ICCJ. Decizia nr. 71/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Apel

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 71/A/2015

Dosar nr. 4038/2/2013

Şedinţa publică din 27 februarie 2015

Asupra apelurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 203 din 10 aprilie 2014 Curtea de Apel Bucureşti în baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) Vechiul C. pen. (două acte materiale) în infracţiunea prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. II pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 lit. b¹) din Vechiul C. proc. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen., inculpatul B.M. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi i s-a aplicat o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.

2. În baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din Vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Vechiul C. pen., în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Vechiul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) Noul C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1), lit. g) Noul C. proc. pen. (urmare a intervenirii Acordului de împăcare nr. 1011 din 10 martie 2014 C.A.B - S.I.P.), a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Vechiul C. pen.şi art. 5 din Noul C. pen.

3. În baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prev. de art. 253¹ cu aplicarea art. 41 alin. (2) Vechiul C. pen. în infracţiunea prev. de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. II pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 lit. b¹) din Vechiul C. proc. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen. inculpatul B.M. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi s-a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 24/P/2010 din 7 martie 2013 a Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.N.A., până la concurenţa sumei de 2.935,26 RON, asupra vehiculului marca FF, dobândit în anul 2010, cu număr de înmatriculare XXXX, aparţinând inculpatului şi aflat în custodia acestuia.

S-a constatat că prejudiciul creat părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură în cuantum de 2.935,31 RON a fost acoperit integral.

În baza art. 275 alin. (2), lit. d) din Noul C. proc. pen., inculpat şi partea civilă au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin rechizitoriul din data de 28 martie 2013 emis în Dosarul nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Coruptei, inculpatul B.M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente ori declaraţii inexacte ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune, în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., şi conflict de interese, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 253¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cele trei infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare faptul că, aşa cum rezultă din procesul-verbal din data de 21 ianuarie 2010, s-a procedat la sesizarea din oficiu, cu privire, între altele, la faptul că, în anii 2007 şi 2008, B.M., şef al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Teleorman, a solicitat şi obţinut ilegal, în baza unor documente inexacte şi declaraţii false, fonduri financiare, provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, precum şi din bugetul naţional, acordate pentru exploatarea suprafeţelor agricole.

De asemenea, la data de 20 septembrie 2011, a avut loc sesizarea din oficiu şi cu privire la faptul că, în anii 2007 şi 2008, după ce inculpatul B.M. a solicitat, în calitate de fermier, Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Teleorman acordarea de plăţi în cadrul Schemei de plata unică pe suprafaţă (SAPS) şi Plăţilor directe naţionale complementare (PNDC), ulterior, în aprilie 2008 şi mai 2009, acelaşi inculpat a aprobat deciziile de plată, în calitate de director al centrului .anterior menţionat.

Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:

La data de 26 ianuarie 2006, inculpatul B.M. a fost înregistrat în Registrul Fermierilor, iar, începând cu data de 10 iulie 2006, inculpatul a îndeplinit funcţia de şef Birou la Centrul Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman. Potrivit postului, inculpatul avea ca atribuţii, între altele, şi aprobarea listelor de plată pentru cererile fermierilor cu suprafeţe de până la 50 ha, în limita valorică a 30.000 euro.

l. La data de 25 aprilie 2007, inculpatul B.M. a depus, în calitate de fermier, la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Central Local Zimnicea cererea nr. 4.233, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru 2007, pentru suprafaţa totală de 2,90 ha, situata pe raza localităţii Fântânele, judeţul Teleorman.

Cu aceeaşi ocazie, a completat declaraţia pe suprafaţă, în care a consemnat, în mod nereal, dreptul de folosinţă asupra unor terenuri, în suprafaţă totală de 1.53 ha. Solicitarea subvenţiilor s-a realizat, astfel, cu încălcarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 din Ordinul nr. 704/2007, respectiv fără ca inculpatul să deţină vreun înscris care să ateste folosinţa legală a terenurilor, respectiv contract de închiriere, concesiune, arendare încheiat între acesta şi titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin semnarea cererii de plată, B.M. a confirmat faptul că datele înscrise în formularul de cerere de plată şi documentele anexate sunt reale.

În baza cererii formulate de inculpatul B.M., în calitate de fermier, la data de 6 aprilie 2008, a fost emisă Decizia nr. 1149678, de acordare a plăţilor pentru campania din 2007, pentru suma totală de 927,19 RON, din care: schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) - 490,25 RON şi Schema pentru plăţi directe naţionale complementare (PNDC) - 436,94 RON. Suma acordată ca subvenţie provenea din fonduri europene nerambursabile, în cuantum de 490,25 RON, şi din bugetul naţional, în cuantum de 436,94 RON. Decizia anterior menţionată a fost aprobată de inculpatul B.M., în calitate de şef al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman.

Ulterior, plata subvenţiei s-a realizat prin virament bancar în contul inculpatului, deschis la RB Zimnicea.

Cercetările efectuate în cauză au evidenţiat faptul că, din totalul suprafeţei de 2,90 ha, pentru care inculpatul B.M., în calitate de fermier, a solicitat sprijin financiar, acesta a făcut dovada dreptului de folosinţă prin contracte de vânzare-cumpărare doar pentru suprafaţa de 1,37 ha.

Astfel, aşa cum a reieşit, atât din procesul-verbal de constatare încheiat la data 18 august 2011 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cât şi din declaraţia inculpatului B.M., acesta a făcut dovada dreptului de folosinţă numai pentru suprafaţa totală de 1,37 ha, după cum urmează: suprafaţa de 0,38 ha, menţionată în declaraţia pe suprafaţă 2007, a fost folosită în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.P., Contract autentificat sub nr. 703 din 4 aprilie 2000; suprafeţele de 0,57 ha, de 0,12 ha şi o suprafaţă de 0,30 ha,această ultimă suprafaţă situată în parcela agricolă 7, bloc fizic 124, menţionate în aceeaşi declaraţie, au fost folosite în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.Gh., Contract autentificat sub nr. 505 din 24 martie 1999.

În ceea ce priveşte însă suprafaţa de 0,63 ha, menţionată în declaraţia pe suprafaţă 2007, inculpatul a precizat că respectivul teren „a fost luat în parte de la C.P., în baza unui contract de arendare, încheiat la 30 august 2007, dar neînregistrat la primărie".

Astfel, procurorul de caz a reţinut că la data de 25 aprilie 2007, când a fost completată declaraţia pe suprafaţă, inculpatul nu deţinea niciun document care să-i confere acestuia dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de teren mai sus menţionate. De altfel, chiar dacă respectivul contract de arendare ar fi fost încheiat anterior datei depunerii cererii de sprijin, atâta timp cât acesta nu a fost înregistrat la Primăria comunei Fântânele, nu îi conferea inculpatului dreptul de folosinţă. De asemenea, aşa cum reiese din Registrul contractelor de arendă de la Primăria Fântânele, judeţul Teleorman, pentru perioada 2004 - aprilie 2008, în evidenţele acestei instituţii nu era înregistrat nici contract de arendă în care să figureze ca arendaş B.M.

De asemenea, în ceea ce priveşte suprafaţa de 0,60 ha, menţionată în declaraţia pe suprafaţă 2007, inculpatul a precizat că respectivul teren a fost „luat în parte de la N.E. [...] în baza unei înţelegeri, atât verbale, cât şi scrise, în cursul anului 2007.

Înscrisul intitulat „CONVENŢIE", încheiat la 28 februarie 2007, în care se menţiona că, prezenta convenţie nu este înregistrată la Primăria Localităţii Fântânele", a fost semnat la rubrica „Am predat" de N.E., însă, fiind audiată, aceasta a precizat că înţelegerea dintre ea şi B.M. a fost una verbală, neîntocmindu-se niciun înscris. Totodată, aceasta a precizat că nu ştie carte şi nici nu ştie să se semneze. Ca atare, s-a apreciat că înscrisul mai sus menţionat este fals, dar având în vedere că acesta nu a fost depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la momentul solicitării subvenţiei, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Pe de ală parte, cu privire la suprafaţa de 0,30 ha, menţionată în aceeaşi declaraţie pe suprafaţă, inculpatul a precizat că respectivul teren a fost „luat în parte" în 2007, de la B.A., urmare a unui schimb de terenuri între acesta şi S.C., încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Schimbul de teren nu a fost însă declarat şi înregistrat la Primăria comunei Fântânele. De altfel, respectivul schimb de terenuri a fost realizat la data de 7 septembrie 2007, deci, ulterior depunerii cererii de sprijin.

2. La data de 21 aprilie 2008, inculpatul B.M. a depus, în calitate fermier, la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Local Zimnicea, cererea nr. 3.430, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2008, pentru suprafaţa totală de 5,09 ha, situată pe raza localităţii Fântânele, judeţul Teleorman.

Cu aceeaşi ocazie, a completat declaraţia pe suprafaţă, în care a consemnat, în mod nereal, dreptul de folosinţă asupra unor terenuri, în suprafaţă totală de 3.49 ha. Solicitarea subvenţiilor s-a realizat, astfel, cu încălcarea vederilor art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 din Ordinul nr. 704/2007, respectiv fără ca inculpatul să deţină vreun înscris care să ateste folosinţa legală a terenurilor, respectiv contract de închiriere, concesiune, arendare încheiat între acesta şi titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin semnarea cererii de plată, B.M. a confirmat faptul că datele înscrise în formularul de cerere de plată şi documentele anexate sunt reale.

Ulterior, inculpatul B.M. a completat Formularul M2 - Completarea declaraţiei pe suprafaţă 2008 nr. 12139 din 16 octombrie 1008, prin care a adăugat la suprafaţa declarată iniţial suprafaţa de 3,80 ha, motivul completării fiind „preluat teren în exploatare". Deoarece, în urma controlului administrativ din data de 6 mai 2009, pentru suprafaţa adăugată de 3,80 ha, a fost emis codul de neregularitate DOC_0008 - „Documentul Cerere de adăugare suprafaţă (M2) 3360348 din 16 octombrie 2008 a fost depus după ultimul termen final 9 iunie 2008. Data depunerii documentului este 16 octombrie 2008", s-a generat sancţiunea Respingerea creşterii plăţii".

În baza cererii formulate de inculpatul B.M., la data de 21 aprilie 2008, în calitate de fermier, a fost emisă Decizia nr. 1776039 din data de 9 mai 2009 de acordare a plăţilor pentru campania din 2008, pentru suma totală de 2.008,07 RON, din care: Schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) - 1.139,53 RON şi schema pentru plăţi directe naţionale complementare (PNDC) - 868,54 RON. Suma acordată ca subvenţie, provenea din fonduri europene nerambursabile, în cuantum de 1.139,53 RON, şi din bugetul naţional, în cuantum de 868,54 RON. Decizia anterior menţionată a fost aprobată de inculpatul B.M., în calitate de Şef al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman.

Ulterior, plata subvenţiei s-a realizat prin virament bancar în contul inculpatului deschis la RB Zimnicea.

Din cercetările efectuate în cauză, a reieşit faptul că, din totalul suprafeţei de 5,09 ha pentru care inculpatul B.M., în calitate de fermier, a solicitat sprijin financiar, acesta a făcut dovada dreptului de folosinţă prin contracte de vânzare-cumpărare doar pentru suprafaţa de 1,60 ha, după cum urmează: suprafaţa 0,38 ha a fost folosită în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.P., contract autentificat sub nr. 703 din 4 aprilie 2000, suprafeţele de 0,57 ha (din suprafaţa parcelată de 1,20 ha), de 0,23 ha (din suprafaţa parcelată de 0,41 ha), de 0,12 ha şi o suprafaţă de 0,30 ha, această ultimă suprafaţă situată în parcela agricolă 7, bloc fizic 124 "au fost folosite baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.Gh., Contract autentificat sub nr. 505 din 24 martie 1999.

În ceea ce priveşte însă suprafaţa de 0,63 ha, menţionată în declaraţia pe suprafaţă 2008, inculpatul a precizat că respectivul teren „a fost luat în parte de la C.P., încă din 2007".

Aşa cum s-a arătat mai sus, întrucât contractul de arendă încheiat între C.P. şi B.M. nu a fost înregistrat la Primăria comunei Fântânele, acesta nu îi conferea inculpatului dreptul de folosinţă asupra terenului.

Referitor la suprafeţele de 0,30 ha şi 0,33 ha (din suprafaţa parcelată de 1,20 ha, inculpatul a precizat că este „teren luat în parte de la N.E., soţia lui N.Ş., încă din 2007" şi că, de fapt, în convenţia încheiată în 2007 între mine şi N.E. s-a menţionat darea în folosinţă a suprafeţei de 0,60 ha, însă în 2007 eu am declarat ca suprafaţă primită de la aceasta 0,57 ha, iar, în 2008, 0,63. De fapt, este vorba de suprafaţa menţionată în convenţia încheiată între mine şi N.E.".

În ceea ce priveşte aceste suprafeţe de teren, aşa cum s-a arătat mai sus, la data formulării cererii pentru subvenţii şi completării declaraţiei pe suprafaţă, inculpatul nu avea drept de folosinţă asupra acestora, deoarece nu exista niciun contract înregistrat la primărie care să-i confere acest drept. Mai mult, înscrisul intitulat „CONVENŢIE", încheiat la 28 februarie 2007, este fals, însă, aşa cum s-a arătat, nefiind depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la momentul solicitării subvenţiei, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Pe de altă parte, referitor la două suprafeţe de câte 0,30 ha (una situată în parcela agricolă 5, bloc fizic 26 şi cealaltă în parcela agricolă 11, bloc fizic 28), menţionate în aceeaşi declaraţie pe suprafaţă, inculpatul a precizat că respectivele terenuri le-a „luat în parte" încă din 2007, de la B.A. Aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu avea drept de folosinţă asupra acestor terenuri, deoarece schimbul de terenuri dintre B.M. şi B.A. nu a fost însă declarat şi înregistrat la Primăria comunei Fântânele şi, mai mult, acesta din urmă nici nu era proprietarul terenului, aşa cum reiese din declaraţiile martorelor B.A. şi C.F.

În altă ordine de idei, referitor la suprafeţele de 0,95 ha şi 0,50 ha, cercetările au evidenţiat faptul că, la data formulării cererii pentru subvenţii şi completării declaraţiei pe suprafaţă, inculpatul B.M. nu avea drept de folosinţă asupra acestora, întrucât nu au existat documente justificative în dovedirea acestui drept.

Astfel, chiar inculpatul a declarat că, în ceea ce priveşte prima suprafaţă, este teren „luat în parte de la Ş.I., în baza unei declaraţii date de acesta în octombrie 2007, precum şi a unei declaraţii, date de mine, această ultimă declaraţie vizată de Primăria comunei Fântânele", iar, în ceea ce priveşte a doua suprafaţă, este „teren luat în parte de la Ş.I., în baza unei. convenţii încheiate cu acesta în 2008 pentru o suprafaţă de 1,80 ha, în care era inclusă şi suprafaţa de 0,95 ha pe care o luasem în parte, în baza declaraţiilor din 2007. Nici această convenţie nu fost înregistrate la primărie". Or, dreptul de folosinţă fiind un drept ce trebuie dovedit în mod expres, nu este suficientă o simplă declaraţie în legătură cu faptul că fermierul este utilizatorul terenului şi nici o simplă convenţie neînregistrată primărie.

De asemenea, inculpatul nu a avut drept de folosinţă nici asupra suprafeţei de 18 ha (din suprafaţa parcelată de 0,41 ha), deoarece înscrisul intitulat „CONVENŢIE" încheiat între A.I. şi B.M. nu a fost înregistrat la Primăria comunei Fântânele.

Procurorul de caz mai reţine că cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul B.M., şef Biroul la Centrul Local Zimnicea din cadrul APIA Teleorman, în aprilie 2007 şi aprilie 2008, în calitate de fermier, a solicitat sprijin pentru SAPS şi PNDC1, prezentând APIA date inexacte prin care a atestat, în mod nereal, dreptul de folosinţă asupra suprafeţelor de 1,53 ha (în 2007) şi, respectiv, 3.49 ha (în 2008).

Inculpatul, în calitatea sa de Şef Birou la Centrul Local Zimnicea, avea cunoştinţă de condiţiile în care pot fi obţinute subvenţiile A.P.I.A., însă, cu toate acestea, la datele formulării cererilor şi declarării suprafeţelor de teren pentru care a solicitat sprijin financiar, aşa cum s-a arătat, fie nu deţinea niciun document care să-i confere dreptul de folosinţă, fie înscrisurile deţinute nu-i confereau acest drept, nefiind înregistrate la primărie.

Astfel, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, „Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea".

Sintagma „altele asemenea" face referire la alte acte doveditoare ale dreptului de folosinţă ale terenului asemănătoare celor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, prin urmare un alt fel de contract.

De asemenea, potrivit art. 7 pct. 1 din aceeaşi ordonanţă, beneficiarii schemelor de plată unică pe suprafaţă trebuie să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea. În anul 2007, nu exista însă obligaţia prezentării documentelor doveditoare ale dreptului de folosinţă la data solicitării sprijinului pe suprafaţă însă, era necesar ca, la acel moment, documentele să existe, urmând să fie prezentate la o eventuală solicitare a funcţionarilor din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

De altfel, chiar inculpatul a declarat că la momentul depunerii cererii, în 2007, procedura de primire a cererilor de subvenţii nu prevedea obligativitatea prezentării şi ataşării de documente, prin care să se facă dovada utilizării terenurilor. Această obligativitate a fost introdusă abia în 2012. În 2007 respectivele documente erau prezentate doar la o eventuală solicitare, urmare a constatării unei supradeclarări de bloc fizic.

Documente prin care se făcea dovada utilizării terenurilor de către fermier sunt: titlu de proprietate pe numele celui care solicită subvenţiile, contract de vânzare-cumpărare pe numele acestuia, contract de arendă, contract de concesiune, contract de comodat şi alte acte care fac dovada folosinţei terenului, cum ar fi: adeverinţă de la primărie din care să reiasă că suprafaţa respectivă este înscrisă în Registrul Agricol şi este utilizată de respectiva persoană şi alte înscrisuri sub semnătură privată. înscrisurile la care m-am referit mai sus trebuia să existe la momentul depunerii cererii".

Or, la data de 25 aprilie 2007, inculpatul a declarat suprafeţe de teren pentru care nu existau acte doveditoare ale dreptului de folosinţă. Astfel, contractul de arendă dintre inculpat şi C.P. (pentru suprafaţa de 0,63 ha) a fost încheiat la 30 august 2007, iar procesul-verbal referitor la schimbul de terenuri dintre B.M. şi B.A. (pentru suprafaţa de 0,30 ha) a fost întocmit la 7 septembrie 2007, deci ulterior declarării suprafeţelor de teren în vederea obţinerii sprijinului financiar.

Pe de altă parte, s-a arătat că aceste înscrisuri nu ar fi făcut dovada dreptului de folosinţă nici dacă ar fi fost încheiate anterior datei de 25 aprilie 2007, întrucât nu au fost înregistrate la Primăria comunei Fântânele.

Totodată, la 25 aprilie 2007, B.M. a declarat şi o suprafaţă de 0,60 ha cu privire la care a afirmat că a luat-o spre folosinţă de la N.E., la data de 28 februarie 2007, în baza unui înscris intitulat „CONVENŢIE", dar, aşa cum s-a arătat, respectivul înscris, nefiind înregistrat la Primăria comunei Fântânele, nu-i conferea învinuitului dreptul de folosinţă asupra terenului.

Totodată, şi în aprilie 2008, inculpatul B.M. a declarat suprafeţe de teren pentru care nu existau acte doveditoare ale dreptului de folosinţă.

Astfel, pentru suprafeţele: de 0,63 ha (de la C.P.), de 0,30 ha şi 0,33 ha din suprafaţa parcelată de 1,20 ha (de la N.E.), de câte 0,30 ha, una situată în parcela agricolă 5, bloc fizic 26 şi cealaltă în parcela agricolă 11, bloc fizic 28, (de la B.A.), de 0,95 ha şi 0,50 ha (de la Ş.I.) şi, respectiv, de 0,18 ha din suprafaţa parcelată de 0.41 ha (de la A.I.), inculpatul B.M. nu avea drept de folosinţă, întrucât nu era înregistrat în evidenţele Primăriei comunei Fântânele cu respectivele suprafeţe de teren.

La data de 24 septembrie 2010, la solicitarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Primăria comunei Fântânele a comunicat faptul că B.M., este înregistrat în evidenţele agricole atât cu suprafaţa totală de 1,93 ha pe care o deţinea în proprietate, cât şi cu o suprafaţă de 2,71 ha teren arabil extravilan luat „în parte" în toamna anului 2007, „pe perioada anului agricol 2007 - 2008", şi pe care l-a „exploatat" şi în anul 2008.

Însă, din Registrul contractelor de arendă de la Primăria Fântânele, judeţul Teleorman, pentru perioada 2004 - aprilie 2008, a reieşit că, în evidenţele acestei instituţii, nu este înregistrat niciun contract de arendă în care să figureze ca arendaş B.M., iar la registrul agricol existent la primărie inculpatul este înregistrat doar cu suprafaţa de 1,93 ha, pe care o deţinea în proprietate. De altfel, chiar inculpatul a declarat că înscrisurile, pe care le-a încheiat cu persoanele de la care a luat terenuri spre folosinţă, nu sunt înregistrate la Primăria comunei Fântânele.

Cu atât mai mult, prin Ordinul nr. 704 din 23 august 2007, s-au completat dispoziţiile din art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 privind condiţiile care trebuiau îndeplinite începând cu anul 2007, pentru ca un solicitant să beneficieze de acordarea de plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă.

Astfel, conform art. 4 alin. (1) din respectivul ordin, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol, sunt, după caz, titlu de proprietate, contract de arendare, contract de concesionare, contract de închiriere, adeverinţă de la primăria locală care să ateste înscrierea în Registrul agricol ca utilizator al terenului respectiv, chitanţă/bon fiscal pentru achitarea taxei de păşunat, contract de păşunat şi, după caz, adeverinţa eliberată de consiliul local din care să reiasă suprafaţa utilizată pentru păşunat în funcţie de taxa achitată".

De asemenea, pentru anul 2008, conform art. 4 şi 6 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008, pentru producătorii agricoli s-a stabilit obligaţia prezentării, la momentul solicitării sprijinului pe suprafaţă, a documentelor doveditoare ale dreptului de folosinţă asupra terenului sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului.

Ca atare, inculpatul B.M., deşi îndeplinea o funcţie de conducere în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi cunoştea foarte bine condiţiile care trebuiau îndeplinite în vederea obţinerii subvenţiilor, a făcut declaraţii inexacte cu privire la suprafeţele de teren pentru care a solicitat sprijin financiar.

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale inculpatul a susţinut că la momentul depunerii cererilor pentru obţinerea subvenţiilor, am considerat că sunt îndreptăţit să formulez astfel de cereri, în calitatea mea de fermier, şi că sumele pe care urma să le primesc mi se cuvin, pentru că eu am lucrat efectiv suprafeţele de teren pe care le-am declarat".

În cauză, au fost audiaţi şi martorii B.A., A.I., Ş.I., N.E., C.F., din declaraţiile acestora reieşind că au dat spre folosinţă inculpatului terenuri, în unele cazuri doar în baza unor înţelegeri verbale, iar, în alte cazuri au fost întocmite şi unele înscrisuri care însă nu au fost înregistrate la primărie.

Pentru existenţa infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului B.M. nu are relevanţă faptul că au fost sau nu utilizate terenurile, fiind incriminată încălcarea condiţiilor necesare pentru obţinerea subvenţiilor.

De altfel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, nu are relevanţă dacă fondurile europene obţinute pe nedrept au fost sau nu utilizate conform destinaţiei pentru care au fost acordate, în condiţiile în care utilizarea necorespunzătoare a fondurilor europene este sancţionată conform art. 18² din aceeaşi lege.

Infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 incriminează doar obţinerea fondurilor europene cu încălcarea unor condiţii şi are ca scop sancţionarea persoanelor care îi induc. În eroare pe gestionarii fondurilor europene. Se urmăreşte astfel, descurajarea încălcării unor principii de politică europeană care sunt promovate prin acordarea ajutoarelor către cei care respectă anumite condiţii, respectiv solidaritate, protecţie socială, protecţia mediului, încurajarea producerii şi consumului de bunuri din ţările europene.

În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de conflict de interese, la data de 26 ianuarie 2006, acesta a fost înregistrat în Registrul Fermierilor iar, începând cu data de 10 iulie 2006, îndeplineşte funcţia de Şef Birou la Centrul Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman.

La datele de 6 aprilie 2008 şi, respectiv, 9 mai 2009, inculpatul, în calitatea sa de şef Birou la Centrul Local Zimnicea, a aprobat Deciziile nr. 1149678 şi nr. 1776039, prin care i-au fost acordate, în calitate de fermier, plăţile pentru campaniile din 2007 (pentru suma totală de 927,19 RON) şi 2008 (pentru suma totală de 2.008,07 RON).

Prin urmare, inculpatul a încălcat prevederile potrivit cărora funcţionarul public este în conflict de interese dacă interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct.

Totodată, şi din Adresa nr. 141 din 16 ianuarie 2013 a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control intern şi Supracontrol, a reieşit că potrivit prevederilor Manualelor de proceduri în vigoare în cazul în care cel care autorizează plata a depus o cerere de plată pe suprafaţă, el are obligaţia de a nu-şi autoriza propriul dosar, anunţând acest caz şefului ierarhic superior".

Ca atare, inculpatul B.M. cunoştea faptul că nu era îndreptăţit să-şi aprobe deciziile de plată. De altfel, nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaşte legea şi nimeni nu poate fi apărat de răspundere, invocând necunoaşterea prevederilor ei, întrucât eroarea de drept nu exonerează de răspundere.

Faptele au fost reţinute prin rechizitoriu pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2010 şi 20 septembrie 2010; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare' din 29 ianuarie 2013; declaraţii învinuit B.M. din 14 februarie 2013, declaraţie martor B.A. din 27 februarie 2013, declaraţii martori A.I. din 27 februarie 2013, Ş.I. din 11 martie 2013, N.E. din 11 martie 2013, C.F. din 11 martie 2013, adresa A.P.I.A. nr. 141 din 16 ianuarie 2013, adresa Primăriei comunei Fântânele, judeţul Teleorman nr. 157 din 17 februarie 2011, adresa A.P.I.A. nr. 1270 din 6 aprilie 2010, adresa A.P.I.A. Teleorman nr. 2568 din 18 martie 2013 şi fişa postului pentru B.M., cerere din 25 aprilie 2007, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007 - solicitant B.M.; Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008, cerere din 21 aprilie 2008, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2008 - solicitant B.M., Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008, proces-verbal de constatare încheiat la data de 18 august 2011 de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă. Control Intern şi Supracontrol, declaraţie C.P. din 17 septembrie 2007 şi contract de arendare din 30 august 2007. Încheiat între C.O. şi B.M., Adresa nr. 4345 din 24 septembrie 2010 a Primăriei Fântânele către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, convenţie încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. şi Ş.I., convenţie încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. şi A.I., convenţie încheiată la data de 28 februarie 2007, între B.M. şi N.E., proces-verbal încheiat la data de 7 septembrie 2007, între B.M. şi B.A., declaraţii Ş.I. şi B.M., copie Registru contracte de arendă, pentru perioadele 2004 - aprilie 2008 şi iulie 2008 - decembrie 2009 al Primăriei comunei Fântânele, copie Registru agricol al Primăriei comunei Fântânele pentru perioada 2007 - 2011, în ceea ce-l priveşte pe B.M.

Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt menţinută în actul de sesizare a instanţei, pe care şi-o însuşeşte, sens în care a făcut trimitere la aceasta, odată cu analiza şi aprecierea probelor administrate nemijlocit în şedinţă publică în faza cercetării judecătoreşti şi a căror concludentă urmează a fi analizată, prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât, inculpatul şi-a menţinut, în integralitate, toate declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Audiat nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, în declaraţia sa, inculpatul B.M., fost şef de birou la Centrul Zimnicea, din cadrul APIA, judeţul Teleorman din anul 2006, pe lângă faptul că era coordonatorul a opt funcţionari şi desfăşura activitatea specifică prevăzută în lege, în calitatea sa de fermier, în perioada 2007 - 2008, a formulat două cereri de sprijin pentru acordare de subvenţii, pentru două suprafeţe, respectiv 2,90 ha (2007) şi 5,09 ha (din care 1,65 ha reprezenta proprietatea sa personală) (2008). A precizat că cererile sale îndeplineau condiţiile prevăzută de O.U.G. nr. 125/2006, fiind înscris în registrul fermierilor din anul 2006. Înscrierea în registrul fermierilor era o condiţie obligatorie pentru obţinerea de subvenţii de la stat.

De asemenea, a învederat că a lucrat şi suprafeţele altor persoane fizice, cu care a încheiat fie convenţii scrise (contract de schimb de terenuri cu B.A., în sensul că a dat 0,55 ha pentru 0,6 ha), contract de arendă cu bunicul său, S.M., încheiat în anul 2007.

A încheiat contract de arendă cu C.P., în anul 2007, pentru suprafaţa de 0,64 ha, teren „luat în parte", contractul nu a fost înregistrat la primărie, pentru că nu era dezbătută succesiunea după C.Gh., fostul soţ al P.C., însă aceasta, la primărie, a dat o declaraţie vizată de secretarul primăriei, fiind înregistrată în Registrul Agricol în Primărie.

A lucrat, tot în anul 2007, o suprafaţă de 0,60 ha, aparţinând martorei N.E., în vârstă de 90 de ani, teren pe care l-a lucrat ca urmare a unei înţelegeri verbale, iar cea scrisă a fost semnată de fiica acesteia, N.A.

Tot în anul 2007, inculpatul a mai lucrat suprafaţa de 1,8 ha, teren luat în parte de la Ş.I., declaraţie înregistrată la Primăria Fântânele pe 0,95 ha şi suprafaţa de 0,18 ha de la numitul A.I. în baza unei convenţii private încheiate între părţi şi neînregistrate la primărie.

Pentru suprafaţa de 2,90 ha lucrată în anul 2007, a primit o subvenţie de 900 RON, iar pentru suprafaţa de 5,9 ha lucrată în 2008 a primit o subvenţie de 2.000 RON.

A recunoscut că pentru a primi subvenţiile pentru suprafeţele respective a formulat două cereri, care şi-au urmare cursul legal prevăzut de legea cadru, apreciind că: „am greşit fiindcă mi-am aprobat propriile cereri, nu m-am gândit la această situaţie, însă eu eram şeful de serviciu APIA Zimnicea".., „nu m-am gândit că ar fi vreo problemă" - „ceva ilegal"..

A mai arătat că cererile sale aveau, ca şi cele ale celorlalţi solicitanţi, şi actele doveditoare, referitoare şa suprafeţele de teren lucrate de către fiecare fermier în parte.

Anul 2007 a fost primul an în care s-au primit fonduri europene, primul an de aplicare şi au existat, susţine inculpatul, sincope, ca urmare a unor situaţii ivite în practică, sens în care abia în anul 2011, Ministerul Agriculturii a emis Ordinul nr. 67/2011, potrivit căruia, înscrisurile sub semnătură privată au fost recunoscute ca documente a utilizatorilor de teren.

Recunoaşte că a onorat înţelegerile pe care le-a avut cu proprietarii terenurilor pe care le-a muncit, indiferent că erau scrise, verbale, însă urmare a începerii cercetării sale penale, inculpatul a precizat că a achitat prejudiciul „considerat de organul de urmărire penală că l-aş fi creat la APIA, în cuantum de 2.900 lei, cât am primit pe deciziile respective pentru a demonstra să nu am avut nici un moment intenţia să înşel instituţia statului."

A recunoscut că, în funcţia pe care o avea, a aprobat toate listele corespunzătoare cererilor de acordare de subvenţii, deci şi a listei ce priveau cererile sale.

Conţinutul declaraţiilor martorilor din acte, Ş.I., C.F., B.A., A.I., persoane în vârstă, se coroborează cu declaraţia inculpatului, în sensul că, într-adevăr, terenurile respective au fost lucrate de către inculpat, martorii au fost mulţumiţi că înţelegerea dintre ei a fost respectată, indiferent că a fost scrisă ori verbală, înregistrată sau nu la primărie, ei primindu-şi recolta, iar inculpatul subvenţia, toţi având încredere în inculpat.

Martorii propuşi de către inculpat, în apărarea sa, C.N. şi N.A., au menţionat că numai inculpatul le-a lucrat terenurile, că acesta a respectat înţelegerile pe care le-au avut şi, în consecinţă, primeau „bucatele" şi totdeauna şi-a ţinut promisiunea, indiferent dacă înscrisurile respective erau sau nu înregistrate la primărie, în registrele funciare.

Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în data de 5 iunie 2013, sub imperiul vechiului C. pen. şi cercetarea judecătorească nu s-a finalizat până la intrarea în vigoare a noului C. pen. - 1 februarie 2014 - Curtea a apreciat că se impune, în baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 18 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. (două acte materiale), în infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.; din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechiul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.; din infracţiunea prev. de art. 253¹ vechiul cod cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., în infracţiunea prev. de art. 301 alin. (1) din noul C. pen. cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen.

Analizând prin coroborare întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Curtea a constatat că inculpatul B.M. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, starea de fapt fiind dovedită prin următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2010 şi 20 septembrie 2011; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 29 ianuarie 2013; declaraţii învinuit B.M. din 14 februarie 2013; declaraţie martor B.A. din 27 februarie 2013; declaraţie martor A.I. din 27 februarie 2013; declaraţie martor Ş.I. din 11 martie 2013; declaraţie martor N.E. din 11 martie 2013; declaraţie martor C.F. din 11 martie 2013; adresa A.P.I.A. nr. 141 din 16 ianuarie 2013; adresa Primăriei comunei Fântânele, judeţul Teleorman nr. 157 din 17 februarie 2011; Adresa A.P.I.A. nr. 1270 din 6 aprilie 2010; adresa A.P.I.A. Teleorman nr. 2568 din 18 martie 2013 şi fişa postului pentru învinuitul B.M.; cerere din 25 aprilie 2007, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007 - solicitant B.M.; Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008; cerere din 21 aprilie 2008, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2008 - solicitant B.M.; Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008; proces-verbal de constatare încheiat la data de 18 august 2011 de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol; declaraţie C.P. din 17 septembrie 2007 şi Contract de arendare din 30 august 2007, încheiat între C.O.P. şi B.M.; Adresa nr. 4345 din 24 septembrie 2010 a Primăriei Fântânele către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură; convenţie încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. şi Ş.I.; convenţie încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. şi A.I.; convenţie încheiată la data de 28 februarie 2007, între B.M. şi N.E.; Proces-verbal încheiat la data de 7 septembrie 2007, între B.M. şi B.A.; declaraţii Ş.I. şi B.M.; copie Registru contracte de arendă, pentru perioadele 2004 - aprilie 2008 şi iulie 2008 - decembrie 2009, al Primăriei comunei Fântânele; copie Registru agricol al Primăriei comunei Fântânele pentru perioada 2007 - 2011, în ceea ce-l priveşte pe B.M.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen., care constă în: „(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani." şi „(2) înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. "

Sub aspectul laturii obiective, curtea a reţinut că inculpatul, în calitatea sa de şef Birou la Centrul local Zimnicea din cadrul Agenţiei de plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Teleorman, prin acţiunea sa frauduloasă, a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, ceea ce presupune a trece drept reală existenţa unei fapte sau a unei împrejurări care nu există. S-a argumentat că în practica judiciară, există înşelăciune în varianta agravată, în cazul inculpatului care în perioada 2007 - 2008 a completat declaraţii vizând suprafeţe de teren pe care le-a lucrat, obţinând subvenţii, fără însă a respecta legislaţia în vigoare.

Urmarea imediată a constat în producerea unei pagube materiale, în cuantum de 2.935,31 RON.

Apărarea inculpatului - în sensul că, la momentul 2007 - 2008, nu era necesar ca declaraţiile sale, privind obţinerea de subvenţii, pe care şi le-a semnat şi vizat în nume propriu, având calitatea de şef birou, nu era necesar ca - pentru fiecare suprafaţă de teren pe care o avea în folosinţă de la diferite persoane şi cu care încheiase diferite înscrisuri numite „convenţii", „contracte", să fie înregistrate la Primărie, ci numai contractele de arendă - nu poate fi primită, întrucât nu a prezentat instanţei nici un act oficial, prin care ar fi anunţat centrul zonal de diferitele motive pentru care să nu poată fi respectată întocmai legea cadru şi, astfel să se ia măsuri necesare chiar la nivel -de ministru al agriculturii pentru a se intra în legalitate.

Întrucât între părţi a intervenit un acord de împăcare, Curtea a făcut aplicarea art. 244 alin. (3) din noul C. pen., întrucât „împăcarea înlătură răspunderea penală". Prin Adresa nr. 1011 din data de 10 martie 2014 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin reprezentantul legal, director general G.D.B., în calitate de parte civilă - a intervenit „acordul de împăcare" cu inculpatul, având în vedere faptul că acesta a achitat conform chitanţei seria AGPL nr. 3766 din 10 martie 2014, suma de 28,08 RON, reprezentând cuantumul dobânzilor şi penalităţilor calculate la suma achitată cu titlu de prejudiciu, în cuantum de 2.935,31 RON şi, prin care APIA declară că nu mai are niciun fel de pretenţii în legătură cu obligaţiile băneşti care au făcut obiectul cererii de constituire de parte civilă (Dosar nr. 4038/2/2013).

Aşadar, Curtea a apreciat că inculpatul beneficiază de acest acord, prin. aplicarea legii mai favorabile, astfel că, în baza art. 396 alin. (6) din Noul C. proc. pen., (urmare a intervenim acordului de împăcare, dosar C.A.B, fond), a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., „folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţa, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri. (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Din actele dosarului a rezultat că din calitatea pe care o avea, inculpatul a făcut declaraţii incomplete, constând în faptul că înţelegerile între părţi cu privire la folosinţa unor terenuri date în lucru, de către proprietari inculpatului, numai unele au fost înregistrate la Primărie, ceea ce a condus la obţinerea unor fonduri financiare provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene şi din bugetul naţional acordate pentru exploatarea suprafeţelor agricole. Prima instanţă a considerat că inculpatul nu a fost de rea-credinţă, însă, a crezut cu uşurinţă, că atâta vreme cât respectă înţelegerile dintre el şi proprietari (persoane în vârstă), faptul că respectivele „convenţii", „contracte" nu au fost înscrise în registrul Primăriei nu ar atrage vreo conotaţie penală.

Având în vedere că, imediat ce a fost stabilit prejudiciul, acesta l-a acoperit, în integralitate, plătind şi dobânzile şi penalităţile, astfel cum rezultă din actele dosarului, Curtea a apreciat că se poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, întrucât fapta, în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvârşită, prezintă un grad de pericol social redus şi nu a produs urmări grave. De altfel, instanţa a considerat că prin atitudinea sa, inculpatul a demonstrat că nu a dorit niciun moment să creeze vreun prejudiciu la APIA, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor, constând în faptul că respectivele terenuri au fost lucrate, iar proprietarii şi-au luat „bucatele", conform înţelegerii.

Aşadar, Curtea în raport cu cele menţionate, a dispus achitarea inculpatului B.M., în baza art. II, pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) din vechiul C. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. şi i-a aplicat inculpatului amenda administrativă, în cuantum de 1.000 RON.

În ceea ce priveşte infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 301 alin. (1) din noul C. pen. - instanţa de fond a reţinut că aceasta constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."

Inculpatul, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, în cursul anilor 2007 - 2008, în calitate de fermier, a solicitat Centrului local Zimnicea, acordarea de plăţi, pentru campaniile din 2007 şi 2008, la datele de 6 aprilie 2008 şi 9 mai 2009 şi a aprobat, în calitate de şef de birou, Deciziile nr. 1149678 şi nr. 1776039, prin care a primit subvenţii pentru suprafeţele de terenuri, pe care le-a şi lucrat, dând proprietarilor cote părţi din produsele obţinute pe suprafeţele respective conform înscrisurilor încheiate între părţi.

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de conflict de interese constă în îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii în condiţiile cerute de norma de incriminare, iar termenul de „act" este acea operaţie pe care trebuie să o efectueze funcţionarul public, potrivit atribuţiilor sale de serviciu, ce poate consta în întocmirea unui înscris.

În cauza de faţă, instanţa a apreciat că inculpatul şi-a scris declaraţiile şi şi-a aprobat cele două decizii, în calitate de şef şi pentru care a obţinut subvenţii pentru suprafeţele de terenuri lucrate.

Pentru existenţa acestei infracţiuni, s-a considerat că este necesar a se constata întrunite cumulativ următoarele cerinţe: actul pe care-l îndeplineşte să intre în sfera sa de atribuţii de serviciu; actul pe care l-a îndeplinit să determine, în mod concret, direct sau indirect obţinerea unui folos patrimonial pentru sine.

Urmarea imediată constă în afectarea relaţiilor de serviciu şi crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de serviciu din cadrul respectivei autorităţi publice.

Raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei săvârşite.

Instanţa, pe baza probatoriului administrat, a constatat săvârşirea infracţiunii, inculpatul având o atitudine sinceră, de recunoaştere şi acoperind integral prejudiciul. în acest context, instanţa a apreciat că fapta inculpatului în raport cu modul şi împrejurările în care a fost săvârşită, prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia, în baza art. II, pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) din Vechiul C. proc. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, pentru fiecare faptă în parte, Curtea avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile din partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială; gradul de pericol social al faptei pe care instanţa îl apreciază ca fiind redus, persoana şi conduita inculpatului - acesta este în vârstă de 50 de ani, are studii superioare, este căsătorit, nu are antecedente penale, fiind apreciat în activitatea pe care a desfăşurat-o în cadrul Centrului local Zimnicea, din cadrul A.P.I.A. Teleorman, potrivit celor trei caracterizări depuse la dosar, că are o stare de sănătate precară fiind diagnosticat cu diabet zaharat, tip II (acte medicale, dosar CAB), că are stagiul militar satisfăcut, dar şi împrejurarea că regretă profund cele întâmplate, acesta având o conduită ireproşabilă înainte de comiterea faptelor, iar după aceasta a înlăturat urmările, prin achitarea integrală a prejudiciului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Ministerul Public a criticat sentinţa sub aspectul greşitei aplicări a legii penale mai favorabile şi a greşitei achitări a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În ce priveşte critica de nelegalitate, Ministerul Public a susţinut în motivele scrise că instanţa de fond trebuia să aplice în mod global legea penală mai favorabilă, în acord cu Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale.

În ce priveşte al doilea motiv de apel, Ministerul Public consideră că se impune condamnare inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată având în vedere perseverenţa infracţională de care a dat dovadă, ignorarea vădită a valorilor sociale ocrotite prin norma penală încălcată. Totodată, în calitate de şef birou al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman, inculpatul avea cunoştinţă de procedura ce trebuie urmată în acordarea acestor subvenţii, modalitatea de plată dar şi obligaţia de a se abţine în a lua decizii ce privesc interesele personale, folosindu-se de funcţia respectivă.

Partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a criticat sentinţa sub aspectul obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, întrucât s-a apreciat că partea civilă nu a fost în culpă procesuală.

Examinând apelurile prin prisma dispoziţiilor legale constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Instanţa constată că inculpatul B.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de folosire de documente ori declaraţii inexacte ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune, în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., şi conflict de interese, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 253¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cele trei infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cu privire la prima acuzaţie, se reţine că infracţiunea prevăzută în art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 constă în folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prin natura sa, fiind, aşadar, o infracţiune de uz de fals specifică domeniului fondurilor europene.

Din economia textului de lege anterior enunţat rezultă că activitatea infracţională incriminată este una premeditată în condiţiile în care acest uz de fals este în mod evident o infracţiune subsecventă unor infracţiuni de fals în înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată, utilizate tocmai în scopul de a fi obţinute fonduri externe în condiţii de nelegalitate.

Sub aspectul laturii obiective această infracţiune se poate comite în două modalităţi alternative respectiv folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete şi, presupune utilizarea sau folosirea efectivă a unor înscrisuri sau declaraţii în cadrul procedurilor de accesare a fondurilor alocate de Uniunea Europeană al căror conţinut să fie nereal prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare ori mistificate prin alterarea lor în orice mod.

Din probatoriul administrat a rezultat că în anii 2007 şi 2008 B.M., în calitate de şef al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Teleorman, a solicitat şi obţinut ilegal, în baza unor documente inexacte şi declaraţii false, fonduri financiare, provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, precum şi din bugetul naţional, acordate pentru exploatarea suprafeţelor agricole. În aceeaşi perioadă, inculpatul B.M. a solicitat, în calitate de fermier, Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Teleorman acordarea de plăţi în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă (SAPS) şi Plăţilor directe naţionale complementare (PNDC), ulterior, în aprilie 2008 şi mai 2009, acelaşi inculpat a aprobat deciziile de plată, în calitate de director al centrului anterior menţionat.

Astfel, probatoriul a relevat că din totalul suprafeţei de 2,90 ha, pentru care inculpatul B.M., în calitate de fermier, a solicitat sprijin financiar, acesta a făcut dovada dreptului de folosinţă prin contracte de vânzare-cumpărare doar pentru suprafaţa de 1,37 ha.

Pentru a obţine subvenţiile, din calitatea pe care o avea, inculpatul a făcut declaraţii incomplete, constând în faptul că înţelegerile între părţi cu privire la folosinţa unor terenuri date în lucru, de către proprietari inculpatului, numai unele au fost înregistrate la Primărie, ceea ce a condus la obţinerea unor fonduri financiare provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene şi din bugetul naţional acordate pentru exploatarea suprafeţelor agricole.

Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile date de inculpatul B.M., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei procesul-verbal de constatare încheiat la data 18 august 2011 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, declaraţiile martorilor B.A., A.I., Ş.I., N.E., C.F., aceştia din urmă declarând că au dat spre folosinţă inculpatului terenuri, în unele cazuri doar în baza unor înţelegeri verbale, iar, în alte cazuri au fost întocmite şi unele înscrisuri care însă nu au fost înregistrate la primărie, precum şi formularul M2, prin care a adăugat la suprafaţa declarată iniţial suprafaţa de 3,80 ha, motivul completării fiind „preluat teren în exploatare".

Sub aspectul laturii subiective această infracţiune se comite cu intenţie directă sau indirectă în condiţiile în care autorul infracţiunii este conştient că utilizează documente false, inexacte sau incomplete, urmărind sau doar acceptând obţinerea de fonduri externe.

Instanţa de fond a apreciat că inculpatul nu a fost de rea-credinţă, reţinând sub aspectul laturii subiective culpa cu uşurinţă, motiv pentru care a aplicat inculpatului o amendă administrativă.

Această concluzie a instanţei de fond este eronată având în vedere că infracţiunea nu se poate comite din culpă ci numai cu intenţie.

Faţă de împrejurarea că inculpatul a cunoscut că a solicitat acordarea de subvenţii în baza unor documente false, inexacte sau incomplete, instanţa reţine săvârşirea faptei sub forma intenţiei indirecte, în sensul că deşi nu a urmărit cauzarea unui prejudiciu părţii civile, a acceptat posibilitatea producerii lui. În cauză nu are relevanţă faptul că inculpatul a lucrat efectiv terenurile pentru care a solicitat şi obţinut subvenţiile, întrucât legiuitorul sancţionează încălcarea condiţiilor pentru obţinerea-subvenţiilor.

În condiţiile în care şi instanţa de fond a constatat existenţa faptei şi a vinovăţiei, se apreciază că în mod greşit s-a procedat la înlocuirea răspunderii penale cu una administrativă, mai ales că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul a acţionat pe parcursul a doi ani de zile în vederea obţinerii de subvenţii necuvenite.

Se reţine că infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au fost reglementate prin Legea nr. 78/2000 ca o componentă în prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, acestea atentând la bugetul Uniunii Europene, fiind strâns legate de faptele de fraudă.

În acest context, folosirea şi prezentarea de documente, declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene reprezintă fraude care se comit în dauna bugetului Uniunii Europene şi care trebuie sancţionate prompt, întrucât afectează, în primul rând, imaginea României şi în al doilea rând patrimoniul comun al cetăţenilor Uniunii.

Faţă de cele arătate anterior, instanţa reţinând existenţa faptei şi a vinovăţiei va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În ce priveşte acuzaţia de înşelăciune prev de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, se constată că starea de fapt reţinută nu a fost contestată, inculpatul prin declaraţiile sale recunoscând şi comiterea acestei fapte.

Se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (1) C. pen. anterior este sancţionată fapta persoanei care prezintă o faptă mincinoasă ca fiind adevărat.

Conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege se reţine că legiuitorul incriminează înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Conform datelor dosarului se reţine că inculpatul, în calitatea sa de şef Birou la Centrul local Zimnicea din cadrul Agenţiei de plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Teleorman, în aprilie 2007 şi aprilie 2008, în calitate de fermier, a solicitat sprijin pentru SAPS şi PNDC1, prezentând APIA date inexacte prin care a atestat, în mod nereal, dreptul de folosinţă asupra suprafeţelor de 1,53 ha (în 2007) şi, respectiv 3,49 ha în 2008, actele respective constituind, în acelaşi timp, mijloc fraudulos de obţinere a subvenţiilor vizate.

Sub aspectul laturii subiective se constată comiterea infracţiunii sub forma intenţiei indirecte şi, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, va dispune condamnarea acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Cu privire la cea de a treia acuzaţie ce i se aduce inculpatului, instanţa reţine că prin incriminarea conflictului de interese legiuitorul a urmărit să ocrotească relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii funcţionarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorităţi publice. Aceasta presupune corectitudinea funcţionarului public în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dar şi abţinerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terţe persoane, un anumit avantaj material. De asemenea, prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcţionarului public.

Incriminarea faptei presupune nu numai simpla interzicere a intereselor de natură privată ale funcţionarului public, ci şi formarea corectitudinii deciziilor administrative, pentru ca un conflict de interese nesoluţionat să nu conducă la un abuz în serviciu.

Corelând scopul urmărit prin incriminarea conflictului de interese cu modalitatea şi împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contrar celor susţinute de instanţa de fond, apreciază că fapta comisă prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Astfel, probatoriul reţine că inculpatul B.M. în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, în cursul anilor 2007 - 2008, în calitate de fermier, a solicitat Centrului local Zimnicea, acordarea de plăţi, pentru campaniile din 2007 şi 2008, la datele de 6 aprilie 2008 şi 9 mai 2009 şi a aprobat, în calitate de şef de birou, Deciziile nr. 1149678 şi nr. 1776039, prin care a primit subvenţii pentru suprafeţele de terenuri, pe care le-a şi lucrat, dând proprietarilor cote părţi din produsele obţinute pe suprafeţele respective conform înscrisurilor încheiate între părţi.

Inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracţiuni, poziţie procesuală menţinută şi în faţa instanţei de control judiciar.

La dosarul de urmărire penală a fost ataşată Adresa nr. 141 din 16 ianuarie 2013 a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control intern şi Supracontrol, din care rezultă că potrivit prevederilor Manualelor de proceduri în vigoare „în cazul în care cel care autorizează plata a depus o cerere de plată pe suprafaţă, el are obligaţia de a nu-şi autoriza propriul dosar, anunţând acest caz şefului ierarhic superior".

Ca atare, inculpatul B.M. cunoştea faptul că nu era îndreptăţit să-şi aprobe deciziile de plată, însă a acceptat consecinţele faptei sale, obţinând folosul necuvenit, respectiv primirea subvenţiilor solicitate.

Ca atare, se constată întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, motiv pentru care instanţa va dispune condamnarea inculpatului.

Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, singura infracţiune cauzatoare de prejudiciu efectiv, având în vedere achitarea integrală a prejudiciului creat părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură în cuantum de 2.935,31 RON, instanţa de control va dispune, corelativ, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 24/P/2010 din 7 martie 2013 a Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A., până la concurenţa sumei de 2.935,26 RON, asupra vehiculului marca FF, dobândit în anul 2010, cu număr de înmatriculare XXXX, aparţinând inculpatului şi aflat în custodia acestuia, împrejurare care va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Instanţa de control judiciar constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Legea penală mai favorabilă urmează a fi determinată pornind de la dispoziţiile obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 21 mai 2014 şi care instituie o analiză globală a tuturor instituţiilor incidente şi a efectelor acestora. Analiza legii penale mai favorabile vizează, aşadar, implicit examinarea condiţiilor de incriminare, cerinţele privind tragerea la răspundere, condiţiile sancţionatorii precum şi consecinţele condamnării.

Astfel, în ce priveşte infracţiunea de folosire de documente ori declaraţii inexacte ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 18 din Legea nr. 78/2000, se constată că fapta este incriminată şi de noua lege, însă cu limite de pedeapsă mai reduse.

Referitor la acuzaţia de înşelăciune noua reglementare prevede condiţii mai avantajoase de incriminare şi sancţionare, fiind funcţională inclusiv instituţia juridică a împăcării de care a uzat instanţa de fond.

Cu privire la infracţiunea de conflicte de interese se constată că se menţine incriminarea şi în noul C. pen.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor.

Chiar dacă legea nouă apare formal ca lege penală mai favorabilă, totuşi regimul sancţionator final de executat de către încuiat este unul mai favorabil sub legea penală veche, fie şi în condiţiile în care se va pronunţa o hotărâre necesară de condamnare şi pentru înşelăciune. Criteriu care conduce la stabilirea concretă a legii penale mai favorabile ca fiind legea veche, în cauză, este modalitatea de individualizare a executării pedepsei finale. Astfel, Înalta Curte consideră că, în raport de circumstanţele inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins chiar şi în condiţiile neexecutării închisorii, prin suspendarea condiţionată pe durata unui termen de încercare.

În consecinţă, legea mai favorabilă urmează a fi apreciată în raport de individualizarea executării pedepsei finale.

Astfel, prin compararea legilor succesive rezultă că legea veche, Codul penal anterior, prevede expres suspendarea condiţionată, în timp ce noul cod, în funcţie de limitele legale de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute, reclamă recurgerea la aplicarea unei sancţiuni finale în condiţii mai puţin favorabile acestuia.

Aşa fiind, în urma acestei analize globale, Înalta Curte concluzionează că legea nouă nu cuprinde dispoziţii în raport cu care să fie considerată, sub aspecte de finalitate a regimului de sancţionare, lege penală mai favorabilă.

Concluzia de mai sus se impune având în vedere şi că instanţa înţelege să valorifice conduita bună a inculpatului anterioară comiterii infracţiunilor, stăruinţa depusă de acesta pentru repararea pagubei produse şi poziţia sa procesuală de recunoaştere a faptelor, în condiţiile prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, circumstanţe atenuante care nu se regăsesc în noul Cod.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de legiuitor, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea identificată ca lege penală mai favorabilă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, circumstanţele producerii acesteia, datele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv antecedentele penale.

Referitor la tratamentul sancţionator aplicat inculpatului B.M., Înalta Curte va avea în vedere gravitatea faptelor comise, dar şi circumstanţele personale favorabile, în acest sens reţinând conduita bună a inculpatului anterioară comiterii infracţiunilor, respectiv lipsa antecedentelor penale, stăruinţa depusă de acesta pentru repararea pagubei produse, fiind încheiat şi un acord de împăcare ce atestă achitarea în integralitate a prejudiciului cauzat părţii civile şi, nu în ultimul rând, poziţia sa procesuală de recunoaştere a faptelor comise.

Faţă de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin activitatea infracţională a inculpatului, caracterul şi gravitatea urmărilor produse, circumstanţele personale favorabile enumerate anterior care au condus la reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, Înalta Curte urmează să stabilească pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuni, respectiv de 6 luni pentru infracţiunea prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de 6 luni pentru infracţiunea de înşelăciune şi, respectiv de 4 luni pentru infracţiunea de conflict de interese, acestea fiind apte să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca urmare a aplicării concursului de infracţiuni prev. de art. 33 - 34 C. pen. anterior inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării sancţiunii, Înalta Curte apreciază că pronunţarea soluţiei de condamnare constituie pentru inculpat un avertisment sever şi că scopul acesteia poate fi atins şi la condiţiile neexecutării pedepsei.

Ca atare, Înalta Curte, în baza art. 81 C. pen. anterior, va dispune suspendarea condiţionată a executării sancţiunii aplicate pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) din acelaşi cod.

Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. anterior.

În ce priveşte apelul părţii civile se reţine că partea care se află în culpă procesuală este obligată la plata cheltuielilor judiciare.

În cauză se constată că între inculpat şi partea civilă a intervenit împăcarea, ca urmare a încheierii Acordului de împăcare nr. 1011 din 10 martie 2014 şi, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. anterior, atât inculpatul, cât şi partea civilă au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare. Astfel că, dispoziţia primei instanţe sub acest aspect a fost corectă.

Ca, urmare admiterii apelului Ministerului Public şi condamnării inculpatului, prin stabilirea legii vechi ca lege penală mai favorabilă şi care nu prevede împăcarea părţilor ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale pentru niciuna dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului - situaţie în care acordul încheiat poate produce efecte numai sub aspectul constatării achitării integrale a prejudiciului, instanţa va admite şi apelul declarat de partea civilă şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că va obliga numai inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei penale nr. 203 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe care o desfiinţează în totalitate şi, în rejudecare, va dispune condamnarea inculpatului B.M. astfel:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), b), c) C. pen. din 1968, art. 76 lit. c) C. pen. din 1968 cu referire la art. 5 Noul C. pen.;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), b), c) C. pen. din 1968, art. 76 lit. c) C. pen. din 1968 cu referire la art. 5 Noul C. pen.;

- la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 253¹ C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), b), c) C. pen. din 1968, art. 76 lit. d) C. pen. cu referire la art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1968, va dispune contopirea pedepselor menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.

Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968, în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen. din 1968, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1968 va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen. din 1968.

Va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. din 1968 privind revocarea suspendării în cazul comiterii, cu intenţie, de noi infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968 va dispune suspendarea executării şi a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

Va constata că prejudiciul creat părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură în cuantum de 2.935,31 RON a fost acoperit integral.

Va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 24/P/2010 din 7 martie 2013 a secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A., până la concurenţa sumei de 2.935,26 RON, asupra vehiculului marca FF, dobândit în anul 2010, cu număr de înmatriculare XXXX, aparţinând inculpatului şi aflat în custodia acestuia.

Va obliga inculpatul la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare statului. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei penale nr. 203 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează sentinţa în totalitate şi, rejudecând:

În baza art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), b), c) C. pen. din 1968, art. 76 lit. c) C. pen. din 1968 cu referire la art. 5 Noul C. pen.

Condamnă pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), b), c) C. pen. din 1968, art. 76 lit. c) C. pen. din 1968 .cu referire la art. 5 Noul C. pen.

Condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 253¹ C. pen. din 1968, art. 74 lit. a), b), c) C. pen. din 1968, art. 76 lit. d) C. pen. cu referire la art. 5 Noul C. pen.

Condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1968

Dispune contopirea pedepselor menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968, în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen. din 1968, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1968

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen. din 1968.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. din 1968 privind revocarea suspendării în cazul comiterii, cu intenţie, de noi infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968 dispune suspendarea executării şi a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

Constată că prejudiciul creat părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură în cuantum de 2.935,31 RON a fost acoperit integral.

Dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 24/P/2010 din 7 martie 2013 a Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A., până la concurenţa sumei de 2.935,26 RON, asupra vehiculului marca FF, dobândit în anul 2010, cu număr de înmatriculare XXXX, aparţinând inculpatului şi aflat în custodia acestuia.

Obligă inculpatul la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare statului. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 43/2015. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 742/2015. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 742/2015. Penal