ICCJ. Decizia nr. 96/2015. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Contestaţie în anulare - Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 96/A/2015
Dosar nr. 1550/54/2014
Şedinţa publică din data de 17 martie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1550/54/2014, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de condamnatul R.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 1102 din 8 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 13833/63/2013, ca nefondată.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 27 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 13833/63/2013, în baza art. 334 C. proc. pen. din 1968, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor P.M. şi R.V.C., din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. din 1969 în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. din 1969.
1. În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. din 1968 şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul R.V.C., cu domiciliul în com. Cârna, judeţul Dolj, la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani; în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. din 1968 şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 400 lei amendă penală; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani; în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. din 1969 compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani, stabilit de instanţă; în baza art. 863 C. pen. din 1969, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj la datele fixate de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. din 1968, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C .pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de la data de 09 august 2013, la data de 10 august 2013 şi a arestării preventive de la data de 16 august 2013, la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. din 1968, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv R.V.C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 16 august 2013 emis de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul R.V.C., în vederea introducerii în S.N.D.G.J.
2. În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. din 1969 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. din 1968, a fost condamnat inculpatul P.M., zis L., cu domiciliul în com. Bistreţ, sat Bistreţ, judeţul Dolj, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. din 1969 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. din 1968, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de o lună închisoare, iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza 861 raportat la art. 110 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 110 C. pen. din 1969, compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, stabilit de instanţă; în baza art. 110 alin. (1) raportat la art. 863 C. pen. din 1969, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj la datele fixate de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. din 1968, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; în baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la data de 13 august 2013, la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. din 1968, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv P.M., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 13 august 2013 emis de Judecătoria Segarcea, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.M., în vederea introducerii în S.N.D.G.J.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. din 1968, a fost obligat inculpatul R.V.C. la plata sumei de 18.636,37 lei către partea civila S.C.J.U. Craiova, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective; a fost obligat inculpatul P.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.B., la plata sumei de 1.680,37 lei către partea civilă S.C.J.U. Craiova, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
În temeiul art. 320 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acţiunilor civile formulate de părţile civile B.P.T. şi R.F. şi formarea unui nou dosar, cu termen la data de 13 februarie 2014.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus confiscarea a două bucăţi de scândură, corpuri delicte, ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului; s-a dispus înaintarea către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a unui levier metalic şi a unei cozi de topor.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.V.C. la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare statului; a fost obligat inculpatul P.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.B., la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 900 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu (urmărire penală şi fond) s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 629/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: R.V.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cp. rap.la art. 174, 175 lit. i) C. pen. din 1969 şi port fără drept în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică de obiecte apte pentru lovire, prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. din 1969 şi port fără drept în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică de obiecte apte pentru lovire, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, fiecare cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. din 1969 şi în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpaţii P.M. şi R.V.C., precum şi partea civilă B.P.T.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat desfiinţarea sentinţei, iar pe fond, a apreciat că legea mai favorabilă este N.C.P., solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 32 raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 113 şi următoarele C. pen., în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul P.M.; s-a solicitat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât a fost dezincriminată, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de fond cu privire la inculpatul major şi schimbarea modalităţii de executare privitor la ambii inculpaţi, respectiv pentru inculpatul major condamnarea la o pedeapsă mai aspră, cu executare în regim de detenţie, având în vedere gravitatea faptei săvârşite, iar pentru inculpatul minor, aplicarea unei măsuri educative, respectiv internare într-un centru de detenţie, cu atât mai mult cu cât, în prezent se află arestat preventiv într-o altă cauză, iar din referatul de evaluare rezultă că acest inculpat prezintă un risc mare de recidivă; cu privire la inculpatul major, s-a arătat că nu se impune lăsarea în libertate, întrucât, deşi nu are antecedente, fapta săvârşită este foarte gravă, astfel că scopul pedepsei nu poate fi realizat fără executarea în regim de detenţie.
Inculpatul P.M. a solicitat menţinerea modalităţii de executare a pedepsei stabilită de instanţa de fond, întrucât anterior lucra ca sezonier; a arătat că nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, conflictul fiind declanşat anterior implicării sale, loviturile sale nu au vizat o zonă vitală, fapta fiind comisă de teama de a nu fi lovit la rândul său.
Inculpatul R.V.C. a arătat că cele două grupuri s-au întâlnit pentru a negocia aspecte legate de alte două dosare anterioare, în care inculpatul din această cauză n-are calitatea de parte vătămată, aceasta din urmă fiind cea care a aplicat lovituri tatălui inculpatului, din spate, el doar reacţionând la violenţa exercitată de partea vătămată B., ceea ce impune aplicarea dispoziţiilor privind scuza provocării; a arătat că abia împlinise vârsta de 18 ani la data faptei, în prezent fiind fotbalist, a executat în detenţie mai multe luni, a venit la instanţă la fiecare termen, nu are aceeaşi situaţie ca inculpatul P., astfel încât, pedeapsa care se va aplica poate fi executată şi fără detenţie.
Partea civilă B.P.T. a criticat sentinţa prin cererea depusă la 03 februarie 2014, menţionând că va menţiona motive de apel la un termen ulterior, însă, deşi a fost legal citat, s-a prezentat la un singur termen de judecată, dar nu formulat oral motive şi nu a depus la dosar motive de apel.
Prin Decizia penală nr. 1102 din 8 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei penale nr. 10 din 27 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13833/63/2013, privitor la inculpaţii P.M. şi R.V.C.
A fost desfiinţată sentinţa apelată, în parte şi a fost înlăturată aplicarea dispoziţilor art. 861 - 863 şi art. 864 C. pen. din 1969.
Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor P.M., R.V.C. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate şi, rejudecând:
În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 4 C. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor P.M. şi R.V.C. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii P.M. şi R.V.C. au fost trimişi în judecată, din art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, în art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen.
În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.C. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare - care va fi executată în regim de detenţie - şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata prev de art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 125 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.M. măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani, pentru infracţiunea prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 113 şi următoarele C. pen. şi art. 5 C. pen.
S-a constatat că inculpatul minor este arestat preventiv într-o altă cauză.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.
Au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii P.M., R.V.C. şi de partea civilă B.P.T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A fost obligat apelantul inculpat P.M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Au fost obligaţi apelantul inculpat R.V.C. şi apelantul parte civilă B.P.T. la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul R.V.C., care a solicitat admiterea contestaţiei, invocând dispoziţiile art. 426 lit. c) şi h) C. proc. pen. Referitor la cazul prevăzut la lit. c) - componenţa completului de judecată nu a fost aceeaşi, s-a susţinut că una a fost componenţa la termenul din 14 aprilie 2014 şi alta la data pronunţării. în ceea ce priveşte cazul prevăzut la lit. h), acesta a susţinut că la data pronunţării apelului a fost prezent dar nu a fost audiat, deşi ar fi dorit, deoarece declaraţia lui era foarte importantă.
S-a ataşat dosarul de fond în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 10 din 27 ianuarie 2014 şi Decizia penală nr. 1102 din 8 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 13833/63/2013, a cărei anulare se cere.
Apreciind asupra motivelor invocate de către condamnat, Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 426 lit. c) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare „când hotărârea a fost pronunţată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului", iar potrivit dispoziţiilor art. 426 lit. h) C. proc. pen. „când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent dacă audierea era legal posibilă".
Din observarea dosarului Curţii de Apel s-a constatat că împrejurarea că la unul din termenele de judecată, unul din membrii completului de apel iniţial învestit nu a fost prezent, fiind înlocuit cu judecătorul de permanenţă, nu se încadrează în cazul de contestaţie în anulare în condiţiile în care decizia a fost pronunţată de acelaşi complet în faţa căruia au avut loc dezbaterile.
Totodată, în ceea ce priveşte cel de-al doilea caz invocat, s-a constatat că ascultarea inculpatului este obligatorie conform dispoziţiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen. (art. 385 alin. (1)1 teza II-a C. proc. pen. din 1968).
S-a reţinut că instanţa de apel a dat eficienţă acestor dispoziţii legale, solicitând expres condamnatului prezent la dezbateri să precizeze dacă doreşte să fie audiat în cauză, informându-l cu privire la drepturile sale în proces şi consecinţele decurgând din formularea unei declaraţii.
Condamnatul s-a prevalat însă de dreptul de a nu da declaraţii, situaţie în care, corelativ, şi obligaţia de ascultare prevăzută în sarcina instanţei de apel a încetat să mai existe.
Astfel, instanţa de apel a depus diligentele necesare în vederea respectării dreptului la apărare, informând condamnatul că are dreptul de a nu fi audiat, dar şi de a păstra tăcerea cu privire la faptele de care este acuzat, iar în exercitarea acestui drept, condamnatul a decis să nu dea declaraţii, renunţând expres la dreptul de a fi audiat nemijlocit de către judecătorii instanţei de apel.
Fiind încunoştinţat de drepturile pe care le are, condamnatul nu a solicitat ulterior audierea sa, la dosarul cauzei neexistând în acest sens o cerere din partea condamnatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnat.
Împotriva Deciziei penale nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1550/54/2014 a declarat apel condamnatul R.V.C.
În susţinerea căii de atac, apelantul contestator condamnat a invocat dispoziţiile art. 426 lit. c) şi h) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 426 lit. c) C. proc. pen., a susţinut că una a fost componenţa completului la termenul din 10 aprilie 2014 şi alta la data pronunţării. Referitor la cazul prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen., contestatorul a susţinut că la data pronunţării apelului a fost prezent dar nu a fost audiat, deşi ar fi dorit, deoarece declaraţia lui era foarte importantă.
Examinând apelul declarat de contestatorul condamnat R.V.C., Înalta Curte constată următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul formulat de contestatorul condamnat R.V.C. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1550/54/2014.
Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Drept urmare, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat R.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1550/54/2014.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat R.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 1480 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1550/54/2014.
Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 808/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 106/2015. SECŢIA PENALĂ. Purtarea abuzivă... → |
|---|
