ICCJ. Decizia nr. 783/2015. Penal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 783/2015
Dosar nr. 73/45/2015
Şedinţa publică din 05 iunie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - Noul C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii nr. 11 din 04 aprilie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 152/45/2014, formulată de revizuenta B.I.A., domiciliată în Iaşi, str. S.L.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată revizuenta la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr. 11 din 04 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 152/45/2014, în baza disp. art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.I.A. împotriva rezoluţiei procurorului din data de 09 ianuarie 2014 dată în Dosarul nr. 521/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinută prin rezoluţia nr. 131/II/2/2014 din data de 20 februarie 2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Din analiza disp. art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen. care stabileşte cazurile de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, achitare ori de încetare a procesului penal.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. de judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existentei faptei şi a vinovăţiei.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 341 C. proc. pen., o astfel de cale de atac nu este admisibilă, întrucât s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Curtea a reţinut că prin decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii nr. 17 din 19 martie 2007 privind admisibilitatea cererii de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. din 1968, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că astfel de cereri de revizuire sunt inadmisibile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4741 C. proc. pen. această decizie îşi menţine valabilitatea şi după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010.
În consecinţă, în baza disp. art. 459 alin. (5) C. proc. pen., cererea privind revizuirea încheierii nr. 11 din 04 aprilie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 152/45/2014 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinţei penale nr. 30 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori - Noul C. proc. pen., la data de 08 mai 2015, a formulat contestaţie revizuenta B.I.A.
Înalta Curte, analizând contestaţia de faţă, raportat la actele dosarului şi la criticile formulate, constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - Noul C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii nr. 11 din 04 aprilie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 152/45/2014, formulată de revizuenta B.I.A. motivat de faptul că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. de judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existentei faptei şi a vinovăţiei.
În acest sens, în mod corect s-a reţinut că prin decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii nr. 17 din 19 martie 2007 privind admisibilitatea cererii de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. din 1968, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că astfel de cereri de revizuire sunt inadmisibile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4741 C. proc. pen. această decizie îşi menţine valabilitatea şi după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010.
În speţă, revizuenta a declarat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 30 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - Noul C. proc. pen., sentinţă prin care, s-a respins, în mod definitiv, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii nr. 11 din 04 aprilie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 152/45/2014.
Însă, revizuentei nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva sentinţei penale nr. 30 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - Noul C. proc. pen.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art 126 din Constituţia României.
De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Având în vedere faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuenta B.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - Noul C. proc. pen.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea revizuenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de revizuenta B.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - Noul C. proc. pen.
Obligă contestatoarea revizuenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 76/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 784/2015. Penal → |
---|