ICCJ. Decizia nr. 420/2015. Penal

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 420/2015

Dosar nr. 529/1/2015

Şedinţa publică din 31 martie 2015

Deliberând asupra contestaţiei la executare, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorii I.A., I.M., I.B., I.C. şi D.N.G. împotriva deciziei penale nr. 203/A-MF din 09 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti. Contestatorii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că prin decizia penală nr. 203/A-MF din 9 aprilie 2014, de Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, inculpaţii I.C., I.B., I.A., I.M., G.D.N. şi partea civilă D.E., împotriva sentinţei penale nr. 124 din 31 mai 2013 a Judecătoriei Costeşti, pe care a desfiinţat-o şi, în rejudecare, a descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor I.C. şi I.B., a înlăturat condamnările aplicate acestora, cu excepţia celei date pentru infracţiunea de înşelăciune.

Au fost reţinute şi următoarele acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.:

- în dauna părţii vătămate C.E., comis de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 2.000 RON;

- în dauna părţii vătămate S.T., comis de inculpaţii I.A. şi I.C. pentru un prejudiciu de 500 RON;

- în dauna părţii vătămate Z.I., comis de inculpatul I.B. pentru un prejudiciu de 1.000 RON;

- în dauna părţii vătămate D.E., comis de inculpaţii I.C. şi I.M. pentru un prejudiciu de 2.500 RON;

- în dauna părţii vătămate M.B., comis de inculpaţii I.C. şi I.A.;

- în dauna părţii vătămate Ş.F., comis de inculpatul I.C. pentru un prejudiciu de 1.900 RON;

- în dauna părţii vătămate I.M., comis de inculpaţii I.M., I.C. şi I.B., act care a rămas în faza tentativei;

- în dauna părţii vătămate L.D., comis de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 1.400 RON, prejudiciu acoperit;

- în dauna părţii vătămate B.I., comis de inculpatul I.M. pentru un prejudiciu de 800 RON.

S-a făcut aplicarea disp. art. 5 C. pen., iar în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică, după cum urmează:

1. Pentru inculpatul I.C.:

- din infr. prev. de art. 211 alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi h) C. pen.;

- din infr. prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare;

- din infr. prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 1 an închisoare.

S-a redus de la 10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul I.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare potrivit art. 57 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi h) C. pen.

2. Pentru inculpatul I.B.:

- din infr. prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 2 ani închisoare.

A fost redusă de la 10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată în baza art. 215 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani aplicată pentru săvârşirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (anterior) şi s-a dispus ca inculpatul I.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare potrivit art. 57 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi h) C. pen.

3. Pentru inculpatul I.M. a fost redusă pedeapsa de la 4 ani la 3 ani, iar pentru inculpatul D.G.N. a fost redusă pedeapsa de la 6 ani la 4 ani, aplicate pentru săvârşirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen. (anterior), pedepse ce vor fi executate prin privare de libertate potrivit art. 57 C. pen.

4. A fost înlăturată condamnarea inculpatului minor I.A., iar în baza art. 124 C. pen. s-a luat faţă de acesta măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

Au fost obligaţi şi la plata următoarelor despăgubiri:

- inculpatul I.A., în solidar cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M., să plătească părţii civile către partea civilă C.E. suma de 2.000 RON;

- inculpatul I.B. să plătească părţii civile Z.I. suma de 1.000 RON;

- inculpaţii I.C., I.M. şi I.B., în solidar, să plătească părţii civile D.E. suma de 2.500 RON;

- inculpaţii I.C., I.B. şi I.A. (pe acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M.) să plătească părţii civile M.B. suma de 400 RON;

- inculpaţii I.C., I.B. şi I.A. (pe acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M.) să plătească părţii civile L.D. suma de 1.400 RON;

- inculpaţii I.C., D.G.N. şi I.M., să plătească părţii civile B.I. suma de 800 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Inculpaţii au fost obligaţi să plătească părţii civile D.E. câte 100 RON cheltuieli judiciare, iar inculpatul minor I.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente I.B. şi I.M.

Împotriva acestei decizii inculpaţii, prin apărător, în conformitate cu dispoziţiile art. 425¹C. proc. pen., au formulat contestaţie, susţinând că este netemeinică şi nelegală, însă fără a indica în scris motive de nelegalitate sau netemeinicie.

Contestaţia a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a primit număr de dosar 2516/1/2014, iar în şedinţa publică din 23 septembrie 2014, prin decizia nr. 2659, instanţa supremă şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Din considerentele acestei decizii a rezultat că Înalta Curte a calificat calea de atac în contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., apreciind că petiţionarii solicită să fie lămurit dispozitivul hotărârii Curţii de Apel Piteşti, ceea ce atrage, conform textului de lege arătat, competenţa exclusivă a acestei din urmă instanţe.

Curtea de Apel Piteşti a fost învestită, aşadar, prin decizia de declinare de competenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunând citarea contestatorilor arestaţi, care, prin intermediul apărătorului au precizat contestaţia la executare, în sensul că instanţa ar fi trebuit să lămurească dacă nu cumva a intervenit împăcarea părţilor, în contextul în care inculpaţii au achitat părţilor civile prejudiciul pe care l-au determinat acestora, ceea ce echivalează, în opinia inculpaţilor, cu o împăcare.

Inculpaţii au susţinut, de asemenea, prin apărătorul ales, că efectele acestei împăcări ar fi trebuit să se reflecte şi asupra regimului sancţionator, ceea ce ar fi determinat o nouă punere în executare a hotărârii.

Examinând contestaţia la executare formulată de condamnaţi, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., Curtea a constatat că demersul judiciar este neîntemeiat, întrucât nelămurirea în sensul prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., trebuie să se refere la o dispoziţie executorie din conţinutul dispozitivului hotărârii ce se execută şi nu la alte aspecte care ţin de judecata ca atare, precum cel susţinut de inculpaţi.

Din această perspectivă, Curtea a considerat că inculpaţii ar fi avut la dispoziţie mai degrabă, calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, bazată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în cadrul procesual al contestaţiei la executare, în niciun caz, nu pot fi înlăturate unele greşeli de judecată şi nu este posibil să se facă aprecieri în privinţa înscrisurilor depuse de inculpaţi în recurs.

Împotriva acestei decizii contestatorii au formulat contestaţie, cale de atac nemotivată în fapt şi în drept.

Examinând contestaţia la executare Înalta Curte constată următoarele:

La termenul de judecată din data de 31 martie 2015, contestatorul I.A. a precizat în faţa instanţei de judecată că nu îşi însuşeşte contestaţia - promovată de apărătorul său.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 599 alin. (3) C. proc. pen. reglementează procedura referitoare la retragerea contestaţiei la executare, atunci când a fost formulată de condamnat.

Or, contestatorul a precizat că această cale de atac nu a fost formulată de el, ci de apărătorul pe care l-a avut, motiv pentru care nu înţelege să îşi însuşească această contestaţie.

Instanţa constată că se află în faţa unei situaţii nereglementate în mod expres prin dispoziţiile legale specifice materiei căreia i se circumscrie cererea, şi care trebuie să-şi găsească rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să-l dea prin exprimarea liberă a voinţei sale.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 2 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare."

Totodată, constată că dreptul părţii de a renunţa la cererea formulată este reglementat de art. 406 C. proc. civ., potrivit căruia "reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă."

Aşadar, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 406 C. proc. civ., care, reglementează procedura de drept comun în această privinţă, potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi cod, se constată că este aplicabil şi în materia dreptului procesual penal.

În aceste condiţii, faţă de manifestarea de voinţă a contestatorului şi, având în vedere dispoziţiile art. 599 alin. (3) C. proc. pen., precum şi ale deciziei în interesul legii nr. XXXIV/2006, instanţa va lua act de retragerea contestaţiei.

În ce priveşte contestaţia formulată de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. şi I.M. se constată că este promovată împotriva unei decizii definitive a instanţei de control judiciar, Curtea de Apel Piteşti.

Contestatorii au invocat faptul că există o cauză de stingere/micşorare a pedepsei, aspect ce se circumscrie prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Instanţa reţine că dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) noul Cod preiau în totalitate pe cele din art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care jurisprudenţa referitoare la acest caz de contestaţie poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului prev. de art. 598 alin. (1) lit. c).

Astfel, potrivit art. 461 lit. c) C. proc. pen. anterior/art. 598 alin. (1) lit. c) noul Cod, se poate face contestaţie la executare, atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Textul de lege se referă însă la incidente ce apar pe parcursul executării pedepsei, fără a avea legătură cu fondul cauzei, care la rândul său a constituit obiectul unui proces penal soluţionat prin hotărâre rămasă definitivă, deoarece într-o atare situaţie s-ar aduce atingere principiul autorităţi de lucru judecat, contestaţia la executare devenind astfel o nouă cale de atac, care nu este prevăzută de lege cu acest caracter.

Contestaţia la executare este instituţia de drept procesual penal prin care se soluţionează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale, scopul acesteia fiind înlăturarea efectelor negative ale executării unei hotărâri penale în alte condiţii decât cele legale.

Contestatorii I.B., I.C., D.G.N. şi I.M. au solicitat instanţei, pe calea contestaţiei formulate, reducerea pedepselor având în vedere achitarea prejudiciului şi împăcarea lor cu partea civilă.

Or, acestea sunt aspecte care vizează de fapt fondul cauzei, împrejurări cunoscute de instanţa de control judiciar la momentul pronunţării deciziei nr. 203/A-MF din 9 aprilie 2014, astfel cum rezultă din apărările făcute oral în faţa instanţei, şi nicidecum nu pot face obiectul unei contestaţii la executare. Mai mult decât atât pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, decizia penală nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, contestată, este definitivă, fiind pronunţată, în materia executării hotărârii de condamnare, de către instanţa de control judiciar.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, aşadar, că s-a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestaţiile la executare formulate de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. şi I.M. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2516/1/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul I.A. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2516/1/2014.

Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile la executare formulate de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. şi I.M. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2516/1/2014.

Obligă contestatorii I.B., I.C., D.G.N. şi I.M. la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul I.A., în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 358/2015. Penal		ICCJ. Decizia nr. 46/2015. Penal. Abuz în serviciu contra... →

ICCJ. Decizia nr. 420/2015. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 420/2015. Penal