ICCJ. Decizia nr. 67/2015. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 67/2015
Dosar nr. 4315/104/2011
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.G., la 12 ani închisoare privativă de libertate în condiţiile art. 57 C. pen. - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata executării pedepsei i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm Cciv. a fost obligat inculpatul M.G. la 314,08 lei despăgubiri civile către S.J.U. Piteşti cu titlu de despăgubiri civile şi la 5.000 lei cu acelaşi titlu (daune materiale) către partea civilă Ţ.R.I., precum şi la plata sumei de 35.000 lei daune morale către aceasta.
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ţ.I.R. cheltuieli judiciare şi la 18.000 lei către stat, cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin Rechizitoriul nr. 632/P/2010 din 25 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat pe rolul acestei instanţe, secţia penală, sub nr. 4315/104/2011 a fost trimis în judecată inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că în data de 20 noiembrie 2010 a exercitat acte de violenţă fizică asupra lui L.I., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia.
Din actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Victima L.I., locuia efectiv într-un apartament din oraşul Piteşti, împreună cu fiica sa L.M.. La sfârşit de săptămână obişnuia să meargă în com. Sîrbii Măgura, la casa bătrânească, fapt care s-a întâmplat şi în ziua de 20 noiembrie 2011, când fiind o zi de sâmbătă, aceasta a mers din nou în com. Sîrbii Măgura.
În ziua respectivă, în jurul orelor 12,00 la locuinţa victimei s-a prezentat numita C.G., împreună cu concubinul ei, P.I., care, au cumpărat o căruţă de lemne, pe care, au transportat-o cu atelajul numitului S.M.
Anterior conflictului pe care l-a avut cu inculpatul M.G., în jurul orelor 14,00 victima a avut o discuţie cu numitul S.S.C., căruia i-a relatat că în urmă cu ceva vreme, împrumutase un tuci familiei M. şi pentru că în acea zi a solicitat restituirea acestuia a fost insultat de către soţia lui M.G.
După circa trei ore, respectiv înjurai orelor 17,00 inculpatul M.G. a mers în localul de peste drum de locuinţa sa, administrat de către Ş.F., invitat fiind de către nepotul său D.C., unde a ocupat poziţie la aceeaşi masă cu acesta, masă la care se mai afla şi celălalt nepot, învinuitul D.F.L. şi unde a consumat circa 150 ml coniac. După aproximativ 25 de minute, martorul D.C. a părăsit localul, deoarece venise finul acestuia N.C. Acelaşi fapt l-a făcut apoi şi inculpatul M.G., iar în momentul în care traversa strada către locuinţa sa, a fost acostat de către victima L.I., care i-a reproşat faptul că nu i-a restituit tuciul.
Discuţia dintre inculpat şi victimă s-a purtat în stradă, moment în care amândoi ocupau poziţii în picioare, unul în faţa celuilalt şi a degenerat în scandal, ldvindu-se reciproc, iniţial cu pumnii, apoi inculpatul M.G. a luat de pe stradă o piatră, cu care a lovit-o în mai multe rânduri în zona capului pe victima L.I.
Conflictul a fost de scurtă durată şi a încetat la intervenţia numiţilor Ş.E. şi a lui D.F.L., inculpatul M.G., fiind condus în curtea locuinţei sale, de către martorul Ş.E.
Ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat, victima L.I. a căzut pe carosabil fără a mai putea comunica, fiind ajutată apoi să se ridice, de către martorul Ş.E. şi de tatăl acestuia, Ş.F. care au aşezat-o pe o bancă la poarta locuinţei, unde a rămas aproximativ cinci minute, după care a plecat către locuinţa sa.
În dimineaţa zilei următoare, victima L.I. a mers la o vecină, respectiv la numita S.A., de la care a luat o gâscă pe care o plătise în ziua precedentă, anterior incidentului pe car el-a avut cu inculpatul, iar de aici şi-a continuat deplasarea pe jos către com. Coloneşti, pentru a lua o maşină de ocazie spre mun. Piteşti. Pe traseu victima a fost ajunsă din urmă de către numitul I.N., care, l-a transportat-o cu maşina proprietate personală până la drumul naţional, care traversează com. Coloneşti. Martorul I.N. a remarcat prezenţa la victimă a unor leziuni traumatice în zona feţei şi, deşi a întrebat-o ce anume s-a întâmplat, aceasta nu a dat niciun fel de relaţii.
De la Coloneşti, victima şi-a continuat deplasarea până la domiciliul său din municipiul Piteşti, cu autoturismul martorului B.P., care, împreună cu tatăl său B.I., se deplasau la înmormântarea unei rude în oraşul Curtea de Argeş.
Pe traseu, victima le-a relatat celor două persoana faptul că în seara precedentă a avut un incident cu M.G., căruia îi dăduse în urmă cu ceva vreme un tuci, pe care acesta nu i-l restituise, ocazie cu care s-au lovit reciproc, precizând că a fost lovit de către inculpat, cu o piatră.
La domiciliul său victima a ajuns în jurul orelor 09,00, iar de aici a fost transportată la S.J.U. Piteşti, unde după acordarea de îngrijiri medicale, i s-a permis întoarcerea acasă.
În aceeaşi seară, starea medicală a victimei s-a agravat, fiind internată în Secţia Terapie Intensivă a S.J.U. Piteşti, până pe data de 24 noiembrie 2010, când a decedat.
Constatările preliminare stabilite prin actul din 25 noiembrie 2010, întocmit de către S.J.M.L. Argeş, au stabilit că moartea numitului L.I., a fost neviolentă şi s-a datorat unei insuficiente acute cardio circulatorii, consecinţa unui infarct miocardic acut întins la nivelul septului interventricular apărut pe fondul unei cardiomiopatii cronice.
Procedându-se la necropsie s-au constatat leziuni de violenţă produse prin lovire cu şi de corp dur, ocazie cu care s-au prelevat probe biologice pentru examinări complementare de specialitate.
Raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 2010 a concluzionat că moartea numitului L.I. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio circulatorii, consecinţa unui edem pulmonar acut masiv apărut în evoluţia unui infarct miocardic acut localizat la nivelul septului interventricular, la un organism, cu afecţiuni morbide preexistente (HTA stadiul III, miocardiofibroză, cardiomegalie cu HVS, ateromatoză vasculară accentuată, steatoză hepatică, pielonefrită cronică, nefroangioscleroză) şi favorizată de un traumatism acut cranio cerebral şi toracic.
Aşa cum s-a arătat în actul medico-legal s-a menţionat că la necropsie s-au constatat şi leziuni de violenţă respectiv: echimoze, escoriaţii, hematoame, kemozis conjuctival, fracturi ale neuro-viscerocraniului, hemosinus, meoragie meningee pe suprafaţă mică, infiltrare hemoragice pe faţa internă a scalpului în muşchii temporali, musculatură antero-laterală ai gâtului şi intercostală, fracturi arcuri costale fără deplasare hemitorace drept, ce au putut fi produse cu cca 4 -5 zile anterioare instalării decesului prin mecanism de lovire cu şi de corp dur, posibil şi compresiune digitală (pentru infiltratele hemoragice de la nivelul gâtului). Aceste leziuni traumatice, ar fi necesitat în caz de supravieţuire cea 30 de zile îngrijiri medicale de la data producerii, iar leziunile traumatice cranio cerebrale însoţite de hipertensiune intracraniană, i-au pus viaţa în primejdie.
Între leziunile traumatice şi deces, s-a reţinut că există o legătură directă mediată (condiţionată) de cauzalitate.
Întrucât cele două acte medico-legale, respectiv Concluziile preliminare şi Raportul de constatare medico-legală au avut un conţinut oarecum diferit, contradictoriu, în sensul că iniţial s-a apreciat că moartea a fost neviolentă, iar după redactarea raportului s-a revenit asupra aprecierii iniţiale, concluzionându-se că moartea victimei a fost violentă, acestea au fost înaintate spre avizare I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti care a emis avizul din 02 mai 2011, care nu a aprobat Raportul de constatare medico-legală din 2010 întocmit de către S.J.M.L. Argeş, privind victima L.I. întrucât, acelaşi aviz a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale, aceasta a fost dispusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin ordonanţa din 09 mai 2011.
Raportul de nouă expertiză medico-legală din 08 august 2011 întocmit de către I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti avizat favorabil de către Comisia de Avizare şi Control din 07 septembrie 2011, a concluzionat că moartea numitului L.I. de 58 ani survenită la data de 24 noiembrie 2010, a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningee (hematom subdural acut şi hemoragie subarahnoidiană) şi edemului cerebral ce au generat un sindrom de hipertensiune intracraniană, rezistentă la terapia aplicată, consecinţă a unui traumatism cranio facial şi cerebral, cu fracturi de viscerocraniu, de boltă şi bază de craniu, ce au survenit în cadrul unui politraumatism ce a inclus şi fracturi costale.
Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur iar între cauza medicală a decesului şi leziunile traumatice cranio-cerebrale există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
În urma examenului necroscopic, s-au constatat tare organice preexistente: cardiomegalie, dilatativă, miocardofibroză, steatoză hepatică, negroangioscleroză, gastrită hipertrofică, ateromatoză coronariană şi sistematică. Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei de sânge 0, cu Rh negativ.
S-a constatat că acest din urmă raport de nouă expertiză medico-legală a exclus histopatologic infarctul miocardic consemnat în diagnosticul macroscopic şi preluat iniţial în raportul de necropsie, drept cauză tanatogeneratoare.
Pe parcursul urmăririi penale efectuate în cauză au fost audiate toate persoanele care, într-un fel sau altul, au venit în contact cu victima şi cele două persoane, faţă de care s-au efectuat cercetări, respectiv inculpatul M.G. şi nepotul acestuia învinuitul D.F.
Iniţial au fost audiaţi membrii familiei Ş. în al căror local M.G. consumase alcool înainte de incident.
Dintre aceştia doar martorul Ş.E. a observat când inculpatul M.G. a lovit-o pe victima L.I. în zona feţei, însă nu a putut preciza dacă autorul a avut sau nu în mână vreun obiect contondent. Acelaşi martor a mai relatat că atât el cât şi inculpatul D.F.L. au intervenit personal pentru încetarea scandalului şi l-au condus în mod forţat pe autor în curtea locuinţei sale, după care a ajutat victima să se ridice pe care a aşezat-o apoi pe bancă.
Referitor la martorul Ş.F. s-a constatat că acesta nu a văzut efectiv momentul agresiunii, dar a auzit de la fiul său că M.G. s-a bătut cu L.I. pe care, apoi, împreună cu fiul său l-au aşezat pe bancă. Nici martora Ş.E. nu a putut da amănunte suplimentare despre incident, menţionând că în momentul în care a ieşit în afara locului victima deja plecase.
Aceşti martori au mai relatat că nici victima nu a putut oferi relaţii suplimentare cu privire la autorul sau autorii agresiunii, motivat de faptul că după ce a căzut pe carosabil nu s-a mai putut comunica cu aceasta.
Audiat de instanţa de judecată, inculpatul M.G. a precizat că-şi menţine în totalitate depoziţia dată în faţa procurorului - filele 156 - 157 dosar de urmărire penală, relatând că în după amiaza zilei de 20 noiembrie 2010 în jurul orei 18,00 a fost aşteptat la poarta domiciliului său de victima L.I. care i-a solicitat să-i dea tuciul pe care i-l împrumutase, solicitare în urma căreia inculpatul i-a zis să aibă răbdare că urmează să îl cumpere, situaţie în care victima a spus că doreşte să-i dea tuciul pe care îl are moştenire de la părinţii săi, după care aceasta i-a aplicat două lovituri în zona feţei, lovituri în urma cărora a căzut în genunchi după care s-a ridicat.
Inculpatul în depoziţia dată în faţa instanţei a mai relatat că s-a îmbrâncit reciproc cu victima, după care i-a dat şi el doi pumni în piept şi nu îşi explică faptul că în raportul medico-legal s-a reţinut că victima a fost lovită şi în cap şi nu ştie dacă a mai fost lovită şi de altcineva. Acesta a mai arătat că la un moment dat, „nepotul său D.F.L. care se afla acolo a întrebat-o pe victimă dacă îl mai loveşte ameninţându-mă că o să-mi arate el mie".
De asemenea, inculpatul a precizat că nu l-a văzut pe nepotul său D.F. să o lovească pe victimă, dar bănuieşte că totuşi acesta a lovit-o.
Inculpatul a mai relatat că a doua zi pe 21 noiembrie 2010, nepotul său D.F. a venit în domiciliul său şi în prezenţa fiicei sale şi a soţiei sale a afirmat că a lovit-o şi el pe victimă cu pumnii, susţinând că acesta a lovit-o pe victimă, pentru că şi aceasta îl lovise pe el (inculpat) şi în aceeaşi zi a văzut-o pe victimă plecând spre Coloneşti (fila 51 dosar instanţă).
Martorul D.F.L. cu ocazia audierii de către instanţă a relatat că în ziua de 20 noiembrie 2010,în timp ce se afla la magazinul lui Ş.F. de pe raza com. Optaşi Măgura,unde fusese şi inculpatul, a auzit discuţia pe care inculpatul a avut-o cu victima, car ei-a solicitat să-i restituie tuciul cu care îl împrumutase,motiv pentru care s-au luat la bătaie, iar în momentul în care s-au lovit, ambele părţi au căzut. Martorul a mai arătat că aflându-se la o distanţă de 3 metri de locul incidentului a observat că în momentul în care părţile s-au ridicat în picioare, inculpatul M.G. avea în mână un pietroi (în zona în care a avut loc incidentul se aflau mai multe pietre) cu care a lovit-o pe victimă în cap, în ambele părţi.
Acelaşi martor a mai relatat că nu este adevărat că el ar fi afirmat în prezenţa inculpatului şi a familiei acestuia, fiică şi soţie, că el ar fi lovit-o pe victimă, iar aceasta a fost ajutată să se ridice de martorii Ş.E. şi Ş.F., care l-au condus spre domiciliul său, deoarece aceasta căzuse în mijlocul străzii la o distanţă de 5 metri de locul incidentului (fila 75 dosar instanţă).
Martorul Ş.E. a relatat că a observat personal când inculpatul o lovea pe victimă cu pumnul în zona feţei,iar în urma acestor lovituri victimei îi curgea sânge din partea stângă a capului şi avea ochiul drept plin de sânge. Acesta a mai arătat că în zona în care a avut loc incidentul drumul nu era asfaltat ci era pietruit. Acesta a mai arătat că nu a văzut-o pe victimă să-l lovească pe inculpat,iar martorul D.F.L. a încercat să le liniştească pe ambele părţi (fila 76 dosar instanţă).
Aceeaşi situaţie rezultă şi din depoziţia martorului Ş.F., care a relatat că nu l-a văzut pe martorul D.F.L. să fi lovit pe victimă,iar fiul său i-a spus că victima avea sânge în zona capului (fila 77 dosar instanţă).
Martorul I.N. care a transportat-o pe victimă de la domiciliu până la şoseaua naţională a observat că aceasta avea ochiul drept negru şi nici nu se mai cunoştea că are ochi (fila 112 dosar instanţă).
Martorul B.P., care, de asemenea, a transportat-o pe victimă din zona com. Coloneşti (Şoseaua naţională) până la Piteşti, a relatat că victima i-a povestit că s-a certat şi s-a bătut cu inculpatul M. care a lovit-o în cap cu un pietroi. Martorul a mai arătat că victima prezenta leziuni în zona ochiului drept, subliniind faptul că victima i-a spus că s-a bătut numai cu inculpatul M. (fila 113 dosar instanţă).
În cauză au mai fost audiaţi martorii L.M., Ş.E., Ţ.M.N., C.G., S.A., S.S. Cornel, V.D., M.I., soţia inculpatului şi fiica acestuia, B.I., P.I., care nu au fost prezenţi în momentul şi la locul produceri incidentului dar au auzit despre producerea acestuia de la martorii oculari ale căror depoziţii au fost expuse anterior şi din care rezultă cu certitudine că victima a fost lovită de mai multe ori în zona capului de către inculpatul M.G. cu pumnii şi cu o piatră cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, aşa cum rezultă din actul medico-legal întocmit în cauză de către I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti.
Deşi inculpatul M.G. a recunoscut numai parţial săvârşirea faptei, în sensul că într-adevăr a avut un conflict cu victima L.I. cu care s-a bătut reciproc, dar nu i-a aplicat acesteia lovituri atât de puternice care să conducă la deces, situaţia de fapt şi vinovăţia au fost pe deplin dovedite cu recunoaşterea parţială a inculpatului, cu raportul de nouă expertiză medico-legală din 8 august 2011 întocmit de către I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, avizat favorabil de către Comisia de avizare şi control din 7 septembrie 2011, care a concluzionat că moartea numitului L.I., survenită la data de 24 noiembrie 2010, a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningee (hematom subdural acut şi hemoragie subarahnoidiană) şi edemului cerebral ce au generat un sindrom de hipertensiune intracraniană, rezistentă la terapia aplicată, consecinţă a unui traumatism cranio facial şi cerebral, cu fracturi de viscerocraniu, de boltă şi bază de craniu, ce au survenit în cadrul unui politraumatism ce a inclus şi fracturi costale, cu plângerea şi depoziţiile părţii civile Ţ.R.I., cu certificatul de deces, cu procesul verbal de conducere în teren, cu planşa fotografică şi cu depoziţiile martorilor D.F.L., S.M., Ş.E., Ş.F., Ş.E., B.I., C.G., L.M., T.M.N., S.S., S.A., I.N., B.P., V.D., M.I., B.I. şi P.I., audiaţi pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii.
În consecinţă, lovirea victimei L.I. de către inculpatul M.G. în mod repetat cu pumnii şi cu piatra, în zona capului şi peste corp, fiindu-i provocate leziunile traumatice reţinute în actele medico-legale şi care au condus la decesul acesteia, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutiv e ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. şi în consecinţă condamnarea acestuia.
Apărarea inculpatului că în speţă sunt incidente dispoz. art. 44 C. pen., s-a reţinut că este netemeinică întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi fost în legitimă apărare.
Potrivit dispoz. art. 44 alin. (2) C. proc. pen., este în stare de legitimă apărare care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Din probele administrate în cauză, respectiv din depoziţiile martorilor, s-a reţinut că nu rezultă că victima l-ar fi atacat atât de puternic pe inculpat încât să fie necesară o intervenţie atât de durată din partea acestuia.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul M.G., prima instanţă a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social al faptei, prin care s-a suprimat viaţa unei persoane, împrejurările reale ale săvârşirii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are o vârstă avansată, respectiv 70 de ani, este suferind de o boală gravă, aşa cum rezultă din actele medico-legale depuse la dosar - diabet zaharat, pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii a avut o comportare parţial sinceră şi anterior săvârşirii faptei a avut o comportare sinceră aşa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar şi nu are antecedente penale.
Având în vedere aceste elemente, prima instanţă a apreciat că, în speţă, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate, în condiţiile art. 57 C. pen. al cărei cuantum să se situeze sub minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor şi să conducă la îndreptarea acestuia.
Întrucât, aşa cum s-as arătat inculpatul este la o vârstă înaintată având 70 de ani şi este suferind de o boală severă, prima instanţă ţinând cont de datele ce caracterizează pozitiv persoana acestuia expuse anterior, văzând şi dispoz. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi alin. (2) C. pen., a apreciat că, în speţă, sunt incidente aceste dispoziţii legale cu privire la circumstanţele atenuante, astfel că în consecinţă s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, având în vedere că în speţă s-a dispus condamnarea inculpatului, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată care să se îndepărteze de minimul special prevăzut de lege, iar în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei aplicându-i-se inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de aceleiaşi dispoziţii legale.
Referitor la latura civilă, s-a reţinut că S.J.U. Piteşti cu adresa din 11 noiembrie 2011 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 314,08 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei L.I.
Având în vedere această situaţie, prima instanţă văzând şi dispoz. art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 şi urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului M.G. la plata acestei sume de bani cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
Fiica victimei L.I., Ţ.R.I., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea tatălui său şi cu suma de 55.000 lei daune morale.
În dovedirea acţiunii civile, partea civilă Ţ.R.I. a solicitat audierea martorilor N.G. şi G.I.S., care au relatat că la înmormântare a participat circa 80 de persoane, masa de pomenire fiind organizată la Restaurantul Sportivilor din Piteşti unde s-a servit un meniu bogat care a costat 30 de lei/persoană, ocazie cu care s-a cheltuit suma de 3.000 lei (N.G. - fila 134 dosar).
Martorul a mai relatat că ulterior s-au făcut pomenile conform tradiţiei la care au participat circa 40 de persoane, ocazie cu care s-au dat de pomană obiecte de îmbrăcăminte şi de mobilier, valoarea acestora fiind de 600 lei.
Totodată în dovedirea pretenţiilor civile, partea civilă a depus la dosar şi o serie de facturi fiscale şi bonuri cu care s-au procurat o serie de produse alimentare şi de îmbrăcăminte, în total valoarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei fiind de 5.000 lei (filele 25 - 26 dosar instanţă).
În consecinţă, în baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 şi urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume de bani cu titlu de daune materiale către partea civilă Ţ.R.I. precum şi la plata sumei de 35.000 lei daune morale către aceasta, având în vedere că fapta săvârşită de inculpat a avut consecinţe dramatice, respectiv pierderea unei fiinţe dragi, a tatălui, pierdere iremediabilă care i-a provocat acesteia suferinţe psihice substanţiale.
Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011, în baza art. 196 C. proc. pen., a fost admisă cererea şi s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011, în sensul că se va menţiona „Obligă pe inculpat la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ţ.I.R. cheltuieli judiciare şi la 18.050 lei către stat, cu acelaşi titlu, din care suma de 50 lei va fi virată către Baroul Olt reprezentând onorariu avocat oficiu P.C. - delegaţia din 07 noiembrie 2011", în loc de „Obligă pe inculpat la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ţ.I.R. cheltuieli judiciare şi la 18.000 lei către stat, cu acelaşi titlu".
Înlăturarea omisiunii vădite a fost efectuată pe toate exemplarele şi face parte integrantă din sentinţa penală nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.G. Prin motivele scrise de apel inculpatul a solicitat în principal desfiinţarea sentinţei şi rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât probele administrate nu sunt suficiente pentru a se stabili vinovăţia, actele medicale fiind contradictorii. în plus, faptul că el nu a lovit victima cu intensitatea descrisă în sentinţă rezultă şi din împrejurările ulterioare, partea vătămată plecând singură la Piteşti unde pe fondul unei crize de nervi a devenit agresiv, producându-şi singur leziuni şi decedând abia după cinci zile. S-a indicat că victima era mai tânără şi mai puternică decât el fiind exclus ca în aceste condiţii, fiind şi bolnav, să îl poată lovi cu o asemenea intensitate.
În subsidiar s-a invocat că încadrarea juridică a faptei ar fi lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., dat fiind că el, fiind agresat a ripostat lovind victima doar cu pumnii, fără obiecte contondente. Consideră că mijloacele folosite nu au fost apte să provoace decesul, rezultatul mai grav fiind astfel neprevăzut.
S-a solicitat de asemenea achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., fapta fiind săvârşită în stare de legitimă apărare, întrucât a fost nevoit să se apere, împotriva sa fiind în derulare un atac direct, material, imediat şi injust.
Prin Decizia penală nr. nr. 195 din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G., cu domiciliul în com. Optaşi Măgura, sat Vităneşti, jud. Olt, fără antecedente penale, împotriva sentinţei penale nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pe parcursul soluţionării apelului, având în vedere aspectele invocate de apărătorul inculpatului în sensul că acesta din cauza stării de sănătate nu mai poate participa la proces, în condiţiile art. 303 C. proc. pen. s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, aceasta fiind la dosar la data de 29 aprilie 2013, concluzionându-se că inculpatul este apt să participe la proces şi recomandându-se tratament ambulatoriu.
S-a acordat termen de două săptămâni pentru a se da posibilitatea apărătorului inculpatul să depună concluzii scrise la dosar.
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate şi în limitele impuse de disp. art. 371 C. proc. pen. instanţa a constatat că sub aspectul situaţiei de fapt prima instanţă a făcut o judicioasă apreciere a probelor administrate în cauză reţinând în mod motivat că în data de 20 noiembrie 2010 în jurul orei 17,00, pe fondul unui conflict spontan privind restituirea unor bunuri inculpatul M.G. a lovit-o în mod repetat cu o piatră în zona capului pe victima L.I., în urma leziunilor provocate survenind decesul acestuia din urmă la data de 24 noiembrie 2010.
Apărările apelantului sub acest aspect sunt în mod evident nefondate. Astfel, în ceea ce priveşte caracterul contradictoriu al concluziilor actelor medico - legale întocmite în cauză, instanţa de apel constată că deşi iniţial prin certificatul constatator.al morţii din data de 25 noiembrie 2010, ataşat în copie la fila 14 d.u.p. nu se indică o legătură de cauzalitate între agresiunea din data de 20 noiembrie 2010 şi deces, se descriu totuşi leziuni constatate şi ulterior cu ocazia necropsie, respectiv fracturi de boltă şi bază craniană.
La aceeaşi dată 25 noiembrie 2010 S.M.L. Argeş opinează că moartea victimei ar fi fost neviolentă, însă această concluzie este exprimată sub rezerva expresă a rezultatelor examenelor complementare solicitate, constatându-se totodată că la necropsie au fost evidenţiate leziuni de violenţă produse prin lovire cu şi de corp dur (fila 30 d.u.p.).
Ulterior, se întocmeşte primul raport de constatare medico - legală de către acelaşi serviciu de medicină legală (filele 57-61 d.u.p.) în care se concluzionează că moartea a fost violentă datorându-se unei insuficienţe acute cardio - circulatorii consecinţa unui edem pulmonar masiv apărut în evoluţia unui infarct miocardic acut şi favorizată de un traumatism acut cranio -cerebral şi toracic, constatându-se leziuni de violenţă ce puteau fi produse cu patru cinci zile înainte de instalarea decesului prin lovire cu şi de corp dur, între leziuni şi deces existând legătură directă şi condiţionată de cauzalitate.
Întrucât la data de 02 mai 2011 I.N.M.L. prin adresa din 2011 (fila 67 dosar) a recomandat efectuarea unei expertize, refuzând să avizeze raportul de constatare medico - legală, la data de 09 mai 2011 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus efectuarea unei expertize de specialitate iar prin raportul de nouă expertiză (fila 107 şi urm. d.u.p.) avizat la data de 07 septembrie 2011 s-a stabilit cu certitudine că infarctul miocardic menţionat ca şi cauză tanatogeneratoare în raportul iniţial a fost exclus prin examene histopatologice, iar moartea numitului L.I. s-a datorat unei hemoragii meningee şi a edemului cerebral, consecinţă directă a unui traumatism cranio facial şi cerebral cu fracturi de viscerocranio, boltă şi bază de craniu, între acestea şi cauza medicală a decesului existând o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Dincolo de concluziile parţial diferite sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre leziuni şi deces, atât în constatările preliminare cât şi în raportul de constatare şi raportul de expertiză medico - legală se descriu aceleaşi leziuni, localizate în special la nivelul craniului, dar şi la nivelul toracelui, leziuni ce au corespondent şi în actele medicale întocmite anterior decesului victimei, respectiv examen tomograf din data de 22 noiembrie 2010 în urma căruia s-a constatat fractură os temporal, fractură cu deplasarea fragmentelor, perete anterior şi extern, sinus maxilar (fila 15 d.u.p.), fişa de internare la unitatea primiri urgenţe Piteşti a doua zi după faptă (21 noiembrie 2010) în care la diagnostic de menţionează traumatism cranio cerebral mediu, suspiciune fractură bază de craniu şi contuzie forte facială posibil survenite în urma unei agresiuni vechi de 24 ore (fila 82 d.u.p.) precum şi în foia de observaţie clinică generală întocmită la aceeaşi dată la Secţia neurochirurgie (fila 86 d.u.p.).
De altfel, leziuni similare sunt descrise şi de persoanele care au putut observa victima a doua zi după producerea incidentului, atunci când partea vătămată s-a deplasat din localitatea Sârbii Măgura în localitatea Piteşti. Astfel, martorul B.I. (fila 124 d.u.p.) dar şi martorii I.N. şi B.P. (filele 132-133 d.u.p.) precizează că victima prezenta leziuni semnificative la ochi şi la gură declarându-le că numitul M. l-ar fi lovit. în aceea zi (21 noiembrie 2010) numita L.M., fiica victimei a observat că tatăl său fusese agresat şi lovit în zona feţei, aspecte similare declarând şi cea de-a doua fiică a victimei Ţ.R. (fila 21 d.u.p. - respectiv fila 49 dosar instanţă).
A fost exclusă astfel posibilitatea ca leziunile constate cu ocazia examinării medico - legale a cadavrului victimei să fi fost produse prin autolovire, în seara de 21 noiembrie 2010 aşa cum susţine apelantul inculpat. De altfel, acest episod la care se face trimitere a survenit ca urmare a agravării stării de sănătate în urma loviturilor primite, întrucât în seara zilei de 21 noiembrie 2010 victima a devenit agitată, însă cu acea ocazie (în jurul orei 19,00) a distrus unele lucruri din casă fără a-şi produce leziuni de natura celor descrise, („am constatat o schimbare radicală în comportamentul tatălui meu cu care nu se mai putea comunica şi care a provocat o serie de distrugeri în camera în care locuia, mai precis a spart un pahar şi a trântit televizorul color" - declaraţie martoră L.M., fila 134 d.u.p.).
Toate aceste concluzii cu privire la momentul la care s-au produs leziunile ce au dus în cele din urmă la decesul victimei se coroborează cu declaraţiile martorilor direcţi din care rezultă că după momentul iniţial al conflictului când cei doi şi-au adresat injurii şi s-au împins reciproc, inculpatul, profitând de faptul că martorul D.F. intervenise pentru a-i despărţi, a luat o piatră cu care a lovit victima de patru cinci ori în zona capului (declaraţie fila 144 d.u.p. - D.F., menţinută la data de 20 februarie 2012 în instanţă la fila 75), după care victima s-a prăbuşit la pământ.
Deşi martorul Ş.E. în declaraţia iniţială din data de 07 februarie 2011 (fila 121 dosar) precizează că nu a văzut dacă M. a lovit cu o piatră victima, menţionează totuşi că aceasta prezenta multiple leziuni („la un moment dat M. l-a lovit în zona feţei pe L. cu mâna dreaptă, însă nu pot preciza dacă a avut sau nu vreun obiect contondent. victima prezenta leziuni traumatice în zona ochiului drept care era tumefiat iar din zona frontoparietală stângă îi curgea sânge"), leziuni care în mod firesc nu s-ar fi putut produce printr-o simplă cădere aşa cum indică inculpatul.
De altfel, în discuţiile pe care le-a avut cu membrii familiei în data de 21 noiembrie 2010, până în momentul în care a devenit agitat şi incapabil să comunice, partea vătămată a indicat că M. împreună cu D.F. l-ar fi lovit, aspecte menţionate şi în plângerea penală pe care fiica victimei, Ţ.R., a depus-o la data de 21 noiembrie 2010 la poliţie, scriind-o după relatările tatălui său, precum şi în discuţiile cu numitul B.I. (fila 124 d.u.p.) - L.I. mi-a relatat că în seara precedentă s-a bătut cu M.G. şi alte două persoane", confirmate şi de martorul B.P.
Deşi partea vătămată indică faptul că ar fi existat mai mulţi agresori (variind între doi şi patru în relatările către membrii familiei) din declaraţiile martorilor direcţi Ş.E. şi Ş.F. rezultă că iniţial conflictul a avut loc doar între victimă şi inculpat, ulterior intervenind iniţial D.F.L. şi apoi Ş.E. doar pentru a-i despărţi pe cei doi şi a-l introduce pe inculpat în domiciliul său.
În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice din omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., instanţa a reţinut că ceea ce deosebeşte în mod esenţial cele două infracţiuni este forma de vinovăţie cu care inculpatul acţionează, în cazul infracţiunii de omor (simplu, calificat sau deosebit de grav), inculpatul acţionând cu intenţie directă sau indirectă, respectiv urmărind producerea rezultatului sau acceptând posibilitatea producerii acestuia.
Atitudinea subiectivă a autorului faptei faţă de urmările produse a fost dedusă din chiar modul în care acesta acţionează, iar atât timp cât din probe rezultă că inculpatul a lovit în mod repetat victima cu un obiect contondent într-o zonă vitală, cu intensitate sporită (altfel nu s-ar putea explica gravitatea traumatismelor craniene descoperite ulterior), profitând de faptul că cea din urmă nu se mai aştepta la aceste lovituri întrucât intervenise o altă persoană pentru a-i despărţi, instanţa apreciază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea ca victima să decedeze ca urmare a loviturilor primite, rezultat pe care deşi nu l-a urmărit în mod expres, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Nu s-a putut reţine nici că inculpatul ar fi acţionat în stare de legitimă apărare întrucât, aşa cum rezultă din analiza probelor (în special declaraţiile martorilor Ş. şi D.) acesta a lovit victima cu o piatră în zona capului într-un moment în care conflictul iniţial fusese parţial aplanat prin intervenţia numitului D.L., acesta interpunându-se între cei doi agresori. Tocmai profitând de această împrejurare inculpatul a lovit victima, cea din urmă neputându-se apăra corespunzător întrucât nu se aştepta ca agresiunea să continue şi astfel nu mai sunt întrunite condiţiile impuse de art. 44 C. pen. întrucât momentul în care a săvârşit fapta împotriva inculpatului nu se mai exercita un atac material, direct, imediat şi injust.
Mai mult, s-a constatat că în pofida susţinerilor sale, inculpatul se manifesta deosebit de agresiv, dorind să continue altercaţia şi opunându-se intenţiei martorului D. de a-i despărţi („martorul D. o ţinea pe victimă de haine şi îi spunea să se potolească iar în acel moment din partea lateral dreaptă era lovit de inculpatul M." - declaraţii fila 76 dosar fond, Ş.E.; „am observat că acesta - D.F. s.n. - îl împingea în curte pe M.I. iar victima era căzută în stradă" - martor Ş.F. fila 77 dosar fond; „eu nu am putut să îi despart de unul singur . martorul Ş.E. l-a luat în braţe pe inculpatul M. şi l-a băgat în curte" - declaraţie D.F.L. fila 75 dosar fond), atitudine care în nici un caz nu este specifică victimei unei agresiuni ci mai degrabă autorului acesteia.
În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată inculpatului instanţa a reţinut că aceasta este corect individualizată în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă dar şi de datele despre persoana făptuitorului, prima instanţă luând în considerare că şi victima a contribuit la iniţierea şi amplificarea conflictului, dar şi vârsta inculpatului, starea sănătăţii acestuia, datele despre comportamentul său anterior în societate, pedeapsa de 12 ani închisoare fiind aptă să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva Deciziei penale nr. 195 din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs M.G.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 iunie 2013, a fost fixat termen de judecată a recursului la data de 08 noiembrie 2013 când s-a dispus amânarea cauzei la 10 ianuarie 2014.
Inculpatul a depus motivele de recurs la data de 28 octombrie 2013, cu respectarea termenului prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Prin motivele scrise de recurs a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. susţinând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greşit a fost condamnat în loc de a fi achitat.
În ceea ce priveşte greşita condamnare a arătat că există contradicţii între rapoartele de expertiză medico legală. De asemenea, a solicitat să se facă aplicarea art. 44 C. pen.
În subsidiar, a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Examinând recursul formulat de M.G. conform dispoziţiilor art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, se impun următoarele consideraţii de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.
Din analiza conţinutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că, prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că decizia recurată a fost pronunţată la data de 23 mai 2013, ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Ieşea menţionată.
Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. .2/2013, legislaţia procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce priveşte chestiunile de nelegalitate, menţionate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., recursul devenind aşadar, o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, vizând exclusiv corecta aplicare a legii.
Ca atare, recursul nu provoacă un control integral din partea instanţei, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în coordonatele în care stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicţie.
De altfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanţa de apel, în condiţii similare cu cea desfăşurată de instanţa de fond, conduce în mod firesc la concluzia că devoluţiunea în faţa instanţei de recurs trebuie limitată numai la anumite aspecte prevăzute de lege.
Prin urmare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, respectiv a situaţiei de fapt, stabilirea vinovăţiei şi a pedepsei aplicate, ci doar sancţionarea sentinţelor ori deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.
Pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, instanţa de recurs nu poate cenzura situaţia de fapt.
Prin motivele scrise de recurs inculpatul M.G. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei susţinând că în mod greşit a fost condamnat pe baza unui probatoriu insuficient şi contradictoriu care conduce la concluzia că trebuia achitat, fie în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., fie în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. De asemenea, a susţinut că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Or, instanţa de fond a stabilit sub aspectul situaţiei de fapt că, în data de 20 noiembrie 2010 înjurai orei 17,00, pe fondul unui conflict spontan privind restituirea unor bunuri inculpatul M.G. a lovit-o în mod repetat cu o piatră în zona capului pe victima L.I., în urma leziunilor provocate survenind decesul acestuia din urmă la data de 24 noiembrie 2010.
Totodată, Înalta Curte notează că instanţa de fond şi instanţa de recurs au apreciat ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte reţinând că probatoriul administrat demonstrează că infracţiunea de omor s-a săvârşit cu intenţie indirectă.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiată şi cererea de se constata existenţa stării de legitimă apărare reţinând că din probele administrate nu a rezultat o atitudinea provocatoare şi agresivă din partea victimei.
Pentru a examina criticile inculpatului instanţa de recurs are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de prima instanţă - care, nu poate fi schimbată -, şi care, contrar susţinerilor inculpatului conduce la concluzia că acesta a săvârşit fapta în modalitatea descrisă în hotărârile atacate.
Criticile inculpatului din recurs vizând caracterul insuficient şi contradictoriu al probatoriului, lipsa intenţiei de a comite fapta precum şi existenţa legitimei apărări impun o reevaluare a probatoriului şi a situaţiei de fapt, or, în recurs nu mai este posibilă cenzurarea situaţie de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate.
Aşadar, pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, instanţa de recurs nu mai poate cenzura situaţia de fapt.
În realitate, prin motivele de recurs se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi de cea de apel.
Astfel, Înalta Curte notează că motivele invocate de către inculpat prin trimitere la greşita reţinere a situaţiei de fapt şi greşita interpretare a probelor de către instanţele de fond şi de apel, nu se circumscriu noţiunii de „greşită aplicare a legii" şi nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs prin prisma cazurilor de casare prev. de 385 pct. 17 C. proc. pen.
De altfel, motivele de recurs care tind a antama situaţia de fapt sunt neîntemeiate prin raportare la faptul că acestea nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului vizând excluderea declaraţiei martorului D.F.L. se constată că deşi formal critica se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. nu poate fi examinată întrucât nu a fost invocată în termenul prev. de art. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., ci cu prilejul dezbaterilor.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 683/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
