ICCJ. Decizia nr. 329/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 329/A/2015
Dosar nr. 344/46/2015
Şedinţa publică din 29 septembrie 2015
Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 102/F din 30 iunie 2015 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea formulată de inculpat de aplicare a procedurii recunoaşterii învinuirii.
În baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 396 alin. (10) C. proc. pen., stabilit pentru inculpatul V.M.I. o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 83, 84 C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei, pe un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
A dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an şi, în baza art. 65 C. pen. şi interzicerea aceloraşi drepturi, ca pedeapsă accesorie.
A făcut aplicarea art. 90 C. pen., în sensul că inculpatul nu este supus niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi, dacă nu săvârşeşte o nouă infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 371/P/2014 din 18 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V.M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că la data de 30 iulie 2014, orele 00.07, lucrători din cadrul Poliţiei Municipiului Râmnicu Vâlcea - Biroul Rutier, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe str. G-ral Magheru din municipiul Râmnicu Vâlcea, au efectuat semnal regulamentar de oprire pentru conducătorul autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare X, care se deplasa din direcţia sud - nord a oraşului Râmnicu Vâlcea.
Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului V.M.I., care emana miros de alcool, fapt pentru care a fost testat, la ora 00.07, cu aparatul etilotest serie ARZE - 0480, rezultatul fiind de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul V.M.I. a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea, unde i-au fost recoltate două probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. A12/622/623 din 06 august 2014 a indicat la prima probă recoltată, la ora 00.25, o alcoolemie de 1,35 gr.‰, iar la cea de-a doua probă recoltată, la ora 01.25, o alcoolemie de 1,20 gr‰.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că, în data de 29 iulie 2014, între orele 20.00 - 24.00, a consumat 300 - 400 ml vin alb, interval orar în care a şi mâncat, după care a plecat la volanul autoturismului marca M., înmatriculat sub nr. X, proprietatea numitei F.E. Consumul de alimente şi alcool a avut loc la Casa Vâlceană, unde se afla la o masă festivă organizată de Primăria Râmnicu Vâlcea, cu oficialităţi venite din Cehia şi Serbia, la sărbătoarea "Zilei Râmnicului". Inculpatul a fost solicitat şi a acceptat să conducă aceste persoane pe traseul Casa Vâlceană - Hotel Alutus din Râmnicu Vâlcea.
De asemenea, cu prilejul audierilor în calitate de suspect şi inculpat, V.M.I. a recunoscut fapta comisă şi a acceptat încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Dosarul a parcurs etapa camerei preliminare, ocazie cu care s-a verificat, potrivit art. 342 C. proc. pen., competenţa şi legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Constatând că rechizitoriul întruneşte toate condiţiile prevăzute de art. 328 C. proc. pen., că probele au fost legal administrate şi că este competentă Curtea de Apel Piteşti, potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dată fiind calitatea de avocat a inculpatului, s-a constatat, prin încheierea din data de 09 mai 2015, legalitatea sesizării, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen.
Inculpatul nu a formulat, în această etapă, cereri şi nu a invocat excepţii.
În etapa judecăţii în primă instanţă, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, s-a prezentat inculpatul, care a înţeles să uzeze de prevederile art. 375 C. proc. pen. - procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii.
Instanţa a admis această cerere, ca urmare a declaraţiei date de inculpat, prin care şi-a însuşit acuzaţia adusă de procuror şi a solicitat ca judecata să se desfăşoare numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a fost surprins în fragrant de lucrătorii de poliţie în noaptea de 30 iulie 2014, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare X, pe care îl conducea pe drumurile publice din municipiul Râmnicu Vâlcea.
La testarea cu aparatul etilotest, a rezultat o alcoolemie de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar probele de sânge luate inculpatului au relevat o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 1,35 gr‰.
S-a reţinut că starea de fapt descrisă în actul de sesizare a instanţei este probată dincolo de orice îndoială rezonabilă, că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunii, încă de la momentul depistării sale în trafic.
S-a constatat că în drept, fapta de a fi condus pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,35 g/1000 ml, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 336 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 74 C. pen., respectiv gradul de pericol concret al faptei penale, precum şi datele care caracterizează persoana infractorului, atitudinea sa în proces.
În raport cu toate aceste circumstanţe, s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ va putea fi atins chiar şi în cazul amânării aplicării sancţiunii penale, în baza prevederilor art. 83 C. pen.
S-a fixat un termen de supraveghere, în conformitate cu art. 84 C. pen., pe durata căruia inculpatul se va supune obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (1) C. pen.
Referitor la solicitarea apărării, de a se face aplicaţiunea art. 80 C. pen., în sensul renunţării la aplicarea pedepsei, s-a reţinut că este neîntemeiată, întrucât o astfel de dispoziţie, mult prea blândă, nu ar avea rol preventiv, în contextul în care numărul accidentelor rutiere cauzate de şoferii care conduc autovehicule în stare de ebrietate a crescut în mod alarmant.
S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu menţiunea că interdicţia respectivă este supusă prevederilor art. 90 C. pen., în sensul că ea nu va fi aplicată dacă până la finalul termenului de supraveghere inculpatul nu va mai comite o altă infracţiune.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi a solicitat în baza 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, înlăturarea dispoziţiilor 83 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi 93 alin. (1) C. pen., respectiv aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, iar situaţia în care instanţa va aprecia temeinică hotărârea instanţei de fond, a solicitat în temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., stabilirea obligaţiei în sarcina inculpatului de a nu conduce autoturisme, pe durata termenului de supraveghere.
Raportat la dispoziţiile art. 74 C. pen., la criteriile generale de individualizare, a susţinut că instanţa la stabilirea duratei şi cuantumului pedepsei trebuie să aibă în vedere gradul de periculozitate al infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, întrucât infracţiunea săvârşită prezintă un adevărat pericol public, expunând posibilii pietoni, participanţii la trafic şi pasagerii din autoturism la un real pericol.
În ceea ce priveşte termenul de încercare, a arătat că, în raport de fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, un termen de încercare de 3 ani ar corespunde realităţii şi circumstanţelor atât reale cât şi personale. S-a susţinut că nu se renunţă la cel de al doilea motiv scris al apelului parchetului, iar în situaţia în care instanţa consideră că este suficientă amânarea pedepsei s-ar impune faţă de inculpat luarea obligaţiei prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., interzicerea dreptului de a conduce anumite autoturisme pe perioada termenului de încercare.
Verificând apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curte de Apel Piteşti în raport de dispoziţiile legale în materie, actele dosarului şi soluţia pronunţată, Înalta Curte constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, iar încadrarea juridică dată faptei săvârşite a fost corectă, astfel că fapta inculpatului V.M.I. de a conduce pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,35 g/1000 ml, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 336 alin. (1) C. pen.
Aşadar, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi a făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.
Potrivit art. 74 C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării inculpatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Luând în considerare toate aceste elemente, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a cuantificat judicios gravitatea concretă a faptei săvârşită de inculpat, iar amânarea aplicării pedepsei este diferită de o condamnare la o pedeapsă, inculpatul având de respectat doar obligaţiile prev de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., astfel că scopul preventiv şi educativ al pedepsei nu ar putea fi atins.
În raport de criteriile generale de individualizare, Înalta Curte are în vedere gradul de pericol social concret al faptei, respectiv faptul că inculpatul a expus pasagerii din autoturism, posibilii pietoni şi participanţii la trafic la un real pericol, dar şi nivelul de instruire al inculpatului, avocat, care avea posibilitatea să înţeleagă norma juridică şi cu atât mai mult ar fi trebuit să conştientizeze riscurile la care se expune, cât şi faptul că acesta a acţionat cu intenţie, în sensul că a avut reprezentarea consumului de alcool şi totuşi a condus autoturismul pe drumurile publice.
Totodată, Înalta Curte are în vedere persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta şi a înţeles să uzeze de procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii prev de art. 375 C. proc. pen., conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi posibilităţile sale de îndreptare, astfel, apreciază că aplicarea unei pedepsei de 8 luni cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani este suficientă pentru ca inculpatul să nu mai comită alte infracţiuni, fiind necesară supravegherea conduitei sale pe perioada termenului de încercare.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin durata privaţiunii şi prin modalitatea de executare trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Astfel, raportat la aceste considerente, cât şi la situaţia particulară a inculpatului, gradul de pericol social al faptei (infracţiunea reţinută în sarcina apelantului inculpat este una de pericol şi nu de rezultat, urmarea socialmente periculoasă constă într-o atingere a valorilor sociale ocrotite prin reglementările O.U.G. nr. 195/2002, creându-se o stare de pericol pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice) la persoana şi calitatea acestuia, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei prev. de disp art. 91 C. pen., cu măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 2 ani, este justificată şi necesară, fiind în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare.
De asemenea, având în vedere modul de săvârşire al faptei, instanţa apreciază că pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. se impune să fie interzis şi dreptul prev de art. 66 lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă), cu titlu de pedeapsă complementară.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Sentinţei penale nr. 102/F din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul V.M.I.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.
Conform art. 91 alin. (4) C. pen., Înalta Curte va atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. şi art. 97 C. pen., privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Va dispune interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. i) (dreptul de a conduce autoturisme) pe o perioadă de un an, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 65 C. pen. va interzice drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Sentinţei penale nr. 102/F din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul V.M.I.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.
Conform art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. şi art. 97 C. pen.
Dispune interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. i) (dreptul de a conduce autoturisme) pe o perioadă de un an, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 65 C. pen. interzice drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpat în sumă de 35 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 306/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 340/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
