ICCJ. Decizia nr. 808/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 808/2015
Dosar nr. 565/33/2015
Şedinţa publică din 10 iunie 2015
Asupra contestaţiei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din data de 5 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Austria cu privire la executarea mandatului european de arestare din 28 ianuarie 2015 nr. 2 în Dosarul nr. 2/St/77/1/ld emis de procurorul din cadrul Parchetului Gxaz, aprobat prin încheierea din 09 februarie 2015 a Tribunalului pentru cauze penale Graz, Austria, cu privire la persoana solicitată T.D.D., cu domiciliul în Borşa, jud. Maramureş, aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Gherla în executarea unei pedepse privative de libertate şi, în consecinţă:
În baza art. 58 alin. (1) rap. la art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a amânat predarea persoanei solicitate T.D.D. până la punerea în libertate a acestuia ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 300 din 15 iulie 2010 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 155 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, la termen.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate T.D.D. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data liberării condiţionate sau data executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 300 din 15 iulie 2010 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 155 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj la termen, în vederea executării mandatului european de arestare nr. 2/St/77/1/ld din 28 ianuarie 2015, emis de către procurorul din cadrul Parchetului Graz, aprobat prin încheierea din 09 februarie 2015 a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, Austria în vederea predării.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens. S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii. S-a dispus ca cetăţeanul român să fie predat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 5 mai 2015 Curtea de apel Cluj a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv faţă de persoana solicitată T.D.D. în vederea predării acestuia autorităţilor judiciare austriece care, în data de 28 ianuarie 2015, au emis mandatul european de arestare nr. 2/St/77/lld aprobat prin încheierea din 9 februarie 2015 a Tribunalului pentru cauze penale Gratz, Austria pentru săvârşirea a 11 fapte de furt calificat comise în formă organizată unele consumate, altele rămas în formă de tentativă prev. de art. 127, 128, 129, 130 C. pen. austriac raportat la art. 15, 12 C. pen. austriac, constând în aceea că, în perioada septembrie 2010-februarie 2011, ca membru a unui grup infracţional organizat din care făcea parte alături de T.G., B.R., D.V., D.F. şi Ş.L., prin efracţie, escaladare şi folosire de chei contrafăcute, au participat la sustragerea sau tentativa de sustragere a unor bunuri mobile, în mod preponderent, de utilaje folosite în construcţii şi agricultură a căror valoare depăşeşte suma de 50.000 euro ridicându-se la suma de aproximativ 1.435.437 euro.
S-a reţinut că persoana solicitată se află în prezent încarcerată în Penitenciarul Baia-Mare unde execută o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit grav prin sentinţa penală nr. 300/2010 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 155/2010 a Curţii de Apel Cluj.
În probaţiune a fost depus mandatul european de arestare, despre care s-a făcut anterior vorbire, declaraţia pe care persoana solicitată a dat-o în faţa procurorului, copie de pe cazierul judiciar al acestuia, copia sentinţei penale nr. 237 din 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-penală, împreună cu o copie a mandatului de arestare nr. 26/EAW din 16 mai 2011.
În data de 5 mai 2015 persoana solicitată a fost dusă în faţa Curţii de Apel, unde a fost audiată, arătând că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare austriece.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa conform art 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. In caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsie la termen, dispoziţii legale coroborate cu prevederile art. 112 din acelaşi act normativ, va amâna predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executare la termen a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 300/2010 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 155/2010 a Curţii de Apel Cluj.
Cetăţeanul român va fi predat cu condiţia ca în situaţia în care se va pronunţa faţă de el o pedeapsă privativă de libertate să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
S-a arătat că aspectele invocate de persoana solicitată T.D.D., prin apărător ales care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, vizează 3 din cele 11 acte materiale care fac obiectul mandatului european de arestare, aflat la acest moment pe rolul Curţii de Apel Cluj, nu pot fi primite de către instanţă pentru următoarele considerente:
În materia mandatelor europene de arestare, instanţele statului solicitant nu pot face verificări sau modificări în ceea ce priveşte actele şi hotărârile emise de statul solicitant.
Pe de altă parte, în materia arestării preventive, aşa cum este ea reglementată de către Legea nr. 302/2004 şi în cauza concretă dedusă judecăţii, nu se poate vorbi despre o veritabilă autoritate de lucru judecat.
S-a constatat că ne aflăm într-o situaţie inedită raportându-ne la actele din prezentul dosar, cu privire la persoana solicitată există atât sentinţa Curţii de Apel Bucureşti care dispune amânarea predării până la liberarea inculpatului, din executarea aceleiaşi pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare şi arestarea preventivă pe 30 zile în acest scop pentru 3 acte materiale dar şi hotărârea Curţii de Apel Cluj, care dispune în acelaşi sens însă cu privire la 11 acte materiale dintre care 3 sunt cuprinse în hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
S-a apreciat că cele două hotărâri judecătoreşti nu sunt contradictorii, ele se pot concilia, şi nu sunt de natură a-i provoca vreo vătămare persoanei solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată T.D.D., solicitând respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare austriece, întrucât în cauză s-a pronunţat şi Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa penală nr. 237/2011, vizând acelaşi mandat european de arestare, existând astfel autoritate de lucru judecat.
Examinând contestaţia formulată în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 5 mai 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanţa cu propunerea de luare a măsurii arestării faţă de persoana solicitată T.D.D. în vederea predării acesteia autorităţilor judiciare din Austria.
Sesizarea a avut la bază mandatul european de arestare nr. 2/St/77/1/ld din 28 ianuarie 2015 emis de procurorul din cadrul Parchetului Graz, aprobat prin încheierea din 9 februarie 2015 a Tribunalului pentru cauze penale Graz, Austria pentru săvârşirea de către persoana solicitată a unui număr de 11 fapte de furt calificat comise în formă organizată, prevăzute de art. 127, 128, 129, 130 C. pen. austriac, raportat la art. 15, 12 din acelaşi cod.
S-a reţinut în mandatul european de arestare că în perioada septembrie 2010 - februarie 2011, persoana solicitată T.D.D., ca membru al unui grup criminal organizat, a participat împreună cu numiţii T.G., B.R., D.V., D.F. şi S.L. la sustragerea sau tentativa de sustragere a unor utilaje folosite în construcţii şi agricultură, a căror valoare se ridică la peste 1.400.000 euro.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că persoana solicitată T.D.D. se află în executarea unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 300/2010 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 155/2010 a Curţii de Apel Cluj, fiind incidente dispoziţiile art. 112 cu referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, astfel, în mod corect, Curtea de apel, a amânat predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executare la termen a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În ce priveşte susţinerea persoanei solicitate potrivit căreia în cauză există autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa penală nr. 237 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită întrucât vizează un alt mandat european de arestare.
Astfel, prin hotărârea susmenţionată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile austriece la data de 22 aprilie 201 din Dosarul nr. 2/St/27//11a pentru săvârşirea de către persoana solicitată T.D.D., a unui număr de 3 fapte de fort calificat, la datele de 27 noiembrie 2010, 8/9 decembrie 2010 şi 11 februarie 2011, în timp ce, în speţă, sesizarea are ca obiect mandatul european de arestare din 20 ianuarie 2015 emis în Dosarul nr. 2/St/77/1/ld pentru un număr de 11 fapte comise în perioada septembrie 2010 - februarie 2011.
Pe de altă parte, chiar dacă cele 3 fapte de furt calificat care fac obiectul mandatului european de arestare emis la data de 22 aprilie 2011 ar fi cuprinse şi în cele 11 fapte care fac obiectul mandatului european de arestare emis la data de 20 ianuarie 2015 de către autorităţile judiciare austriece, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în această materie, instanţele statului solicitant nu pot face verificări sau modificări cu privire la actele şi hotărârile emise de statul solicitant.
Având în vedere că în cauză nu s-au constatat motive de refuz a executării mandatului european de executare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar cererea de contestaţie formulată de persoana solicitată T.D.D. împotriva sentinţei penale nr. 239 din 5 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată T.D.D. împotriva sentinţei penale nr. 239 din data de 5 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 96/2015. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... → |
|---|
