculpatul C.S., în vederea comiterii de infracţiuni care priveau bunuri ce urmau să fie cumpărate de acesta la un preţ derizoriu.
La datele de 10 octombrie 2010, 25 octombrie 2010 şi 29 octombrie 2010, în baza înţelegeri anterioare stabilite cu inculpatul C.S., a cumpărat de trei ori de la acesta un număr de patru buldoexcavatoare despre cunoştea că proveneau din săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune şi totodată, a l-ajutat material pe inculpaţii C.S. în sarcina sa reţinându-se săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Astfel, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, limitele de pedeapsă sunt de la 10 ani la 20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, inculpatului O.V. fiindu-i aplicată pedeapsa de 10 ani închisoare.
Pedeapsa prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
O transpunere proporţională a pedepsei stabilite pe legea anterioară raportat la legea nouă, conduce la coborârea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului prin hotărârea instanţei de fond, la 3 ani, în dauna părţii vătămate SC A.C. SRL Galaţi).
Conform art. 67 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Prin C. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, pentru intracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), se limitele de pedeapsă sunt de la 1 an la 5 ani închisoare, care sunt mai reduse decât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior care sunt de la 3 la 15 ani de ani închisoare.
O transpunere proporţională a pedepsei stabilite în baza legii anterioare raportat la legea nouă, conduce la coborârea cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului O.V. prin hotărâre instanţei de fond, la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
În speţa de faţă, se constată că între partea vătămată SC N.S. SRL. reprezentată prin administratori A.V., A.I. şi inculpatul, O.V. a fost încheiat un acord de împăcare, aceştia exprimându-şi în mod valabil şi liber stingerea litigiului născut între părţi în urma faptelor penale ce fac obiectul Dosarului nr. 183/36/2013, ca urmare a împăcării necondiţionate şi definitive.
La fel, prin actul încheiat la 28 octombrie 2014, (fila 145 din dosarul instanţei de recurs) inculpatul O.V. s-a împăcat cu partea vătămată SC V. SRL.
Cu referire la partea vătămată SC A.C. SRL Galaţi, deşi pentru împăcare, astfel cum au solicitat inculpatul şi administratorul societăţii, s-au acordat mai multe termene de judecată, acordul de împăcare nu a fost perfectat (vezi filele 132, 183 din dosarul instanţei de recurs).
În aceste condiţii, se reţine că potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 508 din 07 octombrie 2014 publicată în M.O,. din 19 noiembrie 2014 pct. 25 - împăcarea (şi în cauza de faţă), putea interveni până la primul termen de judecată stabilit ulterior datei publicării deciziei în M. Of., acesta fiind 09 decembrie 2014 (fila 148 din dosarul instanţei de recurs).
Calculând pedeapsa pentru concursul de infracţiuni în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen. se constată că pedeapsa cea mai grea este pedeapsa de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Cuantumul acestei pedepse, de 3 ani şi 6 luni închisoare, calculat conform legii penale noi, este mai mic decât pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului O.V., conform dispoziţiilor legii penale vechi, fiind evident că legea penală mai favorabilă este legea nouă.
Conform art. 86 C. pen. anterior raportat la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, se va menţine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 258/P din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la 09 ianuarie 2007, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Legea penală mai favorabilă inculpatului M.S.C. este legea nouă.
Din actele şi lucrările dosarului, se reţine că inculpatul M.S.C. a fost acuzat de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 75 lit. a) C. pen. anterior, reţinându-se că s-a prezentat sub identităţi şi calităţi false, a negociat şi a încheiat contracte de mchiriere prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor SC A.C. SRL Galaţi şi SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa, acestea fiind înstrăinate inculpatului O.V.
Totodată, în sarcina inculpatului M.S.C. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen. anterior, constând în aceea că inculpatul s-a asociat cu inculpaţii C.S. şi O.V., pentru săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului.
Astfel, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 75 lit. a) C. pen. anterior, limitele de pedeapsă în condiţiile judecării în procedura simplificate art. 3201 C. proc. pen., sunt de la 6 ani şi 8 luni închisoare la 13 ani şi 4 luni închisoare, inculpatului M.S.C. fiindu-i aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior.
Pedeapsa prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
O transpunere proporţională a pedepsei stabilite pe legea anterioară raportat la legea nouă, conduce la coborârea cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin hotărârea instanţei de fond, la 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. art. 320 C. proc. pen. (în dauna părţii vătămate SC A.C. SRL Galaţi).
În privinţa pedepsei complementare, conform art. 67 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., se vor interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Prin C. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), se prevede pedeapsa principală de la 1 an la 5 ani închisoare, care este mai redusă decât sancţiunea de la 3 la 15 ani de ani închisoare prevăzută pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
O transpunere proporţională a pedepsei stabilite în baza legii anterioare raportat la legea nouă, conduce la coborârea cuantumului pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin hotărâre instanţei de fond, la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., în condiţiile reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, se constată că împrejurările care au determinat instanţa de fond a reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuantă judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior, în raport de conduita bună înainte de comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale, îşi asigură mijloacele de trai din venituri obţinute în mod licit, fiind administrator la SC M.K. SRL şi SC D. SRL, are studii superioare, atitudinea procesuală sinceră, prezenţa la judecată, nu au corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen. în vigoare care reglementează circumstanţele atenuante, nefiind legal a coborî pedepsele stabilite conform C. pen. în vigoare, sub minimul special, pentru infracţiunile mai sus examinate în privinţa inculpatului M.S.C.
În speţa de faţă, se constată între partea vătămată SC M.S. SRL, reprezentată prin administratori A.V., A.I. şi inculpatul, M.S.C. a fost încheiat un acord de împăcare, aceştia exprimându-şi în mod valabil şi liber stingerea litigiului născut între părţi în urma faptelor penale ce fac obiectul Dosarului nr. 183/36/2013, ca urmare a împăcării necondiţionate şi definitive, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Calculând pedeapsa pentru concursul de infracţiuni în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen. se constată că pedeapsa cea mai grea este pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Cuantumul acestei pedepse, calculat conform legii penale noi, este mai mic decât pedeapsa principală de 5 ( cinci) ani închisoare aplicată inculpatului M.C.S., conform dispoziţiilor legii penale vechi, fiind evident că legea penală mai favorabilă este legea nouă.
Cu privire la inculpatul C.S. legea penală mai favorabilă este legea nouă.
Din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a corupţiei, rezultă că inculpatul C.S. a avut calitatea de denunţător în Dosarul nr. 187/P/2011, cu privire la fapte de corupţie de competenţa acestei unităţi de parchet.
În aceeaşi adresă se mai menţionează că denunţul formulat de C.S. a facilitat stabilirea adevărului şi trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. 187/P/2011 din 04 decembrie 2012 a inculpatului M.V.A., avocat în Baroul Constanţa pentru săvârşirea infiacţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 25 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fila 37 dosar urmărire penală).
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, în varianta în vigoare după 1 februarie 2014, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din aceeaşi lege, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 682/2002, infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani.
Raportat la dispoziţiile legale intrate în vigoare la 1 februarie 2014, fapta inculpatului C.S., care împreună cu inculpaţii M.C. şi E.M.,la data de 10 octombrie 2010, în jurul orei 20.00,au pătruns în incinta punctului de lucru al SC V. SRL şi au agresat-o pe partea vătămată V.D., timp în care inculpatul M.C. a sustras buldexcavatorul marca Caterpillar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. (1), raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., care prevede limite de pedeapsă cuprinsă între 3 la 10 ani închisoare.
Pe de altă parte, având în vedere că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. actual, este sancţionată cu pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare, iar infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, se constată că aceste fapte nu se încadrează în categoria infracţiunilor grave, astfel cum sunt definite prin art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Aşadar, pentru aceste fapte reţinute în sarcina inculpatului nu sunt aplicabile dispoziţiile 19 din Legea nr. 682/2002.
Cum recurentul inculpat C.S. a formulat un denunţ care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, sub nr. 187/P/2011 din 04 decembrie 2012, cu privire la comiterea trafic de influenţă, prev. de art. 25 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, M.V.A., avocat în Baroul Constanţa (fila 37 dosar urmărire penală), în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile privind o cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, care se vor aplica pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului.
Inculpatul C.S. mai este acuzat de faptul că a iniţiat constituirea unui asocieri la care au aderat şi inculpaţii O.V., E.M., Minai Silviu C., al cărui scop era săvârşirea mai multor infracţiuni împotriva patrimoniului, având ca obiect utilaje folosite în construcţii, fapta întranind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Totodată, în sarcina acestui inculpat s-a reţinut că la data de 10 octombrie 2010, împreună cu inculpatul E.M. şi M.C. au pătruns în incinta punctului de lucru SC V. SRL, din sat Vameş, com. Piscu, jud. Galaţi şi a agresat-o pe partea vătămată V.D., timp în care inculpatul M.C. a sustras un buldexcavator, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplic art. 37 lit. b) C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că, inculpatului C.S., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale la data de 25 octombrie 2010 s-a prezentat ca agent de pză al SC S.A.S. SRL, inducându-l în eroare pe angajatul SC SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa ţi căruia i-a comunicat că va asigura paza utilajului închiriat, după care l-a încărcat pe un trailler şi l-a livrat inculpatului O.V., fapta mtrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 75 lit. a) C. pen. anterior.
În sarcina inculpatului C.S. s-a mai reţinut că la data de 29 octombrie 2010 l-a determinat cu intenţie pe inculpatul M.S.C. să săvârşească de o altă infracţiune de înşelăciune în convenţii, având ca obiect două buldoexcavatoare, în dauna SC A.C. SRL, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare săvârşirii acestei faptei, utilajele fiind de asemenea vândute inculpatului O.V., faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 75 lit. a) C. pen. anterior, limitele de pedeapsă, sunt de la 7 ani închisoare la 20 de ani închisoare, inculpatului C.S., fiindu-i aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare, orientată spre mediu prevăzut de norma mcriminatoare.
Pedeapsa prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
O transpunere proporţională a pedepsei stabilite pe legea anterioară raportat la legea nouă, conduce la coborârea cuantumului pedepsei de la 12 ani închisoare, aplicată inculpatului prin hotărârea instanţei de fond, la 3 ani şi 6 luni închisoare (în dauna părţii vătămate SC A.C. SRL Galaţi).
În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare mai favorabilă, însă în limitele individualizării realizate de instanţele anterioare, aspectul temeiniciei sancţiunilor neputând fi devoluat în recurs.
În privinţa pedepsei complementare, conform art. 67 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhăriejprevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., sancţionată pe vechiul cod cu închisoare de la 7 la 20 de ani, limitele de pedeapsă au fost reduse prin N.C.P., acestea fiind de la 3 la 10 ani închisoare.
În condiţiile în care limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de tâlhărie s-au redus, urmează a se stabili inculpatului o pedeapsă proporţională pe noile dispoziţii penale şi reducerea cu Vi a acesteia, prin reţinerea în favoarea acestuia a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv a pedepsei de 5 ani şi 3 luni închisoare, sancţiune care respectă principiul stabilirii în concret şi nu în mod abstract a legii penale mai favorabile inculpatului.
În ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), aceasta este sancţionată cu pedepse de la unu la 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, limitele de pedeapsă fiind mai reduse decât cele prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cuprinse între 3 ani şi 15 ani de ani închisoare.
O transpunere proporţională a pedepsei stabilite în baza legii anterioare raportat la legea nouă, conduce la coborârea cuantumului pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin hotărâre instanţei de fond, la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 C. pen., aplicând regulile de la concursul de infracţiuni, pedeapsa potrivit legii noi ar fi o pedeapsă de 7 ani şi 3 luni închisoare deoarece la pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 3 luni închisoare s-ar adăuga sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, ( de 3 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani şi 3 luni şi 2 ani şi 6 luni), adică sporul de 2 ani închisoare.
Cum pedeapsa stabilită potrivit legii noi, de 7 ani şi 3 luni închisoare, este mai mică decât pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului C.S. în baza legii vechi, legea penală mai favorabilă este legea nouă.
În speţa de faţă, se constată între partea vătămată SC N.S. SRL reprezentată prin administratori A.V., A.I. şi inculpatul, C.S. a fost încheiat un acord de împăcare, aceştia exprimându-şi în mod valabil şi liber stingerea litigiului născut între părţi în urma faptelor penale ce fac obiectul Dosarului nr. 183/36/2013, ca urmare a împăcării necondiţionate şi definitive, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. g) C. proc. pen.
Faţă de această situaţie, pentru inculpatul C.S., în baza art. 244 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen. (în dauna părţii vătămate SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa), în cauză intervenind împăcarea părţilor.
Pentru inculpatul C.M.R. legea penală mai favorabilă este legea nouă.
Inculpatul este acuzat că la data de 29 octombrie 2010, i-a ajutat cu intenţie pe inculpaţii C.S. şi M.S.C. să săvârşească un act material din componenţa infracţiunii de înşelăciune în formă continuată reţinută în sarcina lor, fapta întrunind elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Astfel, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grav, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, anterior, limitele de pedeapsă, sunt de la 7 ani închisoare la 20 de ani închisoare, inculpatului C.M.R., fiindu-i aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de at. 74 alin. (2) - art. 80 C. pen.
Pedeapsa prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase, prevede limite de pedeapsă mai reduse, fiind sancţionată cu închisoare de la unu la 5 ani.
Având în vedere că circumstanţele atenuantă judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, nu se mai regăsesc în noile dispoziţii prevăzute de art. 75 C. pen., acestea nu mai pot fi reţinute în favoarea inculpatului.
Conform art. 67 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani ca pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Pentru inculpatul M.C., legea penală mai favorabilă este legea veche.
Inculpatul M.C. a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., care a constat în aceea că, la data de 10 octombrie 2010, împreună cu inculpatul E.M. şi C.S. au pătruns în incinta punctului de lucru SC V. SRL, din sat Vameş, com. Piscu, jud. Galaţi, aceştia din urmă au agresat-o pe partea vătămată V.D. şi au legat-o cu bandă adezivă, iar inculpatul M.C. a sustras un buldexcavator.
În sarcina inculpatului M.C. s-a mai reţinut că în noaptea de 05/06 octombrie 2010, împreună cu inculpatul E.M., a distrus prin incendiere autoturismul părţii vătămate N.G. parcat în faţa locuinţei acesteia fapta mtranind elementele constitutive ale infracţiunii de a data I distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.
De asemenea, inculpatul a mai fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a aderat la asocierea iniţiată de inculpatul C.S. al cărui scop era săvârşirea mai multor infracţiuni împotriva patrimoniului, având ca obiect utilaje folosite în construcţii.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul M.C. a săvârţit faptele din prezenta cauză, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
Inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză la pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 1180 zile din pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi c) C. pen., aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 268 din 11 mai 2004 a Tribunalului Constanţa, dispunându-se contopireaacesteia cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final, inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume, aceea de 6 ( şase ) ani închisoare .
Potrivit art. 44 C. pen., există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.
Conform art. 39 şi art. 40 alin. (1) şi (3) C. pen. ar presupune să i se aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din pedepsele aplicată în prezenta cauză stabilită conform noilor limite prevăzute de art. 233 alin. (1) rap. la art 234 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 253 alin. (4) C. pen.
Stabilindu-se astfel pedeapsa, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai mari decât pedeapsa aplicată inculpatului în baza dispoziţiilor C. pen. anterior.
Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retro activează. În aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă pentru că nu trebuie uitat niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravenţională, după caz.
În speţă, cu privire la inculpatul M.C. se va aplica legea în vigoare la data săvârşirii faptelor, întrucât legea nouă, care prevede aplicarea obligatorie a unui spor reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse confirm art. 39 lit. b) C. pen. nu este mai favorabilă faţă de legea anterioară, care prevedea aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă.
Totodată, chiar dacă, potrivit art. 40 alin. (3) C. pen., din pedeapsa aplicată ar urma să se scadă perioada executată până la liberarea condiţionată, regimul de executare al pedepsei şi condiţiile liberării condiţionate, potrivit legii noi, sunt defavorabile inculpatului.
Pentru inculpatul E.M. legea penală mai favorabilă este legea veche.
Inculpatul E.M. a fost acuzat la data de 10 octombrie 2010, împreună cu inculpaţii C.S. şi M.C. a pătruns în incinta punctului de lucru al SC V. SRL din sat Vameş, com. Piscu, jud. Galaţi, a agresat-o şi a imobilizat-o pe partea vătămată V.D. prin legare cu bandă adezivă, timp în care inculpatul M.C. a sustras un buldoexcavator, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a mai reţinut că la data de 10 octombrie 2010 a lipsit-o ilegal de libertate pe partea vătămată V.D., imobilizând-o prin legare şi apoi a împiedicat-o să părăsească baraca în care aceasta se afla, în condiţiile în care partea vătămată fusese anterior electrocutată şi lovită, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.
Inculpatul E.M. mai este acuzat de faptul, în noaptea de 05/06 octombrie 2010, împreună cu inculpatul M.C. a distrus prin incendiere autoturismul părţii vătămate N.G., care era parcat în fata locuinţei acesteia, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiuni distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.
În sarcina inculpatului s-a mai reţinut că a aderat la asocierea iniţiată de inculpatul C.S. al cărui scop era săvârşirea mai multor infracţiuni împotriva patrimoniului, având ca obiect utilaje folosite în construcţii, fapta mtranind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul E.M. a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Potrivit art. 44 C. pen.:
( 1) Există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
( 2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.
Se mai reţine că, dacă potrivit art. 37 lit. b) C. pen. anterior coroborat cu art. 39 C. pen. anterior, în cazul recidivei postexecutorii se poate aplica un spor de pedeapsă, iar în mod diferit, conform art. 41 coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Astfel, pe când legea veche lăsa la aprecierea instanţei posibilitatea orientării pedepsei către maximul special şi, ulterior, posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă, în conformitate cu noile dispoziţii penale, intervine, în mod obligatoriu, o majorare a limitelor de pedeapsă în cadrul cărora se realizează individualizarea sancţiunii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursurile declarate de inculpaţii O.V., M.S.C., C.S. şi C.M.R. împotriva Deciziei penale nr. 132/P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 49 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Constanţa, numai în ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru inculpatul C.S. şi rejudecând în aceste limite, dispune:
I. Cu referire la inculpatul O.V.:
Va descontopi pedeapsa rezultantă, 12 ani şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) litg C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen. (două fapte), în cauză mtervenind împăcarea cu părţile vătămate SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa şi SC V. SRL Galaţi.
Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen., (în dauna părţii vătămate SC A.C. SRL Galaţi), de la 10 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
Conform art. 67 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie
Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., va interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 864 C. pen. anterior raportat la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, va menţine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 258 P din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Neamţ, defmitivă prin neapelare la 09 ianuarie 2007, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
2. Cu referire la inculpatul M.S.C.:
Va descontopi pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 320 C. proc. pen. anterior, în cauză mtervenind împăcarea cu partea vătămată SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa.
Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. anterior (în dauna părţii vătămate SC A.C. SRL Galaţi), de la 5 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 67 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, de la 1 an şi 8 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., va dispune contopirea pedepselor, aplicarea pedepsei cea mai grea, 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
3. Cu referire la inculpatul C.S.:
Va descontopi pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen. (în dauna părţii vătămate SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa), în cauză mtervenind împăcarea părţilor.
Va reduce pedeapsa pentru art. 47 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., de la 12 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 67 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 233 alin. (1), raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) şi d C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5), art. 77 lit. a), art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 10 ani închisoare la 5 ani şi 3 luni închisoare.
Va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5), de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 C. pen., va dispune contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani şi 3 luni închisoare, la care se adaugă spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
4. Cu referire la inculpatul C.M.R.:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 1 an închisoare.
Conform art. 67 C. pen., va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani ca pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de a.rt.66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va menţine modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei.
Va respinge cererea formulată de inculpatul C.S., de "returnare a autoturismului, memorie calculator, încălţăminte sport."
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C. şi E.M. împotriva aceleiaşi decizii.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe inculpaţii M.C. şi E.M. la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru inculpaţii O.V., M.S.C. şi C.S. în sumă de câte 150 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.M.R., în sumă de 300 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii O.V., M.S.C., C.S. şi C.M.R. împotriva Deciziei penale nr. 132/P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 49 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Constanţa, numai în ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru inculpatul C.S. şi rejudecând în aceste limite, dispune:
I. Cu referire la inculpatul O.V.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, 12 ani şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen. (două fapte), în cauză intervenind împăcarea cu părţile vătămate SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa şi SC V. SRL Galaţi.
Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen., (în dauna părţii vătămate SC A.C. SRL Galaţi), de la 10 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
Conform art. 67 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie .
Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 864 C. pen. anterior raportat la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, menţine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 258 P din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la 09 ianuarie 2007, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
2. Cu referire la inculpatul M.S.C.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infraciunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. anterior, în cauză intervenind împăcarea cu partea vătămată SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa.
Reduce pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. anterior (în dauna părţii vătămate SC A.C. SRL Galaţi), de la 5 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 67 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, de la 1 an şi 8 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., dispune contopirea pedepselor, aplicarea pedepsei cea mai grea, 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
3. Cu referire la inculpatul C.S.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen. (în dauna părţii vătămate SC N.S. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa), în cauză mtervenind împăcarea părţilor.
Reduce pedeapsa pentru art. 47 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., de la 12 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 67 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 233 alin. (1), raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5), art. 77 lit. a), art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 10 ani închisoare la 5 ani şi 3 luni închisoare.
Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5), de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 C. pen., dispune contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani şi 3 luni închisoare, la care se adaugă spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
4. Cu referire la inculpatul C.M.R.:
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 1 an închisoare.
Conform art. 67 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani ca pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Menţine modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C.S., de "returnare a autoturismului, memorie calculator, mcălţăminte sport."
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C.şi E.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe inculpaţii M.C. şi E.M. la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru inculpaţii O.V., M.S.C. şi C.S. în sumă de câte 150 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.M.R., în sumă de 300 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 239/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 383/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
