ICCJ. Decizia nr. 568/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 568/2015
Dosar nr.1852/2/2014
Şedinţa publică din 24 aprilie 2015
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153/F din 21 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1852/2/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul N.M., la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 505 din 09 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 59001201 L definitivă prin decizia penală nr. 1601 din 16 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 1852/2/2014 la data de 19 martie 2014, contestatorul - condamnat N.M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, în Dosarul nr. 743/94/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 160 din 16 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 598 lit. d) Noul C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că prin decizia nr. 1601 din 16 mai 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi recurentul intimat inculpat N.M. împotriva sentinţei penale nr. 505 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a casat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, menţinând revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare, astfel: - 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.: - 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a). art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul N.M. va executa în final pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., durata prevenţiei de la 5 mai 2011 la 16 mai 2012.
A modificat dispoziţia de restituire către martora denunţătoare P.E., în sensul că, se va restitui suma de 500 RON în loc de 5000 RON, consemnată la CEC pe numele inculpatului N.M. cu recipisa nr. 284424 din 10 mai 2011.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În raport de situaţia reţinută şi de normele legale incidente, Curtea a reţinut că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracţiuni se face în două etape:
Într-o primă etapă se analizează fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infr. concurente, verificandu-se dacă nu depăşesc limita maximă prevăzută de legea nouă.
În a doua etapă se verifica dacă pedeapsa rezultantă nu depăşeşte limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 Noul C. pen.
Din punct de vedere al pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune, în parte, se constată că pedepsele aplicate de:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.
- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea intr. prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. nu depăşesc limitele maxime ale pedepselor prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni.
În ceea ce priveşte regimul juridic al concursului de infracţiuni prev. de disp. art. 38-39 Noul C. pen., acesta nu este mai favorabil inculpatului, pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât cea aplicată prin decizia penală nr. 160 din 16 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât la pedeapsa cea mai grea se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Raţiunea disp. art. 6 Noul C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situaţia aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalităţii, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.
Împotriva sentinţei penale nr. 153/F din 21 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1852/2/2014, a formulat contestaţie contestatorul N.M.
Prin memoriul din data de 17 aprilie 2015 înaintat instanţei de către Penitenciarul Bistriţa, semnat de către contestator, s-a solicitat retragerea contestaţiei formulate împotriva sentinţei penale nr. 153/F din 21 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Conform art. 597 alin. (5) C. proc. pen., dispoziţiile cuprinse în titlul III al Părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător, iar potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere, declaraţia de retragere putând fi făcută, fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel.
În speţă, contestatorul a declarat, prin cererea formulată la data de 17 aprilie 2015, că îşi retrage contestaţia formulată.
Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 597 alin. (5) raportat la art. 415 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 153/F din 21 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1852/2/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de retragerea contestaţiei formulată de contestatorul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 153/F din 21 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1852/2/2014.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 60/2015. Penal. Falsul în înscrisuri sub... → |
|---|
